Decizie nr.64 din 11.06.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.43g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală (recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzut calea de atac a apelului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.43g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 444 alin. (1) din Codul de procedură penală

(recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pentru

care nu este prevăzut calea de atac a apelului)

nr. 64  din  11.06.2020

 (în vigoare 11.06.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.194-197 art. 108 din 31.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 iunie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Victor Ţulea, în dosarul nr.1r-202/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de la Curtea de Apel Chişinău (format din domnii judecători Stelian Teleucă, Sergiu Furdui şi Silvia Gîrbu), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Victor Ţulea a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) [conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare] din Codul penal.

4. Pe 14 martie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a pronunţat o sentinţă prin care dl Victor Ţulea a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii imputate şi i s-a aplicat o amendă în mărime de 750 de unităţi convenţionale, echivalentul a 37500 de lei. De asemenea, instanţa l-a privat pe dl Victor Ţulea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de trei ani.

5. Apărătorul dlui Victor Ţulea, dl avocat Vadim Ciobanu, a contestat cu recurs sentinţa primei instanţe.

6. Pe 18 februarie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...]."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 437

Hotărârile supuse recursului

"(1) Pot fi atacate cu recurs:

1) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile uşoare pentru săvârşirea cărora legea prevede în exclusivitate pedeapsa nonprivativă de libertate;

[…]."

Articolul 444

Temeiurile pentru recurs

"(1) Hotărârile judecătoreşti pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanţele de fond în cazurile în care:

1) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2) instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 şi 33;

3) şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

4) judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum şi apărătorului, interpretului şi traducătorului, cînd participarea lor era obligatorie potrivit legii;

5) cauza a fost judecată în primă instanţă fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

6) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunţat după deliberare;

7) nu au fost întrunite elementele infracţiunii sau instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepţia cazurilor reîncadrării juridice a acţiunilor lui în baza unei legi mai blânde;

8) inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

9) s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege sau greşit individualizate în raport cu prevederile capitolului VII din Partea generală a Codului penal;

10) persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeaşi faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege;

11) inculpatul a fost achitat greşit pentru motivul că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală sau când procesul penal a fost încetat greşit din motivul că exista o hotărâre judecătorească definitivă în privinţa aceleiaşi fapte sau că există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o lege nouă sau anulată de un act de amnistie ori că a intervenit decesul inculpatului;

12) faptei săvârşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;

13) a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului;

14) Curtea Constituţională a recunoscut neconstituţională prevederea legii aplicate în cauza respectivă;

15) instanţa de judecată internaţională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului, care poate fi reparată şi în această cauză.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine neconstituţionalitatea prevederilor articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală în partea imposibilităţii invocării temeiurilor de fapt pentru contestarea cu recurs a hotărârilor judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului. Autorul consideră că, având în vedere posibilitatea invocării temeiurilor de fapt în cadrul procedurii recursului contravenţional, norma contestată instituie un tratament diferenţiat nejustificat în raport cu o persoană acuzată de comiterea unei infracţiuni şi cu una acuzată de comiterea unei contravenţii.

11. Potrivit autorului excepţiei, norma contestată este contrară articolelor 16, 20, 54, 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că o altă condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82). Norma contestată trebuie să fie aplicabilă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 16, şi jurisprudenţa citată acolo).

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează legalitatea unei sentinţe de condamnare pentru comiterea unei infracţiuni uşoare pentru care legea prevede doar o pedeapsă nonprivativă de libertate (a se vedea supra § 3 şi § 4). Curtea admite că instanţa de recurs va verifica admisibilitatea recursului prin prisma articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală. Aşadar, norma contestată poate fi aplicată în această cauză.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alineatul (1) din articolul 444 al Codului de procedură penală. Norma contestată stabileşte temeiurile declarării recursului împotriva hotărârilor pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului.

18. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă într-un drept fundamental.

20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat faptul că norma contestată contravine articolelor 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.

21. Cu privire la aplicabilitatea articolelor 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o existenţă de sine stătătoare, fiind incidente doar în cazul în care situaţia la care se referă dezavantajul implică una dintre condiţiile de exercitare a unui drept garantat de Constituţie (a se vedea, în acest sens, HCC nr.20 din 4 iulie 2018, § 48; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18).

22. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că există un tratament diferenţiat nejustificat în privinţa exercitării căii de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauze penale pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului şi a hotărârilor judecătoreşti contravenţionale. Astfel, critica de neconstituţionalitate pretinde existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de articolele 20 şi 119 din Constituţie.

23. Curtea reţine că, potrivit celui de-al doilea paragraf al articolului 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se constată vinovăţia unei persoane, dreptul la dublu grad de jurisdicţie în materie penală "poate face obiectul unor excepţii în cazul infracţiunilor minore, definite prin lege, sau atunci când cel interesat a fost judecat în primă instanţă de cea mai înaltă jurisdicţie ori a fost declarat vinovat şi condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale".

24. În cauza Rostovtsev v. Ucraina, 25 iulie 2017, § 27, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că statele contractante se bucură, în principiu, de o marjă largă de apreciere la stabilirea modului în care trebuie exercitat dreptul garantat de articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenţie. Astfel, reexaminarea unei condamnări sau a unei sentinţe de către o jurisdicţie superioară poate viza atât motive de fapt, cât şi motive de drept, sau poate fi limitată doar la motivele de drept.

25. În acest context, Curtea notează că ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (DCC nr.43 din 5 aprilie 2019, § 20; DCC nr.60 din 9 iunie 2020, § 33). Astfel, infracţiunile uşoare şi contravenţiile nu au fost excluse de la dublul grad de jurisdicţie în materie penală, legislatorul reglementând, la articolul 437 din Codul de procedură penală, posibilitatea contestării cu recurs a hotărârilor pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului şi, respectiv, la articolul 465 din Codul contravenţional – recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauze contravenţionale.

26. Raţionamentele din HCC nr.10 din 12 mai 2015, § 63, pe care îşi bazează critica de neconstituţionalitate autorul sesizării, sunt formulate în contextul atribuţiilor de care dispune instanţa de recurs după examinarea recursului contravenţional potrivit articolului 473 alin.(1) din Codul contravenţional şi, prin urmare, nu sunt incidente şi în această cauză, în care se pune o problemă diferită. Totodată, Curtea notează că legislatorul a modificat acest articol prin Legea nr.208 din 17 noiembrie 2016, lărgind prerogativele instanţei de recurs după examinarea recursului contravenţional. Astfel, au fost echivalate atribuţiile de care dispune instanţa de recurs după examinarea recursului contravenţional cu cele de care dispune instanţa de recurs după examinarea recursului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauze penale pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului.

27. Curtea menţionează că, potrivit articolului 444 din Codul de procedură penală şi, respectiv, potrivit articolului 466 din Codul contravenţional, temeiurile declarării recursului au ca scop repararea erorilor de drept. Prin urmare, pentru ambele categorii de hotărâri judecătoreşti, legislatorul a instituit o cale de atac de drept.

28. Procedând astfel, legislatorul nu şi-a depăşit, în această situaţie, marja discreţionară privind reglementarea căilor de atac.

29. Curtea reţine că legislaţia de procedură penală oferă suficiente garanţii pentru a repara eventualele erori care pot fi comise de instanţele de fond, iar instanţelor de judecată le revine sarcina să aprecieze, în fiecare caz concret, argumentele care susţin cererea de recurs. Dispoziţiile contestate nu îngrădesc posibilitatea contestării efective a sentinţelor pronunţate de către prima instanţă în cauze penale privind infracţiunile uşoare. În consecinţă, Curtea nu identifică vreo ingerinţă adusă articolelor 20 şi 119 din Constituţie de prevederile contestate. În lipsa unor ingerinţe în drepturile fundamentale, Curtea subliniază că articolele 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 444 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Victor Ţulea, în dosarul nr.1r-202/2019, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.