Decizie nr.85 din 08.06.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.118g/2021 şi nr.121g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3/3) din Codul de procedură penală (recursul formulat împotriva încheierii prin care se respinge ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.118g/2021 şi nr.121g/2021 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3³)

din Codul de procedură penală

(recursul formulat  împotriva încheierii  prin care se

respinge ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate)

nr. 85  din  08.06.2021

 (în vigoare 08.06.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.164-167 art.120 din 09.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 24 mai 2021 şi 26 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 8 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările nr.118/2021 şi nr.121/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dnii avocaţi Aureliu Colenco, Denis Calaida şi Nicolae Bojenco, în interesele dlui Ilan Şor, în dosarele nr.1r-8/2021 şi, respectiv, nr.1r-7/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dna Nadejda Toma, dl Anatolie Ţurcan şi dl Vladimir Timofti, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 118g/2021.

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei nr.1r-8/2021

4. Pe rolul Curţii de Apel Cahul se află cauza penală de învinuire a dlui Ilan Şor de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 190 alin.(5) şi 243 alin.(3) lit.b) din Codul penal. Apărarea inculpatului este exercitată de către dnii avocaţi Aureliu Colenco, Denis Calaida şi Nicolae Bojenco.

5. În cadrul examinării cauzei, dnii avocaţi Aureliu Colenco şi Denis Calaida au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 31 alin.(3) din Codul de procedură penală care reglementează cazurile în care intervin schimbări în completul de judecată. Printr-o încheiere din 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Cahul a refuzat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că prevederile contestate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.

6. Dnii avocaţi Aureliu Colenco şi Denis Calaida au contestat cu recurs încheierea Curţii de Apel Cahul prin care a fost refuzată ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, odată cu formularea recursului, dnii avocaţi au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, care stabileşte că încheierea instanţei de judecată prin care se refuză ridicarea excepţiei este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apelul sau, după caz, în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul.

7. Printr-o încheiere din 20 mai 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.1r-7/2021

8. Pe rolul Curţii de Apel Cahul se află cauza penală de învinuire a dlui Ilan Şor de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 190 alin.(5) şi 243 alin.(3) lit.b) din Codul penal. Apărarea inculpatului este exercitată de către dnii avocaţi Aureliu Colenco, Denis Calaida şi Nicolae Bojenco.

9. În cadrul examinării unei cereri de recuzare a unui judecător din complet, dl avocat Nicolae Bojenco a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 35 alin.(1) din Codul de procedură penală, care reglementează procedura soluţionării cererii de recuzare a judecătorului. Printr-o încheiere din 13 aprilie 2021, Curtea de Apel Cahul a respins cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând faptul că autorul excepţiei nu contestă legea aplicabilă cauzei, ci o omisiune legislativă.

10. Dl avocat Nicolae Bojenco a contestat cu recurs încheierea Curţii de Apel Cahul prin care a fost respinsă cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, odată cu formularea recursului, dl avocat a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, care stabileşte că încheierea instanţei de judecată prin care se refuză ridicarea excepţiei este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apelul sau, după caz, în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul.

11. Printr-o încheiere din 20 mai 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 135

Atribuţiile

"(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia;

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;

e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 7

Legalitatea procesului penal

"[…]

(3) În cazul existenţei incertitudinii cu privire la constituţionalitatea legilor şi a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, care urmează a fi aplicate în procesul judecării cauzei, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestora.

(3¹) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi la sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii normelor contestate cu prevederile Constituţiei, limitându-se la verificarea întrunirii următoarelor condiţii:

a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

b) excepţia este ridicată de către una dintre părţi sau de reprezentantul acesteia ori de către instanţa de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate în procesul judecării cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curţii Constituţionale având ca obiect prevederile contestate.

(3²) Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă.

(3³) Dacă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile indicate la alin.(3¹), instanţa de judecată refuză, prin încheiere, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorii excepţiilor au afirmat că legislatorul a omis să reglementeze în articolul 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală dreptul de a contesta cu recurs separat încheierea prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. În opinia autorilor excepţiilor, această omisiune este contrară dreptului la un proces echitabil.

15. Potrivit autorilor excepţiilor, posibilitatea de a contesta cu recurs o încheiere prin care se refuză ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate împiedică aplicarea unor norme neconstituţionale în cadrul unui proces.

16. În motivarea excepţiilor, autorii au făcut trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, în care Curtea a menţionat, la § 88, că în vederea asigurării celerităţii procesului, părţile trebuie să aibă posibilitatea procesuală de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de respingere a cererii de ridicare a excepţiei.

17. Prin urmare, autorii excepţiilor consideră că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20, 54 şi 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocaţii părţii în proces. Astfel, sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală care stabileşte că, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile prevăzute de articolul 7 alin.(3¹) din acelaşi Cod, instanţa de judecată refuză, prin încheiere, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apelul sau, după caz, în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a soluţionat fondul.

22. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze care au ca obiect recursuri formulate împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile de ridicare a excepţiilor de neconstituţionalitate. Având în vedere că instanţa de recurs trebuie să examineze dacă încheierile respective fac parte din actele susceptibile a fi contestate cu un recurs separat, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în aceste cauze penale.

23. Autorii excepţiilor au afirmat că imposibilitatea de a contesta cu recurs separat încheierea prin care se refuză ridicarea excepţiei este contrară articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) [atribuţiile Curţii Constituţionale]din Constituţie.

24. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.17 din 9 februarie 2021, § 16).

25. Articolul 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie, invocat de autorii excepţiilor, stabileşte competenţa Curţii de a examina excepţiile de neconstituţionalitate şi sesizările privind controlul constituţionalităţii legilor, a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Curtea nu întrevede în ce măsură această normă constituţională este aplicabilă prevederilor contestate, pentru că acestea nu aduc atingere competenţelor Curţii Constituţionale.

26. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Acest articol îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Prin urmare, pentru a putea fi invocat, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18, DCC nr.48 din 25 mai 2020, § 21).

27. Curtea observă că autorii sesizărilor contestă prevederile articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală prin raportare la articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul la un proces echitabil. Aşadar, Curtea va analiza dacă acest drept este afectat de prevederile legale contestate.

28. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 32).

29. În acest sens, Curtea Europeană a menţionat că garanţiile oferite de articolul 6 se aplică, în principiu, procedurilor constituţionale (Caldas Ramirez de Arrellano v. Spania, decizia din 28 ianuarie 2003) atunci când acestea reprezintă etape ulterioare procedurilor penale şi atunci când rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate. Totuşi, nu este şi cazul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, care nu are competenţa de a examina recursuri constituţionale împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive. Curtea Constituţională a Republicii Moldova are competenţa de a examina în mod preliminar, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, chestiunile referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor care sunt aplicabile într-o cauză de drept comun.

30. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, Convenţia nu garantează vreun drept de a trimite o cauză la o instanţă naţională sau internaţională pentru a soluţiona o chestiune preliminară, inclusiv cu privire la constituţionalitatea unei dispoziţii legale. Totuşi, în cazul în care dreptul naţional stabileşte un mecanism de trimitere preliminară, refuzul unei instanţe naţionale de a admite o cerere pentru o astfel de sesizare poate, în anumite circumstanţe, să încalce caracterul echitabil al procedurilor. Concluzia este valabilă pentru cazul în care refuzul se dovedeşte a fi arbitrar, adică atunci când se refuză trimiterea preliminară în timp ce legea nu prevede nicio excepţie care ar justifica refuzul, atunci când refuzul se bazează pe alte motive decât cele care sunt prevăzute de lege şi atunci când refuzul nu este motivat în modul corespunzător (a se vedea Ullens de Schooten şi Rezabek v. Belgia, 20 septembrie 2011, § 59). Spre exemplu, în cauza Xero Flor w Polsce sp. z o.o. v. Polonia, 7 mai 2021, § 173, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolul 6 § 1 din Convenţie, pentru că tribunalele naţionale nu au furnizat suficiente motive pentru a justifica refuzul de a sesiza Curtea Constituţională.

31. Curtea face trimitere la Studiul Comisiei de la Veneţia privind accesul individual la justiţia constituţională, adoptat la cea de-a 85-a sesiune plenară din 17-18 decembrie 2010 (CDL-AD(2010)039). La § 217 din acest studiu, Comisia de la Veneţia a constatat că în numeroase state europene există obligaţia de a motiva refuzul de a sesiza Curtea Constituţională, însă acest refuz nu poate fi contestat. Cu toate acestea, refuzul nu-l împiedică pe petiţionar să solicite sesizarea Curţii Constituţionale la fiecare nivel de jurisdicţie.

32. Astfel, Curtea subliniază că, pentru a fi respectat caracterul echitabil al procedurilor, instanţele de drept comun au obligaţia să motiveze în modul corespunzător refuzul de a sesiza Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea reţine că prevederile Codului de procedură penală nu împiedică persoanele interesate să invoce dezacordul referitor la refuzul de a admite ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în apel sau, după caz, în recurs. În acelaşi timp, Curtea menţionează că persoanele interesate deţin dreptul să ridice aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate din nou, în căile de atac formulate împotriva fondului cauzei.

33. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3³) din Codul de procedură penală, ridicată de dnii avocaţi Aureliu Colenco, Denis Calaida şi Nicolae Bojenco, în interesele dlui Ilan Şor, în dosarele nr.1r-8/2021 şi, respectiv, nr.1r-7/2021, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.