Decizie nr.67 din 15.06.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.27g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 171 din Codul penal (alte urmări grave ale infracţiunii de viol)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.27g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor prevederi din articolul 171 din Codul penal

(alte urmări grave ale infracţiunii de viol)

nr. 67  din  15.06.2020

 (în vigoare 15.06.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 212-220 art. 116 din 21.08.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 februarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 15 iunie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului "soldat cu alte urmări grave" din alin.(3) lit.f) din articolul 171 al Codului penal, ridicată de dl avocat Patriţii Miron, în interesele inculpatului Dionisie Ţigănaş, în dosarul nr.1-156/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexandru Motricală de la Judecătoria Criuleni, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Criuleni, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlui Dionisie Ţigănaş pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 171 alin.(3) lit.f) [violul soldat cu alte urmări grave] din Codul penal.

4. Pe 20 februarie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Patriţii Miron, în interesele inculpatului Dionisie Ţigănaş, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "soldat cu alte urmări grave" din alin.(3) lit.f) din articolul 171 al Codului penal.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Criuleni, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiunii sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18.04.2002, sunt următoarele:

Articolul 171

Violul

"(1) Violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa,

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

[...]

(3) Violul:

a) persoanei care se afla în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului;

b) unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani;

c) însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;

d) care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

e) care a provocat din imprudenţă decesul victimei;

f) soldat cu alte urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul "soldat cu alte urmări grave" din articolul 171 alin.(3) lit.f) din Codul penal este neconstituţional, pentru că nu corespunde exigenţelor calităţii legii penale. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că prin Hotărârea nr.24 din 17 octombrie 2019 Curtea a declarat neconstituţional textul "soldat cu alte urmări grave", conţinut în unele articole din Codul penal, deoarece aceste prevederi nu îndeplineau standardul de calitate a legii.

9. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Patriţii Miron, în interesele inculpatului Dionisie Ţigănaş, în dosarul nr.1-156/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "soldat cu alte urmări grave" din articolul 171 alin.(3) lit.f) din Codul penal.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea infracţiunii de viol soldată cu alte urmări grave. Prin urmare, Curtea admite că instanţa va ţine cont de prevederile criticate în analiza sa cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la aplicarea pedepsei.

15. Curtea constată că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul excepţiei nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 [calitatea legilor] din Constituţie, susţinând că textul contestat ar fi imprevizibil.

17. Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr.9 din 23 ianuarie 2019, § 15).

18. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 76). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie.

19. În consecinţă, legea penală trebuie să prevadă în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această condiţie este impusă de articolul 22 în coroborare cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea DCC nr.14 din 10 februarie 2020, § 14).

20. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită (Gestur Jónsson şi Ragnar Halldór Hall v. Islanda, 30 octombrie 2018, § 88; Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 40).

21. Totuşi, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (a se vedea DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 30, şi jurisprudenţa citată acolo).

22. Raportând cele menţionate supra la pretinsa problemă de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea observă că, în conformitate cu articolul 171 alin.(1) din Codul penal, violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

23. Răspunderea penală este agravată, potrivit alineatului (3) al aceluiaşi articol, dacă violul: a) este comis în privinţa persoanei care se află în grija, sub ocrotirea, protecţia, la educarea sau tratamentul făptuitorului; b) este comis în privinţa unei persoane minore în vârstă de până la 14 ani; c) este însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA; d) a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; e) a provocat din imprudenţă decesul victimei; sau f) s-a soldat cu alte urmări grave. În acest caz, violul se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

24. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul "soldat cu alte urmări grave" din articolul 171 alin.(3) lit.f) din Codul penal ar fi imprevizibil, bazându-se pe raţionamentele din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.24 din 17 octombrie 2019.

25. În această hotărâre, Curtea a constatat că noţiunea de "urmări grave" conţinută de articolele 189 alin.(3) lit.f) [Şantajul], 307 alin.(2) lit.c) [Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii], 327 alin.(2) lit.c) [Abuzul de putere sau abuzul de serviciu], 329 alin.(2) lit.b) [Neglijenţa în serviciu] şi 335 alin.(1¹) [Abuzul de serviciu în domeniul privat] din Codul penal este formulată de o manieră imprecisă şi neclară şi le acordă autorităţilor care o aplică o marjă excesivă de discreţie. Curtea a conchis că noţiunea în discuţie nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrară articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (§ 128).

26. Din aceleaşi motive, prin Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018, Curtea a declarat neconstituţional articolul 328 alin.(3) lit.d) din Codul penal, care prevedea răspunderea pentru excesul de putere şi depăşirea atribuţiilor de serviciu soldate cu urmări grave.

27. Totuşi, aceste hotărâri au fost pronunţate într-un context diferit de cel din prezenta sesizare. Consecinţele grave ale infracţiunii de viol pot apărea ulterior şi, prin urmare, este imposibilă o enumerare exhaustivă a acestora în cuprinsul dispoziţiilor articolului 171 alin.(3) lit.f) din Codul penal.

28. Astfel, legea penală nu poate să prevadă exhaustiv toate urmările prejudiciabile ale infracţiunii de viol, având în vedere particularităţile sale. Totodată, Curtea menţionează că Codul penal nu poate să abunde în texte explicative (HCC nr.25 din 13 octombrie 2015, § 38; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 17).

29. Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că practica judiciară şi doctrina juridică pot constitui un reper obiectiv în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul unei norme penale şi care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia (a se vedea DCC nr.36 din 19 aprilie 2018, § 31; DCC nr.46 din 22 mai 2018, § 31; DCC nr.30 din 19 martie 2020, § 23).

30. În cazurile S. W. v. Regatul Unit (§ 44) şi C.R. v. Regatul Unit (§ 42), din 22 noiembrie 1995, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că caracterul degradant al violului este unul manifest. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că principiul nulla poena sine lege trebuia interpretat şi aplicat potrivit obiectului său şi scopului pe care îl urmăreşte, astfel încât să ofere garanţii efective împotriva urmăririi, condamnării şi pedepsirii arbitrare. Totuşi, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul interpretării, al elucidării şi al adaptării judiciare la circumstanţele în schimbare nu este contrară articolului 7, având în vedere faptul că este conformă cu esenţa infracţiunii şi previzibilă în mod rezonabil.

31. În acest context, Curtea observă că, potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.17 din 7 noiembrie 2005, prin urmări grave în sensul prevederilor articolului 171 alin.(3) lit.f) din Codul penal se au în vedere sinuciderea, pierderea capacităţii de naştere normală (fără cezariană), graviditatea extrauterină, pierderea capacităţii de a duce o viaţă sexuală normală, precum şi apariţia gravidităţii în cazul contraindicaţiilor medicale pentru naştere sau întreruperea sarcinii etc. (punctul 17).

32. Curtea reiterează că Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenţia (DCC nr.36 din 19 aprilie 2018, § 34; DCC nr.46 din 22 mai 2018, § 34; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 26; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 25).

33. Aşadar, deşi Codul penal nu defineşte textul de urmare gravă în contextul violului, Curtea reţine că există repere jurisprudenţiale şi acte ale Curţii Supreme de Justiţie, care ajută destinatarul legii să prevadă sensul textului contestat. Imprevizibilitatea textului contestat nu poate fi invocată, deoarece calificarea urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii de viol ca fiind "urmări grave" se va efectua de instanţa de judecată în funcţie de condiţiile concrete ale cazului dedus judecăţii.

34. Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale la situaţii concrete excede sferei controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, § 23; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 32; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.32 din 19 martie 2020, § 28).

35. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "soldat cu alte urmări grave" din alin.(3) lit.f) din articolul 171 al Codului penal, ridicată de dl avocat Patriţii Miron, în interesele inculpatului Dionisie Ţigănaş, în dosarul nr.1-156/19, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.