Decizie nr.60 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din punctul 29) alineatul (1) al articolului 103 din Codul fiscal şi de la litera d) a punctului 4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014 (facilităţile fiscale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor prevederi din punctul 29) alineatul (1) al articolului 103 din Codul fiscal şi

de la litera d) a punctului 4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare

a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin.(1) pct. 29) din Codul fiscal

nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII

 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 145 din 26 februarie 2014

(facilităţile fiscale)

nr. 60  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 421-427 art. 127 din 01.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte.

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 31 mai 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a textelor “Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.” şi “transmise în folosinţă sau posesie” din punctul 29) alineatul (1) al articolului 103 din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997;

- a textului “transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar” de la litera d) a punctului 4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014,

ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.3-272/16, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central).

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 31 mai 2017 de către judecătorul Serghei Dimitriu, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 22 august 2016, Biroul Vamal Chişinău a întocmit un proces verbal de reverificare a declaraţiei vamale prin care s-a constatat că SRL “Transeric Tur” nu a respectat condiţiile de acordare a facilităţilor fiscale prevăzute de art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal şi pct.4 lit.d) din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014. În acest sens, organul vamal a invocat că bunurile importate de către SRL “Transeric Tur” cu aplicarea facilităţilor fiscale au fost transmise în locaţiune contrar prevederilor normative enunţate.

4. În temeiul procesului-verbal de reverificare a declaraţiei vamale, la 22 septembrie 2016, Biroul Vamal Chişinău a emis o decizie de regularizare, prin care SRL “Transeric Tur” i s-a pretins plata drepturilor de import.

5. Reprezentantul SRL “Transeric Tur”, avocatul Alexandru Bot a înaintat la Judecătoria Chişinău (sediul central) o acţiune în contencios administrativ împotriva Biroului Vamal Chişinău, prin care a solicitat anularea deciziei de regularizare din 22 septembrie 2016.

6. În cadrul şedinţei de judecată, avocatul Alexandru Bot a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1 din prezenta decizie.

7. Prin încheierea din 15 mai 2017, instanţa de judecată a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 96

Rolul [Guvernului]

“(1) Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

[…]”

Articolul 102

Actele Guvernului

“(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]”

Articolul 132

Sistemul fiscal

“(1) Impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

(2) Orice alte prestări sunt interzise.”

9. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (M.O., 2007, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 103

Scutirea de T.V.A.

“(1) T.V.A. nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova:

[…]

29) activele materiale pe termen lung utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.

La active materiale pe termen lung utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor se atribuie activele a căror uzură se raportează la costul produselor fabricate, serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate.

Activele materiale pe termen lung care au beneficiat de facilitatea fiscală respectivă nu pot fi înstrăinate, transmise în folosinţă sau posesie (exceptând locaţiunea bunurilor imobile), atât integral, cât şi părţi componente ale acestora, pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale respective sau eliberării facturii, cu excepţia cazului în care aceste active materiale pe termen lung sunt exportate, dacă anterior au fost importate şi nu au suferit modificări în afara uzurii normale. În cazul în care aceste active materiale pe termen lung se înstrăinează, se transmit în folosinţă sau posesie, atât integral, cât şi părţi componente ale acestora, până la expirarea a 3 ani, T.V.A. se calculează şi se achită de către beneficiar (cumpărător) pornind de la valoarea indicată în factura eliberată în momentul beneficierii de facilitatea fiscală respectivă, în cazul livrării de active materiale pe termen lung, sau de la valoarea în vamă la momentul depunerii declaraţiei vamale, în cazul importului acestora;

[…]”

10. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014 (M.O., 2014, nr.49-52, art.158), sunt următoarele:

“4. Pentru a beneficia de facilităţile fiscale specificate la pct.2 şi 3 din prezentul Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) activele materiale pe termen lung sunt destinate includerii în capitalul statutar (social);

b) activele materiale pe termen lung trebuie să fie utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau la executarea lucrărilor;

c) uzura activelor materiale pe termen lung se raportează la costul produselor fabricate, serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate în procesul de producere, prestare a serviciilor şi/sau executare a lucrărilor;

d) activele materiale pe termen lung nu vor fi comercializate, transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale respective sau eliberării facturii fiscale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că, potrivit art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal, una din condiţiile acordării facilităţilor fiscale la importul activelor materiale pe termen lung, destinate includerii în capitalul statutar, este interdicţia transmiterii acestora în folosinţă sau posesie pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale.

12. În context, autorul relevă că sintagma transmise în folosinţă sau posesie din pct.29) alin.(1) art.103 din Codul fiscal nu corespunde condiţiilor de calitate a legii, or, aceasta este vagă şi nu reglementează clar condiţiile de acordare a facilităţilor fiscale.

13. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că, deşi art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal abilitează expres Guvernul să stabilească modul de aplicare a facilităţilor fiscale, executivul şi-a arogat competenţe improprii, or, prevederile constituţionale stabilesc că reglementarea regimului fiscal reprezintă o prerogativă exclusivă a Parlamentului.

14. În final, autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că normele contestate încalcă dispoziţiile articolelor 6, 102 alin.(2) şi 132 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Guvernului, în speţă a Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi a Hotărârii Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.3-272/16, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

19. Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele “modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern”, “transmise în folosinţă sau posesie” din pct.29) alin.(1) art.103 din Codul fiscal şi textul “transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar” de la lit.d) pct.4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014.

20. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că Guvernul a stabilit modul de aplicare a facilităţilor fiscale prin derogare de la prevederile art.6, 102 alin.(2) şi 132 alin.(1) din Constituţie, arogându-şi competenţe improprii.

21. În acest sens, Curtea menţionează că potrivit art.102 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie: “Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii. Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor”.

22. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că actele Guvernului şi normele cuprinse în ele nu pot avea un caracter primar, ele sunt acte complementare, ce dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legii (HCC nr.14 din 18 martie 1999).

23. În speţă, Curtea constată că prin art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal Parlamentul a stabilit scutirea de T.V.A. la importul activelor materiale pe termen lung utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate includerii în capitalul statutar. În acelaşi timp, prin norma menţionată legislativul a delegat Guvernului dreptul de a stabili modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective.

24. Astfel, Curtea observă că, în scopul asigurării executării prevederilor art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal, Guvernul a adoptat Hotărârea nr.145 din 26 februarie 2014.

25. Curtea relevă că Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014 nu instituie sarcini fiscale, ci doar detaliază prevederile Codului fiscal în partea ce ţine de interdicţia transmiterii în folosinţă sau posesie a bunurilor importate cu aplicarea facilităţilor fiscale.

26. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei.

27. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a sintagmei “transmise în folosinţă sau posesie” din pct.29) alin.(1) art.103 din Codul fiscal sub aspectul condiţiilor de calitate a legii, Curtea observă că excepţia nu îndeplineşte exigenţele prevăzute de art.24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit cărora sesizarea trebuie să fie motivată, or, autorul nu a indicat dispoziţiile din Constituţie în raport cu care textul de lege criticat ar fi în contradicţie.

28. Totodată, Curtea constată că, ridicând excepţia de neconstituţionalitate, atât asupra textului “transmise în folosinţă sau posesie” din pct.29) alin.(1) art.103 din Codul fiscal, cât şi a textului “transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar” de la lit.d) pct.4 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014, autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci urmăreşte, de facto, excluderea interdicţiei de a transmite în folosinţă sau posesie bunurile care au fost scutite de la plata drepturilor de import.

29. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a textelor “Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.” şi “transmise în folosinţă sau posesie” din punctul 29) alineatul (1) al articolului 103 din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997;

- a textului “transmise în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar” de la litera d) a punctului 4 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.29) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q/2) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145 din 26 februarie 2014, ridicată de avocatul Alexandru Bot în dosarul nr.3-272/16, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.