Decizie nr.76 din 27.07.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.28a/2017 pentru controlul constituţionalităţii articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 (terenurile aferente instituţiilor de cult)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.28a/2017 pentru controlul

constituţionalităţii articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar

nr.828-XII din 25 decembrie 1991

(terenurile aferente instituţiilor de cult)

nr. 76  din  27.07.2017

 (în vigoare 27.07.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-450 art. 146 din 22.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 16 martie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 16 martie 2017, Consiliul municipal Bălţi, în baza Deciziei nr.2/44 din 23 februarie 2017, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 15/1 alineatul (3) din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 25 decembrie 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Codul funciar nr.828-XII.

4. Prin Legea nr.1006-XV din 25 aprilie 2002 pentru modificarea şi completarea Codului funciar, Parlamentul a introdus în Codul funciar articolul 15/1 [Terenurile instituţiilor de cult şi ale cimitirelor].

5. Articolul 15/1 alineatul (3) al codului stabileşte că “proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lângă ea este concomitent şi proprietarul terenurilor aferente în hotarele existente”.

6. În opinia autorului sesizării, prevederile articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar contravin dispoziţiilor articolelor 7, 9 alin.(1), 31 alin.(4), 46 alin.(2) şi (3), 53 alin.(1) şi 109 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

“(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

8. Prevederile relevante ale Codului funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991 (republicat în M.O., 2001, nr.107, art.817) sunt următoarele:

Articolul 15/1

Terenurile instituţiilor de cult şi ale cimitirelor

“[…]

Proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lângă ea este concomitent şi proprietarul terenurilor aferente în hotarele existente.

[…]”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (publicată în M.O., 1995, nr.8, art.86) sunt următoarele:

Articolul 25

Subiecţii cu drept de sesizare

“Dreptul de sesizare îl au:

[…]

j) consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) – în cazurile de supunere controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor, ordonanţelor şi a dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, care nu corespund art.109 şi, respectiv, art.111 din Constituţia Republicii Moldova.”

10. Prevederile relevante ale Codului jurisdicţiei constituţionale nr.502-XIII din 16 iunie 1995 (publicată în M.O., 1995, nr.53-54, art.597) sunt următoarele:

Articolul 38

Subiecţii cu drept de sesizare

“(1) Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea făcută de:

[…]

j) consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau al doilea, Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) – în cazurile de supunere controlului constituţionalităţii legilor, regulamentelor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor, ordonanţelor şi a dispoziţiilor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, care nu corespund art.109 şi, respectiv, art.111 din Constituţia Republicii Moldova.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

11. În motivarea sesizării, autorul, invocând art.109 din Constituţie, menţionează că autonomia locală presupune, inclusiv, exercitarea de către autorităţile publice locale a dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică, atribuite la bunurile din domeniul public şi cel privat. Însă modul în care sunt aplicate dispoziţiile articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar de către instanţele judecătoreşti, la atribuirea terenurilor aferente bisericii şi altor construcţii de pe lângă ea, privează unitatea administrativ-teritorială de bunurile sale, contrar prevederilor art.9 şi art.46 din Constituţie.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar, autorul sesizării a invocat dispoziţiile articolelor 7, 9 alin.(1), 31 alin.(4), 46 alin.(2) şi (3), 53 alin.(1) şi 109 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând sesizarea, Curtea constată următoarele.

14. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

15. Curtea menţionează că articolele 25 lit.j) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.j) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională – în cazurile de supunere controlului constituţionalităţii a legilor care nu corespund art.109 din Constituţia Republicii Moldova.

16. Curtea reiterează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

17. Curtea reţine că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 15/1 alin.(3) din Codul funciar, potrivit cărora:

“Proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lângă ea este concomitent şi proprietarul terenurilor aferente în hotarele existente.”

18. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul, criticând dispoziţiile legale enunţate supra, a invocat prevederile articolelor 7, 9 alin.(1), 31 alin.(4), 46 alin.(2) şi (3), 53 alin.(1) şi 109 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

19. În speţă, deşi iniţial sesizarea a fost declarată admisibilă, examinând suplimentar materialele dosarului, Curtea a constatat următoarele.

20. Curtea relevă că consiliile unităţilor administrativ-teritoriale sunt abilitate cu dreptul de a sesiza instanţa de contencios constituţional doar în raport cu principiile consfinţite de dispoziţiile art.109 din Constituţie, şi anume principiul autonomiei locale, al descentralizării serviciilor publice, al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi al consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

21. Prin urmare, Curtea nu poate reţine criticile autorului sesizării în raport cu prevederile constituţionale cuprinse în art.7 privind supremaţia Constituţiei, art.9 referitor la principiile fundamentale privind proprietatea, art.31 privind libertatea conştiinţei, art.46 privind dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia şi art.53 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

22. Totodată, Curtea constată lipsa unei legături indisolubile de conţinut între prevederile contestate şi principiul autonomiei locale, consacrat de dispoziţiile art.109 din Constituţie. Or, prevederile art.15/1 alin.(3) din Codul funciar, potrivit cărora proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lângă ea este concomitent şi proprietarul terenurilor aferente în hotarele existente, nu interferează cu principiul constituţional privind autonomia locală.

23. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea autorităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice (HCC nr.71/1999, HCC nr.19/2013, § 41, HCC nr.2/2014, § 93).

24. De asemenea, Curtea a statuat că autonomia locală înseamnă dreptul colectivităţilor de a-şi satisface propriile interese legale fără amestecul autorităţilor centrale, ea constituie un complex de atribuţii date în competenţa organelor de administrare publică locală. Atribuţiile transmise acestor organe sunt reglementate de lege, iar statul exercită, prin forme specifice, controlul asupra modului în care se execută (HCC nr.36/1997, HCC nr.17/2003).

25. Aşadar, în temeiul celor menţionate supra, Curtea reţine că sesizarea este vădit nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă de către Consiliul municipal Bălţi privind controlul constituţionalităţii articolului 15/1 alineatul (3) din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.