Decizie nr.9 din 30.01.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.223g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 171 alin.(1) şi (2) lit.b) şi a unor prevederi din articolul 174 alin.(1) şi (2) din Codul penal (actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.223g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 171 alin. (1) şi (2) lit. b) şi a

unor prevederi din articolul 174 alin.(1) şi (2) din Codul penal

(actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani)

nr. 9  din  30.01.2025

 (în vigoare 30.01.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.100-103 art. 22 din 28.02.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 5 noiembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 ianuarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- articolul 171 alin.(1) şi (2) lit.b) din Codul penal până la redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, precum şi

- articolul 174 alin.(1) şi textul "dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică" din articolul 174 alin.(2) din Codul penal în redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022.

Excepţia a fost ridicată de dl avocat Maxim Todorov, în interesele minorului N.H., în dosarul nr.1-21/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Inga Gorlenco de la Judecătoria Cahul, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Cahul se află cauza penală privind acuzarea minorului N.H. de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolele 171 (violul), 174 (actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani), 177 (încălcarea inviolabilităţii vieţii personale) şi 208¹ (pornografia infantilă) din Codul penal.

4. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Maxim Todorov a ridicat, în interesele minorului N.H., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 174 alin.(1) şi a textului "dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică" din articolul 174 alin.(2) din Codul penal în actuala redactare, precum şi a articolului 171 alin.(1) şi (2) lit.b) din Codul penal până la redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022.

5. Printr-o încheiere din 29 octombrie 2024, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 171

Violul

"(1) Violul, adică raportul sexual săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(2) Violul:

a) săvârşit de către o persoană care anterior a săvârşit un viol prevăzut la alin.(1);

b) săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor;

[...]."

[În redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, în vigoare din 9 ianuarie 2023.]

Articolul 174

Actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani

"(1) Actul sexual consimţit, săvârşit cu bună ştiinţă cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.

(1¹) Aceeaşi acţiune:

a) săvârşită asupra unei persoane care se află în grija, sub ocrotirea, sub protecţia, în educarea sau în tratamentul făptuitorului;

b) săvârşită de două sau mai multe persoane;

c) însoţită de contaminarea intenţionată cu virusul HIV, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani.

(2) Persoana care a săvârşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică."

[În redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, în vigoare din 9 ianuarie 2023.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei

8. Autorul excepţiei susţine că, spre deosebire de viol, actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani, conform articolului 174 din Codul penal, presupune consimţământul victimei. Articolul 174 din Codul penal nu prevede vârsta minimă a victimei de la care aceasta se prezumă că poate să-şi exprime consimţământul în mod valabil şi să înţeleagă acţiunile comise în privinţa sa. În lipsa acestui criteriu, ar fi dificilă delimitarea violului comis asupra unui minor de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Autorul pretinde că legea penală ar putea fi aplicată în defavoarea făptuitorului.

9. Totodată, autorul pretinde că alineatul (2) din aceeaşi normă, care stabileşte că persoana care a săvârşit fapta prevăzută la alin.(1) nu este pasibilă de răspundere penală dacă se află la un nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică, nu corespunde exigenţei calităţii legii. Norma nu stabileşte diferenţa de vârstă sau criteriile în funcţie de care s-ar putea determina nivelul apropiat de dezvoltare fizică şi psihică dintre făptuitor şi victimă.

10. Autorul excepţiei consideră că articolul 174 alin.(1) din Codul penal şi textul "dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică" din articolul 174 alin.(2) din Codul penal contravin articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul ei contestă articolul 174 alin.(1) şi textul "dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică" din articolul 174 alin.(2) din Codul penal în redactarea actuală, precum şi articolul 171 alin.(1) şi (2) lit.b) din Codul penal până la redactarea efectuată prin Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022.

15. Totuşi, în încheierea de admitere a ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată a sesizat Curtea privind controlul constituţionalităţii articolului 174 alin.(1) din Codul penal în redactarea actuală şi în redactarea Legii nr.73 din 12 aprilie 2012, iar în cazul articolului 171 din Codul penal nu este menţionată în care redactare ar trebui să fie supus acesta controlului de constituţionalitate. Curtea notează că nu poate să examineze prevederi care nu au fost criticate de autorul sesizării. Mai mult, în Decizia nr.108 din 12 septembrie 2024, Curtea a precizat că instanţa de judecată trebuia să reţină în încheierea prin care a admis ridicarea excepţiei care variantă a legii penale este aplicabilă (a se vedea § 17 din Decizie). Dat fiind faptul că instanţa de judecată nu a ţinut cont de considerentele Curţii din decizia anterioară şi nici nu a argumentat de ce a reţinut în încheiere normele în discuţie în ambele redactări ale legii (a se vedea supra), Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie prevederile contestate de autor, care au fost menţionate la § 1 supra (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.74 din 27 iunie 2024, § 15).

16. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care o persoană este învinuită de comiterea unui concurs de infracţiuni, inclusiv de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani şi violul săvârşit asupra unui minor. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile contestate urmează a fi aplicate la examinarea cauzei.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

19. Autorul excepţiei a susţinut incidenţa articolelor 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

20. Cu privire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că regula legalităţii incriminării şi a pedepselor presupune ca legea să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele pentru acestea (nullum crimen, nulla poena sine lege certa). Condiţia este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate să cunoască, pornind de la textul dispoziţiei pertinente şi, dacă este cazul, cu ajutorul interpretării ei de către instanţe, care sunt acţiunile şi omisiunile care angajează răspunderea sa penală (DCC nr.153 din 19 octombrie 2021, § 28; a se vedea, în acest sens, Vasiliauskas v. Lithuania, 20 octombrie 2015 [MC], § 154).

21. Totodată, Curtea Europeană a reiterat că în orice sistem juridic, oricât de clar ar fi formulată o dispoziţie legală, în mod inevitabil există un element de interpretare judiciară. Va fi nevoie întotdeauna de elucidarea punctelor îndoielnice şi de adaptare la circumstanţele în schimbare. Rolul de a judeca acordat instanţelor de judecată serveşte tocmai la înlăturarea eventualelor îndoieli care ar putea rămâne cu privire la interpretarea standardelor (Kafkaris v. Cipru [MC], 12 februarie 2008, § 141). Evoluţia progresivă a dreptului penal prin legiferarea judiciară este o parte bine stabilită şi necesară a tradiţiei juridice a statelor părţi la Convenţie. Articolul 7 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea progresivă a normelor privind răspunderea penală prin interpretarea judiciară a fiecărei cauze în parte, cu condiţia ca rezultatul să fie concordant cu substanţa infracţiunii şi previzibil în mod rezonabil (Vasiliauskas v. Lithuania, 20 octombrie 2015 [MC], § 155; Norman v. Regatul Unit, 6 iulie 2021, § 60).

22. În prezenta cauză, Curtea observă că criticile autorului se referă, în special, la calitatea normei contestate sub aspectul delimitării violului comis asupra unui minor de actul sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Autorul susţine că prevederile contestate de la articolul 174 alin.(1) din Codul penal (i) nu stabilesc vârsta minimă a victimei de la care se consideră că consimţământul acesteia este valabil exprimat şi, prin urmare, fac imposibilă delimitarea faptelor incriminate la articolele 171 şi 174 din Codul penal şi (ii) nu stabilesc criteriile pentru identificarea nivelului apropiat dintre făptuitor şi victimă în ceea ce priveşte vârsta, dezvoltarea fizică şi psihică.

23. Cu privire la prima întrebare, Curtea notează că legislatorul a reglementat în mod separat infracţiunea de viol prevăzută la articolul 171 din Codul penal şi infracţiunea actului sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani prevăzută la articolul 174 din Codul penal.

24. În cazul violului, legislatorul a stabilit că acesta reprezintă raportul sexual neconsimţit, iar faptul că a fost comis cu bună ştiinţă asupra unui minor (articolul 171 alin.(2) lit.b) din Codul penal în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022) sau asupra unei persoane care nu a atins vârsta de 14 ani (articolul 171 alin.(3) lit.b) din Codul penal, în aceeaşi redactare) reprezintă o formă agravantă a infracţiunii.

25. Pe de altă parte, articolul 174 alin.(1) din Cod în redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022 incriminează actul sexual consimţit, săvârşit cu bună ştiinţă cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Dacă făptuitorul este la nivel apropiat cu victima din perspectiva vârstei şi a dezvoltării fizice şi psihice, el nu este pasibil de răspundere penală (alin. (2) al articolului 174 din Cod).

26. Pentru delimitarea celor două infracţiuni, Curtea observă că legislatorul a utilizat noţiunea "neconsimţit" în cazul articolului 171 şi noţiunea "consimţit" în cazul articolului 174, atunci când descrie actul sexual în formele incriminate. Astfel, consimţământul victimei reprezintă o condiţie sine qua non pentru delimitarea violului de actul sexual consimţit cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 16 ani. Pentru interpretarea noţiunii de act sexual consimţit, autorul excepţiei poate avea în vedere sensul opus al noţiunii de act sexual neconsimţit stabilit de articolul 132² alin.(3) din Codul penal.

27. Curtea notează că doar în rezultatul examinării tuturor circumstanţelor faptei se poate stabili cu certitudine dacă victima a conştientizat acţiunile comise asupra sa. Trebuie identificată dezvoltarea intelectuală a victimei, iar în cazurile necesare urmează a fi dispusă efectuarea unei expertize psihologice judiciare. Codul penal şi Codul de procedură penală nu interzic efectuarea unei expertize în vederea stabilirii unui consimţământ valabil exprimat, atunci când circumstanţele cauzei o impun.

28. Referitor la criticile autorului privind lipsa unor criterii obiective pentru identificarea nivelului apropiat dintre făptuitor şi victimă din perspectiva vârstei şi dezvoltării fizice şi psihice în vederea eliberării de răspundere penală a făptuitorului, Curtea notează că considerentele menţionate supra la § 27 sunt valabile şi pentru acest capăt al sesizării.

29. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 22 şi 23 din Constituţie în prezenta cauză.

30. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- articolul 171 alin.(1) şi (2) lit.b) din Codul penal până la redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, precum şi

- articolul 174 alin.(1) şi textul "dacă este la nivel apropiat cu victima în ceea ce priveşte vârsta şi dezvoltarea fizică şi psihică" din articolul 174 alin.(2) din Codul penal în redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, ridicată de dl avocat Maxim Todorov, în interesele minorului N.H., în dosarul nr.1-21/2024, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.