Decizie nr.54 din 16.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.71g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 42 alin.(1) şi 190 alin.(1) din Codul penal şi a articolelor 255, 281, 282, 283 din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.71g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 42 alin.(1) şi 190 alin.(1)

din Codul penal şi a articolelor 255, 281, 282, 283

din Codul de procedură penală

nr. 54  din  16.04.2019

 (în vigoare 16.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 218-222 art. 141 din 05.07.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 11 aprilie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alin.(1) şi a articolului 190 alin.(1) [în redacţia anterioară Legii pentru modificarea unor acte legislative nr.179 din 26 iulie 2018] din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, precum şi a articolelor 255, 281, 282 şi 283 din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 11 aprilie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (format din dnii judecători Xenofon Ulianovschi, Silvia Vrabii şi Stelian Teleucă), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 15 iunie 2018, un procuror din cadrul Procuraturii municipiului Chişinău, oficiul Centru, a întocmit un rechizitoriu prin care dl Veaceslav Moscovici şi dna Alexandra Moscovici au fost învinuiţi de comiterea mai multor infracţiuni. Dl Veaceslav Moscovici a fost învinuit de organizarea confecţionării, deţinerii şi folosirii documentelor oficiale false [articolele 42 alin.(3), 361 alin.(2) lit.b) din Codul penal] şi de organizarea tentativei de escrocherie [articolele 27, 190 alin.(5) din Codul penal], iar dna Alexandra Moscovici a fost învinuită de complicitate la confecţionarea documentelor oficiale false [articolele 42 alin.(5), 361 alin.(2) lit.b) din Codul penal] şi de complicitate la tentativă de escrocherie [articolele 27, 190 alin.(5) din Codul penal]. Cauza penală a fost trimisă la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în vederea examinării acesteia.

4. Pe 26 iulie 2018, Parlamentul a adoptat Legea pentru modificarea unor acte legislative nr.179, care, inter alia, a modificat textul articolului 190 alin.(1) din Codul penal.

5. Pe 25 septembrie 2018, făcând trimitere la articolele 52 alin.(1) pct.23), 255, 281, 282 şi 283 din Codul de procedură penală, procurorul a adoptat două ordonanţe prin care le-a înaintat câte o nouă învinuire dlui Veaceslav Moscovici şi dnei Alexandra Moscovici, conform modificărilor introduse de Legea nr.179 din 26 iulie 2018.

6. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 23 noiembrie 2018, dl şi dna Moscovici au fost recunoscuţi vinovaţi de comiterea infracţiunilor incriminate (articolul 190 din Codul penal a fost aplicat în redacţia modificată), fiindu-le stabilite pedepse penale. Sentinţa a fost atacată cu apel.

7. În cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, dl Vasile Nicoară, apărător al inculpaţilor, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale menţionate la § 1 din prezenta .

8. Prin încheierea din 2 aprilie 2019, instanţa de apel a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

10. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 42

Participanţii

“(1) Participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.

[…]”

Articolul 190

Escrocheria

[în redacţia anterioară Legii nr.179 din 26 iulie 2018]

“(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.”

Articolul 190

Escrocheria

[în redacţia actuală]

“(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale obiectului, părţilor (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 255

Ordonanţele organului de urmărire penală

“(1) În desfăşurarea procesului penal, organul de urmărire penală, prin ordonanţă, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale în condiţiile prezentului cod. Fiecare dintre acţiunile sau măsurile procesuale dispuse de către organul de urmărire penală se motivează, obligatoriu, în mod separat.

(2) Ordonanţa trebuie să fie motivată şi să cuprindă: data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o întocmeşte, cauza la care se referă, obiectul acţiunii sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia şi semnătura celui care a întocmit-o. Ordonanţa nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere juridică şi se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanţă.

[Alineatul (3) din articolul 255 abrogat prin Legea nr.122 din 2 iunie 2016, în vigoare din 5 august 2016]

(4) Dacă legea prevede că o acţiune sau o măsură procesuală trebuie să fie încuviinţată, autorizată sau confirmată de procuror ori, după caz, de judecătorul de instrucţie, care vor verifica obligatoriu dacă acestea au fost dispuse în condiţiile legii, un exemplar al ordonanţei sau al actului procedural motivat rămâne la procuror ori la judecătorul de instrucţie.”

Articolul 281

Punerea sub învinuire

“(1) Dacă, după examinarea raportului organului de urmărire penală şi a materialelor cauzei, procurorul consideră că probele acumulate sunt concludente şi suficiente, el emite o ordonanţă de punere sub învinuire a persoanei.

(2) Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie să cuprindă: data şi locul întocmirii; de către cine a fost întocmită; numele, prenumele, ziua, luna, anul şi locul naşterii persoanei puse sub învinuire, precum şi alte date despre persoană care au importanţă juridică în cauză; formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor şi modului de săvârşire a infracţiunii şi consecinţele ei, caracterului vinei, motivelor şi semnelor calificative pentru încadrarea juridică a faptei, circumstanţelor în virtutea cărora infracţiunea nu a fost consumată în cazul pregătirii sau tentativei de infracţiune, menţiunea despre punerea persoanei respective sub învinuire în calitate de învinuit în această cauză conform articolului, alineatului şi literei articolului din Codul penal care prevăd răspunderea pentru infracţiunea comisă.

(3) În cazul în care învinuitul este tras la răspundere pentru săvârşirea mai multor infracţiuni care urmează a fi încadrate juridic în baza diferitelor articole, alineate sau litere ale articolului din Codul penal, în ordonanţă se arată care anume infracţiuni au fost săvârşite şi articolele, alineatele sau literele articolelor care prevăd răspunderea pentru aceste infracţiuni.”

Articolul 282

Înaintarea acuzării

“(1) Înaintarea acuzării învinuitului se va face de către procuror în prezenţa avocatului în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.

(2) Procurorul, după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de punere sub învinuire şi îi explică conţinutul ei. Aceste acţiuni se atestă cu semnăturile procurorului, învinuitului, avocatului şi ale altor persoane care participă la această acţiune procesuală, aplicate pe ordonanţa de punere sub învinuire, indicându-se data şi ora punerii sub învinuire.

(3) După înaintarea acuzării, procurorul îi va explica învinuitului drepturile şi obligaţiile acestuia prevăzute în art.66. Învinuitului i se înmânează copia de pe ordonanţa de punere sub învinuire şi informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile lui. Acţiunile nominalizate, de asemenea, se consemnează în ordonanţa de punere sub învinuire în modul prevăzut în alineatul (2).

(4) Învinuitul este audiat în aceeaşi zi în condiţiile prevăzute în articolul 104.”

Articolul 283

Schimbarea şi completarea acuzării

“(1) Dacă, în cursul urmăririi penale, apar temeiuri pentru schimbarea sau completarea acuzării înaintate învinuitului, procurorul este obligat să înainteze învinuitului o nouă acuzare sau să o completeze pe cea anterioară în conformitate cu prevederile articolelor respective din prezentul cod.

(2) Dacă, în cursul urmăririi penale, învinuirea înaintată nu s-a confirmat într-o anumită parte a ei, procurorul dispune scoaterea persoanei de sub urmărirea penală în privinţa acestui capăt de învinuire.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că participaţia penală poate fi realizată doar dacă există autorul care execută în mod direct latura obiectivă a infracţiunii. În prezenta cauză, autorul excepţiei susţine că participaţia penală, reglementată de articolul 42 alin.(1) din Codul penal, a fost aplicată în mod extensiv, deoarece autorităţile statale au considerat că organizatorul şi complicele au săvârşit infracţiunea fără participarea autorului.

13. De asemenea, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile articolului 190 alin.(1) [în redacţia anterioară Legii pentru modificarea unor acte legislative nr.179 din 26 iulie 2018] din Codul penal conţin formulări vagi, care permit aplicarea extensivă şi defavorabilă a legii penale.

14. Cu privire la articolele 255, 281, 282 şi 283 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei menţionează că normele în discuţie au fost aplicate în mod extensiv, deoarece în prezenta cauză procurorul a modificat învinuirea în baza unor prevederi care sunt aplicabile doar la etapa urmăririi penale. În acest sens, autorul consideră că, la etapa judecării, învinuirea poate fi modificată doar în baza articolelor 325 şi 326 din Codul de procedură penală.

15. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22, 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, şi a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Vasile Nicoară în dosarul nr.1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea constată că în prezenta sesizare autorul ei nu susţine că prevederile contestate sunt neconstituţionale per se, ci mai curând faptul că autorităţile le-au aplicat în mod extensiv.

20. Astfel, în cazul articolului 42 alin.(1) din Codul penal, autorul excepţiei susţine că norma în discuţie a fost aplicată printr-o interpretare extensivă faţă de organizatorul şi complicele infracţiunii. În acest caz, autorul excepţiei consideră că interpretarea oferită de către autorităţi este contrară voinţei legislatorului.

21. De asemenea, în cazul articolelor 255, 281, 282 şi 283 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei menţionează că normele în discuţie au fost aplicate în mod extensiv de către procuror atunci când a decis să modifice învinuirea. În acest caz, autorul excepţiei consideră că la etapa judecării cauzei învinuirea poate fi modificată doar în baza articolelor 325 şi 326 din Codul de procedură penală.

22. Sub acest aspect, Curtea reţine că problemele invocate de către autorul sesizării la § § 12 şi 13 din prezenta ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti. De altfel, Curtea nu poate examina, prin prisma Constituţiei, dacă o instanţă de judecată a dat o încadrare juridică corectă faptelor săvârşite de către inculpaţi sau dacă un procuror a modificat învinuirea prin aplicarea corectă a legislaţiei procesual-penale.

23. Cu privire la contestarea articolului 190 alin.(1) [în redacţia anterioară Legii pentru modificarea unor acte legislative nr.179 din 26 iulie 2018] din Codul penal, Curtea reţine că norma în discuţie este inaplicabilă la soluţionarea litigiului principal, deoarece în prezenta cauză inculpaţii au fost găsiţi vinovaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(5) în redacţia actuală [a se vedea § 6 din prezenţa ].

24. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de constituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru a fi examinată în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42 alin.(1) şi a articolului 190 alin.(1) [în redacţia anterioară Legii pentru modificarea unor acte legislative nr.179 din 26 iulie 2018] din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, precum şi a articolelor 255, 281, 282 şi 283 din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl avocat Vasile Nicoară, în dosarul nr.1a-318/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.