Decizie nr.83 din 19.07.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.147g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1/1), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007 (limitarea activităţii partidelor politice)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 147g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din

Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007

(limitarea activităţii partidelor politice)

nr. 83  din  19.07.2024

 (în vigoare 19.07.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 392-394 art.136 din 12.09.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 iunie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 iulie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007, ridicată de Partidul Politic "ŞANSA", reprezentat de dl avocat Vadim Banaru, în dosarul nr.2c-120/2024, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de completul de judecată format din dl Eduard Balan şi dnele Svetlana Ghercavii şi Snejana Dubceac, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cererea Ministerului Justiţiei cu privire la limitarea activităţii Partidului Politic "ŞANSA".

4. În procesul de examinare a cererii, Partidul Politic "ŞANSA", reprezentat de dl avocat Vadim Banaru, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007.

5. Printr-o încheiere din 21 iunie 2024, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 5

Democraţia şi pluralismul politic

"(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.

(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional."

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

"(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii."

Articolul 40

Libertatea întrunirilor

"Mitingurile, demonstraţiile, manifestările, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme."

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

"(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

(2) Partidele şi alte organizaţii social-politice sunt egale în faţa legii.

(3) Statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor şi ale altor organizaţii social-politice.

(4) Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt neconstituţionale.

(5) Asociaţiile secrete sunt interzise.

(6) Activitatea partidelor constituite din cetăţeni străini este interzisă.

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

"(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

(2) Parlamentul este compus din 101 deputaţi."

Articolul 66

Atribuţiile de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

b) declară referendumuri;

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;

e) aprobă doctrina militară a statului;

f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie;

g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova;

h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;

i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse străine;

j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;

k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;

l) declară mobilizarea parţială sau generală;

m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;

n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;

o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege;

p) adoptă acte privind amnistia;

r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

(4) Legile se trimit, spre promulgare, Preşedintelui Republicii Moldova."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

[Art.116 alin.(3),(4) abrogate prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare 01.04.2022]

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

7. Prevederile relevante ale Legii privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007 sunt următoarele:

Articolul 21

Limitarea activităţii partidelor politice

"(1) Activitatea partidului politic poate fi limitată dacă prin acţiunile acestuia se aduc prejudicii grave pluralismului politic sau principiilor democratice fundamentale.

(1¹) Activitatea partidului politic poate fi limitată dacă partidul nu a depus raportul privind gestiunea financiară sau nu a prezentat informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, în termenul şi formatul stabilite de Comisia Electorală Centrală.

(2) În cazul constatării acţiunilor menţionate la alin.(1) şi (1¹), Ministerul Justiţiei, din oficiu sau la sesizare, prin cerere scrisă, va solicita organului de conducere al partidului politic respectiv ca, în termen de cel mult o lună, să întreprindă măsuri pentru încetarea acestor acţiuni şi despre rezultate să informeze ministerul.

(3) Dacă organul de conducere al partidului politic nu a îndeplinit cerinţa Ministerului Justiţiei, activitatea partidului politic va fi limitată pe un termen de până la 6 luni prin hotărârea definitivă a judecătoriei, la cererea Ministerului Justiţiei, care se depune în decurs de 5 zile după expirarea termenului stabilit conform prevederilor alin.(2).

(4) Hotărârea judecătoriei, în termen de 10 zile, poate fi atacată cu apel. Apelul este examinat în termen de 15 zile. În cazul limitării activităţii partidului politic prin hotărâre judecătorească, Ministerul Justiţiei va solicita Agenţiei Servicii Publice să noteze în Registrul de stat al persoanelor juridice faptul respectiv.

(5) Pe perioada limitării activităţii partidului politic, acestuia îi este interzisă participarea individuală sau în comun la alegeri şi referendumuri, producerea, furnizarea, distribuirea şi difuzarea publicităţii politice, fondarea mijloacelor de informare în masă, organizarea întrunirilor, a mitingurilor, a demonstraţiilor, a pichetărilor şi a altor acţiuni publice, folosirea tuturor tipurilor de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor când sunt necesare decontări cu contractanţii, decontări aferente îndeplinirii contractelor individuale de muncă, decontări pentru repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile partidului politic, decontări pentru plata impozitelor, a taxelor şi amenzilor.

(6) După înlăturarea necorespunderilor pentru care activitatea partidului politic a fost limitată, partidul va informa despre aceasta Ministerul Justiţiei, care, în termen de 5 zile, va autoriza reluarea activităţii partidului.

(7) Dacă, în perioada limitării activităţii partidului politic, acţiunile pentru care a fost limitată activitatea partidului se vor repeta sau dacă, pe parcursul primului an din data ultimei limitări a activităţii partidului, acesta comite încălcări similare, Ministerul Justiţiei va cere judecătoriei să dizolve partidul respectiv.

(8) Activitatea partidului politic nu poate fi limitată pe parcursul campaniei electorale la care participă

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Cu privire la procedura de adoptare a prevederilor contestate, autorul notează că, la 14 decembrie 2023, un grup de deputaţi au înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege nr.473 de modificare a Codului electoral şi a Legii privind partidele politice. La 15 decembrie 2023, proiectul în discuţie a fost votat în prima lectură. La 28 decembrie 2023, doi deputaţi au înregistrat la Secretariatul Parlamentului un amendament cu privire la modificarea Legii privind partidele politice, care propunea introducerea prevederilor contestate în proiectul de lege. În aceeaşi zi, Comisia sesizată în fond a acceptat amendamentul în discuţie, a întocmit un raport despre proiectul de lege şi l-a propus Parlamentului pentru examinare şi adoptare în a doua lectură. În aceeaşi zi, proiectul de lege a fost votat în a doua lectură, fiindu-i atribuit nr.453, şi trimis spre promulgare Preşedintelui Republicii. La 15 ianuarie 2024, Preşedintele Republicii a trimis Parlamentului spre reexaminare Legea nr.453 din 28 decembrie 2023. La 18 ianuarie 2024, Comisia sesizată în fond a examinat demersul Preşedintelui Republicii şi a întocmit un raport despre Legea nr.453, pe care l-a propus Parlamentului pentru examinare şi adoptare în condiţiile articolului 74 din Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului.

9. Autorul notează că amendamentul din 28 decembrie 2023: a) reprezintă o iniţiativă legislativă nouă, deoarece nu are vreo legătură cu obiectul şi cu scopul proiectului de lege nr.473; b) nu a fost supus avizărilor, consultărilor, dezbaterilor şi expertizelor conform procedurilor regulamentare şi c) deputaţii nu au avut timp suficient să analizeze amendamentul şi să facă propuneri. În acest sens, autorul consideră că prevederile contestate au fost adoptate cu încălcarea articolelor 1, 5 şi 74 alin.(1) din Constituţie.

10. De asemenea, autorul menţionează că articolul 21 alin.(1¹) din Legea privind partidele politice permite limitarea activităţii partidelor politice pentru nedepunerea "raportului privind gestiunea financiară" sau pentru neprezentarea "informaţiilor necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, în termenul şi formatul stabilite de Comisia Electorală Centrală". Potrivit autorului, motivele în discuţie nu corespund condiţiilor accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Limitările drastice aduse exerciţiului dreptului la asociere în partide politice, libertăţii de exprimare şi dreptului de a fi ales trebuie însoţite de criterii obiective şi clare, care să excludă aplicarea lor arbitrară. În acest sens, autorul consideră că prevederile contestate contravin articolelor 23, 32, 38, 40, 41 şi 54 din Constituţie.

11. Autorul consideră că prin textul "în termenul şi formatul stabilit de Comisia Electorală Centrală" din articolul 21 alin.(1¹) din Legea privind partidele politice legislatorul i-a delegat Comisiei Electorale Centrale competenţa de a stabili, prin norme primare, condiţiile de prezentare a informaţiilor necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic. Autorul subliniază că această prevedere contravine articolelor 60 şi 66 din Constituţie, care stabilesc că Parlamentul este unica autoritate legislativă a statului, şi articolului 54 din Constituţie, care stabileşte că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege.

12. Autorul mai notează că termenul de 10 zile pentru contestarea cu apel a hotărârii judecătoriei şi termenul de 15 zile de examinare a apelului, stabilite de articolul 21 alin.(4) din Lege, nu sunt suficiente pentru examinarea judiciară a chestiunii referitoare la limitarea activităţii unui partid politic. Asemenea termene restrânse afectează principiul separaţiei puterilor în stat, accesul liber la justiţie şi principiul independenţei judecătorilor, garantate de articolele 6, 20 şi 116 din Constituţie.

13. Cu privire la articolul 21 alin.(5) din Lege, autorul menţionează că interdicţiile aplicabile partidelor politice pe durata limitării activităţii sunt disproporţionate, deoarece afectează toate activităţile de bază ale partidelor vizate, inclusiv dreptul de a participa la alegeri.

14. Prin urmare, autorul consideră că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 5, 6, 20, 23, 32, 38, 40, 41, 54, 60, 66, 74 alin.(1), 116 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind partidele politice, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 5 (democraţia şi pluralismul politic), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 32 (libertatea opiniei şi a exprimării), 38 (dreptul de vot şi dreptul de a fi ales), 40 (libertatea întrunirilor), 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 60 (Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ), 66 (atribuţiile de bază [ale Parlamentului]), 74 alin.(1) (adoptarea legilor şi a hotărârilor [de Parlament]), 116 (statutul judecătorilor) din Constituţie.

20. Referitor la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 27; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 33). Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19). De asemenea, articolul 54 din Constituţie îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.101 din 29 august 2023, § 22).

21. Cu privire la criticile aduse acestor termene din perspectiva articolelor 6 şi 116 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu a argumentat în ce măsură prevederile contestate contravin acestor dispoziţii constituţionale.

22. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 5 şi 74 alin.(1) din Constituţie, Curtea constată că a fost sesizată anterior să verifice constituţionalitatea unor legi sub aspect procedural în cadrul excepţiilor de neconstituţionalitate (a se vedea, de exemplu, DCC nr.14 din 14 martie 2024, §§ 99-100; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 38-39; HCC nr.36 din 23 noiembrie 2021, § 39). Totuşi, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor fundamentale, Curtea consideră necesar să-şi precizeze jurisprudenţa în această materie.

23. În Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016, atunci când a fost instituită excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că acest instrument îi permite cetăţeanului să acţioneze pentru a se apăra împotriva autorităţilor statului, în cazul în care, prin anumite norme juridice, drepturile sale constituţionale sunt încălcate. De asemenea, dreptul de acces al cetăţenilor la Curtea Constituţională pe calea excepţiei de neconstituţionalitate face incident, în prezent, dreptul la un proces echitabil. Această cale indirectă, care le permite cetăţenilor accesul la justiţia constituţională, îi oferă, de asemenea, Curţii Constituţionale, în calitatea sa de garant al supremaţiei Constituţiei, posibilitatea de a exercita controlul asupra legislativului cu privire la respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Curtea a notat că excepţia de neconstituţionalitate constituie o garanţie constituţională a drepturilor şi libertăţilor conferite cetăţenilor pentru apărarea lor împotriva unor eventuale abateri ale legiuitorului prin instituirea unor norme contrare Constituţiei (a se vedea §§ 79, 80 şi 108 din Hotărârea citată).

24. Cu această ocazie, în cazul ridicării excepţiilor de neconstituţionalitate Curtea a reţinut că autorii acestora trebuie să demonstreze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, de exemplu, DCC nr.47 din 14 mai 2024, § 26). De asemenea, Curtea a menţionat cu mai multe ocazii că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi ridicată pentru protejarea drepturilor şi intereselor unor persoane terţe (a se vedea DCC nr.58 din 6 iunie 2024, § 31 şi jurisprudenţa citată acolo).

25. În acest sens, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a demonstrat că pretinsele carenţe procedurale menţionate în sesizare i-au afectat drepturile fundamentale. Criticile autorului urmăresc mai curând să demonstreze că au fost afectate drepturile deputaţilor de a consulta amendamentul din 28 decembrie 2023 şi de a face propuneri.

26. Principiile pluralismului politic şi al dezbaterilor parlamentare sunt importante într-o societate democratică, însă excepţia de neconstituţionalitate nu reprezintă un instrument potrivit pentru a solicita protecţia acestora.

27. Curtea reţine că este competentă să verifice constituţionalitatea legilor sub aspect procedural dacă autorul sesizării demonstrează că a fost afectat în mod personal de carenţele care pretinde că au fost admise de legislator.

28. Având în vedere că nu a constatat că criticile bazate pe articolele 1 alin.(3), 5 şi 74 alin.(1) din Constituţie au afectat un drept fundamental al autorului excepţiei, Curtea declară inadmisibil acest capăt al sesizării.

29. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei notează că articolul 21 alin.(4) din Lege nu stabileşte termene suficiente pentru contestarea hotărârii judecătoreşti şi pentru examinarea apelului.

30. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că normele care reglementează măsurile formale care trebuie luate şi termenele care trebuie respectate la depunerea unei contestaţii vizează asigurarea administrării corecte a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Astfel, normele în cauză, sau modul în care sunt aplicate, nu ar trebui să împiedice pârâţii să recurgă la o cale de atac disponibilă. Este de datoria părţii interesate să dea dovadă de o diligenţă deosebită în apărarea intereselor sale (a se vedea Muscat v. Malta, 17 iulie 2012, § 44).

31. În această cauză, Curtea observă că măsura contestată de autorul excepţiei vizează termenul de 10 zile pentru contestarea hotărârii judecătoreşti şi de 15 zile pentru examinare a cauzei în apel. În faţa primei instanţe, termenul de judecare a cererii cu privire la limitarea activităţii partidului politic este stabilit de articolul 192 alin.(1) din Codul de procedură civilă, care prevede că cauzele civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil.

32. În al doilea rând, obiectul litigiului principal în constituie faptul dacă partidul a depus sau nu raportul privind gestiunea financiară şi dacă acesta a prezentat sau nu informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, aşa cum prevede articolul 21 alin.(1¹) din Lege. Astfel, stabilirea termenelor restrânse de examinare poate fi justificată de faptul că disputa vizează o chestiune tehnică, i.e. dacă partidul a prezentat sau nu actele şi informaţiile menţionate.

33. Din aceste considerente, Curtea nu consideră că prin termenele stabilite de articolul 21 alin.(4) din Lege legislatorul a limitat în mod disproporţionat accesul liber la justiţie.

34. Cu privire la incidenţa articolelor 32, 38, 40 şi 41 din Constituţie, autorul afirmă că criteriile stabilite de articolul 21 alin.(1¹) din Lege pentru limitarea activităţii partidelor politice nu sunt clare şi obiective şi că interdicţiile stabilite de articolul 21 alin.(5) din Lege sunt disproporţionate. În sesizare autorul şi-a argumentat aceste două critici, în mod principal, din perspectiva dreptului de a candida la alegeri şi a dreptului de a se asocia liber în partide politice, drepturi garantate de articolele 38 şi 41 din Constituţie.

35. Cu privire la criteriile de limitare a activităţii partidelor politice, Curtea constată că articolul 21 alin.(1¹) din Lege stabileşte că activitatea partidului politic poate fi limitată dacă partidul nu a depus raportul privind gestiunea financiară sau nu a prezentat informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, în termenul şi formatul stabilite de Comisia Electorală Centrală.

36. Referitor la claritatea textului "nu a depus raportul privind gestiunea financiară", Curtea constată că în Legea privind partidele politice legislatorul a dedicat un articol separat rapoartelor privind gestiunea financiară a partidelor politice, care stabileşte termenul şi condiţiile depunerii rapoartelor, precum şi conţinutul acestora (a se vedea articolul 29 din Lege). De asemenea, capitolul IV din Regulamentul privind finanţarea partidelor politice, aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.1102 din 21 iunie 2023, stabileşte în mod detaliat condiţiile prezentării şi examinării rapoartelor privind gestiunea financiară a partidelor politice.

37. Referitor la claritatea textului "nu a prezentat informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic", Curtea observă că în articolul 29 alin.(3) din Legea privind partidele politice legislatorul aduce exemple de informaţii care pot fi solicitate de la partidele politice pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, e.g. contractele, declaraţiile privind donaţiile în numerar şi alte documente. De asemenea, punctul 128 din Regulamentul privind finanţarea partidelor politice, aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.1102 din 21 iunie 2023, prevede că autoritatea electorală notifică partidul politic despre faptul că urmează a fi supus controlului, iar punctul 129 stabileşte că în notificare autoritatea electorală trebuie să indice şi lista documentelor care urmează a fi prezentate de partidul politic pentru desfăşurarea procedurii de control, în special: a) extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice şi statutul partidului, cu ultimele modificări (în original şi copie); b) codul de identificare fiscal; c) actul de proprietate / contractul de locaţiune a spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea partidul politic, contul bancar şi denumirea băncii în care este deschis contul; d) contul bancar special şi denumirea băncii, în cazul partidelor beneficiare de alocaţii; e) registrul-inventar; f) bilanţul, registrul de casă, alte registre contabile şi documentele primare care stau la baza înregistrărilor contabile; g) documentele justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate; h) registrul cotizaţiilor de membru, registrul donaţiilor de la persoane fizice şi registrul donaţiilor de la persoane juridice; i) declaraţiile privind donaţiile în numerar şi acceptarea acestor mijloace; j) registrul donaţiilor sub formă de proprietăţi, bunuri, servicii gratuite sau în condiţii mai avantajoase; k) documentele privind alte surse de venit (chitanţe, contracte, fişe de evidenţă etc.); l) extrasul din contul bancar confirmat de bancă.

38. Cu privire la caracterul obiectiv al criteriilor menţionate, Curtea reţine că transparenţa finanţării partidelor politice reprezintă un principiu de bază al proceselor democratice. Transparenţa finanţării este într-o legătură strânsă cu încrederea cetăţenilor în partidele politice şi asigură caracterul echitabil al competiţiei între partide. Din acest motiv, partidele politice s-ar putea aştepta la limitarea drepturilor în cazul nerespectării cerinţelor cu privire la raportarea financiară.

39. În această cauză, Curtea constată că legislatorul a condiţionat măsura contestată de nerespectarea de către partid a cerinţelor legale referitoare la raportarea financiară. De asemenea, această măsură nu se aplică imediat, ci etapizat. Astfel, în cazul comiterii faptelor menţionate de articolul 21 alin.(1¹) din Lege, la o primă etapă, Ministerul Justiţiei notifică partidul despre încălcare şi îi solicită să înceteze neconformarea, cu informarea ulterioară a ministerului despre rezultate. În cazul nerespectării cerinţelor stabilite de notificare în termenul legal, legea îi permite Ministerului Justiţiei să solicite limitarea activităţii partidului (a se vedea articolul 21 alineatele (2) şi (3) din Lege). Aceste constatări sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să reţină că dispoziţiile contestate nu fac incidente articolele 38 şi 41 din Constituţie în acest capăt al sesizării.

40. Cu privire la incidenţa articolelor 38 şi 41 din Constituţie în cazul articolului 21 alin.(5) din Lege, Curtea constată că acest articol prevede că în perioada limitării activităţii partidului politic acestuia îi este interzisă participarea individuală sau în comun la alegeri şi referendumuri, producerea, furnizarea, distribuirea şi difuzarea publicităţii politice, fondarea mijloacelor de informare în masă, organizarea întrunirilor, a mitingurilor, a demonstraţiilor, a pichetărilor şi a altor acţiuni publice, folosirea tuturor tipurilor de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor când sunt necesare decontări cu contractanţii, decontări aferente îndeplinirii contractelor individuale de muncă, decontări pentru repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile partidului politic, decontări pentru plata impozitelor, a taxelor şi amenzilor.

41. Din perspectiva proporţionalităţii interdicţiilor în discuţie, Curtea reţine că aplicarea acestora este condiţionată de constatarea ineficienţei măsurilor preventive stabilite de articolul 21 alineatele (2) şi (3) din Lege (a se vedea § 39 supra). Limitarea activităţii intervine ca o măsură mai intruzivă pentru a determina partidul să respecte prevederile referitoare la gestiunea financiară şi la finanţarea partidului. Această măsură se aplică printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a desfăşurării unui proces judiciar în cadrul căruia partidul are posibilitatea să-şi revendice drepturile afectate. De asemenea, partidul are la dispoziţie căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti (articolul 21 alineatele (3) şi (4) din Lege). Limitarea activităţii se aplică pentru o perioadă limitată de până la 6 luni prin hotărârea definitivă a judecătoriei (articolul 21 alin.(3) din Lege). Această măsură nu poate fi aplicată pe parcursul campaniei electorale la care participă partidul (articolul 21 alin.(8) din Lege). În cele din urmă, partidul poate solicita Ministerului Justiţiei să autorizeze reluarea activităţii partidului dacă înlătură necorespunderile pentru care activitatea partidului a fost limitată (articolul 21 alin.(6) din Lege). Prin urmare, Curtea reţine că articolele 38 şi 41 din Constituţie nu sunt afectate în mod disproporţionat.

42. Cu privire la incidenţa articolelor 60 şi 66 din Constituţie, Curtea observă că articolul 21 alin.(1¹) din Lege deleagă Comisiei Electorale Centrale competenţa să stabilească termenul şi formatul prezentării raportului privind gestiunea financiară şi a informaţiei pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic. Curtea reţine că faptele care pot conduce la limitarea activităţii partidelor politice au fost stabilite de legislator la articolul 21 alin.(1) şi (1¹) din Lege. De asemenea, legislatorul a stabilit la articolul 26 alin.(1) din Codul electoral competenţele Comisiei Electorale Centrale în domeniul supravegherii şi controlului privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. Alineatul (1) lit.b) din acest articol prevede că Comisia Electorală are competenţa să elaboreze documente cu caracter de îndrumare (formulare, ghiduri, norme metodologice), aprobate prin dispoziţie a preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, în scopul asistenţei activităţii financiare şi al instruirii partidelor politice, concurenţilor electorali, participanţilor la referendum sau grupurilor de iniţiativă în privinţa drepturilor, obligaţiilor şi responsabilităţilor acestora în procesul de administrare a finanţelor. Astfel, Curtea reţine că delegarea către Comisie a competenţei de a stabili termenul şi formatul de prezentare a informaţiei de către partide nu face incidente articolele 60 şi 66 din Constituţie.

43. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007, ridicată de Partidul Politic "ŞANSA", reprezentat de dl avocat Vadim Banaru, în dosarul nr.2c-120/2024, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la

Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi

articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.83 din 19 iulie 2024 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.147g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 21 alineatele (1¹), (4) şi (5) din Legea privind partidele politice nr.294 din 21 decembrie 2007, ridicată de Partidul Politic "ŞANSA", reprezentat de dl avocat Vadim Banaru, în dosarul nr.2c-120/2024, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central (sesizarea nr.147g/2024).

2. Autorul sesizării a prezentat critici de neconstituţionalitate atât cu referire la procedura de adoptare a normelor contestate (a se vedea DCC nr.83 din 19 iulie 2024, §§ 8-9), cât şi privind conţinutul acestora (a se vedea §§ 10-13, 34 din Decizia citată). Referitor la normele contestate privind limitarea activităţii unui partid politic, autorul sesizării a invocat încălcarea articolelor 32 (libertatea exprimării opiniei), 38 (dreptul de vot şi dreptul de a fi ales), 40 (libertatea întrunirilor), 41 (libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie

3. În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a menţionat că, din perspectiva proporţionalităţii interdicţiilor în discuţie, articolele 38 şi 41 din Constituţie nu sunt afectate în mod disproporţionat. Cu referire la criticile privind nerespectarea procedurii legislative, Curtea a considerat că autorul excepţiei nu a demonstrat că pretinsele carenţe procedurale menţionate în sesizare i-au afectat drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.83 din 19 iulie 2024, §§ 25, 28, 41).

4. Referitor la critica autorului sesizării privind faptul că interdicţiile aplicabile partidelor politice pe durata limitării activităţii acestora afectează toate activităţile de bază ale partidelor vizate, reţin următoarele.

5. Dreptul de asociere în partide politice reprezintă un drept fundamental garantat de articolul 41 din Constituţie şi articolul 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Conform articolului 41 alin.(1) din Constituţie, partidele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, partidele politice au un rol decisiv în formarea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor (a se vedea Vona v. Ungaria, 9 iulie 2013, § 56).

6. Curtea Europeană a reţinut în mod constant că democraţia reprezintă un element fundamental al ordinii publice europene şi că drepturile subiective garantate de articolul 3 al Protocolului nr.1 la Convenţie, care include dreptul de a vota şi dreptul de a candida la alegeri, sunt cruciale pentru stabilirea şi pentru menţinerea fundamentelor unei democraţii coerente şi efective, guvernate de preeminenţa dreptului (a se vedea Kalda v. Estonia (nr.2), 6 decembrie 2022, §§ 37-38; Guðmundur Gunnarsson şi Magnús Davíð Norðdahl v. Islanda, 16 aprilie 2024, § 57). Comisia de la Veneţia a menţionat că însuşi conceptul de partid politic se bazează pe scopul participării la administrarea treburilor publice, prin prezentarea de candidaţi la alegeri libere şi democratice (Raportul privind participarea partidelor politice la alegeri, CDL-AD(2006)025, § 15; Opinia privind Legea partidelor politice din Federaţia Rusă, CDL-AD(2012)003, § 26).

7. Comisia de la Veneţia a remarcat că dreptul fundamental al oamenilor la libera asociere în partide politice include libertatea de a avea opinii politice, de a primi şi de a transmite informaţii fără ingerinţe din partea autorităţilor publice (Liniile directoare privind interzicerea şi dizolvarea partidelor politice şi măsurile analogice, CDLINF(2000)1, Capitolul II, §§ 1-2). Curtea Europeană a reiterat că, în pofida rolului său autonom şi a sferei sale speciale de aplicare, articolul 11 din Convenţia Europeană trebuie, de asemenea, examinat în lumina articolului 10 din Convenţie. Protecţia opiniilor şi libertatea de a le exprima este unul din obiectivele libertăţilor de asociere, aşa cum sunt garantate acestea de articolul 11. Acest fapt este aplicabil a fortiori în ceea ce priveşte partidele politice, având în vedere rolul lor esenţial în asigurarea pluralismului şi a funcţionării corespunzătoare a democraţiei (a se vedea Partidul Popular Creştin Democrat v. Moldova, 14 februarie 2006, § 62; Partidul Conservator al Rusiei şi alţii v. Federaţia Rusă, 24 martie 2020, § 41).

8. Comisia de la Veneţia şi OSCE/ODIHR consideră că toate partidele politice şi membrii acestora ar trebui să poată exercita pe deplin dreptul la întrunire paşnică (Liniile directoare comune privind reglementarea partidelor politice, CDL-AD(2020)032, ediţia a 2-a, § 203). Curtea Europeană a reţinut că dreptul la libertatea de întrunire paşnică este un drept fundamental într-o societate democratică şi constituie unul din fundamentele unei asemenea societăţi. Acest drept acoperă întâlnirile în locuri publice. Evenimentele publice legate de viaţa politică naţională trebuie să beneficieze de o protecţie solidă. Având în vedere natura dezbaterii democratice, calendarul întrunirilor publice organizate pentru a exprima anumite opinii poate fi crucial pentru ponderea politică şi socială a unor astfel de întâlniri. Libertatea de întrunire – dacă este împiedicată să fie exercitată la un moment propice – poate deveni lipsită de sens (a se vedea Primov şi alţii v. Federaţia Rusă, 12 iunie 2014, § 135; Lashmankin şi alţii v. Federaţia Rusă, 7 februarie 2017, § 402; Stowarzyszenie Wietnamczyków w Polsce ‘Solidarnoœć i PrzyjaŸń′ v. Polonia, 2 mai 2017, § 48; Laurijsen şi alţii v. Ţările de Jos, 21 noiembrie 2023, § 47).

9. Articolul 21 din Legea privind partidele politice prevede în două alineate distincte temeiurile limitării activităţii unui partid politic: (i) dacă prin acţiunile partidului se aduc prejudicii grave pluralismului politic sau principiilor democratice fundamentale (alin. (1)); (ii) dacă partidul nu a depus raportul privind gestiunea financiară sau nu a prezentat informaţiile necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic, în termenul şi formatul stabilite de Comisia Electorală Centrală (alin. (1¹) – normă contestată). Prima facie, aceste temeiuri nu au aceeaşi pondere şi intensitate.

10. Potrivit normei contestate (articolul 21 alin.(5) din Legea privind partidele politice), pe perioada limitării activităţii partidului politic, acestuia îi este interzisă participarea individuală sau în comun la alegeri şi referendumuri, producerea, furnizarea, distribuirea şi difuzarea publicităţii politice, fondarea mijloacelor de informare în masă, organizarea întrunirilor, a mitingurilor, a demonstraţiilor, a pichetărilor şi a altor acţiuni publice, folosirea tuturor tipurilor de depuneri bancare, cu excepţia cazurilor când sunt necesare decontări cu contractanţii, decontări aferente îndeplinirii contractelor individuale de muncă, decontări pentru repararea prejudiciilor cauzate prin acţiunile partidului politic, decontări pentru plata impozitelor, a taxelor şi amenzilor.

11. Prin urmare, limitarea activităţii unui partid politic produce ingerinţe în dreptul de a fi ales (vezi § 6 supra), libertatea de exprimare a opiniei (vezi § 7 supra) şi libertatea întrunirilor (vezi § 8 supra), drepturi garantate de articolele 32, 38 şi 40 din Constituţie, 10 şi 11 din Convenţia Europeană. Drepturile la libera asociere, la întrunire paşnică, la exprimarea opiniei şi la alegeri sunt fundamentale pentru buna funcţionare a unei societăţi democratice. Partidele politice, ca instrumente colective de exprimare politică, precum şi membrii acestora, se bucură pe deplin de aceste drepturi (Liniile directoare comune privind reglementarea partidelor politice, CDL-AD(2020)032, ediţia a 2-a, § 76). Realizarea acestor drepturi fundamentale ţine de esenţa activităţii unui partid politic. Faptul că activităţile partidelor politice fac parte dintr-un exerciţiu colectiv al libertăţii de exprimare în sine dă dreptul acestora de a solicita protecţia articolelor 10 şi 11 din Convenţia Europeană (Partidul Conservator al Rusiei şi alţii v. Federaţia Rusă, 24 martie 2020, § 43).

12. În plus, potrivit Curţii Europene, necesitatea suspendării (limitării) activităţii unui partid politic trebuie verificată foarte atent, chiar dacă este de scurtă durată. Natura temporară a suspendării nu are o importanţă decisivă la examinarea proporţionalităţii măsurii, deoarece chiar şi o suspendare temporară ar putea avea, în mod rezonabil, un "efect de descurajare" asupra capacităţii partidului de a-şi exercita libertatea de exprimare şi de a-şi urmări scopurile politice, mai ales, pentru că ea a fost adoptată în ajunul alegerilor (a se vedea Partidul Popular Creştin Democrat v. Republica Moldova, 14 februarie 2006, §§ 68, 77).

13. Astfel, în baza celor menţionate supra, constat incidenţa articolului 41 din Constituţie în prezenta cauză.

14. În Decizia nr.83 din 19 iulie 2024, analizând garanţiile legale în cazul limitării activităţii unui partid politic, Curtea Constituţională a menţionat că, din perspectiva proporţionalităţii interdicţiilor în discuţie, articolele 38 şi 41 din Constituţie nu sunt afectate în mod disproporţionat (a se vedea § 41 din Decizie).

15. În acest context, reţin faptul că, conform jurisprudenţei sale, la etapa examinării admisibilităţii, Curtea decide doar în privinţa incidenţei prevederilor constituţionale invocate de autorul sesizării (a se vedea, spre exemplu, HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, §§ 53-54; HCC nr.21 din 28 noiembrie 2023, §§ 43-49; HCC nr.9 din 26 martie 2024, §§ 60-63). În acelaşi timp, testul proporţionalităţii (existenţa unui echilibru corect între principiile concurente) este efectuat de Curte la examinarea cauzei în fond (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, §§ 80-101; HCC nr.21 din 28 noiembrie 2023, §§ 73-82; HCC nr.9 din 26 martie 2024, §§ 78-103).

16. În prezenta cauză, constatând incidenţa articolului 41 din Constituţie (vezi §§ 5-13 supra), consider că trebuia examinată în fond chestiunea dacă nedepunerea raportului privind gestiunea financiară sau neprezentarea informaţiilor necesare pentru efectuarea supravegherii şi a controlului finanţării partidului politic justifică limitarea activităţii partidului şi dacă interdicţiile care sunt aplicate drept consecinţă a limitării activităţii partidului sunt proporţionale cu situaţia care le-a determinat.

17. Cu referire la criticile privind nerespectarea procedurii legislative, Curtea a menţionat că este competentă să verifice constituţionalitatea legilor sub aspect procedural dacă autorul excepţiei de neconstituţionalitate demonstrează că a fost afectat în mod personal de carenţele care pretinde că au fost admise de legislator (a se vedea DCC nr.83 din 19 iulie 2024, § 27).

18. În acest context, reţin faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuşi, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituţionale în această materie. În acest sens, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare şi celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi deduse clar din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 53; HCC nr.14 din 20 iunie 2024, § 45).

19. În cazul încălcării de către Parlament a procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi deduse clar din Constituţie, în unele situaţii pot fi afectate drepturile deputaţilor, iar în alte situaţii, încălcările ar putea avea consecinţe negative asupra unor interese generale, inclusiv asupra drepturilor fundamentale ale omului. Aceasta ar fi valabil, spre exemplu, în cazul în care prin adoptarea unei legi ordinare ar fi restrânsă exercitarea unor drepturi sau a unor libertăţi (e.g. drepturile electorale, accesul liber la justiţie, dreptul la libertatea individuală şi siguranţa persoanei, dreptul la proprietatea privată etc.). Un alt exemplu ar fi instituirea prin lege pentru cetăţeni a unor impozite sau a unor taxe fără a fi acceptate de Guvern în condiţiile articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Consider că în asemenea situaţii nerespectarea procedurii legislative ar putea fi invocată şi în cazul ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate.

20. În prezenta cauză, prima facie, criticile privind nerespectarea procedurii legislative invocate de autorul sesizării (a se vedea DCC nr.83 din 19 iulie 2024, § 9) nu se încadrează în exemplele prezentate mai sus.

21. În baza celor menţionate, în opinia mea, Curtea trebuia să declare sesizarea admisibilă şi, în cadrul examinării acesteia în fond, să verifice dacă ingerinţa în dreptul fundamental la libertatea de asociere în partide politice este prevăzută de lege, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă este proporţională cu situaţia care a determinat-o.