Decizie nr.9 din 27.01.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.197g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 347 alin.(3) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 197g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 347 alin.(3)

din Codul de procedură penală

nr. 9  din  27.01.2020

 (în vigoare 27.01.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-74 art. 47 din 06.03.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 4 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 27 ianuarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:`

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “pertinenţei” din articolul 347 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dna avocat Eugenia Jelamschi în dosarul nr.1-59/18, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Marina Curtiş de la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, se află cauza penală privind învinuirea dlui Boris Piciriga de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(1) [Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe] din Codul penal.

4. În şedinţa preliminară, dna avocat Eugenia Jelamschi, apărător ales al dlui Boris Piciriga, a solicitat excluderea probelor acuzării ca fiind nepertinente şi inadmisibile, deoarece actele procesuale prezentate de către procuror în calitate de probe în procesul penal au fost efectuate înainte de începerea procesului penal şi nu au fost administrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Instanţa de judecată nu s-a pronunţat în privinţa acestei solicitări.

5. Ulterior, dna avocat Eugenia Jelamschi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “pertinenţei” de la alineatul (3) al articolului 347 din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea din 12 iunie 2019, instanţa a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 347

Prezentarea şi examinarea listei probelor

“[...]

(3) Instanţa, ascultând opiniile părţilor prezente, decide asupra pertinenţei probelor propuse în liste şi dispune care din ele să fie prezentate la judecarea cauzei. La judecarea cauzei în fond, însă, partea poate solicita repetat prezentarea probelor recunoscute nepertinente în şedinţa preliminară.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că cuvântul “pertinenţei” de la alineatul (3) al articolului 347 din Codul de procedură penală, interpretat în sensul în care îi impune instanţei de judecată să decidă şi asupra pertinenţei probelor administrate cu încălcarea prevederilor Codului de procedura penală, contravine articolelor 20, 21 şi 26 din Constituţie.

10. Astfel, potrivit autoarei excepţiei, doar examinarea pertinenţei probelor în cadrul şedinţei preliminare, fără a se verifica dacă acestea sunt admisibile, obligă instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre în baza unor informaţii care nu pot servi ca probe.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna avocat Eugenia Jelamschi în dosarul nr.1-59/18, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari. Sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul “pertinenţei” din articolul 347 alin.(3) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea consideră că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în şedinţa preliminară de examinare a cauzei.

15. Curtea menţionează că prevederile aplicabile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate supune termenul “pertinenţei” la o interpretare izolată şi îl raportează la normele constituţionale care garantează accesul liber la justiţie (articolul 20), prezumţia de nevinovăţie (articolul 21) şi dreptul la apărare (articolul 26).

17. În acest context, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente. Mai mult, procesul penal implică desfăşurarea unei activităţi compuse dintr-o succesiune de acţiuni reglementate de legea procesual-penală, activitate care impune ca în disciplinarea actelor procesuale şi procedurale să se aibă în vedere şi consecutivitatea acestora în timp.

18. Curtea menţionează că pertinenţa reprezintă calitatea unei probe de a avea legătură cu cauza care se judecă. O probă nepertinentă nu poate fi administrată, prin definiţie, de instanţa de judecată.

19. Soluţionarea chestiunii cu privire la pertinenţa probelor în cadrul şedinţei preliminare presupune faptul că instanţa trebuie să decidă, după ce a ascultat opiniile părţilor, dacă probele propuse în liste au legătură cu cauza penală (articolul 6 pct.34) din Codul de procedură penală) şi să dispună care din acestea trebuie prezentate la judecarea cauzei (articolul 347 alin.(3) din Codul de procedură penală).

20. Având în vedere argumentele autoarei excepţiei, care a invocat încălcarea articolului 20 din Constituţie în cazul examinării de către instanţa de judecată a pertinenţei probelor la etapa şedinţei preliminare, Curtea va examina dacă un asemenea drept este protejat în virtutea accesului liber la justiţie.

21. Curtea subliniază că articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţie. Astfel, Curtea Europeană a menţionat în jurisprudenţa sa că articolul 6 § 1 din Convenţie garantează dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu stabileşte reguli precise privind admisibilitatea probelor (a se vedea Moreira Ferreira v. Portugalia(nr.2) [MC], 11 iulie 2017, § 83, şi Seton v. Regatul Unit, 31 martie 2016,§ 57).

22. În toate cazurile, însă, când Curtea Europeană verifică încălcări ale procedurii de administrare a probelor, ea constată dacă există o încălcare a unui drept garantat de Convenţie, precum şi modul în care această încălcare afectează caracterul echitabil al întregii proceduri (a se vedea Bykov v. Rusia [MC], 10 martie 2009, § 89, şi Prade v. Germania, 3 martie 2016, § 33).

23. De asemenea, Curtea Europeană a menţionat că o evaluare a corectitudinii procedurii poate depinde, printre altele, de posibilitatea părţii la proces de a contesta autenticitatea probelor şi de a se opune utilizării lor în proces (a se vedea SA-Capital Oy v. Finlanda, 14 februarie 2019, § 75).

24. Astfel, în cadrul şedinţei preliminare, instanţa de judecată nu poate să se pronunţe cu privire la admisibilitatea anumitor probe, pentru că acest exerciţiu implică examinarea în fond a probei contestate, fapt care excede competenţelor sale relative la procedura şedinţei preliminare în cadrul căreia se verifică doar pertinenţa probelor (a se vedea DCC nr.38 din 14 martie 2019, § 22).

25. Curtea menţionează că legislaţia procesual-penală stabileşte garanţii suficiente, oferindu-le părţilor posibilitatea de a contesta probele la alte etape ale procedurii penale. Potrivit articolului 364 alin.(4) din Codul de procedură penală, părţile pot prezenta şi cere administrarea probelor şi în cursul cercetării judecătoreşti, iar în conformitate cu articolele 372 şi 373 din Cod, părţile pot solicita examinarea corpurilor delicte, a documentelor şi a proceselor-verbale ale acţiunilor procesuale. O altă garanţie este reglementată de articolul 394 alin.(1) pct.2) din Cod, care obligă instanţa de judecată să indice probele pe care îşi bazează concluziile şi motivele pentru care a respins alte probe în partea descriptivă a sentinţei de condamnare.

26. Curtea constată că legislaţia procesual-penală menţionată asigură dreptul părţilor de a contesta în cadrul examinării cauzei în faţa instanţelor judecătoreşti probele pe care le consideră inadmisibile şi, în acelaşi timp, prevede obligaţia instanţelor judecătoreşti să se pronunţe cu privire la probele prezentate în proces, iar acest fapt îi permite să constate că prevederile contestate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare, garantate de articolele 20, 21 şi 26 din Constituţie.

27. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului “pertinenţei” din articolul 347 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dna avocat Eugenia Jelamschi în dosarul nr.1-59/18, pendinte la Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.