Decizie nr.58 din 22.04.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.5g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 327 alin.(2) lit.b/1) din Codul penal (abuzul de putere sau abuzul de serviciu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.5g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 327

alin. (2) lit. b¹) din Codul penal

(abuzul de putere sau abuzul de serviciu)

nr. 58  din  22.04.2021

 (în vigoare 22.04.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.142-145 art. 94 din 11.06.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 ianuarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 aprilie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal, ridicată de dl avocat Alexandru Havrun, în interesele dlui Mihail Vrancean, în dosarul nr.1-236/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Roşiţa Rusu-Parii de la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Soroca, sediul Floreşti, se află cauza privind învinuirea dlui Mihail Vrancean de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 327 alin.(2) lit.b¹) [abuzul de putere sau abuzul de serviciu] din Codul penal.

4. Potrivit rechizitoriului, ofiţerul superior de investigaţii al poliţiei criminale din raionul Floreşti, dl Mihail Vrancean, este învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal, pentru că, acţionând în baza dispoziţiei organului de urmărire penală nr.248 din 6 aprilie 2018 referitoare la întreprinderea măsurilor speciale de investigaţii pentru identificarea subiectului infracţiunii, a folosit intenţionat situaţia de serviciu şi a comis infracţiunea de abuz în serviciu. Astfel, dl Mihail Vrancean a pretins de la bănuitul identificat o sumă de bani destinată pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiune cu scopul de a o transmite părţii vătămate. Totodată, dl Mihail Vrancean l-a convins pe bănuit că va transmite suma de bani părţii vătămate, iar aceasta va depune o cerere de împăcare şi, în consecinţă, urmărirea penală va înceta. În final, dl Mihail Vrancean nu a remis toată suma de bani părţii vătămate, fiind astfel învinuit de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, pentru că prin acţiunile sale i-a cauzat cu intenţie părţii vătămate un prejudiciu material în mărime de 16 mii de lei.

5. În cadrul examinării cauzei, pe 11 ianuarie 2021, dl avocat Alexandru Havrun a ridicat, în interesele dlui Mihail Vrancean, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal.

6. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Soroca, sediul Floreşti, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 327

Abuzul de putere sau abuzul de serviciu

"(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 6 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

[…]

b¹) săvârşită din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe persoane;

[…]

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate sunt formulate de o manieră imprecisă şi neclară, fapt care nu corespunde exigenţelor clarităţii şi previzibilităţii legii, garantate de articolul 23 alin.(2) din Constituţie. Astfel, potrivit autorului excepţiei, nefiind clare dispoziţiile contestate, nu este clar nici faptul când urmează a fi încadrată o acţiune de abuz în serviciu în alin.(1) şi când urmează a fi încadrată în alin.(2) lit.b¹) din articolul 327 din Codul penal. În consecinţă, nu este clară diferenţa dintre elementul constitutiv al infracţiunii prevăzut la alineatul (1) şi cel prevăzut la alineatul (2) lit.b¹) din articolul 327 din Codul penal.

10. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alin.(2) lit.b¹) din articolul 327 din Codul penal, care se referă la abuzul de putere sau abuzul de serviciu săvârşit din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe persoane.

15. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, instanţa de judecată examinează cauza penală privind învinuirea dlui Mihail Vrancean de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal.

16. Curtea constată că dispoziţiile articolului 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 1 alin.(3) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Acesta poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 21; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 25).

19. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută.

20. Curtea reaminteşte că a notat, în jurisprudenţa sa, că textele penale trebuie să fie formulate în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie deosebit de precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo).

21. De asemenea, Curtea notează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Astfel, rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (DCC nr.117 din 14 noiembrie 2019, § 17, DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 22).

22. Curtea reiterează că practica judiciară poate constitui un reper obiectiv în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul unei norme penale şi care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia (a se vedea DCC nr.46 din 22 mai 2018, § 31; DCC nr.36 din 19 aprilie 2018, § 31; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 23).

23. În acest context, Curtea observă că Curtea Supremă de Justiţie a dezvoltat criterii de interpretare a textului contestat "din interes material, în scopul realizării altor interese personale sau în interesul unei terţe persoane" prin Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.7 din 15 mai 2017 cu privire la aplicarea legislaţiei, referitoare la răspunderea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, precum şi neglijenţa în serviciu.

24. Aşadar, Curtea reţine că Curtea Supremă de Justiţie a oferit indicii de interpretare a textului contestat, potrivit cărora motivele prevăzute de lit.b¹) din alin.(2) din articolul 327 din Codul penal sunt speciale şi au un efect agravant.

25. Prin urmare, având în vedere evoluţia practicii judiciare, în special cea a instanţei judecătoreşti supreme, Curtea notează că aplicabilitatea prevederilor contestate a devenit suficient de clară şi de previzibilă.

26. De asemenea, cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că acest articol îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Prin urmare, pentru a putea fi invocat, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, DCC nr.48 din 25 mai 2020, § 21; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 26; DCC nr.4 din 5 ianuarie 2021, § 22).

27. În aceste condiţii, pentru că nu a fost demonstrată incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu va efectua o analiză a prevederilor contestate prin prisma articolului 1 alin.(3), 23 şi 54 din Constituţie.

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 327 alin.(2) lit.b¹) din Codul penal, ridicată de dl avocat Alexandru Havrun, în interesele dlui Mihail Vrancean, în dosarul nr.1- 236/2018, pendinte la Judecătoria Soroca, sediul Floreşti.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.