Decizie nr.90 din 21.05.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.250g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 24 alin.(1) teza a II-a, 84 alin.(4) şi 163 alin.(1) teza întâi din Codul de executare (calcularea dobânzii rezultate din întârzierea executării obligaţiei principale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr. 250g/2025  privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolelor 24 alin.(1) teza a II-a, 84 alin.(4)

şi 163 alin. (1) teza întâi din Codul de executare

(calcularea dobânzii rezultate din întârzierea

executării obligaţiei principale)

nr. 90  din  21.05.2026

 (în vigoare 21.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 238-241 art.105 din 11.06.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Valeria Bejenari, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 mai 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Codului de executare, după cum urmează:

- textul "Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deţine documentul executoriu prin care se stabileşte obligaţia principală, până la stingerea acesteia." din articolul 24 alin.(1);

- textul "Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decât exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întârziere." din articolul 84 alin.(4) şi

- textul "Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului." din articolul 163 alin.(1),

ridicată de dl avocat Radu Dumneanu, în interesele dnei Anna Solonenco, parte în dosarul nr.25-1527/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Tatiana Sîrcu de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Prin hotărârile judecătoreşti din 31 mai 2018 şi 7 februarie 2019 s-a dispus încasarea unor sume băneşti de la debitorul Denis Solonenco în beneficiul creditorului Mihail Şontea.

5. Titlurile executorii emise în baza hotărârilor menţionate supra au fost puse în executare de către un executor judecătoresc. Datoria a fost achitată parţial de către dl Denis Solonenco. După decesul debitorului (2 noiembrie 2023), datoria a fost achitată integral de către soţia acestuia, dna Ana Solonenco, ultima plată fiind efectuată la 22 noiembrie 2023.

6. Prin încheierea din 5 februarie 2024, dl Oleg Ungureanu, executor judecătoresc, a decis suspendarea procedurii de executare până la succesiunea în drepturi a moştenitorilor debitorului.

7. Prin încheierea din 2 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău a recunoscut-o pe dna Anna Solonenco în calitate de succesor în drepturi al dlui Denis Solonenco.

8. La 14 august 2025, dl Oleg Ungureanu a emis o încheiere prin care, între altele, a dispus încasarea de la dna Anna Solonenco în contul creditorului, dl Mihail Şontea, a dobânzii de întârziere pentru executarea tardivă a obligaţiilor ce derivă din hotărârile judecătoreşti menţionate la § 4.

9. La 22 august 2025, dna Anna Solonenco a contestat încheierea executorului judecătoresc din 14 august 2025, solicitând anularea acesteia.

10. La 3 septembrie 2025, dl avocat Radu Dumneanu a ridicat, în interesele dnei Anna Solonenco, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 24 alin.(1) teza a II-a, 84 alin.(4) şi 163 alin.(1) teza întâi din Codul de executare.

11. Printr-o încheiere din 3 noiembrie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. "

13. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 24

Calcularea dobânzilor, penalităţilor şi altor sume rezultate din întârzierea executării

"(1) La cererea creditorului, executorul judecătoresc este în drept să calculeze şi să încaseze dobânzile, penalităţile şi alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcţie de rata inflaţiei şi în conformitate cu art.942 din Codul civil. Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deţine documentul executoriu prin care se stabileşte obligaţia principală, până la stingerea acesteia. Sumele menţionate se calculează de la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte documente executorii, de la data la care creanţa a devenit exigibilă (scadentă) şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada de calcul fiind inclusă şi durata suspendării procedurii de executare, în condiţiile prevăzute de prezentul cod.

[…]"

Articolul 84

Modul de suspendare sau de încetare a procedurii de executare

"(1) Asupra suspendării sau încetării procedurii de executare decide executorul judecătoresc, cu înştiinţarea creditorului şi a debitorului. Neprezentarea lor însă nu împiedică luarea deciziei.

(2) Pe durata suspendării procedurii de executare, orice act de executare este interzis, cu excepţia aplicării măsurilor de asigurare.

(3) Încheierea privind suspendarea sau încetarea procedurii de executare poate fi contestată în instanţa de judecată.

(4) Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decât exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întârziere."

Articolul 163

Procedura de judecare a cererii

"(1) Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă, în termen de 30 de zile. Executorul judecătoresc atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu este obligat, dacă sunt întrunite condiţiile art.119 din Codul de procedură civilă nr.225/2003, să prezinte instanţei de judecată copia certificată a procedurii de executare şi să dea explicaţii scrise referitoare la actele contestate.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei menţionează că dispoziţiile articolelor 24 alin.(1) teza a II-a şi 84 alin.(4) din Codul de executare permit menţinerea sechestrului asupra bunurilor după ce debitorul şi-a onorat obligaţiile stabilite în documentul executoriu, precum şi calcularea dobânzii de întârziere pentru perioada în care debitorul contestă în judecată acţiunile şi/sau încheierile executorului judecătoresc.

15. Autorul notează că prevederile articolului 163 alin.(1) teza întâi din Codul de executare creează o barieră procedurală nejustificată în raport cu reclamantul, deoarece îl obligă să formuleze reclamaţii împotriva creditorului sau debitorului pentru a contesta acţiunile ilegale ale executorului judecătoresc. Autorul consideră că executorul judecătoresc nu ar trebui să aibă calitatea de intervenient accesoriu în proces, ci de pârât, de vreme ce obiectul litigiului principal îl constituie actele de executare ilegale emise de acesta. În acest sens, autorul menţionează că prevederile criticate împiedică angajarea răspunderii executorului judecătoresc, deşi acesta este împuternicit să exercite atribuţii de interes public. Astfel, autorul susţine că normele contestate nu respectă exigenţele constituţionale ale dreptului la un proces echitabil şi ale principiului previzibilităţii legii.

16. În concluzie, autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1, 20, 23, 26, 46, 53, 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectele excepţiei de neconstituţionalitate sunt articolele 24 alin.(1) teza a II-a, 84 alin.(4) şi 163 alin.(1) teza întâi din Codul de executare. În acest sens, Curtea reţine că articolele 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare au fost anterior obiecte ale controlului de constituţionalitate, din perspectiva altor critici, fiind pronunţată Decizia nr.65 din 15 iunie 2020. Articolul 163 alin.(1) teza întâi din Codul de executare nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor avansate de autor.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă în care se examinează o cerere de contestare a acţiunilor executorului judecătoresc în contextul executării unui document executoriu. De asemenea, în faţa instanţei de drept comun se contestă încheierea executorului judecătoresc privind calcularea şi perceperea dobânzii de întârziere rezultate din executarea tardivă a obligaţiilor ce derivă din documentul executoriu. Prin urmare, Curtea admite că instanţa ar putea avea în vedere prevederile contestate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 19; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 18).

23. Autorul excepţiei susţine că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

24. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că acest articol are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr.26 din 2 aprilie 2024, § 23).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68).

26. Prin raportare la articolele 20 şi 23 din Constituţie, autorul sesizării susţine că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor contestate din articolele 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare conduc la o situaţie inechitabilă, imprevizibilă şi contrară dreptului la un proces echitabil pentru debitor, deoarece ar permite calculul dobânzilor de întârziere şi pentru perioadele de timp necesare debitorului de a contesta acţiunile ilegale ale executorului sau ale creditorului.

27. Curtea reiterează că executarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul articolelor 20 din Constituţie şi 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care trebuie să se efectueze într-un termen rezonabil (HCC nr.5 din 3 martie 2022, § 86; DCC nr.87 din 17 iulie 2025, § 24). În acest sens, accesul la justiţie semnifică nu doar posibilitatea juridică efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicţie pentru soluţionarea unei contestaţii şi obţinerea unei satisfacţii, ci şi dreptul de a cere executarea hotărârii obţinute. Dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi (a se vedea Romańczyk v. Franţa, 18 noiembrie 2010, § 53; Mehmet Taner Şentürk v. Turcia, 20 septembrie 2022, § 37) [DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 28]. Prin urmare, executarea hotărârilor judecătoreşti ca parte integrantă a procesului judiciar, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare, de calculare a dobânzilor şi a eventualelor penalităţi de întârziere constituie o prerogativă exclusivă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de lege (a se vedea HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 55; DCC nr.78 din 4 iulie 2024, § 29).

28. Având în vedere cele menţionate, precum şi sensul coroborat al prevederilor contestate referitor la dobânda calculată de executorul judecătoresc pentru perioada de întârziere a executării obligaţiei, inclusiv pentru durata suspendării procedurii de executare, Curtea nu poate reţine aspecte de natură să afecteze dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie de sine stătător, precum şi în coroborare cu articolul 23 din Constituţie.

29. Prin raportare la articolele 20, 26 şi 53 din Constituţie, autorul excepţiei menţionează că textul contestat din articolul 163 alin.(1) din Codul de executare împiedică angajarea răspunderii executorului judecătoresc, precum şi îi limitează dreptul de a-şi exercita apărarea împotriva actelor executorului judecătoresc, având în vedere că acesta poate avea, în proces, doar calitatea procesuală de intervenient accesoriu.

30. Curtea nu poate reţine alegaţiile autorului referitoare la imposibilitatea contestării actelor de executare adoptate ilegal de către un executor judiciar, din următoarele considerente. Potrivit articolului 120 din Constituţie, "este obligatorie respectarea [...] hotărârilor definitive ale instanţelor judecătoreşti". În dezvoltarea acestei dispoziţii, legislatorul a reglementat executarea silită şi a stabilit că aceasta reprezintă un ansamblu de măsuri prin care creditorul realizează, prin intermediul executorului judecătoresc, cu concursul organelor de stat abilitate, drepturile sale, recunoscute printr-un document executoriu, dacă debitorul nu-şi îndeplineşte benevol obligaţiile (a se vedea articolul 10 alin.(1) din Codul de executare). Aşadar, executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii.

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că executorii judecătoreşti acţionează în interesul unei bune administrări a justiţiei şi au rolul de a pune în practică hotărârea pronunţată de instanţă. Principala activitate a executorului judecătoresc constă în asigurarea executării hotărârilor judecătoreşti pentru satisfacerea efectivă a pretenţiilor reclamantului (HCC nr.4 din 6 februarie 2014, §§ 72-73). Prin urmare, actele adoptate în procedura de executare silită nu urmăresc realizarea unui interes propriu al executorului judecătoresc.

32. Curtea nu poate reţine nici afirmaţiile autorului sesizării potrivit cărora prevederile contestate ar împiedica angajarea răspunderii executorului judecătoresc pentru actele acestuia adoptate în mod ilegal. Contrar acestor alegaţii, legislatorul a prevăzut că "[a]ctele de executare întocmite de executorul judecătoresc sau acţiunile/inacţiunea acestuia pot fi contestate de către părţi şi de alţi participanţi la procesul de executare, precum şi de terţii care consideră că prin actele de executare sau acţiunile/inacţiunea executorului judecătoresc le-a fost încălcat un drept recunoscut de lege" (a se vedea articolul 161 alin.(1) din Cod).

33. Aşadar, părţile în procedura de executare sunt în drept să conteste în instanţa de judecată actele emise de executorul judecătoresc. Faptul că unele contestaţii sunt îndreptate spre o parte a procesului de executare (a se vedea articolul 163 alin.(1) din Codul de executare), iar altele contra executorului judecătoresc (a se vedea articolul 163 alin.(3²) din Codul de executare) ţin de prerogativa legislatorului şi nu pot fi considerate, a priori, contrare Legii Supreme. În aceste condiţii, Curtea constată existenţa unor garanţii procesuale suficiente care îi asigură debitorului posibilitatea efectivă de recunoaştere a dreptului pretins în vederea garantării unei apărări eficiente împotriva măsurilor care îi afectează drepturile. În acest sens, Curtea nu poate reţine obiecţiile autorului excepţiei privind incidenţa articolelor 20, 26 şi 53 din Constituţie.

34. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul sesizării susţine că textele contestate din articolele 24 alin.(1) şi 84 alin.(4) din Codul de executare permit, pe de o parte, menţinerea sechestrului asupra bunurilor, după ce debitorul şi-a onorat obligaţiile stabilite în documentul executoriu, iar pe de altă parte, calcularea dobânzii de întârziere pentru perioada necesară debitorului în vederea contestării acţiunilor şi încheierilor executorului judecătoresc.

35. Cu referire la primul aspect, Curtea observă că articolele 24 alin.(1) teza a doua şi 84 alin.(4) din Codul de executare nu reglementează menţinerea sechestrului asupra bunurilor după ce debitorul şi-a onorat obligaţiile stabilite în documentul executoriu, aşa cum afirmă autorul sesizării. Cu referire la al doilea aspect, Curtea reţine că legislatorul a prevăzut dobânzi, penalităţi etc. pentru întârzierea executării obligaţiei ce derivă din documente executorii (articolul 24 din Codul de executare), inclusiv pentru unele perioade de suspendare a procedurii de executare (articolul 84 alin.(4) din Cod), dar şi competenţa executorului judecătoresc de a le calcula.

36. Deşi autorul sesizării nu a adus argumente pertinente care ar demonstra contrarietatea normelor contestate cu dreptul de proprietate garantat de Constituţie, Curtea reiterează că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a procesului civil, iar stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o prerogativă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de lege (HCC nr.4 din 6 februarie 2014, §§ 61-62; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 55), iar încasarea forţată a unor creanţe în baza unei hotărâri judecătoreşti nu face incident articolul 46 din Constituţie, deoarece litigiul privind dreptul de proprietate a fost soluţionat prin hotărârea judecătorească definitivă a cărei executare se pretinde (a se vedea DCC nr.26 din 26 februarie 2026, § 26).

37. În subsidiar, Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.5 din 23 ianuarie 2025, § 30).

38. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Codului de executare, după cum urmează:

- textul "Cererea privind calcularea sumelor rezultate din întârzierea executării poate fi depusă doar executorului judecătoresc ce deţine documentul executoriu prin care se stabileşte obligaţia principală, până la stingerea acesteia." din articolul 24 alin.(1);

- textul "Pe durata suspendării procedurii de executare, suspendare dispusă la cererea debitorului din alte motive decât exercitarea, în privinţa fondului cauzei pe care a fost emis titlul executoriu, a căilor de atac suspensive de executare, se calculează penalităţi de întârziere." din articolul 84 alin.(4) şi

- textul "Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului." din articolul 163 alin.(1),

ridicată de dl avocat Radu Dumneanu, în interesele dnei Anna Solonenco, parte în dosarul nr.25-1527/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.