Decizie nr.67 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.84g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional (participarea procurorului la examinarea cauzelor contravenţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.84g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 386 alineatul (2) litera d)

din Codul contravenţional

(participarea procurorului la examinarea cauzelor contravenţionale)

nr. 67  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 40-47 art. 17 din 09.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 iunie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de către avocatul Eugeniu Fencovschi, în dosarul nr.4r-185/2017, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 15 iunie 2017, de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bălţi (Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc şi Dumitru Puşca), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 15 noiembrie 2016, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Donduşeni, Igor Lungu, a întocmit în privinţa lui Ruslan Zaplitnîi procesul-verbal cu privire la săvârşirea contravenţiei prevăzute de articolul 353 alin.(1) [Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistenţă] din Codul contravenţional. Cauza contravenţională a fost remisă de către agentul constatator spre examinare instanţei de judecată competente.

4. În cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată au fost audiaţi agentul constatator, partea vătămată, făptuitorul şi martorii. În consecinţă, prin decizia Judecătoriei Edineţ (sediul central) din 14 februarie 2017, Ruslan Zaplitnîi a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de articolul 353 alin.(1) din Codul contravenţional şi i s-a aplicat sancţiunea contravenţională sub formă de amendă în mărime de 25 de unităţi convenţionale, ceea ce constituie 500 lei.

5. Nefiind de acord cu decizia menţionată supra, la 13 aprilie 2017, Ruslan Zaplitnîi a atacat-o cu recurs, solicitând casarea acesteia şi remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

6. La 17 mai 2017, avocatul Eugeniu Fencovschi a depus o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional.

7. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 7 iunie 2017, s-a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

9. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 (republicat în M.O., 2017, nr.78-84, art.100) sunt următoarele:

Articolul 374

Procesul contravenţional

“[…]

(2) Procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea competentă, cu participarea părţilor şi a altor persoane titulare de drepturi şi de obligaţii, având ca scop constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea contravenţiei.

[…]”

Articolul 385

Agentul constatator

“(1) Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.

(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400-423¹⁰, împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.”

Articolul 386

Procurorul

“(1) Procurorul participă la procesul contravenţional în limitele competenţei stabilite de prezentul cod.

(2) Procurorul este în drept:

a) să pornească procesul contravenţional;

b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;

c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni contravenţionale;

d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci când procesul contravenţional a fost pornit de el;

[…]”

Articolul 393

Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale

“(1) Sunt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:

a) instanţa de judecată;

b) procurorul;

c) comisia administrativă;

d) agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400-423¹⁰).

[…]”

Articolul 396

Competenţa procurorului

“(1) Procurorul emite ordonanţa cu privire la contravenţia pe care a constatat-o în exerciţiul funcţiunii şi o transmite autorităţii publice cu competenţă de examinare a contravenţiilor.

(2) Procurorul constată şi examinează contravenţiile prevăzute la art.336.

[…]”

Articolul 399

Competenţa agentului constatator

“(1) Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii.

(2) Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sunt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul va remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.”

Articolul 452

Judecarea cauzei contravenţionale

“(1) Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că dispoziţiile articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional, care prevăd că “procurorul este în drept să participe la examinarea cauzei în instanţa de judecată atunci când procesul contravenţional a fost pornit de el”, sunt neconstituţionale. Or, prin neparticiparea procurorului la examinarea celorlalte cauze contravenţionale care nu au fost pornite de către acesta se încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât instanţele de judecată îşi arogă atribuţii improprii, în special, de susţinere a acuzării, fapt care aduce atingere principiului imparţialităţii judecătorului.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederea contestată contravine articolelor 20, 21 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Eugeniu Fencovschi, în dosarul nr.4r-185/2017, pendinte la Curtea de Apel Bălţi, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. În acelaşi timp, o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

17. Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional, care prevăd că procurorul este în drept să participe la examinarea cauzei în instanţa de judecată atunci când procesul contravenţional a fost pornit de el.

18. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, limitarea participării procurorului doar la examinarea cauzelor contravenţionale pornite de el contravine articolelor 20, 21 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

19. Curtea menţionează că, potrivit Codului contravenţional (articolele 400-423¹⁰), unul dintre participanţii la procesul contravenţional este agentul constatator, care este reprezentantul autorităţii publice şi care constată contravenţiile atribuite în competenţă sau examinează cauza contravenţională în modul prevăzut de Codul contravenţional. Prin urmare, calitatea de agent constatator o pot avea atât procurorul, cât şi reprezentanţii altor autorităţi publice, învestiţi prin lege cu respectiva competenţă.

20. Curtea menţionează că sarcina de a demonstra vinovăţia persoanei de comiterea unei contravenţii revine agentului constatator sau, după caz, procurorului.

21. Curtea reţine că, în corespundere cu articolul 455 alin.(2) teza întâi din Codul contravenţional, prezenţa agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte în cauza contravenţională, la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale este obligatorie.

22. Curtea subliniază că raţiunea acestei obligaţii rezidă în imperativul bunei administrări a justiţiei, respectându-se în acest sens principiul contradictorialităţii. De altfel, potrivit articolului 452 alin.(1) din Codul contravenţional, cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

23. În speţă, Curtea remarcă că, în litigiul principal, instanţa de judecată este chemată să se pronunţe (în ordinea recursului) asupra temeiniciei şi legalităţii unei hotărâri judecătoreşti emise într-o cauză contravenţională, intentată de către agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Donduşeni în baza articolului 353 alin.(1) [Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistenţă] din Codul contravenţional.

24. Prin urmare, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederii referitoare la participarea procurorului la examinarea cauzei în instanţa de judecată atunci când procesul contravenţional a fost pornit de el [articolul 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional] vizează o abordare in abstracto care nu are legătură cu fondul litigiului principal, fiind o actio popularis, care este inoperabilă în cadrul rezolvării excepţiilor de neconstituţionalitate, spre deosebire de controlul ordinar al constituţionalităţii normelor. Or, prevederea contestată nu are consecinţe juridice la soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti în cadrul căreia a fost invocată.

25. În acelaşi timp, cu referire la normele constituţionale invocate, Curtea observă lipsa unei legături de cauzalitate între norma contestată şi articolele 20 şi 116 din Constituţie în partea în care vizează încălcarea principiului imparţialităţii judecătorului la examinarea cauzei.

26. Curtea reţine că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului.

27. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană, cu titlu de principiu, a reţinut că este fundamental ca într-o societate democratică tribunalele să inspire încredere justiţiabililor, art.6 § 1 din Convenţie impunând ca fiecare instanţă să fie imparţială (cauza Padovani v. Italia, hotărârea din 26 februarie 1993, §27).

28. Astfel, cu referire la garanţiile unui proces echitabil Curtea Europeană a stabilit că imparţialitatea judecătorului se apreciază atât conform unei abordări subiective, care ia în considerare convingerile personale sau interesele judecătorului într-o cauză, cât şi conform unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (cauza Demicoli v. Malta, hotărârea din 27 august 1991, §40).

29. Curtea reţine că, în vederea garantării principiului constituţional al imparţialităţii judecătorilor, prevederile Codului de procedură penală, care se aplică în modul corespunzător şi în procesul contravenţional, reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor.

30. Curtea subliniază că instituţia incompatibilităţii constituie un remediu procesual pentru situaţiile în care prezumţia de imparţialitate a judecătorului este pusă la îndoială. Judecătorul declarat incompatibil este împiedicat să participe la activitatea procesuală desfăşurată într-o anumită cauză, în acest mod fiind respectate principiile de drept privind imparţialitatea şi obiectivitatea modului de soluţionare a litigiilor deduse judecăţii.

31. Curtea menţionează că prin edictarea dispoziţiilor legale privitoare la incompatibilitate sunt vizate nu doar ocrotirea intereselor parţilor litigante, ci şi realizarea unei optime administrări a justiţiei, prin pronunţarea unor hotărâri bazate pe lege şi pe o deplină imparţialitate a judecătorilor.

32. Adiţional, în ceea ce priveşte invocarea principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu este incident normelor contestate.

33. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 386 alineatul (2) litera d) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, ridicată de către avocatul Eugeniu Fencovschi, în dosarul nr.4r-185/2017, pendinte la Curtea de Apel Bălţi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.