Decizie nr.65 din 12.06.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.258g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024 (noţiunea de persoană publică)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.258g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 329 alin.(1) din  Codul penal, în redactarea

anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024

(noţiunea de persoană publică)

nr. 65  din  12.06.2025

 (în vigoare 12.06.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 346-349 art. 83 din 04.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 decembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 iunie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "de către o persoană publică" din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Alexandru Macovei, în interesele dlui Vladislav Boşcanean, în dosarul nr.10-2382/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Alina Gorceac de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 3 aprilie 2024, dl Vladislav Boşcanean a fost acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 329 alin.(1) (neglijenţa în serviciu) din Codul penal. La 25 aprilie 2024, acuzarea a fost completată.

4. Dl avocat Alexandru Macovei a formulat, în interesele dlui Vladislav Boşcanean, plângeri împotriva ordonanţelor în faţa procurorului ierarhic superior, pe baza articolului 299¹ din Codul de procedură penală. Aceste plângeri au fost respinse printr-o ordonanţă din 30 octombrie 2024.

5. Dl avocat a contestat această ordonanţă la judecătorul de instrucţie, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

6. În cadrul examinării contestaţiei, dl avocat Alexandru Macovei a ridicat, în interesele dlui Vladislav Boşcanean, excepţia de neconstituţionalitate a textului "de către o persoană publică" din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024.

7. Printr-o încheiere din 5 decembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor

drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 123

Persoana cu funcţie de răspundere, persoana publică

şi persoana cu funcţie de demnitate publică

"[...]

(2) Prin persoană publică se înţelege: funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public.

(3) Prin persoană cu funcţie de demnitate publică se înţelege: persoana al cărei mod de numire sau de alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova sau care este învestită în funcţie, prin numire sau prin alegere, de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern, altă persoană cu funcţie de demnitate publică stabilită prin lege; persoana căreia persoana cu funcţie de demnitate publică i-a delegat împuternicirile sale."

Articolul 329

Neglijenţa în serviciu

"(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

[...]."

[în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 iunie 2024]

Articolul 329

Neglijenţa în serviciu

"(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană publică a obligaţiilor de serviciu, prevăzute de lege, ca rezultat al unei atitudini neglijente sau neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii mari drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 850 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

(2) Aceleaşi fapte:

a) săvârşite de către o persoană cu funcţie de demnitate publică;

b) care au cauzat daune în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani."

[în redactarea Legii nr.136 din 6 iunie 2024, în vigoare din 7 iunie 2024]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconsti-tuţionalitate

10. Autorul sesizării menţionează că, deşi exercită funcţia de procuror, care este o funcţie de demnitate publică, a fost acuzat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, care prevedea ca subiect special al infracţiunii doar persoana publică, nu şi persoana cu funcţie de demnitate publică.

11. În acest sens, autorul sesizării susţine că noţiunea de "persoană publică" din articolul 123 alin.(2) din Codul penal nu cuprinde şi noţiunea de "persoană cu funcţie de demnitate publică", care este definită separat în alineatul trei din acelaşi articol.

12. Astfel, pentru că nu poate fi considerat subiect al acestei infracţiuni, actul de acuzare emis în privinţa sa nu corespunde cerinţelor prevăzute de legislaţia penală.

13. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 21, 22, 23, 26 alin.(2) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Cu privire la aplicabilitatea normei contestate, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se contestă, inter alia, legalitatea ordonanţei procurorului de punere sub învinuire a persoanei privind fapta de neglijenţă în serviciu (a se vedea §§ 3-5 supra). Astfel, în această cauză, la etapa urmăririi penale, este pusă în discuţie în faţa judecătorului de instrucţie existenţa unei "bănuieli rezonabile" sub aspect juridic (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 16; DCC nr.66 din 17 mai 2022, § 20; DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 28).

18. Obiectul controlului de constituţionalitate este textul "de către o persoană publică" din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024. Textul din norma contestată nu a mai fost obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Totodată, Curtea observă că textul articolului 329 alin.(1) din Codul penal a fost modificat prin Legea nr.136 din 6 iunie 2024 (a se vedea § 9 supra). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, pornind de la natura excepţiei de neconstituţionalitate, ea poate fi ridicată şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 21; DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 29).

20. Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate ale articolului 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.136 din 6 iunie 2024, pot fi avute în vedere de instanţa de judecată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.23 din 28 martie 2024, § 15; DCC nr.56 din 4 iunie 2024, § 18).

22. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea) 21 (prezumţia nevinovăţiei), 22 (neretroactivitatea legii penale), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolelor 16 şi 54 din Constituţie, Curtea notează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 26).

24. Referitor la articolele 21 şi 26 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituţionale menţionate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi citarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.114 din 26 septembrie 2023, § 16; DCC nr.86 din 25 iulie 2024, § 25). Curtea a subliniat cu mai multe ocazii că nu-l poate înlocui pe autorul excepţiei la formularea argumentelor de neconstituţionalitate, pentru că astfel ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 23; DCC nr.46 din 14 mai 2024, § 20).

25. Cu privire la articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 20). Articolul 22 instituie, în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21; DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 22; DCC nr.82 din 18 iulie 2024, § 21).

26. Totuşi, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la incidenţa articolului 22 din Constituţie, autorul sesizării avansează un punct de vedere, potrivit căruia funcţiile de demnitate publică, inclusiv funcţia de procuror, nu s-ar include în noţiunea "persoană publică" folosită în dispoziţia articolului 329 alin.(1) din Codul penal în redactarea anterioară Legii nr.136/2024. Curtea menţionează că autorul mai degrabă şi-a exprimat dezacordul cu modul în care procurorul a interpretat şi a aplicat prevederile contestate în cazul său, decât a motivat contrarietatea lor cu norma constituţională. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.89 din 25 iulie 2023, § 25; DCC nr.32 din 18 aprilie 2024, § 24). Încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului şi stabilirea pedepsei penale ţin de competenţa instanţei de judecată (a se vedea DCC nr.146 din 19 decembrie 2019, § 20; DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 33).

27. Pentru că, în cazul dat, nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea nu poate reţine nici incidenţa articolelor 16 şi 54 din Constituţie.

28. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) litera d) şi 4 litera d), 37 alineatele (1) şi (2), 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "de către o persoană publică" din articolul 329 alin.(1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.136 din 6 iunie 2024, ridicată de dl avocat Alexandru Macovei, în interesele dlui Vladislav Boşcanean, în dosarul nr.10-2382/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.