Decizie nr.91 din 23.07.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) (stabilirea cotelor-părţi din bunul imobil aflat în proprietatea comună în devălmăşie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 353

alin.(1) şi 370  din  Codul civil

(în redacţia de până la data de 1 martie 2019)

(stabilirea cotelor-părţi din bunul imobil aflat în

proprietatea comună în devălmăşie)

nr. 91  din  23.07.2020

 (în vigoare 23.07.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 235-239 art. 138 din 18.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 27 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 iulie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "împărţirea" din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil în redacţia de până la data de 1 martie 2019, ridicată de dl avocat Petru Bălănel, în interesele dnei Liuba Olaru, în dosarul nr.2-28/2020 (2-45/2019, 2-609/2018), pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul Călăraşi.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Elena Bolocan de la Judecătoria Străşeni, sediul Călăraşi, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Străşeni, sediul Călăraşi, se află cererea de chemare în judecată depusă de către "Victoriabank" S.A. referitoare la determinarea cotelor-părţi ale coproprietarilor Dumitru Mihai Stratan, Dumitru Dumitru Stratan, Valentina Stratan şi Liuba Olaru din bunul imobil aflat în proprietatea comună în devălmăşie situat în oraşul Călăraşi.

4. Pe 18 mai 2020, în procesul examinării cauzei, dl avocat Petru Bălănel a ridicat, în interesele dnei Liuba Olaru, excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "împărţirea" din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil, în redacţia de până la data de 1 martie 2019.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 353

Urmărirea cotei-părţi din bunurile proprietate

comună pe cote-părţi

"(1) Creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate comună pe cote-părţi sau pot cere instanţei de judecată împărţirea bunului, caz în care urmărirea se face asupra părţii din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.

(2) În cazul vânzării silite a unei cote-părţi, executorul judecătoresc va notifica pe ceilalţi coproprietari cu cel puţin 10 zile înainte de data vânzării. La preţ egal, coproprietarii vor avea dreptul de preemţiune la adjudecarea cotei-părţi.

(3) Creditorii care au un drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi ori cei a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul să urmărească silit bunul comun ori sumele rezultate din împărţire.

(4) Actele de suspendare a împărţirii pot fi opuse creditorilor dacă sunt autentificate sau, după caz, sunt îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de lege.

(5) Creditorii personali ai unui coproprietar pot, de asemenea, să intervină pe cheltuiala lor la împărţirea cerută de coproprietari ori de un alt creditor. Ei nu pot însă ataca o împărţire săvârşită, decât în cazul când aceasta a avut loc în lipsa lor, fără a se ţine seama de opoziţia pe care au făcut-o şi în cazul când împărţirea este simulată ori se efectuează astfel încât creditorii nu pot face opoziţie.

(6) Dispoziţiile alin.(5) sunt aplicabile şi în cazul creditorilor care au drept de garanţie asupra bunului proprietate comună pe cote-părţi ori al celor a căror creanţă s-a născut în legătură cu conservarea sau administrarea bunului.

(Articolul 353 în redacţia de până la data de 1 martie 2019)

Articolul 370

Împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie

"Împărţirea bunului proprietate comună în devălmăşie între coproprietarii devălmaşi se va face proporţional aportului fiecăruia la dobândirea bunului. Până la proba contrară, aportul coproprietarilor devălmaşi este prezumat a fi egal."

(Articolul 370 în redacţia de până la data de 1 martie 2019)

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil sunt contrare articolelor 20, 23 şi 46 din Constituţie.

9. Autorul susţine faptul că, în acest caz, se urmăreşte stabilirea cotelor-părţi dintr-un bun imobil aflat în proprietate comună în devălmăşie. Totodată, autorul susţine că, potrivit prevederilor articolului 345 alin.(1) din Codul civil, proprietatea comună se caracterizează prin delimitarea cotei fiecărui proprietar (proprietatea pe cote-părţi) sau prin lipsa delimitării cotelor-părţi (proprietatea în devălmăşie), iar alin.(3) prevede că coproprietarii devălmaşi pot atribui bunurilor comune regimul proprietăţii comune pe cote-părţi. Autorul excepţiei susţine că articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil operează cu noţiunea de împărţire a bunului. Prin urmare, apare o incertitudine în legătură cu prevederile contestate, pentru că nu este clară procedura aplicabilă pentru determinarea cotelor-părţi din bunul aflat în regim de devălmăşie.

10. Astfel, autorul consideră că nu este clar cum ar avea loc împărţirea bunului pe cote-părţi aflat în proprietate comună în devălmăşie: prin partajul în natură al proprietăţii comune pe cote-părţi sau prin delimitarea cotei-părţi din bunul imobil ca urmare a stabilirii proprietăţii comune în devălmăşie a regimului pe cote-părţi. În viziunea autorului excepţiei, acest fapt ar conduce la încălcarea accesului liber la justiţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Petru Bălănel, în interesele dnei Liuba Olaru, în dosarul nr.2-28/2020 (2-45/2019, 2-609/2018), pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul Călăraşi. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul "împărţirea" din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil. Prevederile articolului 353 din Codul civil reglementează situaţia urmăririi cotei-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi. Dispoziţiile articolului 370 din Codul civil se referă la situaţia împărţirii bunului proprietate comună în devălmăşie.

15. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată, deoarece aceasta examinează o cerere depusă de către "Victoriabank" S.A. referitoare la stabilirea cotelor-părţi pentru coproprietarii unui bun imobil aflat în proprietate comună în devălmăşie.

16. Curtea observă că prevederile contestate sub aspectul invocat de autorul excepţiei nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27).

18. Autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate ar încălca articolele 20, 23 şi 46 din Constituţie.

19. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea menţionează că acest articol nu este incident, deoarece prevederile contestate din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil nu restricţionează formularea unei plângeri în faţa unei instanţe. De asemenea, Curtea notează că prevederile contestate nu aduc atingere accesului liber la justiţie, pentru că nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi de garanţiile procesuale instituite prin lege.

20. Cu privire la incidenţa articolelor 1 şi 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18).

21. Deşi autorul sesizării a invocat faptul că dispoziţiile contestate ar încălca articolul 46 din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate nu conţine argumente privind relevanţa şi pertinenţa acestei norme constituţionale în prezenta cauză. Nu a fost motivată pretinsa neconformitate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate şi nici nu s-a demonstrat raportul contradictoriu dintre ele. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019, § 17; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31; DCC nr.65 din 15 iunie 2020, § 29 ).

22. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a legii civile. În acest sens, autorul excepţiei se întreabă care dintre modalităţile de partajare a proprietăţii comune se va aplica de instanţa de judecată la soluţionarea litigiului: prin partajarea în natură a proprietăţii comune în regim pe cote-părţi sau prin delimitarea bunului şi stabilirea proprietăţii comune în devălmăşie a regimului pe cote-părţi. În acest context, Curtea reţine că problema de interpretare şi de aplicare a legii nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine instanţelor de judecată. De asemenea, Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa, a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50 şi § 51).

23. Prin urmare, deoarece autorul excepţiei de neconstituţionalitate ridică o problemă de interpretare şi de aplicare a prevederilor legale contestate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond (a se vedea DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr.131 din 5 decembrie 2019, § 32; DCC nr.55 din 2 iunie 2020, § 21).

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "împărţirea" din articolele 353 alin.(1) şi 370 din Codul civil în redacţia de până la data de 1 martie 2019, ridicată de dl avocat Petru Bălănel, în interesele dnei Liuba Olaru, în dosarul nr.2-28/2020 (2-45/2019, 2-609/2018), pendinte la Judecătoria Străşeni, sediul Călăraşi.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.