Decizie nr.9 din 20.01.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe, Legea nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997 (statutul caselor de vacanţă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.218g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.75 din

30 aprilie 2015 cu privire la  locuinţe, Legea nr. 5 din

8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea

unor acte legislative şi din Codul fiscal, adoptat

prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997

(statutul caselor de vacanţă)

nr. 9  din  20.01.2022

 (în vigoare 20.01.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 53-59 art. 24 din 25.02.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 octombrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 20 ianuarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor:

- "ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii" din noţiunea "casă de vacanţă" conţinută în articolul 4 din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe;

- "incluse în intravilanul localităţii" din articolul IV alin.(1) din Legea nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;

- şi articolul 104 lit.b) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, în măsura în care nu scuteşte de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuţele de vacanţă (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcţia caselor de vacanţă situate în zonele întovărăşirilor pomicole, ridicată de dna Aliona Roşca, în interesele Î.P. "Poiana Nouă", în dosarul nr.3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Adrian Cerbu de la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 5 ianuarie 2017, furnizorul de energie electrică S.A. "FEE-Nord" a transmis întovărăşirilor pomicole factura fiscală în care a inclus cota de 20% a T.V.A. pentru energia electrică livrată.

4. Pe 20 februarie 2017, Î.P. "Poiana Nouă" a contestat faptul includerii în preţul pentru energia electrică a cotei de 20 %, solicitând anularea facturilor fiscale şi livrarea energiei electrice cu indicarea cotei zero a T.V.A. Prin răspunsul său din 21 februarie 2017, furnizorul i-a respins reclamaţia şi a continuat să emită lunar facturi privind livrările de energie electrică cu aplicarea cotei T.V.A. de 20 %.

5. Pe 26 iunie 2018, S.A. "FEE-Nord" a formulat o acţiune în instanţa de judecată privind încasarea sumelor calculate pentru TVA.

6. Pe 15 august 2018, Î.P. "Poiana Nouă" a formulat o cerere de chemare în judecată cu privire la recunoaşterea acţiunilor S.A. "FEE-Nord" ca fiind ilegale şi discriminatorii. De asemenea, pe 1 aprilie 2020, Î.P. "Poiana Nouă" a formulat o nouă cerere cu privire la anularea facturilor fiscale de livrare a energiei electrice, începând cu 5 ianuarie 2017, în baza cărora S.A. "FEE- Nord" solicită încasarea sumelor TVA de 20 %.

7. În şedinţa de judecată, dna Aliona Roşca a ridicat, în interesele Î.P. "Poiana Nouă", excepţia de neconstituţionalitate a textelor "ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii" din noţiunea "casă de vacanţă" conţinută în articolul 4 din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe, "incluse în intravilanul localităţii" din articolul IV alin.(1) din Legea nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a articolului 104 lit.b) din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, în măsura în care nu scuteşte de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuţele de vacanţă (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcţia caselor de vacanţă situate în zonele întovărăşirilor pomicole.

8. Prin Încheierea din 30 iunie 2021, Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

10. Prevederile relevante ale Legii nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe sunt următoarele:

Articolul 4

Noţiuni principale

"În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

casă de vacanţă – locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii;

[…]".

11. Prevederile relevante ale Legii nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

"Art.IV. – (1) Terenurile întovărăşirilor pomicole incluse în intravilanul localităţii, conform prezentei legi, se consideră terenuri destinate construcţiilor. Statutul terenurilor respective (private sau care urmează a fi supuse vânzării-cumpărării conform legislaţiei în vigoare) se echivalează cu statutul terenurilor atribuite pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini.

[…]".

12. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 104

Livrările scutite de T.V.A. cu drept de deducere

"Se scutesc de T.V.A. cu drept de deducere:

[…]

b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a cărui gestiune se află aceste bunuri;

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autoarea excepţiei susţine că Legea cu privire la locuinţe exclude căsuţa de vacanţă din categoria bunurilor imobile cu destinaţie locativă. Astfel, noţiunile "locuinţă" şi "destinaţie de locuinţă" prevăzute în Legea cu privire la locuinţe, pe de o parte, şi noţiunea "destinaţie locativă", pe de altă parte, stabilită în articolul 104 lit.b) din Codul fiscal, au dobândit sensuri diferite, deşi în mod raţional şi din punct de vedere semantic au acelaşi înţeles. Astfel, norma criticată nu satisface cerinţa previzibilităţii, pentru că nu este suficient de precisă şi de clară pentru a putea fi aplicată şi nu oferă persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului. Mai mult, în litigii similare între S.A. "FEE-Nord" şi întovărăşirile pomicole, instanţele de judecată au creat o jurisprudenţă prin care au reţinut că căsuţele de vacanţă nu constituie bunuri cu destinaţie locativă şi au indicat că statutul de locuinţă nu este suficient pentru a se considera că acest bun are o destinaţie locativă. Instanţele au conchis că înţelesul textului "destinată odihnei şi recreerii", folosit de legislator pentru a defini căsuţa de vacanţă, nu se încadrează în sensul textului "destinaţie locativă". Potrivit jurisprudenţei instanţelor judecătoreşti, căsuţele de vacanţă sunt amplasate pe loturi pomicole şi, prin urmare, au o destinaţie agricolă.

14. Cu referire la textul contestat din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, autoarea sesizării menţionează că din momentul repartizării terenurilor pomicole până în prezent, terenurile menţionate sunt terenuri destinate construcţiilor şi sunt folosite de persoane fizice ca terenuri pentru case de locuit, anexe gospodăreşti şi grădini. Pe de altă parte, norma contestată condiţionează recunoaşterea statutului acestor terenuri destinate construcţiilor de faptul includerii lor în intravilanul localităţilor, în baza unei decizii a întovărăşirilor pomicole şi a autorităţilor publice locale. Autoarea notează că legislatorul le modifică destinaţia principală contrar voinţei proprietarului şi contrar deciziei autorităţilor competente de alocare a terenului şi de autorizare a construcţiei locuinţelor. Textul "incluse în intravilanul localităţii" generează starea de incertitudine cu privire la categoria, destinaţia şi modul de folosinţă a terenurilor repartizate întovărăşirilor pomicole şi alocate persoanelor fizice pentru construcţia caselor.

15. Autoarea sesizării menţionează că modul de interpretare şi aplicare a articolului 104 lit.b) din Codul fiscal i-a lipsit nejustificat pe proprietarii caselor de vacanţă şi pe întovărăşirile pomicole ai căror membri sunt de dreptul de a beneficia de scutirea de T.V.A. pentru energia electrică livrată caselor de vacanţă. Autoarea menţionează că toţi posesorii casnici de locuinţe din intravilanul localităţilor Republicii Moldova, precum şi toate întovărăşirile pomicole şi posesorii caselor de vacanţă cărora energia electrică le este livrată de Î.C.S. "Premier Energy" S.R.L. beneficiază în continuare de scutirea de T.V.A.

16. Autoarea sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 28, 46 şi 47 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul fiscal, Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 şi Legea nr.5 din 8 februarie 2018, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dna Aliona Roşca, în interesele Î.P. "Poiana Nouă", în dosarul nr.3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textele "ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii" din noţiunea "casă de vacanţă" conţinută în articolul 4 din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe, "incluse în intravilanul localităţii" din articolul IV alin.(1) din Legea nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi articolul 104 lit.b) din Codul fiscal, în măsura în care nu scuteşte de T.V.A. energia electrică livrată pentru căsuţele de vacanţă (vilele) şi loturile de teren alocate pentru construcţia caselor de vacanţă situate în zonele întovărăşirilor pomicole. Curtea constată că textele criticate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

21. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 16 [egalitatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 28 [viaţa intimă, familială şi privată], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] din Constituţie.

22. Cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16 şi 23 din Constituţie, Curtea a subliniat că articolul 16 din Constituţie nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Acest articol operează prin completarea celorlalte dispoziţii constituţionale (a se vedea DCC nr.138 din 14 septembrie 2021, § 23). De asemenea, articolul 23 nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 27).

23. Cu referire la articolul 28 din Constituţie, Curtea aminteşte că acest articol protejează persoanele contra ingerinţelor arbitrare ale puterii publice în dreptul lor la viaţa privată, la viaţa intimă, la respectarea domiciliului şi la respectarea secretului corespondenţei (a se vedea DCC nr.3 din 5 ianuarie 2021, § 31). Curtea reţine că textele contestate nu stabilesc vreo ingerinţă referitoare la stabilirea domiciliului de către membrii întovărăşirilor pomicole.

24. Curtea observă că autoarea critică, la general, modul de aplicare a legislaţiei care ar afecta dreptul de proprietate al membrilor întovărăşirilor pomicole în cazul aplicării cotei T.V.A. de 20 % pentru energia electrică consumată de aceştia, deoarece autorităţile consideră casele de vacanţă aflate pe terenurile unei întovărăşiri pomicole nefiind bunuri imobile cu destinaţie locativă.

25. Curtea notează că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, nu este un drept absolut, poate suporta limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane. Astfel, obligaţia de a plăti 20 % T.V.A., care reprezintă un impozit de stat prevăzut de normele Legii contestate, constituie, în principiu, o ingerinţă în dreptul constituţional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, şi anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuşi, această ingerinţă în dreptul de proprietate este, în general, justificată, deoarece statului i se recunoaşte prerogativa de a institui şi percepe impozite şi contribuţii obligatorii (a se vedea DCC nr.68 din 18 mai 2021, § 18). În cazul în care cuantumul impozitului este rezonabil, problema în sine a existenţei acestuia constituie o chestiune care ţine de marja discreţionară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituţionalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuţie măsurile generale de strategie economică sau socială, precum şi elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul impozitării.

26. Din aceste motive, la verificarea unor norme privind impunerea la plata unor impozite prevăzute de lege, Curtea nu va putea efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor impozite este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. Curtea observă că cota de 20 % T.V.A reprezintă cota-standard, alte cote reglementate de Codul fiscal sunt cote reduse pentru anumite tipuri de mărfuri şi servicii.

27. Cu referire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, autoarea nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.138 din 14 septembrie 2021, § 24-26).

28. În baza celor menţionate, Curtea consideră că autoarea sesizării pune în discuţie mai degrabă modul de aplicare a textelor contestate, decât constituţionalitatea acestora. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 30; DCC nr.82 din 8 iunie 2021, § 21).

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor:

- "ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii" din noţiunea "casă de vacanţă" conţinută în articolul 4 din Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuinţe;

- "incluse în intravilanul localităţii" din articolul IV alin.(1) din Legea nr.5 din 8 februarie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative;

- şi articolul 104 lit.b) din Codul fiscal, ridicată de dna Aliona Roşca, în interesele Î.P. "Poiana Nouă", în dosarul nr.3-15/2018, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.