Decizie nr.74 din 09.07.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 349 alin.(1/1) din Codul penal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2018 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 349

alin.(1¹) din Codul penal

nr. 74  din  09.07.2018

 (în vigoare 09.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 157 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 9 iulie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate” de la alin.(1¹) al articolului 349 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr.1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 19 iunie 2018, de către un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie (Nicolae Gordilă, Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii Supreme de Justiţie se află recursul depus de dl avocat Alexandru Bot într-o cauză penală privind învinuirea dlui Valeriu Rusu de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 42, 327 alin.(2), 328 alin.(3) şi 349 alin.(1¹) din Codul penal.

4. Pe 23 mai 2018, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate” de la alin.(1¹) al articolului 349 din Codul penal.

5. Prin încheierea din 12 iunie 2018, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 349

Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de

răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească

“[…]

(1¹) Aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de persoana cu funcţie de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activităţii lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violenţa sau al altei persoane, precum şi aceleaşi acţiuni aplicate împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţii convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea sesizării, autorul a invocat că textul “aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate” de la alin.(1¹) al articolului 349 din Codul penal este imprevizibil, pentru că legea nu-l defineşte. Astfel, autorul excepţiei consideră că, în lipsa reglementării unor criterii obiective, care să determine întinderea noţiunii de “violenţă nepericuloasă”, textul de lege contestat contravine articolelor 1 alin.(3), 23 alin.(2), 66 lit.a) şi 72 alin.(1) şi alin.(3) lit.n) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

11. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr.1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

12. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate” de la alin.(1¹) al articolului 349 din Codul penal.

13. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, acesta a susţinut că dispoziţiile legale contestate sunt imprevizibile pentru că legea nu stabileşte criterii obiective care să determine întinderea noţiunii de “violenţă nepericuloasă”.

14. Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr.49 din 31 mai 2018, §30).

15. Totuşi, Curtea menţionează că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (Rohlena v. Republica Cehă [MC], 27 ianuarie 2015, § 50). Deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (Del Rio Prada v. Spania [MC], 21 octombrie 2013, §§ 92, 93).

16. Curtea Europeană a reţinut, de asemenea, că articolul 7 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea normelor penale prin interpretarea judiciară de la caz la caz, cu condiţia ca rezultatul să fie în concordanţă cu esenţa infracţiunii şi previzibil în mod rezonabil (Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010, § 185). În cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni v. România, 24 mai 2007, § 43, Curtea Europeană a conchis că în lipsa a cel puţin unei interpretări jurisprudenţiale accesibile şi previzibile în mod rezonabil cerinţele articolului 7 nu pot fi considerate respectate în cazul unui acuzat.

17. Aşadar, rezultă că practica judiciară poate constitui un reper obiectiv în funcţie de care să poată fi apreciat conţinutul unei norme penale şi care poate contribui la aplicarea previzibilă a acesteia.

18. Examinând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate reprezintă o modalitate de comitere a infracţiunii prevăzute de articolul 349 alin.(1¹) din Codul penal. Totodată, legea nu stabileşte anumite urmări prejudiciabile care pot fi provocate prin această modalitate, infracţiunea fiind, prin urmare, una formală, considerându-se consumată din momentul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate. În acest sens, Curtea observă că şi practica judiciară a confirmat caracterul formal al infracţiunii în discuţie (a se vedea, în acest sens, deciziile Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 9 noiembrie 2016, din dosarul nr.1ra-1786/2016, şi din 7 noiembrie 2017, din dosarul nr.1ra-1187/2017).

19. De asemenea, Curtea observă că în practica judiciară s-a relevat că prin “violenţă nepericuloasă pentru viaţa şi sănătatea persoanei” în sensul articolului 349 alin.(1¹) se înţelege “provocarea intenţionată a leziunilor corporale care nu au avut drept urmare nici dereglarea sănătăţii, nici pierderea capacităţii de muncă, ori aplicarea intenţionată a loviturilor sau comiterea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei” (a se vedea deciziile Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2018, din dosarul nr.1ra-511/2018, şi din 9 noiembrie 2016, din dosarul 1ra-1786/2016).

20. În acest sens, Curtea reţine că practica judiciară, în special cea a instanţei judecătoreşti supreme, a dezvoltat criterii obiective de interpretare a prevederilor contestate din Codul penal. Altfel spus, există repere obiective care ajută interpretul să prevadă sensul exact al textului contestat.

21. Prin urmare, Curtea consideră că este neîntemeiată critica autorului sesizării privind calitatea legii.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate” de la alin.(1¹) al articolului 349 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Alexandru Bot, în dosarul nr.1ra-961/2018, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.