Decizie nr.85 din 18.11.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.271 din Codul civil şi art.34 alin.(1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (termenele de prescripţie extinctivă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.134g/2016 privind excepţia de

neconstituţionalitate a art.271 din Codul civil şi art.34 alin.(1) şi (2) din

Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000

(termenele de prescripţie extinctivă)

nr. 85  din  18.11.2016

 (în vigoare 18.11.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 50-59 art. 20 din 17.02.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 noiembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 noiembrie în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.271 din Codul civil şi art.34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, ridicată de Panaghiu Andrei, parte în dosarul nr.3ra-1532/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 15 noiembrie 2016 de către completul de judecată din cadrul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie (Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, Mariana Pitic, Tamara Chişca-Doneva, Oleg Sternioală), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 8 aprilie 2015, Panaghiu Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei de Stat pentru Proprietate Intelectuală privind contestarea actului administrativ. Totodată, reclamantul a solicitat repunerea în termen a acţiunii.

4. Prin Hotărârea Judecătoriei Râşcani a mun. Chişinău, din 1 octombrie 2015 acţiunea a fost respinsă, ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripţie.

5. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iunie 2016 a fost respins apelul declarat de Panaghiu Andrei, fiind menţinută hotărârea Judecătoriei Râşcani a mun. Chişinău din 1 octombrie 2015.

6. La 2 septembrie 2015, Panaghiu Andrei a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând casarea deciziei menţionate şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.271 din Codul civil şi art.34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea contenciosului administrativ.

7. Prin încheierea din 9 noiembrie 2016, instanţa a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

9. Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art.661) sunt următoarele:

Articolul 271

Aplicarea prescripţiei extinctive

“Acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.”

10. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (republicată în M.O., 2006, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 34

“(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

(2) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ în vigoare, emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, este în drept să se adreseze autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior al acesteia pentru reexaminarea actului respectiv în condiţiile prezentei legi.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În excepţia de neconstituţionalitate, autorul pretinde că normele contestate, potrivit cărora acţiunea în judecată privind apărarea dreptului încălcat se respinge dacă a expirat termenul de prescripţie, limitează accesul liber la justiţie, fapt contrar articolelor 2 alin.(2), 4, 7 şi 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului civil şi a Legii contenciosului administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către Panaghiu Andrei, parte în dosarul nr.3ra-1532/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

17. În speţă, Curtea reţine că autorul excepţiei în esenţă invocă neconstituţionalitatea termenului de prescripţie extinctivă în interiorul căruia persoana poate să îşi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat, solicitând în acest sens exercitarea controlului constituţionalităţii art.271 din Codul civil şi art.34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea contenciosului administrativ.

18. Curtea observă că, în timp ce prevederile contestate din art.271 din Codul civil reglementează respingerea acţiunii în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă, normele art.34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea contenciosului administrativ constituie dispoziţii finale şi tranzitorii, care explică modalitatea de punere în aplicare a legii la etapa adoptării acesteia. În acest sens, Curtea menţionează lipsa unei legături de cauzalitate între prevederile contestate ale Legii contenciosului administrativ şi instituţia termenului de prescripţie.

19. Curtea constată că autorul excepţiei invocă limitarea accesului liber la justiţie prin instituirea unor termene de prescripţie pentru adresarea în instanţa de judecată. În acelaşi timp, autorul excepţiei nu a motivat incidenţa normelor constituţionale asupra prevederilor contestate şi nu a expus împrejurările pe care îşi întemeiază cerinţele.

20. Totodată, Curtea subliniază că în jurisprudenţa sa constantă a reţinut că dreptul de acces la justiţie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atât încât să fie atinsă însăşi substanţa sa.

21. Curtea menţionează că, potrivit normelor procesual-civile, pentru a pune în mişcare o acţiune civilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiţii de fond şi formă, precum respectarea competenţei jurisdicţionale, a termenului de prescripţie, existenţa capacităţii procesuale de exerciţiu, respectarea regulilor cu privire la forma şi conţinutul cererii de chemare în judecată.

22. Curtea reţine că obligaţia persoanelor de a-şi exercita drepturile procesual civile în termenele stabilite de lege dau conţinut ordinii de drept, astfel asigurându-se certitudinea şi securitatea raporturilor juridice.

23. Curtea Europeană în jurisprudenţa sa a menţionat că, la îndeplinirea acţiunilor procedurale, respectarea cerinţelor cu privire la admisibilitate constituie un aspect important al dreptului la un proces echitabil. Rolul jucat de termenele de prescripţie este de o importanţă majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante.

24. În temeiul celor expuse supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de formă şi fond pentru a fi declarată admisibilă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională:

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 271 din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002 şi articolului 34 alin.(1) şi alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, ridicată de Panaghiu Andrei, parte în dosarul nr.3ra-1532/16, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.