Decizie nr.79 din 03.06.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.45g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi a articolului 35 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (răspunderea pentru încălcarea prevederilor Legii privind declararea averii şi a intereselor personale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.45g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din

Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor

personale şi a articolului 35 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016

cu privire la  Autoritatea  Naţională de  Integritate

(răspunderea pentru încălcarea prevederilor Legii

privind declararea averii şi a intereselor personale)

nr. 79  din  03.06.2021

 (în vigoare 03.06.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.160-163 art.114 din 02.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi a articolului 35 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată de dna avocat Veronica Pascal, în interesele dlui Vladimir Chirnev, reclamant în dosarul nr.3-1794/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Grigorii Cazacu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 18 iulie 2020, Autoritatea Naţională de Integritate a întocmit actul de constatare nr.135/08, prin care a stabilit că dl Vladimir Chirnev, primar al unei comune, a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, în legătură cu angajarea soţiei în funcţia de bibliotecar.

4. Pe 5 august 2020, dna avocat Veronica Pascal a formulat, în interesele dlui Vladimir Chirnev, o cerere de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr.135/08 din 18 iulie 2020.

5. Dna avocat Veronica Pascal a formulat, în interesele dlui Vladimir Chirnev, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale şi a articolului 35 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

6. Prin Încheierea din 25 februarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

"(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 23

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

"(1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

(2) Încălcarea prevederilor art.7 alin.(4) constituie abatere disciplinară şi se sancţionează în conformitate cu legislaţia.

(3) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat starea de incompatibilitate nesoluţionată constituie temei pentru încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale acestuia. În acest caz, prin derogare de la prevederile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate pentru săvârşirea abaterii disciplinare nu pot consta în avertisment, mustrare sau mustrare aspră.

(4) Fapta subiectului declarării în privinţa căruia s-a constatat că acesta a soluţionat o cerere/un demers, a emis sau a adoptat un act administrativ, a încheiat, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese constituie temei pentru răspunderea contravenţională sau penală şi pentru revocarea, destituirea sau, după caz, încetarea mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu ale subiectului în cauză.

(5) Persoana a cărei avere a fost constatată, în totalitate sau în parte, ca fiind nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, va fi destituită sau revocată, după caz, din funcţia pe care o deţine.

(5¹) Prescripţia privind aplicarea sancţiunilor disciplinare de încetare a mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu, prevăzute la alin.(3)–(5), se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale.

(6) Subiectul declarării eliberat sau destituit din funcţie potrivit prevederilor alin.(3)-(5) este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie publică sau o funcţie de demnitate publică, cu excepţia funcţiilor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării sau destituirii din funcţia publică ori de demnitate publică respectivă sau din data încetării de drept a mandatului său. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, ea nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului.

(7) În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie publică sau de demnitate publică la data constatării averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani se aplică potrivit legii, de la data la care a rămas definitiv actul de constatare sau, respectiv, a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea judecătorească prin care se confirmă existenţa averii nejustificate, a stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese.

(8) Autoritatea Naţională de Integritate ţine Registrul de stat al persoanelor care au interdicţie de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, care este publicat pe pagina web oficială a Autorităţii.

(9) Nerespectarea prevederilor art.14 alin.(9), nedepunerea declaraţiei de avere şi interese personale în termenul şi în modul stabilite de prezenta lege, după notificarea inspectorului de integritate conform art.27 alin.(7) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, precum şi refuzul subiectului declarării de a depune declaraţia constituie temeiuri pentru încetarea mandatului său, a raporturilor sale de muncă ori de serviciu."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 35

Actul de constatare

"(1) Actul de constatare va cuprinde următoarele:

a) partea introductivă, în care se indică data şi locul întocmirii actului, numele şi prenumele inspectorului de integritate, funcţia şi datele privind persoana supusă controlului, motivul controlului;

b) partea descriptivă, care cuprinde: punctul de vedere al persoanei supuse controlului, dacă acesta a fost exprimat; constatarea diferenţelor substanţiale, cu stabilirea existenţei averii nejustificate sau a părţii nejustificate din avere; rezultatele expertizelor, după caz;

c) concluzii şi decizii.

(2) Inspectorul de integritate, în termen de 5 zile de la întocmirea actului de constatare, îl transmite în scris persoanei verificate. După caz, acesta este transmis şi organelor de urmărire penală sau Serviciul Fiscal de Stat.

(3) Actul de constatare transmis organelor de urmărire penală sau Serviciul Fiscal de Stat este examinat în mod obligatoriu de către aceste instituţii. Ele urmează să întreprindă de urgenţă măsurile care se impun potrivit competenţelor lor legale şi să informeze inspectorul de integritate cu privire la măsurile întreprinse.

(4) În cazul în care prin actul de constatare s-a stabilit existenţa unei averi nejustificate, cererea privind confiscarea averii nejustificate sau a contravalorii acesteia se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana supusă controlului. Autoritatea solicită aplicarea unor măsuri de asigurare pe perioada examinării cauzei civile. de integritate poate solicita aplicarea unor măsuri de asigurare pe perioada examinării cauzei civile.

(5) În cazul în care persoana vizată în actul de constatare este Preşedintele Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului, Prim-ministrul, Procurorul General, un judecător al Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii sau preşedintele Consiliului Superior al Procurorilor, competenţa de examinare a cererii menţionate la alin.(4) revine Curţii Supreme de Justiţie, care judecă cauza în complet de 3 judecători."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În argumentarea sesizării, autorul susţine că prevederile contestate încalcă principiile previzibilităţii legii, individualizării răspunderii şi prezumţiei nevinovăţiei.

11. Autorul consideră că privarea de dreptul de a exercita o funcţie publică pe o perioadă de trei ani este o sancţiune cu caracter contravenţional/penal. Actul de constatare al Autorităţii Naţionale de Integritate este un act de sancţionare, care echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă. Astfel, sancţionarea trebuie efectuată în cadrul unei proceduri contravenţionale şi penale. Aşadar, în lipsa unui proces de judecată, aplicarea sancţiunii în discuţie încalcă principiul individualizării răspunderii şi se sancţionează de două ori aceeaşi faptă.

12. Autorul pretinde că prevederile Legii privind declararea averii şi a intereselor personale nu sunt aplicabile în cazul aleşilor locali, iar Autoritatea Naţională de Integritate nu poate echivala un ales local cu un funcţionar public. Prin urmare, ridicarea mandatului unui ales local de către Autoritatea Naţională de Integritate încalcă dreptul de vot al cetăţenilor care l-au votat pe alesul local.

13. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate ar fi contrare articolelor 1 alin.(3), 20, 21, 22, 23, 26, 38 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale şi articolul 35 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

18. Curtea reaminteşte că a stabilit, în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv). Astfel, prin prisma materialelor sesizării, Curtea va aprecia dacă prevederile contestate urmează a fi aplicate de către instanţa de judecată la soluţionarea cauzei în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate respectivă.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind anularea actului de constatare emis de către Autoritatea Naţională de Integritate, pentru că subiectul declarării a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, în legătură cu angajarea soţiei în funcţia de bibliotecar (a se vedea § 3-4 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile articolului 23 alineatele (4), (6), (7) şi (9) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale în cauza pe care o examinează.

20. De asemenea, Curtea observă că, potrivit articolului 23 alin.(2) din Legea nr.133/2016, încălcarea prevederilor articolului 7 alin.(4) constituie o abatere disciplinară şi se sancţionează în conformitate cu legislaţia. Articolul 7 alin.(4) din Lege stabileşte că în entităţile în care activează persoane care, conform prezentei legi, au obligaţia de a depune declaraţii sunt desemnate persoane din cadrul serviciului resurse umane responsabile de actualizarea permanentă a Registrului electronic al subiecţilor declarării averii şi a intereselor personale. În acest caz, persoana în interesele căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor articolului 7 alin.(4) din Lege. Aşadar, Curtea observă că prevederile articolului 23 alin.(2) din Lege nu sunt aplicabile în cauza în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

21. De asemenea, reieşind din faptul că autorul nu a fost sancţionat pentru starea de incompatibilitate nesoluţionată, în baza articolului 23 alin.(3) din Legea nr.133/2016, Curtea reţine că aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauza în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea mai observă că articolul 35 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate stabileşte conţinutul unui act de constatare, termenele de comunicare a acestui act persoanei verificate, depunerea cererii privind confiscarea averii nejustificate şi aplicarea unor măsuri de asigurare a bunurilor. Actul de constatare se întocmeşte ca rezultat al verificării declaraţiilor de avere şi interese personale, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite pe durata exercitării mandatului, a funcţiei publice şi de demnitate publică (articolul 26 din Legea nr.132/2016). În cazul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, persoana a fost sancţionată pentru încălcarea regimului juridic al conflictului de interese în legătură cu angajarea soţiei în funcţia de bibliotecar, dar nu pentru încălcarea modului de declarare a averii şi a intereselor personale. Aşadar, Curtea observă că prevederile articolului 35 din Legea nr.132/2016 nu sunt aplicabile în prezenta cauză şi, prin urmare, sesizarea este inadmisibilă în această parte.

23. Curtea menţionează că dispoziţiile articolului 23 alineatele (4), (6), (7) şi (9) din Legea menţionată supra au mai constituit obiectul unor sesizări. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.127 din 29 octombrie 2020. De asemenea, alin.(4) şi alin.(6) din acelaşi articol au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, DCC nr.143 din 16 decembrie 2019; DCC nr.16 din 10 februarie 2020; DCC nr.19 din 13 februarie 2020; DCC nr.22 din 27 februarie 2020).

24. Totuşi, de principiu, Curtea a stabilit că verificarea anterioară a constituţionalităţii prevederilor contestate nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18). În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.136 din 24 noiembrie 2020, § 25 şi jurisprudenţa citată acolo).

25. În acest sens, Curtea constată că autorul sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate a preluat aceleaşi critici de neconstituţionalitate (formulate de acelaşi autor) şi care au fost soluţionate prin Decizia nr.127 din 29 octombrie 2020. Aceste critici se referă la pretinsa încălcare a principiilor previzibilităţii legii, individualizării răspunderii, prezumţiei nevinovăţiei şi a principiului ne bis in idem.

26. În deciziile citate supra, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 12 alin.(4) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale, în cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat să informeze organul ierarhic superior imediat şi să nu rezolve sau să emită acte administrative până la soluţionarea conflictului de interese, în caz contrar fiind pasibil de răspunderea contravenţională, conform articolului 313² alineatele (1) şi (2) din Codul contravenţional. Prin urmare, Curtea a constatat că răspunderea contravenţională devine incidentă la "nedeclararea" şi la "nesoluţionarea" conflictului de interese real existent, adică pentru inacţiunea subiectului. În acelaşi timp, pentru conflictul de interese consumat (acţiunea subiectului) interdicţia intervine ca o sancţiune de a mai exercita o funcţie publică pe o perioadă de trei ani de la data eliberării [articolul 23 alin.(6) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale]. Prin acţiunea subiectului se înţelege fapta subiectului declarării de rezolvare a unei cereri/unui demers, de emitere a unui act administrativ, de încheiere directă sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, de luare sau de participare la luarea unei decizii în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică cu încălcarea prevederilor legii (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, § 21-24; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 36-37).

27. De asemenea, Curtea a notat că legislatorul a definit clar tipurile de conflicte de interese şi limita întinderii acestora, fiind previzibile consecinţele lor în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului. Consecinţele încălcării prevederilor conţinute în Legea privind declararea averii şi a intereselor personale sunt previzibile pentru destinatarii normelor. Astfel, subiectul declarării este obligat să declare şi să soluţioneze un conflict de interese real pentru a evita survenirea conflictului de interese consumat (în cazul acestor inacţiuni survenind răspunderea contravenţională sau penală, după caz), iar în situaţia în care subiectul admite conflictul de interese consumat, inspectorul de integritate aplică prin actul de constatare interdicţia stabilită de articolul 23 alin.(6) din Legea privind declararea averii şi intereselor personale (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, § 25; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 38).

28. Aşadar, Curtea a reţinut că aceste două proceduri (sancţiuni) se referă la aspecte diferite ale actului care aduce atingere intereselor societăţii. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că persoanele care exercită o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65; Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145). Având în vedere aceste considerente, Curtea a constatat caracterul nefondat al criticii autorului excepţiei privind pretinsa încălcare a principiului ne bis in idem, protejat de articolul 21 din Constituţie (DCC nr.143 din 16 decembrie 2019, § 26-28; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 39-40).

29. În Decizia nr.127 din 29 octombrie 2020, Curtea a analizat dacă prevederile contestate din perspectiva articolelor 20 şi 26 din Constituţie conţin garanţii procedurale suficiente care să le permită persoanelor vizate posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în faţa autorităţilor competente în scopul contestării efective a măsurilor care interferează cu drepturile lor. Sub acest aspect, Curtea a observat că persoanele pot contesta, în baza articolului 36 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, actul emis de Autoritatea Naţională de Integritate în conformitate cu prevederile Codului administrativ. Astfel, persoanele pot beneficia de întregul set de mijloace de apărare prevăzute în Codul administrativ, inclusiv de posibilitatea de a contesta actul judecătoresc al primei instanţe. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că prevederile contestate nu afectează dreptul la apărare şi nici accesul liber la justiţie, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege (a se vedea § 41-42).

30. De asemenea, Curtea nu a reţinut critica autorului sesizării cu privire la încălcarea accesului la justiţie prin faptul că aplicarea prevederilor contestate face imposibilă individualizarea răspunderii. În acest context, Curtea a observat că, având în vedere specificul funcţiei, răspunderea subiectului survine în funcţie de acţiunea/ inacţiunea sa, conform legii. Astfel, Curtea a reamintit că legislatorul a definit în mod clar tipurile de conflicte de interese şi întinderea acestora, respectiv consecinţele lor în funcţie de acţiunea/inacţiunea subiectului şi circumstanţele cazului. Astfel, prevederile legale criticate reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi, mai mult, au ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice (DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 43).

31. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 38 din Constituţie, Curtea a subliniat că prin stabilirea unor condiţii referitoare la regimul juridic al conflictelor de interese pentru funcţia de primar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu local legislatorul nu a afectat dreptul de vot al cetăţenilor şi nici dreptul lor de a fi aleşi. Persoanele care ocupă aceste funcţii publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Codul electoral. Curtea a reiterat că prevederile articolului 38 alin.(3) din Constituţie nu prevăd şi nici nu presupun dreptul celui ales de a-şi exercita ulterior funcţia fără nicio limitare, în afara oricăror condiţii ale legii (DCC nr.101 din 4 septembrie 2020, § 28; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 44).

32. În consecinţă, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziilor nr.143 din 16 decembrie 2019 şi nr.127 din 29 octombrie 2020 sunt aplicabile în prezenta cauză.

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 23 alineatele (2), (3), (4), (6), (7) şi (9) din Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi a articolului 35 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016, ridicată de dna avocat Veronica Pascal, în interesele dlui Vladimir Chirnev, reclamant în dosarul nr.3-1794/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.