Decizie nr.8 din 26.01.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.154g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (încălcarea gravă a Codului deontologic)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.154g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010

privind executorii judecătoreşti

(încălcarea gravă a Codului deontologic)

nr. 8  din  26.01.2021

 (în vigoare 26.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-65 art. 30 din 26.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 1 octombrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 26 ianuarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de executorul judecătoresc Andrei Gosic, reclamant în dosarul nr.3a-354/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (domnul Anatolie Minciuna şi doamnele Ecaterina Palanciuc şi Victoria Negru), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 5 octombrie 2018, Colegiul Disciplinar al Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a întocmit procesul-verbal şi Decizia nr.387/336Dfa. Potrivit acestei decizii, s-a constatat că executorul judecătoresc Andrei Gosic a comis o abatere disciplinară prevăzută de articolul 21 alin.(2) lit.f) din Legea privind executorii judecătoreşti, fiind sancţionat cu mustrare şi obligat să se instruiască, pe cheltuială proprie, pe o durată de 24 ore academice.

4. Pe 12 decembrie 2018, dl executor judecătoresc Andrei Gosic a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Colegiului Disciplinar al Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, intervenient accesoriu Consiliul Concurenţei, privind anularea procesului-verbal şi a deciziei menţionate supra.

5. Prin Hotărârea din 19 decembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de dl Andrei Gosic privind contestarea actelor administrative.

6. Pe 14 ianuarie 2020, executorul judecătoresc Andrei Gosic a depus un apel la Curtea de Apel Chişinău împotriva hotărârii menţionate supra.

7. Pe 17 iunie 2020, dl Andrei Gosic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea privind executorii judecătoreşti.

8. Prin Încheierea din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 21

Răspunderea disciplinară

"(1) Executorul judecătoresc răspunde disciplinar pentru săvârşirea unei abateri disciplinare.

(2) Constituie abatere disciplinară:

[…]

f) încălcarea gravă a Codului deontologic;

[…]

(3) În caz de suspendare sau de încetare a activităţii, executorul judecătoresc rămâne subiectul răspunderii disciplinare în ceea ce priveşte acţiunile sau omisiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în perioada în care activa în calitate de executor judecătoresc."

Articolul 24

Sancţiunile disciplinare

"(1) Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptei şi constau în:

a) avertisment, cu obligaţia de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 4 până la 8 ore academice;

b) mustrare, cu obligaţia de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 8 până la 24 de ore academice;

c) amendă;

d) suspendarea activităţii executorului judecătoresc pe un termen de la o lună până la 6 luni;

e) retragere a licenţei.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

11. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea privind executorii judecătoreşti nu respectă exigenţele calităţii legii.

12. Aşadar, autorul sesizării consideră că cuvântul "gravă" din această prevedere este imprevizibil, deoarece nici Legea privind executorii judecătoreşti, nici Codul deontologic sau Codul de etică nu stabilesc vreun criteriu în baza căruia să se evalueze gravitatea încălcării. Imprevizibilitatea prevederilor permit interpretarea lor abuzivă şi discreţionară de către Colegiul Disciplinar al Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Uniunea Executorilor, care aplică sancţiunile disciplinare.

13. Totodată, autorul sesizării menţionează că Codul deontologic al executorilor judecătoreşti a fost abrogat în anul 2015 prin adoptarea Codului de etică. În acest sens, autorul sesizării subliniază că prevederile contestate stabilesc în mod expres că răspunderea disciplinară se aplică doar pentru încălcarea gravă a Codului deontologic, nefiind menţionat Codul de etică.

14. Sub acest aspect, autorul menţionează că deşi Codul deontologic a fost abrogat totuşi, ulterior, el a fost sancţionat pentru încălcarea gravă a prevederilor acestuia.

15. Autorul sesizării susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, pentru ca o lege să îndeplinească exigenţa previzibilităţii, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, având în vedere scopul legitim urmărit. O putere discreţionară care nu este delimitată, chiar dacă face obiect al controlului judiciar, din punct de vedere formal, nu trece testul clarităţii.

16. Prin urmare, autorul sesizării susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind executorii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de către o parte din proces (a se vedea § 1-2 supra). Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 21 alin.(2) lit.f) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti. Această prevedere stabileşte că încălcarea gravă a Codului deontologic constituie o abatere disciplinară.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, prin care, inclusiv în baza dispoziţiilor contestate, s-a respins o cerere de contestare a procesului-verbal şi a deciziei de sancţionare (a se vedea § 5-7 supra). Prin urmare, Curtea admite că instanţa de apel va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

22. Curtea observă că prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.116 din 13 octombrie 2020, § 18; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 18).

24. Autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29).

26. Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 23; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 37; DCC nr.95 din 4 august 2020, § 21).

27. Dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează neretroactivitatea legii, inclusiv principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

28. În jurisprudenţa sa referitoare la articolul 22 din Constituţie, Curtea a precizat că principiul legalităţii incriminării şi a pedepselor interzice interpretarea extensivă şi aplicarea prin analogie a legii penale, în defavoarea acuzatului. Curtea a reiterat că acest articol interzice extinderea câmpului de aplicare al infracţiunilor existente asupra unor fapte care nu constituiau infracţiuni la momentul comiterii lor (a se vedea, în acest sens, HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, § 37; DCC nr.25 din 25 februarie 2019, § 16; DCC nr.77 din 2 iulie 2020, § 21).

29. Aşadar, Curtea notează că principiul nullum crimen, nulla poena sine lege prevăzut de articolul 22 din Constituţie este incident în materie penală şi contravenţională.

30. Pentru a stabili incidenţa articolului 22 din Constituţie raportat la articolul 21 alin.(2) lit.f) din Legea privind executorii judecătoreşti, Curtea va aprecia dacă măsura prevăzută de lege şi contestată de către autorul sesizării poate constitui o acuzaţie în materie penală.

31. Pentru a analiza acest aspect, Curtea va face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului din cazuri similare.

32. Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Europeană a stabilit că existenţa unei "acuzaţii în materie penală" trebuie evaluată pe baza a trei criterii, denumite "criteriile Engel" (Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, § 82). Primul constă în caracterizarea juridică a încălcării în dreptul intern, al doilea în natura încălcării şi al treilea în gradul de severitate al sancţiunii care îi poate fi aplicată persoanei. Al doilea şi al treilea criteriu sunt alternative şi nu neapărat cumulative. Acest fapt nu exclude cumularea lor, dacă analiza separată a fiecărui criteriu nu conduce la o concluzie clară cu privire la existenţa unei acuzaţii în materie penală (a se vedea Jussila v. Finlanda [MC], 23 noiembrie 2006, § 30-31).

33. Curtea Europeană a analizat în mai multe cauze aplicabilitatea articolului 6 § 1 din Convenţie sub aspectul său penal în privinţa procedurilor disciplinare. În unele cazuri, Curtea Europeană a considerat că procedurile disciplinare nu se încadrează, ca atare, în categoria "acuzaţiilor în materie penală". Au fost vizate mai multe categorii profesionale, cum ar fi: avocaţii (Müller-Hartburg v. Austria, 19 februarie 2013, § 41-48; Helmut Blum v Austria, 5 aprilie 2016, § 59; Biagioli v. San Marino, 13 septembrie 2016, § 51-57); lichidatorii judiciari (Galina Kostova v. Bulgaria, 12 noiembrie 2013, § 52); judecătorii (Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 92-95; Di Giovanni v. Italia, 9 iulie 2013, § 35; Sturua v. Georgia, 28 martie 2017, § 28; Kamenos v. Cipru, 31 octombrie 2017, § 50-53); notarii (Durand v. Franţa (dec.), 31 ianuarie 2012, § 55-60; Peleki v. Grecia, 5 martie 2020, § 35-41).

34. Aşadar, într-o cauză privind excluderea din profesie a unui executor judecătoresc pentru numeroasele încălcări comise, Curtea Europeană a reţinut că procedurile interne desfăşurate în privinţa executorului judecătoresc "nu au implicat stabilirea unei acuzaţii în materie penală". De asemenea, Curtea Europeană a observat că demiterea reclamantului reprezintă o măsură disciplinară. Totodată, Curtea Europeană a subliniat că reclamantul a avut dreptul să conteste măsurile disciplinare aplicate în privinţa sa în faţa instanţelor de contencios administrativ (a se vedea Bayer v. Germania, 16 iulie 2009, § 37-38). Prin urmare, Curtea Europeană a stabilit că este aplicabil articolul 6 din Convenţie, sub aspectul său civil, în privinţa procedurilor disciplinare în cauză (a se vedea Melek Sima Yılmaz v. Turcia, 30 septembrie 2008, § 19; Olujić v. Croaţia, 5 februarie 2009, § 34, 44; Bayer v. Germania, 16 iulie 2009, § 39).

35. Într-o altă cauză, pentru a stabili dacă excluderea din profesie a unui judecător ca urmare a comiterii unei abateri disciplinare reprezintă o acuzaţie în materie penală, Curtea Europeană a aplicat criteriile Engel. Aplicând aceste criterii, Curtea Europeană a observat că fapta comisă de judecător constituie o abatere disciplinară şi este legată de exercitarea acestei funcţii, iar sancţiunea pentru această abatere disciplinară constă în excluderea din profesie. În această cauză, pentru conduita inadecvată, judecătorul a fost demis din funcţia de preşedinte al instanţei şi exclus din sistemul judiciar. De asemenea, Curtea Europeană a observat că excluderea reclamantului din sistemul judiciar nu l-a împiedicat pe acesta să exercite funcţia de avocat. Prin urmare, Curtea a reţinut că procedurile în privinţa judecătorului aveau doar un caracter disciplinar şi nu reprezentau o acuzaţie în materie penală (Kamenos v. Cipru, 31 octombrie 2017, § 50-53).

36. De asemenea, într-o altă cauză privind excluderea din profesie a unui judecător, Curtea Europeană a reţinut că reclamantul a fost sancţionat pentru nerespectarea atribuţiilor sale profesionale – pentru o faptă reglementată de legea privind procedurile disciplinare. Sancţiunea aplicată reclamantului a reprezentat o măsură disciplinară pentru abateri profesionale şi, din punctul de vedere al dreptului naţional, a fost diferenţiată de sancţiunile legale penale aplicate pentru adoptarea unei decizii ilegale cu rea-credinţă de un judecător. Prin urmare, Curtea a considerat că fapta comisă de reclamant nu se referă la stabilirea unei acuzaţii în materie penală, în sensul articolului 6 al Convenţiei (Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 93, 95).

37. În prezenta cauză, Curtea observă că articolul 21 alin.(2) lit.f) din Legea privind executorii judecătoreşti califică încălcarea gravă a Codului deontologic comisă de către executorul judecătoresc ca o abatere disciplinară, pentru care se va aplica sancţiune disciplinară în condiţiile Legii contestate.

38. Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(1) din Legea privind executorii judecătoreşti, sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptei şi constau în: a) avertisment, cu obligaţia de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 4 până la 8 ore academice; b) mustrare, cu obligaţia de a se instrui, pe cheltuială proprie, pe o durată de la 8 până la 24 de ore academice; c) amendă; d) suspendarea activităţii executorului judecătoresc pe un termen de la o lună până la 6 luni; e) retragerea licenţei.

39. Sub acest aspect, Curtea observă că în cauza în care a fost ridicată această excepţie de neconstituţionalitate, pentru abaterea disciplinară stabilită de prevederea contestată, executorului judecătoresc i s-a aplicat o mustrare, cu obligaţia de a se instrui pe cheltuială proprie, pe o durată de 24 ore academice.

40. Aplicând raţionamentele Curţii Europene, Curtea observă că sancţiunile pentru comiterea faptei de încălcare gravă a Codului deontologic au un caracter disciplinar, atât prin reglementarea lor, cât şi prin prisma autorităţii care le aplică (i.e. Colegiul Disciplinar de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti), precum şi prin prisma procedurilor pe care le iniţiază autoritatea (a se vedea articolele 23-23¹ din Legea privind executorii judecătoreşti).

41. Cu privire la natura abaterii disciplinare din prevederea contestată, Curtea notează că aceasta nu este aplicabilă unui public larg, ci, în exclusivitate, doar membrilor unui grup profesional, care posedă un statut special, i.e. executorii judecătoreşti.

42. În acest sens, Curtea relevă că în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a menţionat că persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca aceştia să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65).

43. Sub acest aspect, Curtea reţine că faptele care pot conduce la iniţierea procedurii disciplinare constau în nerespectarea standardelor stricte de conduită prescrise pentru profesia lor. Scopul procedurii disciplinare este să asigure integritatea, demnitatea şi reputaţia profesiei de executor judecătoresc, precum şi asigurarea încrederii persoanelor în profesia de executor judecătoresc.

44. Curtea mai observă că examinarea acestor abateri disciplinare se desfăşoară în cadrul procedurii prevăzute de articolul 23 din Legea privind executorii judecătoreşti. Conform acestui articol, la sesizarea subiectelor competente, Colegiul stabileşte şedinţa de examinare a cauzei disciplinare. În cadrul şedinţei, executorul judecătoresc, avocatul acestuia sau reprezentantul au dreptul să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze demersuri (articolul 23 din Lege). De asemenea, Curtea subliniază că decizia Colegiului disciplinar poate fi contestată, fără a fi necesară procedura prealabilă, în contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare persoanei sancţionate (articolul 24 alin.(7) din Lege).

45. Cu privire la natura şi gradul de severitate al sancţiunilor aplicabile, Curtea constată caracterul lor redus ca gravitate în comparaţie cu cel al pedepselor penale. Aşadar, Curtea reţine că încălcarea gravă a Codului deontologic de către executorii judecătoreşti, care, potrivit reglementărilor contestate, este o abatere disciplinară, nu constituie o acuzaţie în materie penală şi, prin urmare, articolul 22 din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

46. În condiţiile în care autorul sesizării nu a argumentat existenţa unor ingerinţe în alte drepturi fundamentale garantate de Legea Supremă, Curtea nu poate examina prevederile contestate din perspectiva preeminenţei dreptului şi a standardului calităţii legii prevăzute de articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie.

47. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile contestate în cauza sa. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 56; DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, § 31; DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26).

48. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alin.(2) lit.f) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de executorul judecătoresc Andrei Gosic, reclamant în dosarul nr.3a-354/2020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.