Decizie nr.81 din 03.06.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.46g/2021 şi nr.65g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal (limitele amenzii pentru infracţiunea de corupere activă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.46g/2021 şi nr.65g/2021 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal

(limitele amenzii pentru infracţiunea de corupere activă)

nr. 81  din  03.06.2021

 (în vigoare 03.06.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.164-167 art.116 din 09.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 1 martie 2021 şi 24 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările nr.46g/2021 şi nr.65g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ruslan Botnaru, în interesele dnei Alina Cvasniuc, învinuită în dosarul nr.1-58/2020, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Râşcani, şi de dl avocat Mihail Lupu, în interesele dlui Mihail Harea, învinuit în dosarul nr.1-353/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni, sediul central.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dl Stanislav Grosu, judecător la Judecătoria Drochia, sediul Râşcani, şi de dl Mihail Ulinici, judecător la Judecătoria Ungheni, sediul central.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi motivele similare care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 46g/2021.

4. În şedinţa Plenului Curţii, dl judecător constituţional Serghei Ţurcan a prezentat o cerere de abţinere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cererea de abţinere, Plenul Curţii a decis admiterea acesteia.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.1-58/2020

5. Pe rolul Judecătoriei Drochia, sediul Râşcani, se află cauza penală de învinuire a dnei Alina Cvasniuc de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 325 alin.(1) din Codul penal [Coruperea activă].

6. În cadrul examinării cauzei, pe 8 februarie 2021, dl avocat Ruslan Botnaru a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal.

7. Prin încheierea din 22 februarie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1-353/2020

8. Pe rolul Judecătoriei Ungheni, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Harea de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 325 alin.(1) din Codul penal [Coruperea activă].

9. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Mihail Lupu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal.

10. Prin încheierea din 19 martie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

12. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 64

Amenda

"[…]

(3) Mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de la 500 la 3000 unităţi convenţionale, iar pentru infracţiunile săvârşite din interes material – până la 20000 unităţi convenţionale, luându-se ca bază mărimea unităţii convenţionale la momentul săvârşirii infracţiunii. Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de situaţia materială a celui vinovat şi a familiei sale. Luând în considerare circumstanţele cauzei, instanţa de judecată poate dispune achitarea amenzii în rate timp de până la 5 ani.

[…]"

Articolul 79

Aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege

"(1) Ţinând cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională. Săvârşirea infracţiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanţa de judecată drept circumstanţă excepţională.

[…]"

Articolul 324

Corupere pasivă

"(1) Pretinderea, acceptarea sau primirea, personal sau prin mijlocitor, de către o persoană publică sau de către o persoană publică străină de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru sine sau pentru o altă persoană, sau acceptarea ofertei ori promisiunii acestora pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 5 la 10 ani.

[…]

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), săvârşite în proporţii care nu depăşesc 100 unităţi convenţionale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

Articolul 325

Coruperea activă

"(1) Promisiunea, oferirea sau darea, personal sau prin mijlocitor, unei persoane publice sau unei persoane publice străine de bunuri, servicii, privilegii sau avantaje sub orice formă, ce nu i se cuvin, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu ori pentru a întârzia sau a grăbi îndeplinirea unei acţiuni în exercitarea funcţiei sale sau contrar acesteia

se pedepseşte cu închisoare de până la 6 ani cu amendă în mărime de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 6000 la 10000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

[…]

(4) Persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la art.324 este liberată de răspundere penală dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a săvârşit-o."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorii excepţiilor au afirmat că limita minimă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice, i.e. de la 2000 de unităţi convenţionale, nu este proporţională cu gravitatea faptei şi aduce atingere dreptului de proprietate al persoanei care a comis infracţiunea. Limita minimă de 2000 de unităţi convenţionale reprezintă suma de 100.000 de lei, sumă care depăşeşte cuantumul salariului mediu pe economie de aproximativ 13 ori.

14. De asemenea, autorii excepţiilor au criticat şi limita maximă a amenzii, prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice, i.e. amendă până la 4000 de unităţi convenţionale. În acest sens, autorii excepţiilor au susţinut că aceste prevederi nu sunt conforme cu exigenţele de calitate a legii, pentru că limita maximă a amenzii prevăzute de articolul 325 alin.(1) din Codul penal este contrară articolului 64 alin.(2) din Codul penal, potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de 500 şi 3000 unităţi convenţionale. Aşadar, legislatorul a prevăzut în partea specială o amendă care depăşeşte limitele stabilite în partea generală. În opinia autorilor excepţiilor, aceste prevederi încalcă şi dreptul de proprietate al persoanelor care au comis infracţiuni.

15. Autorii excepţiilor au contestat şi omisiunea reglementării unei norme similare celei de la articolul 324 alin.(4) din Codul penal [acţiunile de corupţie pasivă care nu depăşesc suma de 100 de unităţi convenţionale]. Altfel spus, pentru comiterea coruperii pasive în proporţii care nu depăşesc suma de 100 de unităţi convenţionale, subiectele infracţiunii beneficiază de o circumstanţă atenuantă. Spre deosebire de persoanele corupte, persoanele care corup nu beneficiază de o asemenea circumstanţă atenuantă. Sub acest aspect, autorii excepţiilor au invocat că omisiunea instituie un tratament diferenţiat între subiectul infracţiunii de corupere activă şi subiectul infracţiunii de corupere pasivă, fiind încălcat articolul 16 din Constituţie.

16. Prin urmare, autorii excepţiilor consideră că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 22, 23 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de apărătorii inculpaţilor, în două cauze penale. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 325 alin.(1) din Codul penal, sub trei aspecte distincte:

- limita minimă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice;

- limita maximă a amenzii prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice;

- omisiunea de a reglementa o circumstanţă atenuantă pentru cazurile de corupţie activă, similară celei de la articolul 324 alin.(4) din Codul penal [acţiunile de corupţie pasivă care nu depăşesc suma de 100 de unităţi convenţionale].

21. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze penale în care inculpaţii sunt acuzaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) din Codul penal. Astfel, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în aceste cauze penale.

22. Curtea observă că articolul 325 alin.(1) din Codul penal a mai fost contestat la Curtea Constituţională sub cel de-al treilea aspect menţionat la § 20 supra, invocându-se încălcarea articolului 16 din Constituţie [egalitatea].

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie, Curtea a subliniat că principiul egalităţii nu trebuie confundat cu principiul uniformităţii, ultimul implicând un tratament juridic egal pentru toate cazurile şi toate situaţiile. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator diferenţiat în funcţie de subiectul infracţiunii este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca aceloraşi situaţii juridice să li se aplice acelaşi regim, iar situaţilor juridice diferite – un tratament juridic diferenţiat (Decizia nr.167 din 20 decembrie 2018, § 21). Prin urmare, Curtea a declarat inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolul 325 alin.(1) din Codul penal sub aspectul criticii omisiunii de a reglementa o circumstanţă atenuantă pentru actele de corupere activă de mică valoare.

24. În afară de cele reţinute în decizia menţionată, Curtea constată că legislatorul a reglementat la articolul 325 alin.(4) din Codul penal o clauză de impunitate, potrivit căreia persoana care a promis, a oferit sau a dat bunuri ori servicii enumerate la articolul 324 este liberată de răspundere penală, dacă ele i-au fost extorcate sau dacă persoana s-a autodenunţat, neştiind că organele de urmărire penală sunt la curent cu infracţiunea pe care a comis-o. Aşadar, această clauză de impunitate încurajează autodenunţarea corupătorilor, având astfel posibilitatea de a evita aplicarea pedepsei penale. Spre deosebire de persoanele care dau mită, persoanele care iau mită nu beneficiază de o asemenea clauză de impunitate. Cu alte cuvinte, existenţa unei clauze de impunitate pentru subiecţii infracţiunilor de corupere activă ponderează existenţa unei circumstanţe atenuante pentru actele de corupţie pasivă de mică valoare.

25. Aşadar, Curtea conchide că argumentele autorilor excepţiilor referitor la acest capăt al excepţiilor de neconstituţionalitate sunt nefondate şi pentru că nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.167 din 20 decembrie 2018 sunt aplicabile în prezenta cauză.

26. Referitor la critica de neconstituţionalitate a limitelor amenzii prevăzute la articolul 325 alin.(1) din Codul penal, autorii excepţiilor au invocat pretinsa încălcare a articolelor 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 28; DCC nr.44 din 18 mai 2020, § 25).

28. Dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 105). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 76). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie (DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 20).

29. Având în vedere că prevederile contestate stabilesc în mod suficient de comprehensiv că, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) din Codul penal, persoana fizică se pedepseşte cu amendă de la 2000 la 4000 unităţi convenţionale, Curtea nu întrevede vreo problemă din perspectiva principiului legalităţii incriminării.

30. Totodată, cu privire la critica limitei maxime a amenzii prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice (i.e. 4000 de unităţi convenţionale), autorii au invocat, în esenţă, că aceasta este contrară articolului 64 alin.(2) din Codul penal, potrivit căruia mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabileşte în limitele de la 500 la 3000 unităţi convenţionale, iar pentru infracţiunile săvârşite din interes material – până la 20000 unităţi convenţionale.

31. Pentru că se invocă o pretinsă neconcordanţă între prevederile părţilor generală şi specială ale Codului penal, Curtea reţine că aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii. Curtea nu posedă competenţa de a rezolva, per se, conflictele de norme infraconstituţionale, aceste conflicte fiind de resortul judecătorilor de drept comun (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 30).

32. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie, autorii excepţiilor au invocat că limita amenzii prevăzută de articolul 325 alin.(1) din Codul penal pentru persoanele fizice este una prea mare şi că nu este proporţională cu gravitatea faptei comise.

33. De principiu, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că corupţia subminează democraţia şi statul de drept, conduce la încălcarea drepturilor omului, subminează economia şi erodează calitatea vieţii, lupta împotriva corupţiei fiind parte integrantă a asigurării respectării statului de drept, consacrat de Preambul şi articolul 1 alin.(3) din Constituţie (HCC nr.2 din 20 ianuarie 2015, § 33).

34. De asemenea, Curtea a constatat anterior că limitele de pedeapsă în cazul infracţiunilor de corupţie au fost stabilite în vederea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie pentru anii 2011-2015 (aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.154 din 21 iulie 2011), care stabilea "revizuirea sistemului de sancţionare a persoanelor implicate în cazuri de corupţie prin asigurarea unui efect descurajant" (DCC nr.167 din 20 decembrie 2018, § 20).

35. Curtea reţine că, în baza articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, stabilirea limitelor de pedeapsă ţine de marja discreţionară a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporţionalităţii şi principiul nediscriminării. Parlamentul apreciază, la modul concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional sau gradul de pericol social al acestuia, care sunt limitele de pedeapsă potrivite.

36. Curtea manifestă deferenţă faţă de politica penală a Parlamentului, care urmăreşte să descurajeze actele de corupţie, inclusiv prin stabilirea unui sistem efectiv de pedepse. Prin urmare, Curtea constată că, prin instituirea unor amenzi disuasive în cazurile de corupţie, nu sunt afectate dispoziţiile articolului 46 din Constituţie.

37. Mai mult, Curtea reţine că prevederile Codului penal stabilesc garanţii suficiente, apte să asigure individualizarea pedepselor în fiecare caz particular. În acest sens, judecătorul are competenţa, potrivit articolului 79 din Codul penal, să-i aplice infractorului o pedeapsă sub limita prevăzută de lege, în situaţia în care sunt prezente circumstanţele enumerate de această normă.

38. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizărilor (i.e. cele garantate de articolele 22 şi 46 din Constituţie), Curtea subliniază că nici articolul 23 din Constituţie nu este incident.

39. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 325 alin.(1) din Codul penal, ridicată de către dl avocat Ruslan Botnaru, în interesele dnei Alina Cvasniuc, învinuită în dosarul nr.1-58/2020, pendinte la Judecătoria Drochia, sediul Râşcani, şi de către dl avocat Mihail Lupu, în interesele dlui Mihail Harea, învinuit în dosarul nr.1-353/2020, pendinte la Judecătoria Ungheni, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.