Decizie nr.75 din 02.07.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.44g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 79 alin.(1) din Codul penal (aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.44g/2020 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 79 alin.(1) din Codul penal

(aplicarea pedepsei mai blânde

decât cea prevăzută de lege)

nr. 75  din  02.07.2020

 (în vigoare 02.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 229-233 art. 128 din 11.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 18 martie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 iulie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textelor "circumstanţele excepţionale ale cauzei" şi "circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei" din articolul 79 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl Vasile Gavrilencu, parte în dosarul nr.1a-1440/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău, format din domnii Stelian Teleucă, Sergiu Furdui şi doamna Silvia Gîrbu, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă din 27 iunie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, l-a condamnat pe dl Vasile Gavrilencu pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.(2) lit.b) [traficul de influenţă săvârşit de două sau mai multe persoane] din Codul penal. Cauza a fost examinată conform procedurii prevăzute de articolul 364¹ [judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală] din Codul de procedură penală. Pentru că a constatat mai multe circumstanţe atenuante, instanţa i-a aplicat dlui Vasile Gavrilencu pedeapsa amenzii în limita minimă de 2250 unităţi convenţionale. Totodată, instanţa nu a aplicat prevederile articolului 79 [aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege] din Codul penal, precizând că lipsesc circumstanţele excepţionale care fac incident acest articol.

4. Nefiind de acord cu sentinţa primei instanţe, dl Vasile Gavrilencu a atacat-o cu apel.

5. Pe 23 ianuarie 2020, dl Vasile Gavrilencu a ridicat în faţa Curţii de Apel Chişinău excepţia de neconstituţionalitate a textelor "circumstanţele excepţionale ale cauzei" şi "circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei" din articolul 79 alin.(1) din Codul penal.

6. Printr-o încheiere din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

8. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 76

Circumstanţele atenuante

"(1) La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:

a) săvârşirea pentru prima dată a unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave;

b) săvârşirea infracţiunii de către un minor sau de către o persoană care a atins vârsta de 18 ani, dar nu a atins vârsta de 21 de ani;

c) săvârşirea infracţiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;

d) săvârşirea faptei de o persoană cu responsabilitate redusă;

e) prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii săvârşite, repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate;

f) autodenunţarea, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii sau la identificarea infractorilor ori recunoaşterea vinovăţiei;

g) ilegalitatea sau imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat infracţiunea;

h) săvârşirea infracţiunii ca rezultat al constrângerii fizice sau psihice, ce nu înlătură caracterul penal al faptei, sau dată fiind dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură;

i) săvârşirea infracţiunii de către o persoană în stare de ebrietate, provocată de consumarea involuntară sau forţată a substanţelor menţionate la art.24 sau de consumarea de aceste substanţe fără a fi conştientă de efectul lor;

j) săvârşirea infracţiunii cu depăşirea limitelor legale ale legitimei apărări, reţinerii infractorului, stării de extremă necesitate, riscului întemeiat sau ca rezultat al executării ordinului sau dispoziţiei superiorului;

k) afectarea gravă, prin infracţiunea săvârşită, a făptuitorului acesteia sau greutatea poverii pedepsei, aplicată pentru el, din cauza vârstei înaintate a acestuia, stării sănătăţii lui sau altor circumstanţe;

l) expirarea, de la momentul comiterii infracţiunii, a cel puţin 2/3 din termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală, prevăzut pentru această infracţiune, sau depăşirea termenului rezonabil pentru examinarea cazului, ţinându-se cont de natura faptei, dacă tergiversarea nu a fost provocată de făptuitor.

(2) Instanţa de judecată poate considera drept circumstanţe atenuante şi alte circumstanţe, neprevăzute la alin.(1).

[...]."

Articolul 79

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege

"(1) Ţinând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.

(1)¹ Poate fi considerată excepţională atât o circumstanţă atenuantă, cât şi un cumul de asemenea circumstanţe legate de situaţiile menţionate la alin.(1).

[...]."

Articolul 326

Traficul de influenţă

(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de bani, titluri de valoare, servicii, privilegii, alte bunuri sau avantaje, pentru sine sau pentru o altă persoană, de către o persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unei persoane publice, persoane cu funcţie de demnitate publică, persoane publice străine, funcţionar internaţional, pentru a-l face să îndeplinească sau nu ori să întârzie sau să grăbească îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...]

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (l¹):

b) săvârşite de două sau mai multe persoane;

[...]

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele "circumstanţele excepţionale ale cauzei" şi "circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei" conţinute în articolul 79 alin.(1) din Codul penal sunt imprevizibile. Codul penal nu prevede expres care circumstanţe sunt excepţionale în sensul acestui articol, fapt care le permite instanţelor de judecată să-l aplice şi să-l interpreteze în mod neuniform şi arbitrar.

10. În opinia sa, prevederile contestate încalcă articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către o parte la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "circumstanţele excepţionale ale cauzei" şi "circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei" conţinute în articolul 79 alin.(1) din Codul penal. Acest articol îi conferă instanţei de judecată competenţa de a aplica o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege în cazul în care constată existenţa unor circumstanţe excepţionale.

15. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care prima instanţă a refuzat aplicarea în baza articolului 79 alin.(1) din Codul penal a pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea admite că instanţa de apel va verifica legalitatea sentinţei contestate, inclusiv în această parte.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă în vreun drept fundamental (DCC nr.70 din 18 iunie 2020, § 21, şi jurisprudenţa citată acolo).

18. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate ar fi imprevizibile.

19. Curtea reiterează că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr.9 din 23 ianuarie 2019, § 15).

20. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 76). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul aplicării articolului 22 din Constituţie.

21. În consecinţă, legea penală trebuie să prevadă în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile. Această condiţie este impusă de articolul 22 în coroborare cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.14 din 10 februarie 2020, § 14).

22. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită (Gestur Jónsson şi Ragnar Halldór Hall v. Islanda, 30 octombrie 2018, § 88; Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 40).

23. Totuşi, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal (a se vedea DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 30, şi jurisprudenţa citată acolo).

24. Raportând cele menţionate supra la pretinsa problemă de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea reţine că, potrivit articolului 79 alin.(1) din Codul penal, aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege implică existenţa circumstanţelor excepţionale. Acest articol stabileşte câteva repere pentru identificarea circumstanţelor excepţionale, i.e. împrejurări care ţin de scopul şi motivele faptei, de rolul persoanei în comiterea infracţiunii, de comportamentul lui în timpul şi după consumarea infracţiunii şi de alte circumstanţe.

25. Totodată, articolul 79 alin.(1) din Codul penal prevede expres că săvârşirea unei infracţiuni de către un minor constituie o circumstanţă excepţională. De asemenea, legislatorul a considerat că săvârşirea de către persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 21 de ani a unei infracţiuni poate fi apreciată de instanţa de judecată ca o circumstanţă excepţională.

26. Conform articolului 79 alin.(1¹) din Codul penal, poate fi considerată excepţională atât o circumstanţă atenuantă, cât şi cumulul unor asemenea circumstanţe legate de situaţiile menţionate în alineatul (1) al aceluiaşi articol.

27. Circumstanţele atenuante sunt prevăzute la articolul 76 alin.(1) din Codul penal. Alineatul (2) al aceluiaşi articol stabileşte că instanţa de judecată poate considera drept circumstanţe atenuante şi alte circumstanţe, neprevăzute la alin.(1).

28. Unele indicii de stabilire a circumstanţelor excepţionale le-a oferit şi Curtea Supremă de Justiţie. Astfel, în punctul 11 al Hotărârii nr.8 din 11 noiembrie 2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, plenul Curţii Supreme de Justiţie a explicat că, în sensul articolului 79 din Codul penal, se înţelege că trebuie să existe, în împrejurările în care s-a derulat fapta infracţională sau în datele privind personalitatea infractorului, circumstanţe, date, particularităţi, situaţii sau stări de lucruri, care constituie o excepţie de la starea obişnuită a lor ori a personalităţii inculpatului (e.g. grad de dizabilitate, merite deosebite faţă de societate etc.).

29. Aşadar, Curtea constată că există repere, inclusiv normative, care ajută interpretul şi destinatarul legii să prevadă semnificaţia textelor contestate. Având în vedere multitudinea de situaţii care pot apărea în practică, Curtea consideră că nu este nici posibil, nici rezonabil ca Codul penal să prevadă o listă exhaustivă de circumstanţe atenuante sau excepţionale susceptibile să diminueze periculozitatea persoanei şi a faptei comise. Instanţelor de judecată le revine sarcina aprecierii în fiecare caz particular a caracterului de circumstanţe excepţionale al unor împrejurări.

30. Mai mult, Curtea notează că, sub aparenţa unor critici referitoare la incertitudinea şi la neclaritatea prevederilor contestate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată de către prima instanţă. Instanţa de apel este cea care poate verifica dacă pedeapsa aplicată a fost individualizată în mod corect. În acest sens, Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.67 din 15 iunie 2020, § 34, şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia, [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "circumstanţele excepţionale ale cauzei" şi "circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei" din articolul 79 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl Vasile Gavrilencu, în dosarul nr.1a-1440/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.