Decizie nr.55 din 11.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală (conexarea cauzelor penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.68g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 43 alin.(1)

din Codul de procedură penală

(conexarea cauzelor penale)

nr. 55  din  11.06.2018

 (în vigoare 11.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 400-409 art. 134 din 26.10.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 mai 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 iunie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “instanţa căreia îi revine competenţa de judecată” din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr.1-514/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 31 mai 2018 de către dna judecător Svetlana Garştea-Bria de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află cauza penală nr.1-514/17 privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din Codul penal.

4. Prin încheierea din 21 septembrie 2017, Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni, a admis cererea dlui avocat Ion Creţu, în cauza penală nr.1-264/17, privind învinuirea dlui Eduard Rudenco de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 326 [Traficul de influenţă] din Codul penal, pentru examinarea chestiunii privind posibilitatea conexării cauzelor într-o singură procedură.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Elena Leancă, apărătorul inculpatului Eduard Rudenco, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “instanţa căreia îi revine competenţa de judecată” din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 29 mai 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 42

Competenţa în caz de indivizibilitate

sau conexitate a cauzelor penale

“(1) În caz de indivizibilitate sau de conexitate a cauzelor penale, judecata în primă instanţă, dacă are loc în acelaşi timp pentru toate faptele şi pentru toţi făptuitorii, se efectuează de aceeaşi instanţă.

(2) Constituie indivizibilitate a cauzelor penale cazurile în care la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane, când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin aceeaşi faptă ori în cazul unei infracţiuni continue sau prelungite.

(3) Constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

3) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

(4) În caz de conexare a unor cauze privitoare la mai multe persoane învinuite de săvârşirea infracţiunilor în raza de activitate a diferitor instanţe de grad egal sau privitoare la o singură persoană învinuită de săvârşirea câtorva infracţiuni, dacă aceste cauze sunt de competenţa a două sau câtorva instanţe de judecată de grad egal, procesul se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală a cauzei.

(5) Dacă o persoană sau un grup de persoane sunt învinuite de săvârşirea unei singure sau a câtorva infracţiuni şi cauza referitoare la unul din învinuiţi sau la una din infracţiuni este de competenţa unei instanţe ierarhic superioare, procesul se judecă în întregime de instanţa ierarhic superioară.

[Alin.(6) art.42 abrogat prin Legea nr.76 din 21.04.2016, în vigoare 01.04.2017]

(7) Conexarea cauzelor se admite de către instanţa de judecată respectivă în cazul în care acţiunile incriminate nu necesită o încadrare juridică mai gravă, iar la cererea procurorului şi în celelalte cazuri – pentru modificarea acuzării în sensul agravării.

(8) În cazul în care infracţiunea a fost săvârşită de două sau mai multe persoane, instanţa de judecată poate dispune indivizibilitatea cauzei, dacă aceasta este necesară pentru buna înfăptuire a justiţiei în termene rezonabile şi dacă aceasta nu va împiedica respectarea drepturilor părţilor.”

Articolul 43

Instanţa competentă de a conexa cauzele penale

“(1) Conexarea cauzelor se decide de către instanţa căreia îi revine competenţa de judecată conform prevederilor art.42.

(2) În cazurile de indivizibilitate a cauzelor penale, precum şi în cele de conexitate, cauzele, dacă ele au fost depuse în prima instanţă de judecată, se conexează de către aceasta chiar şi după casarea hotărârilor asupra lor şi remiterea cauzelor de către instanţa de recurs pentru rejudecare.

(3) Cauzele se conexează şi de către instanţele de apel sau de recurs de acelaşi grad dacă se află în acelaşi stadiu de judecată.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul “instanţa căreia îi revine competenţa de judecată” din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală conţine o stipulare imperativă, care îngrădeşte dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia s-ar fi asigurat toate garanţiile necesare apărării sale, precum şi dreptul ca conexarea cauzelor penale să fie decisă de către o instanţă superioară, cu posibilitatea contestării ulterioare, care constituie o garanţie procesuală. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile contestate creează pentru persoană o situaţie de incertitudine, motiv pentru care sunt contrare articolelor 20, 21 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr.1-514/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “instanţa căreia îi revine competenţa de judecată” din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală, care stabileşte instanţa competentă de a conexa cauzele penale.

14. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin invocarea articolelor 20, 21 şi 54 din Constituţie, susţine în esenţă că dispoziţiile contestate îngrădesc într-un mod disproporţionat accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 20 din Constituţie.

15. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

16. În acelaşi timp, Curtea reiterează că liberul acces la justiţie presupune faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

17. Curtea reţine că articolul 43 din Codul de procedură penală stabileşte competenţa instanţei de a conexa cauzele penale conform prevederilor articolului 42 din Codul de procedură penală.

18. Potrivit articolului 42 alin.(3) din Codul de procedură penală, constituie conexitate a cauzelor penale cazurile:

1) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin fapte diferite de una sau mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc;

2) când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite de aceeaşi persoană în timp diferit ori în loc diferit;

3) când o infracţiune este săvârşită pentru a pregăti, a înlesni sau a ascunde comiterea altei infracţiuni ori este săvârşită pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni;

4) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cauzelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.

19. Conexarea cauzelor se decide de către instanţă printr-o încheiere. Astfel, Curtea menţionează că încheierea reprezintă actul instanţei de judecată prin care cauzele penale nu se soluţionează în fond, ci doar sunt conexate.

20. În acest sens, Curtea menţionează că procedura de soluţionare a conexării cauzelor penale nu îmbracă forma unui proces care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba despre o problemă de administrare şi de eficienţă a actului de justiţie. Procedura în care se examinează conexarea cauzelor reprezintă o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu procesului penal, la care se referă cauzele.

21. De asemenea, Curtea notează că conexarea reprezintă o instituţie procesuală concepută să asigure o bună-administrare a justiţiei. Interdicţia atacării unor încheieri privind conexarea cauzelor nu presupune faptul că legalitatea şi temeinicia acestora nu pot fi controlate de către instanţele ierarhic superioare în acelaşi timp cu contestarea sentinţei prin care cauza a fost soluţionată în fond. Curtea menţionează că interdicţia contestării încheierii privind conexarea cauzelor nu este una absolută, părţile având posibilitatea să pună problema competenţei prin intermediul căilor de atac. În cazul constatării unor încălcări ale prevederilor legale referitoare la competenţa ratione materiae sau ratione personae intervine nulitatea actului procedural, potrivit articolului 251 alin.(2) din Codul de procedură penală.

22. Prin urmare, dispoziţiile contestate nu contravin garanţiilor dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituţie.

23. În plus, Curtea reiterează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţie. Cerinţa din articolul 6 § 1 din Convenţie, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, şi anume principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

24. Curtea reţine că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege. În acest scop, instanţa este datoare să dispună toate măsurile permise de lege şi să asigure desfăşurarea cu celeritate a judecăţii, inclusiv prin conexarea cauzelor, respectând caracterul echitabil al procedurii.

25. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului “instanţa căreia îi revine competenţa de judecată” din articolul 43 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dna avocat Elena Leancă, în dosarul nr.1-514/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.