Decizie nr.89 din 05.07.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.11g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alineatele (6), (7) şi (8) din Codul fiscal şi a articolului 4 alin.(6) din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redactarea de până la 1 iulie 2016) (controlul fiscal repetat în cazul achitării unor accize)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.11g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 214 alineatele (6), (7) şi (8)

din Codul  fiscal şi a articolului 4 alin. (6) din Legea

nr. 1054 din 16 iunie 2000 privind punerea

în aplicare a titlului IV din Codul fiscal

(în redactarea de până la 1 iulie 2016)

(controlul fiscal repetat în cazul

achitării unor accize)

nr. 89  din  05.07.2022

 (în vigoare 05.07.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 221-229 art. 116 din 22.07.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 iulie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alineatele (6), (7) şi (8) din Codul fiscal şi a articolului 4 alin.(6) din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redactarea de până la 1 iulie 2016), ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele S.R.L. "Vinăria din Vale", reclamantă în dosarul nr.3-1529/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Oleg Melniciuc de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin actele de control din 18 noiembrie 2016, Serviciul Fiscal de Stat a efectuat controlul fiscal asupra activităţii S.A. "Vinăria din Vale" pentru perioada 1 decembrie 2013 - 30 septembrie 2016. În urma controlului, divergenţe la calcularea şi achitarea accizelor nu au fost depistate.

4. Prin actul de control din 21 februarie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a supus S.A. "Vinăria din Vale" unui control repetat. În urma controlului repetat, s-a constatat diminuarea şi neachitarea accizelor la bugetul de stat, în sumă de 14 233 236 lei, pentru perioada noiembrie 2014 - martie 2016.

5. Prin Decizia nr.60 din 14 martie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a respins dezacordul faţă de actul de control din 21 februarie 2018, iar prin Decizia nr.151 din 10 mai 2018, Serviciul a respins cererea prealabilă depusă de S.A. "Vinăria din Vale". Aceste decizii au fost contestate în instanţa judecătorească.

6. Prin Hotărârea din 9 aprilie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial cererea S.A. "Vinăria din Vale" şi a anulat Decizia nr.60 din 14 martie 2018 şi a obligat Serviciul Fiscal de Stat de a restitui sumele încasate, pentru executarea acestei Decizii.

7. Prin Decizia din 29 iulie 2020, Curtea de Apel Chişinău a casat hotărârea primei instanţe, a pronunţat o nouă hotărâre prin care a anulat Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.60 din 14 martie 2018 şi a obligat Serviciul să restituie S.A. "Vinăria din Vale" suma încasată pentru executarea deciziei. În rest, cererea înaintată de S.A. "Vinăria din Vale" a fost respinsă ca neîntemeiată.

8. Prin Decizia din 26 martie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul formulat de Serviciul Fiscal de Stat, a casat parţial Decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iulie 2020 în partea anulării Deciziei Serviciului nr.60 din 14 martie 2018 şi obligării Serviciului Fiscal de Stat de a restitui suma încasată, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a pretenţiilor reclamantului.

9. La 9 aprilie 2021, S.R.L. "Vinăria din Vale" a înaintat o contestaţie la Consiliul de soluţionare a disputelor de pe lângă Serviciul Fiscal de Stat, prin care a solicitat retractarea cu efecte pentru trecut a Deciziei nr.60 din 14 martie 2018 şi dispunerea întoarcerii executării, prin restituirea sumei de 14 233 236 lei din bugetul de stat în beneficiul S.R.L. "Vinăria din Vale". Această contestaţie a fost respinsă prin Decizia Consiliului nr.26-24-11-50907 din 30 aprilie 2021.

10. La 26 mai 2021, S.R.L. "Vinăria din Vale" a contestat Decizia Consiliului din 30 aprilie 2021 în faţa Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

11. În şedinţa de judecată din 24 ianuarie 2022, dl avocat Adrian Grosu a ridicat, în interesele S.R.L. "Vinăria din Vale", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alineatele (6), (7) şi (8) din Codul fiscal şi a articolului 4 alin.(6) din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redactarea de până la 1 iulie 2016).

12. Prin Încheierea din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

14. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 214

Principiile generale de efectuare a controlului fiscal

"[…]

(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.

(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin.(6).

(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor când efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, când aceasta este o verificare prin contrapunere, când controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), când necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.

[…]."

15. Prevederile relevante ale Legii nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal sunt următoarele:

Articolul 4

Dispoziţii finale şi tranzitorii

"[…]

(6) Subiecţii impunerii care, la fabricarea în încăperea sa de accize a mărfurilor nesupuse accizelor, utilizează în calitate de materie primă mărfuri proprii supuse accizelor pentru care nu există documente justificative privind achitarea accizelor, la expedierea din încăperea de accize a mărfurilor nesupuse accizelor, calculează şi achită accizele pentru mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de fabricare a acestora. Prevederea în cauză nu se aplică pentru distilatele obţinute pe bază de vin menţionate la alin.(6¹) al prezentului articol.

(în redactarea de până la 1 iulie 2016)

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorul excepţiei susţine că articolul 214 alin.(6)-(8) din Codul fiscal permite organului fiscal să impună obligaţii fiscale (e.g. plata de impozite şi taxe fiscale) ca urmare a controlului repetat, fără a retrage/revoca actul de control anterior şi/sau fără a scuti contribuabilul de plata acestor obligaţii, chiar dacă acestuia nu-i pot fi reproşate rezultatele primului control fiscal. În concluzie, autorul excepţiei notează că articolul 214 alin.(6)-(8) din Codul fiscal contravine articolelor 1 alin.(3), 9, 46 şi 54 din Constituţie.

17. Cu privire la articolul 4 alin.(6) din Legea nr.1054/2000 (în redactarea de până la 1 iulie 2016), autorul excepţiei subliniază că acesta nu face distincţie între situaţiile în care mărfurile fabricate sunt scoase din încăperea de accize pentru a fi (a) introduse pe teritoriul Republicii Moldova sau (b) date spre export, pe teritoriul unui stat terţ, cu care Republica Moldova are încheiate tratate bilaterale sau multilaterale în materia impozitării.

18. În cazul impunerii de accize asupra mărfurilor accizabile utilizate în procesul de fabricare a mărfurilor date spre export, norma contestată ar fi contrară dispoziţiei articolului 4 coroborat cu articolele 9, 46 şi 54 din Constituţie, deoarece îi impune contribuabilului plata accizelor şi, prin urmare, reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al acestuia, având în vedere faptul că tratatele internaţionale la care este parte Republica Moldova exclud de la impozitare astfel de operaţiuni comerciale.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal şi din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 214 alineatele (6), (7) şi (8) din Codul fiscal şi articolul 4 alin.(6) din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redactarea de până la 1 iulie 2016).

22. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul reclamantei într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri privind obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite o decizie privind retractarea cu efecte pentru trecut a Deciziei nr.60 din 14 martie 2018 şi restituirea accizelor (a se vedea § 9-11 supra).

24. Curtea observă că Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr.60 din 14 martie 2018, care este obiect de examinare în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, a fost anterior supusă controlului de legalitate în instanţele judecătoreşti, iar legalitatea ei a fost confirmată prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2021 care este un act judecătoresc irevocabil (a se vedea § 6-8 supra). În pofida acestui fapt, autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate într-o procedură judiciară în care îi solicită instanţei judecătoreşti să oblige Serviciul Fiscal de Stat să-şi retragă integral Decizia nr.60 din 14 martie 2018 şi să-i restituie suma de 14 233 236 lei din bugetul de stat.

25. Autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate într-un proces judiciar prin care urmăreşte să readucă în discuţie o problemă soluţionată anterior printr-un act judecătoresc irevocabil. Curtea ajunge la concluzia că eventuala sa soluţie nu va produce efecte juridice în cauza în care a fost ridicată excepţia şi, astfel, autorul sesizării nu va putea profita de aceasta.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia. În caz contrar, excepţia de neconstituţionalitate riscă să devină un instrument simulat, o actio popularis, pierzându-şi, în aceste condiţii, caracterul ei efectiv şi concret (a se vedea DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.80 din 3 iunie 2021, § 19).

27. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 214 alineatele (6), (7) şi (8) din Codul fiscal şi a articolului 4 alin.(6) din Legea nr.1054 din 16 iunie 2000 privind punerea în aplicare a titlului IV din Codul fiscal (în redactarea de până la 1 iulie 2016), ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele S.R.L. "Vinăria din Vale", reclamantă în dosarul nr.3-1529/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.