Decizie nr.78 din 27.07.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (subiecţi ai impunerii cu impozitul pe avere)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.102g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal

al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997

(subiecţi ai impunerii cu impozitul pe avere)

nr. 78  din  27.07.2017

 (în vigoare 27.07.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 434-439 art. 141 din 15.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 iulie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3-29/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 19 iulie 2017, de către judecătorul Ala Malîi, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La data de 30 noiembrie 2016, Inspectoratul Fiscal Chişinău (sect. Ciocana) a emis avizul de plată prin care P.A. şi P.L. au fost obligaţi să achite impozitul pe avere.

4. La 21 decembrie 2016, P.A. şi P.L. în adresa Inspectoratului Fiscal Chişinău (sect. Ciocana) au depus o cerere prealabilă, solicitând anularea avizului de plată.

5. La 19 ianuarie 2017 răspunsul Inspectoratului Fiscal, prin care a respins cererea prealabilă, a fost recepţionat de către P.A. şi P.L.

6. Astfel, în vederea evitării penalităţilor, la 21 ianuarie 2017, suma impozitului a fost achitată integral.

7. În acelaşi timp, la 21 februarie 2017, reclamanţii P.A. şi P.L. au înaintat la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, o acţiune în contencios administrativ împotriva Inspectoratului Fiscal Chişinău (sect. Ciocana) cu privire la anularea avizului de plată a impozitului pe avere pentru anul 2016.

8. În cadrul şedinţei de judecată din 12 iunie 2017, reprezentantul reclamanţilor, avocatul Alexandru Bot, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal.

9. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării pe adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege”.

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“[…]

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în M.O., 2007, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 287/1

Noţiuni

“În sensul prezentului titlu, se defineşte următoarea noţiune:

Impozit pe avere – impozit aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), în cazul în care acestea satisfac condiţiile specificate în prezentul titlu.”

Articolul 287/2

Subiecţii impunerii

“(1) Subiecţi ai impunerii sunt persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multe persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.

(3) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.”

[…]”

12. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 345

Formele proprietăţii comune

“(1) Proprietatea comună poate fi caracterizată prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietate pe cote-părţi) sau prin nedelimitarea cotelor-părţi (proprietate în devălmăşie).

(2) Dacă bunul este comun, proprietatea pe cote-părţi se prezumă până la proba contrară.

(3) Coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote-părţi.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că dispoziţiile art.287/2 alin.(3) din Codul fiscal sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un regim fiscal diferit pentru proprietarii care deţin bunuri imobiliare în proprietate comună în devălmăşie în raport cu cei ce deţin bunuri imobiliare în proprietate comună pe cote-părţi.

14. În opinia autorului excepţiei, indiferent de regimul juridic care grevează proprietatea comună, în devălmăşie sau pe cote-părţi, se prezumă că proprietarii deţin cote-părţi egale. De asemenea, autorul pretinde că proprietatea comună pe cote-părţi şi cea în devălmăşie nu pot fi diferenţiate din punct de vedere al exercitării atributelor de proprietate.

15. La fel, autorul consideră că legiuitorul, adoptând astfel de prevederi, nu a asigurat unitatea reglementărilor legislative.

16. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 9 alin.(2), 16 alin.(2), art.58 alin.(2) şi 66 lit.c) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului fiscal, ţine de competenţa Curţii constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3-29/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

21. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art.287/2 alin.(3) din Codul fiscal, care prevede că:

“În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.”

22. Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate este un instrument de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar în cadrul unui proces declanşat în instanţele de drept comun. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acţiunii principale. Acest principiu presupune faptul că acţiunea principală trebuie să aibă la bază un litigiu real, iar norma contestată urmează să aibă incidenţă asupra soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că din circumstanţele cauzei rezultă în mod clar faptul că între părţi, în esenţă, nu există un litigiu. Or suma impozitului pe avere, stabilită de către organele fiscale în temeiul prevederilor legale, a fost achitată de către reclamanţi.

24. Curtea constată că acţiunea înaintată în instanţa de fond nu are la bază un litigiu real, autorul excepţiei urmărind în mod evident scopul de a contesta la Curtea Constituţională prevederile art.287/2 alin.(3) din Codul fiscal, făcând uz de mecanismul excepţiei de neconstituţionalitate, fapt care contravine conceptului acestei instituţii.

25. Curtea subliniază că autorul excepţiei, de facto, pretinde excluderea din sfera de aplicare a prevederilor fiscale, care reglementează “impozitul pe avere”, a bunurilor aflate în proprietate comună în devălmăşie.

26. În acest sens, Curtea subliniază că excepţia de neconstituţionalitate comportă caracterul camuflat al unei actio popularis. Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentei speţe este abuzivă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională,

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287/2 alineatul (3) din Codul fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, ridicată de către avocatul Alexandru Bot, în dosarul nr.3-29/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.