Decizie nr.7 din 20.01.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.166g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 1 alin.(2) din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi din punctul 6 al Regulamentului cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998 (atribuirea terenului din proprietate publică în proprietate privată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr.166g/2021  privind  excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 1 alin.(2) din  Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu

privire la formarea bunurilor imobile şi din punctul 6 al Regulamentului cu privire

la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă

casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.984 din 21 septembrie 1998

(atribuirea terenului din proprietate

publică în proprietate privată)

nr. 7  din  20.01.2022

 (în vigoare 20.01.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 53-59 art. 22 din 25.02.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 16 iulie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 ianuarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor texte legale:

- "cu excepţiile prevăzute la alin.(4)" din articolul 1 alin.(2) din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi

- "cu cel mult 10 la sută decât suprafaţa menţionată în documente" din punctul 6 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998, ridicată de dl avocat Pavel Croitoru în interesele dnei Valentina Croitoru, dlui Nichita Croitoru şi dlui Dumitru Tagîrş, părţi în dosarul nr.3ra-355/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dnele Tamara Chişca-Doneva, Maria Ghervas şi Nina Vascan şi dnii Iurie Bejenaru şi Nicolae Craiu, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În 15 iulie 1989, prin actul nr.1-1195 eliberat de Serviciul funciar al municipiului Chişinău, dna Valentina Croitoru a primit în folosinţă un teren cu suprafaţa de 390 m.p. pentru construcţia unei case de locuit. Soţii Valentina şi Nichita Croitoru au construit pe acest teren mai multe imobile, pe câteva dintre care le-au înstrăinat dlui Dumitru Tagîrş, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1006 din 25 februarie 2019 (înregistrat la 27 februarie 2019). Dna Valentina Croitoru pretinde că în actul nr.1-1195 din 15 iulie 1989 s-a admis o eroare cu privire la suprafaţa terenului primit şi, în consecinţă, partea de teren care depăşeşte 390 m.p. trebuie autentificată gratuit, conform articolului 11 din Codul funciar nr.828 din 25 decembrie 1991 şi punctelor 3 şi 14 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998.

4. La 23 august 2019, dna Valentina Croitoru, dl Nichita Croitoru şi dl Dumitru Tagîrş au formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Consiliului municipal Chişinău prin care au solicitat, inter alia, autentificarea dreptului de proprietate asupra părţii din teren care depăşeşte 390 m.p.

5. La 26 martie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a pronunţat o hotărâre prin care a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată.

6. La 5 mai 2020, reclamanţii au contestat cu apel hotărârea din 26 martie 2020. La 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a casat integral hotărârea primei instanţe şi a pronunţat o nouă hotărâre prin care a admis acţiunea reclamanţilor.

7. La 15 ianuarie 2021, Consiliul municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău au contestat cu recurs decizia instanţei de apel.

8. În cadrul procesului, la 23 iunie 2021, dl avocat Pavel Croitoru a ridicat, în interesele dnei Valentina Croitoru, dlui Nichita Croitoru şi dlui Dumitru Tagîrş, excepţia de neconstituţionalitate a unor texte din articolul 1 alin.(2) din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi din articolul 6 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998.

9. La 14 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a emis o încheiere prin care a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"[...]

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

[...]."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 72

Categorii de legi

"[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

i) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;

[...]."

Articolul 102

Actele Guvernului

"[...]

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[...]."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

[...]."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile sunt următoarele:

Articolul 1

Domeniul de aplicare a legii

"(1) Prezenta lege stabileşte modul de formare a bunurilor imobile în funcţie de proprietar şi destinaţie.

(2) Obiectul prezentei legi îl constituie formarea imobilelor, ca obiecte independente de drept, prin separare, divizare, comasare, combinare sau reparcelare a unor bunuri imobile înscrise în Registrul bunurilor imobile, precum şi înregistrarea imobilelor formate, cu excepţiile prevăzute la alin.(4).

(3) Raporturile juridice generate de apariţia, prin construcţie, a unor bunuri imobile se reglementează de actele normative privind domeniul construcţiilor.

(4) Raporturile juridice aferente delimitării terenurilor proprietate publică, atribuirii terenurilor din proprietate publică în proprietate privată sau în folosinţă, precum şi consolidării terenurilor se reglementează de Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991, de alte acte normative."

12. Prevederile relevante din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998, sunt următoarele:

"6. Autorităţile administraţiei publice locale transmit terenurile prevăzute în punctul 2 al prezentului Regulament în proprietatea proprietarilor caselor de locuit în limitele prevăzute de documentele de atribuire a terenului pentru construcţia şi exploatarea casei de locuit, inclusiv de contractul de atribuire a terenurilor în folosinţă pe termen nelimitat.

Dacă suprafaţa lotului de pământ de pe lângă casă de care real se foloseşte la moment proprietarul casei de locuit este mai mare decât suprafaţa menţionată în documentul de atribuire a terenului pentru construcţia şi exploatarea casei de locuit, administraţia publică locală poate decide transmiterea în proprietate a terenului de care real se foloseşte proprietarul casei de locuit, dacă suprafaţa lui este mai mare cu cel mult 10 la sută decât suprafaţa menţionată în documente. În celelalte cazuri asupra porţiunii de teren rămase, administraţia publică locală decide în conformitate cu legislaţia."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei menţionează că problema ridicată în prezenta cauză se referă la procedura de atribuire a terenului din proprietatea publică în proprietate privată, precum şi la modalitatea de înstrăinare a surplusului de teren de pe lângă casă care se află în proprietate publică.

14. Autorul susţine că, potrivit textului contestat din articolul 1 alin.(2) din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, Codul funciar devine aplicabil litigiului, însă acesta nu prevede efectuarea unui studiu de către inginerii cadastrali, aşa cum este prevăzut în Legea cu privire la formarea bunurilor imobile. Din acest motiv, autorul susţine că dispoziţia contestată îi îngrădeşte dreptul garantat de articolul 20 din Constituţie de a atrage în procesul judiciar un expert independent.

15. Mai mult, autorul menţionează că în cazul în care nu se aplică Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, iar o altă lege nu reglementează procedura şi condiţiile de formare a terenurilor proprietate publică, atunci reclamanţilor li se încalcă dreptul de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, garantat de articolul 23 alin.(1)-(2) din Constituţie.

16. Din acelaşi motiv, autorul pretinde că se încalcă dreptul reclamanţilor de a obţine dreptul de proprietate asupra surplusului de teren public aflat în folosinţă care depăşeşte 10% din terenul atribuit şi asupra căruia reclamanţii au aşteptarea legitimă de a obţine dreptul de proprietate potrivit articolelor 46 şi 127 din Constituţie.

17. Totodată, autorul susţine că textul contestat din articolul 6 din Regulamentul aprobat de Guvern prin Hotărârea nr.984 din 21 septembrie 1998, prin care s-a stabilit o limită la privatizarea terenurilor, constituie o normă primară, fapt care contravine articolelor 6, 72 alin.(3) lit.i) şi 102 alin.(2) din Constituţie.

18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale contestate sunt contrare articolelor 6, 9 alin.(2), 20 alin.(1)-(2), 23 alin.(2), 46 alin.(1)-(2), 54, 72 alin.(3), 102 alin.(2) şi 127 alin.(1)-(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul părţilor într-un proces din faţa instanţei de judecată (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie texte din articolul 1 alin.(2) din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi din articolul 6 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998.

22. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

23. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei acţiuni în contenciosul administrativ cu privire la autentificarea dreptului de proprietate asupra unui teren din domeniul public (a se vedea § 3-9 supra). Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

24. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun. Astfel, Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

25. Autorul sesizării susţine că textele legale contestate încalcă articolele 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 9 alin.(2) [principiile fundamentale privind proprietatea], 20 alin.(1)-(2) [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 46 alin.(1) şi (2) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 72 alin.(3) [categorii de legi], 102 alin.(2) [actele Guvernului] şi 127 alineatele (1) şi (2) [proprietatea] din Constituţie.

26. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 6, 9, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 22; DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 31).

27. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, în argumentele sale, autorul excepţiei compară, de fapt, două acte infraconstituţionale atunci când susţine că, potrivit textului contestat din articolul 1 alin.(2) din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, Codul funciar devine aplicabil litigiului, însă acesta nu prevede efectuarea unui studiu de către inginerii cadastrali, aşa cum este prevăzut în Legea cu privire la formarea bunurilor imobile.

28. Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.113 din 15 iulie 2021, § 28).

29. Totodată, Curtea subliniază că, deşi Codul funciar nu conţine o prevedere similară celei prevăzute de Legea cu privire la formarea bunurilor imobile, acest fapt nu presupune că textul contestat interzice atragerea unui expert sau a unui specialist în procesul judiciar potrivit legislaţiei procedurii de contencios administrativ, după caz, civile. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

30. Cu privire la articolele 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reiterează că aceste dispoziţii obligă statul şi ceilalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept (DCC nr.52 din 2 iunie 2020, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo). Câmpul de aplicare al acestor articole este acelaşi cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 1 din Protocolul nr.1 este aplicabil doar în cazul bunurilor existente ale unei persoane şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri. Pentru ca un "bun" constând într-o "aşteptare legitimă" să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 79).

31. Curtea observă că punctul 6 din Regulamentul contestat prevede transmiterea în proprietate a loturilor de pământ de pe lângă casă în limitele prevăzute de contractul de atribuire. Totodată, acelaşi punct din Regulament prevede că, dacă terenul de care real se foloseşte proprietarul casei de locuit este mai mare decât suprafaţa menţionată în documentul de atribuire, administraţia publică locală poate decide transmiterea în proprietate a terenului de care real se foloseşte proprietarul casei de locuit, dacă suprafaţa lui este mai mare cu cel mult 10 la sută decât suprafaţa menţionată în documente.

32. Din prevederile menţionate rezultă că autoritatea publică locală transmite în proprietate privată, fie din iniţiativă proprie, fie la cererea proprietarilor caselor de locuit, loturile de pământ de pe lângă casă, conform documentelor de atribuire a terenurilor, şi, de asemenea, poate decide transmiterea în proprietate şi a surplusului de teren de care real se foloseşte proprietarul casei de locuit, însă până la maxim 10% din suprafaţa menţionată în documentul de atribuire.

33. Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei nu pretinde că o măsură legislativă îi afectează eventualul drept de proprietate care ar putea fi dobândit în baza documentului de atribuire a terenului, ci pretinde o protecţie împotriva unei măsuri care îl împiedică să dobândească o suprafaţă de teren public suplimentar la cel atribuit legal. Prin urmare, Curtea nu întrevede în ce măsură textul legal contestat de autor ar încălca dreptul de proprietate al reclamanţilor, în cazul în care autoritatea publică locală ar decide să le ofere mai mult teren în proprietate decât este prevăzut în documentele de atribuire (în limita a 10%). Mai mult, Curtea subliniază că prevederea legală menţionată reprezintă o normă permisivă şi, prin urmare, autorităţile publice locale nu sunt obligate, pe lângă terenul atribuit legal, să transmită în proprietate privată un surplus de teren din cel public. Astfel, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

34. Dat fiind faptul că nu s-a constatat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că nici articolele 6, 9, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

35. Cu privire la articolele 72 alin.(3) şi 102 alin.(2) din Constituţie, Curtea reiterează că normele cuprinse în hotărârile Guvernului nu au un caracter primar. Ele dezvoltă şi concretizează dispoziţiile legilor. Hotărârile Guvernului pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ, însă nimic nu împiedică adoptarea lor în cazul în care executarea legii le face necesare (a se vedea DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, § 22).

36. Curtea observă că autorităţile publice locale sunt împuternicite, prin articolul 11 din Codul funciar, să atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberându-le titluri de proprietate pentru sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini, în cazul în care aceste terenuri le-au fost atribuite în conformitate cu legislaţia.

37. În vederea realizării articolului 11 din Codul funciar, Guvernul a aprobat, prin Hotărârea nr.984 din 21 septembrie 1998, Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane (articolul 1 din Regulament). În preambulul hotărârii, Guvernul subliniază că Regulamentul menţionat supra se aprobă în vederea urgentării transmiterii în proprietate privată, eliberării titlurilor de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pentru asigurarea înregistrării corecte a bunurilor imobile şi drepturilor asupra lor în cadrul înregistrării primare masive.

38. Cu privire la argumentul autorului potrivit căruia Guvernul şi-a depăşit atribuţiile prin impunerea unei limitări (de 10 la sută) în cazul transmiterii în proprietate a surplusului de teren de care se foloseşte proprietarul casei, Curtea menţionează că aceste dispoziţii rezultă din prerogativa Guvernului de a reglementa modul de transmitere în proprietate privată a acestor terenuri şi posibilitatea executării dispoziţiilor articolului 11 din Codul funciar de către autorităţile publice locale.

39. Faptul că Regulamentul în discuţie conţine prevederi care nu se regăsesc expres în Codul funciar nu reprezintă, per se, o încălcare a competenţelor atribuite Guvernului în conformitate cu dispoziţiile constituţionale. Având în vedere funcţia sa de executare a legilor, Guvernul era abilitat să adopte hotărâri prin care să dezvolte şi să concretizeze modul (inclusiv limitele) de transmitere în proprietate privată a sectoarelor de teren atribuite în limitele legii şi ocupate de case, anexe gospodăreşti şi grădini.

40. Astfel, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale. Prin urmare, textul contestat din punctul 6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998, emis în baza articolului 11 din Codul funciar, nu contravine articolelor 72 alin.(3) şi 102 alin.(2) din Constituţie.

41. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor texte legale:

- "cu excepţiile prevăzute la alin.(4)" din articolul 1 alin.(2) din Legea nr.354 din 28 octombrie 2004 cu privire la formarea bunurilor imobile şi

- "cu cel mult 10 la sută decât suprafaţa menţionată în documente" din punctul 6 din Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.984 din 21 septembrie 1998,

ridicată de dl avocat Pavel Croitoru, în interesele dnei Valentina Croitoru, dlui Nichita Croitoru şi dlui Dumitru Tagîrş, părţi în dosarul nr.3ra-355/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.