Decizie nr.92 din 21.09.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.21/1 şi art.24 alin.(5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a sesizării nr. 121g/2017 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a art.21/1 şi art.24 alin.(5) din Legea nr.113

din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti

(termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere

 disciplinară a executorului judecătoresc)

nr. 92  din  21.09.2017

 (în vigoare 21.09.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 48-57 art. 24 din 16.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 septembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 septembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti;

- a articolului 24 alineatul (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016,

ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, la 15 septembrie 2017, de către judecătorul Ludmila Holeviţcaia din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin decizia Colegiului disciplinar al executorilor judecătoreşti nr.14/323Dfa din 7 aprilie 2017 s-a constatat în privinţa lui Iacob Miron existenţa abaterii disciplinare prevăzute la articolul 21 alin.(2) lit.b/1) [încălcare gravă sau sistematică a obligaţiilor profesionale stabilite de lege] din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, respectiv, acestuia i s-a aplicat sancţiunea sub formă de amendă în mărime de 200 de unităţi convenţionale, ceea ce constituie suma de 4000 lei.

4. La 17 mai 2017, Iacob Miron a contestat în instanţa de judecată decizia menţionată, solicitând anularea acesteia.

5. Ulterior, la 23 august 2017, avocatul Alexandru Savva a depus o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1 supra.

6. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 24 august 2017, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (republicată în M.O., 2017, nr.2-8, art.1) sunt următoarele:

Articolul 21/1

Termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere

disciplinară a executorului judecătoresc

“(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.”

Articolul 24

Sancţiunile disciplinare

“[…]

(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

[…]”

[alin.(5) abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în vigoare 1 iulie 2016]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat, în esenţă, că prin stabilirea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, care constituie un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia, s-a restrâns nejustificat dreptul la apărare, dreptul la muncă şi dreptul la proprietate. De asemenea, termenul în discuţie aduce atingere dreptului subiectiv de a nu fi supus sancţiunii disciplinare după o perioadă de timp semnificativă. Or, anterior, termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc constituia 6 luni de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de un an de la săvârşirea acesteia.

10. Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a subliniat că este inechitabil şi chiar contrar principiului securităţii juridice să se aplice sancţiunea disciplinară în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale, atunci când din aceasta rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc. În acelaşi sens, şi-a exprimat dezacordul şi cu opţiunea legiuitorului de a suspenda curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical şi concediul pentru îngrijirea copilului.

11. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 9, 26, 43, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului privind executorii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, conform căruia:

“(1) Executorul judecătoresc poate fi tras la răspundere disciplinară în termen de un an de la data când săvârşirea abaterii disciplinare a devenit sau trebuia să devină cunoscută, dar nu mai târziu de doi ani de la săvârşirea acesteia.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), în cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare de către executorul judecătoresc, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii irevocabile a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

(3) Curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.”

17. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a solicitat controlul constituţionalităţii articolului 24 alin.(5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, în corespundere cu care:

“(5) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată cel târziu la 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare şi cel târziu la un an de la data comiterii ei. În termenele indicate nu se include durata procedurii penale şi nici perioada aflării în concediu de odihnă anual sau în concediu medical. În cazul în care dintr-o hotărâre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă săvârşirea unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărârii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.

[…]”

18. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care stabilesc termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc, contravin articolelor 9, 26, 43, 46 şi 54 din Constituţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi alegaţiile autorului excepţiei vizează extinderea prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016 a termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc (art.21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010), în acelaşi timp, autorul invocă şi neconstituţionalitatea art.24 alin.(5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016, care stabilea un termen de prescripţie mai mic pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept – material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite (DCC nr.46 din 22 mai 2017, §21).

21. Curtea menţionează că este relevantă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene, care a subliniat importanţa termenelor pentru certitudinea juridică şi securitatea raporturilor juridice, în contextul dreptului la un proces echitabil.

22. Curtea Europeană a statuat că rolul termenelor de prescripţie este de o importanţă majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, enunţă preeminenţa dreptului ca patrimoniul comun al Statelor contractante (Dacia SRL v. Republica Moldova, hotărârea din 18 martie 2008, §75).

23. Termenele de prescripţie sunt o caracteristică comună a sistemelor juridice interne ale Statelor contractante în materie de infracţiuni penale, abateri disciplinare sau de altă natură (Oleksandr Volkov v. Ucraina, hotărârea din 9 ianuarie 2013, §137).

24. În acelaşi timp, termenele de prescripţie au mai multe scopuri importante, şi anume să garanteze securitatea raporturilor juridice prin stabilirea unui termen pentru acţiuni, să protejeze potenţialii făptuitori de plângerile tardive, care pot fi greu de contracarat, şi să prevină orice injustiţie ce ar putea să apară dacă instanţele ar fi chemate să se pronunţe asupra unor evenimente care au avut loc în trecutul îndepărtat în baza unor probe care ar putea fi considerate ca fiind nesigure şi incomplete din cauza trecerii timpului (Stubbings şi alţii v. Regatul Unit, hotărârea din 22 octombrie 1996, §51).

25. De asemenea, Curtea Europeană a reţinut că folosirea termenelor limitative (de prescripţie sau de decădere dintr-un drept dacă nu este exercitat) urmăreşte un scop legitim în interesul general. Durata termenului este o chestiune asupra căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil [J.A. Pye (Oxford) Ltd şi JA. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, hotărârea din 30 august 2007].

26. Urmând aceste raţionamente, Curtea subliniază că este opţiunea legiuitorului de a reglementa termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară a executorilor judecătoreşti.

27. În acelaşi timp, Curtea menţionează că termenele de prescripţie trebuie să asigure un just echilibru, pe de o parte, dintre principiul securităţii raporturilor juridice, iar, pe de altă parte, principiul echităţii.

28. Pentru concilierea acestor deziderate, Curtea reţine că legiuitorul poate să reglementeze cu suficientă precizie acele ipoteze în care termenul de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă.

29. Potrivit articolului 21/1 alin.(3) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, curgerea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere disciplinară se suspendă pentru perioada aflării executorului judecătoresc în concediul de odihnă anual, concediul medical, concediul pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii penale. Termenul continuă să curgă după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea termenului.

30. Curtea menţionează că prevederile care stabilesc situaţiile în care termenul de prescripţie se suspendă urmează a fi analizate prin prisma prevederilor art.23 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, care statuează că în timpul examinării sesizării privind tragerea la răspundere disciplinară a executorului judecătoresc prezenţa la şedinţă a executorului judecătoresc vizat este obligatorie. Dacă executorul judecătoresc lipseşte în mod nejustificat, Colegiul disciplinar poate examina sesizarea în lipsa acestuia.

31. De asemenea, în cadrul şedinţelor Colegiului disciplinar, executorul judecătoresc şi autorul sesizării pot fi asistaţi de avocat sau un reprezentant. Executorul judecătoresc, avocatul acestuia sau reprezentantul au dreptul să dea explicaţii, să prezinte probe şi să formuleze în orice moment demersuri.

32. Curtea observă că temeiurile în cauză nu ţin de comportamentul autorităţii competente (în speţă, Colegiul disciplinar al executorilor judecătoreşti) să investigheze şi, după caz, să aplice o sancţiune disciplinară proporţională, efectivă şi disuasivă.

33. Din analiza prevederilor citate mai sus, Curtea reţine că raţionamentul acestora rezidă în asigurarea dreptului la apărare al executorului judecătoresc în cadrul procedurii disciplinare.

34. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate:

- a articolului 21/1 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti;

- a articolului 24 alineatul (5) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, abrogat prin Legea nr.86 din 28 aprilie 2016,

ridicată de către avocatul Alexandru Savva, în dosarul nr.3-741/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.