Decizie nr.93 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.106b/2018 privind interpretarea unor prevederi din Constituţia Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.106b/2018 privind interpretarea

unor  prevederi  din  Constituţia  Republicii  Moldova

nr. 93  din  06.09.2018

 (în vigoare 06.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-447 art. 178 din 30.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 20 iulie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 6 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. Pe 20 iulie 2018, dnii Tudor Deliu, Maria Ciobanu, Iurie Ţap, Lilian Carp, Grigore Cobzac şi Vadim Pistrinciuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, i-au adresat Curţii Constituţionale o sesizare prin care solicită interpretarea articolelor 1 alin.(3), 2, 7, 23 alin.(2), 38, 39, 53 alin.(1), 54 şi 56 din Constituţia Republicii Moldova, ridicând următoarele probleme:

1) Pot fi declarate nule alegerile de către instituţiile statului care au această competenţă în lipsa unor criterii fixe, stabilite de lege?

2) Sunt încălcate dreptul de vot, dreptul de a fi ales şi dreptul de a participa la administrarea treburilor publice în cazul în care alegerile sunt declarate nule în lipsa unor criterii expres prevăzute de lege?

3) Pot fi declarate nule alegerile de către instanţa de judecată din oficiu, în lipsa unei cereri motivate şi însoţite de probe?

2. De asemenea, autorii sesizării i-au solicitat Curţii Constituţionale să constate încălcările normelor şi principiilor constituţionale pretins a fi comise de către instanţele de judecată şi de către Comisia Electorală Centrală atunci când au infirmat legalitatea alegerilor locale din municipiul Chişinău, care au avut loc pe 20 mai 2018 (turul I) şi 3 iunie 2018 (turul al II-lea).

3. Prin aceeaşi sesizare, autorii i-au cerut Curţii să menţioneze în hotărârea sa care sunt fraudele electorale şi criteriile care pot conduce la declararea nulităţii alegerilor.

4. Mai mult, autorii sesizării au solicitat constatarea inacţiunii autorităţilor executive şi legislative în privinţa executării adreselor Curţii Constituţionale adoptate odată cu Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, precum şi stabilirea modului de executare a concluziilor care rezultă din aceste acte.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[…]

c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

[…]”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia;

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;

e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională.

6. Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr.1381 din 21 noiembrie 1997, sunt următoarele:

Articolul 74

Hotărârile instanţelor de judecată cu privire la contestaţii

“[…]

(4) Instanţa de judecată nu confirmă rezultatele alegerilor locale în circumscripţia respectivă în cazul constatării unor încălcări comise în timpul alegerilor sau la totalizarea rezultatelor dacă aceste încălcări au influenţat rezultatele alegerilor.

[…]”

Articolul 146

Confirmarea legalităţii alegerilor şi validarea mandatelor

“[…]

(2) Instanţele de judecată, în termen de 10 zile de la data primirii rapoartelor consiliilor electorale de circumscripţie, confirmă sau infirmă printr-o hotărâre legalitatea alegerilor din fiecare circumscripţie electorală şi o transmit, în termen de 24 de ore după adoptare, Comisiei Electorale Centrale şi consiliilor electorale de circumscripţie respective, care publică rezultatele definitive.

[…]”

Articolul 148

Alegerile nule

“Alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul operaţiilor electorale au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influenţat rezultatele votării şi atribuirea mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către Comisia Electorală Centrală în baza hotărârilor instanţelor de judecată respective.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

7. Autorii sesizării menţionează că legea nu stabileşte expres criteriile care pot conduce la declararea nulităţii alegerilor. În opinia autorilor, această omisiune legislativă le-ar acorda o marjă largă de discreţie instanţelor de judecată atunci când trebuie să decidă cu privire la confirmarea sau infirmarea legalităţii alegerilor locale. În acest context, autorii sesizării îi solicită Curţii să stabilească care sunt fraudele electorale şi criteriile care pot conduce la declararea nulităţii alegerilor.

8. De asemenea, autorii sesizării consideră că instanţele de judecată şi Comisia Electorală Centrală au interpretat în mod eronat prevederile Codului electoral, fapt care a condus la declararea nulităţii alegerilor locale din municipiul Chişinău, care au avut loc pe 20 mai 2018 (turul I) şi 3 iunie 2018 (turul al II-lea), precum şi la lipsa organizării alegerilor repetate. Astfel, autorii sesizării îi solicită Curţii să constate încălcările normelor şi principiilor constituţionale presupus a fi comise de către instanţele de judecată şi Comisia Electorală Centrală în scrutinul menţionat.

9. Mai mult, autorii sesizării susţin că, odată cu adoptarea Hotărârii nr.34 din 13 decembrie 2016, Curtea a formulat mai multe adrese prin care a constatat necesitatea revizuirii legislaţiei electorale. Totuşi, aceste adrese nu au fost executate. Prin urmare, autorii îi solicită Curţii să constate inacţiunea Parlamentului şi a Guvernului în privinţa executării adreselor menţionate, precum şi să stabilească modul de aplicare a raţionamentelor şi a observaţiilor din aceste acte ale Curţii, la următoarele alegeri parlamentare.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea menţionează că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor Parlamentului Republicii Moldova prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că autorii sesizării solicită interpretarea articolelor 1 alin.(3), 2, 7, 23 alin.(2), 38, 39, 53 alin.(1), 54 şi 56 din Constituţia Republicii Moldova, prin prisma întrebărilor menţionate la § 1 din prezenta decizie.

14. Examinând sesizarea, Curtea observă că cele trei întrebări care i-au fost adresate sunt interdependente, iar autorii acesteia solicită, de fapt, elucidarea criteriilor care pot conduce la declararea nulităţii alegerilor. În acest context, autorii sesizării au susţinut că, în lipsa unor criterii de declarare a nulităţii alegerilor, expres prevăzute de lege, instanţele de judecată au o marjă largă de discreţie atunci când trebuie să decidă cu privire la confirmarea sau la infirmarea legalităţii alegerilor locale.

15. Potrivit articolului 74 alin.(4) din Codul electoral, instanţa de judecată nu confirmă rezultatele alegerilor locale în circumscripţia respectivă în cazul constatării unor încălcări comise în timpul alegerilor sau la totalizarea rezultatelor, dacă aceste încălcări au influenţat rezultatele alegerilor. De asemenea, articolul 148 din Codul electoral stabileşte că alegerile sunt declarate nule dacă în cadrul procesului electoral au fost comise încălcări ale Codului care au influenţat rezultatele votării şi atribuirea mandatelor. Hotărârea cu privire la declararea alegerilor nule se adoptă de către Comisia Electorală Centrală, în baza hotărârilor instanţelor de judecată respective.

16. Astfel, Curtea observă că prevederile Codului electoral stabilesc un motiv general în baza căruia instanţa de judecată poate să nu confirme alegerile şi că, în consecinţă, Comisia Electorală Centrală poate să declare nulitatea alegerilor. Motivul îl reprezintă constatarea unor încălcări comise în timpul alegerilor sau la totalizarea rezultatelor, dacă aceste încălcări au influenţat rezultatele alegerilor.

17. În acest sens, Curtea constată că autorii sesizării solicită, de fapt, nu interpretarea Constituţiei, ci interpretarea dispoziţiilor legale care instituie motivul general de declarare a nulităţii alegerilor. Sub acest aspect, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că interpretarea in abstracto a unor prevederi stabilite prin legi organice ar presupune depăşirea limitelor competenţei sale, stabilite de articolul 135 alin.(1) din Constituţie (Decizia nr.1 din 15 martie 2012, § 36). Într-o asemenea situaţie, Curtea s-ar substitui legislatorului şi instanţelor de drept comun. Soluţionarea acestei probleme ţine de competenţa Parlamentului Republicii Moldova, care, potrivit articolului 66 lit.c) din Constituţie, interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării, precum şi de competenţa instanţelor de drept comun care se confruntă cu litigii în această materie. Atunci când Constituţia prevede la articolul 114 faptul că justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de către instanţele judecătoreşti, ea le acordă competenţa interpretării legilor.

18. Constatările făcute mai sus sunt suficiente pentru a declara inadmisibil acest capăt de sesizare. Totuşi, cu privire la caracterul general al prevederilor legale care stabilesc motivele de declarare a nulităţii alegerilor, Curtea ţine să menţioneze următoarele.

19. În aproape toate statele europene, motivele de declarare a nulităţii alegerilor sunt stabilite prin prevederi foarte generale. Există un consens în rândul acestor state în sensul acordării pentru autorităţile competente a unei marje largi de discreţie pentru a constata dacă neregulile din procesul electoral sunt de natură să implice declararea nulităţii alegerilor. Deşi modul de formulare a textelor legale poate varia de la stat la stat, criteriile principale în baza cărora se apreciază posibilitate declarării nulităţii alegerilor sunt: (1) dacă au avut loc încălcări în timpul desfăşurării procesului de vot sau în timpul totalizării rezultatelor alegerilor, care au făcut imposibilă stabilirea voinţei alegătorilor; sau (2) dacă neregulile şi încălcările au afectat rezultatele alegerilor. Această abordare este conformă cu prevederile Codului bunelor-practici în materie electorală, potrivit cărora “instanţa de recurs [instanţa de judecată sau autoritatea electorală] trebuie să aibă competenţa să anuleze scrutinul în cazul în care neregulile au putut influenţa rezultatul” (Raportul Comisiei de la Veneţia cu privire la nulitatea rezultatelor alegerilor locale, CDL-AD(2009)054, pct.10).

20. Astfel, Curtea reţine că prevederile Codului electoral care stabilesc competenţa instanţei de judecată de a constata nulitatea alegerilor locale, în cazul în care încălcările comise în timpul alegerilor sau la totalizarea rezultatelor au influenţat rezultatele alegerilor, sunt în deplină conformitate cu bunele-practici europene.

21. Modul în care au fost interpretate şi aplicate aceste dispoziţii legale de către instanţele de judecată şi de către Comisia Electorală Centrală nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, deci nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea nu poate reţine capătul de sesizare referitor la constatarea pretinselor încălcări ale normelor şi principiilor constituţionale comise de către instanţele de judecată şi de către Comisia Electorală Centrală la confirmarea legalităţii alegerilor locale din municipiul Chişinău, care au avut loc pe 20 mai 2018 (turul I) şi 3 iunie 2018 (turul al II-lea). Atribuţiile Curţii Constituţionale sunt stabilite în mod clar şi exhaustiv în articolul 135 alin.(1) din Constituţie şi în articolul 4 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Printre atribuţiile sale nu se numără constatarea de către aceasta a încălcării normelor şi principiilor constituţionale de către instanţele de judecată şi de către agenţii ale executivului. Îndeplinirea cerinţelor autorilor sesizării ar însemna ca judecătorii Curţii Constituţionale să-şi depăşească atribuţiile, iar Curtea să devină, eventual, o a patra instanţă.

22. Cu privire la solicitarea autorilor sesizării de a se constata pretinsa inacţiune a autorităţilor executive şi legislative privind executarea adreselor Curţii Constituţionale adoptate odată cu Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, precum şi de a stabili modul de executare a concluziilor care rezultă din aceste acte, Curtea menţionează următoarele.

23. Potrivit articolului 79 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, dacă la examinarea cauzei Curtea Constituţională constată existenţa unor lacune în legislaţie care sunt o consecinţă a nerealizării unor prevederi ale Constituţiei, ea semnalează acest fapt autorităţilor respective printr-o adresă, în vederea lichidării lor. De asemenea, potrivit articolului 28¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, în termen de trei luni, Curtea trebuie informată despre rezultatele examinării constatărilor privind lacunele reglementărilor normative, datorate nerealizării unor prevederi constituţionale, la care se face trimitere în adresă.

24. În pofida prevederilor legale exprese, există într-adevăr o tergiversare cu privire la examinarea adreselor, fapt care face posibilă menţinerea lacunelor în legislaţie. În acest context, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că lipsa de reacţie a puterii legislative şi a puterii executive pune în discuţie respectarea dispoziţiilor Legii fundamentale şi, respectiv, corectitudinea comportamentului acestor puteri faţă de Curte (Hotărârea nr.33 din 10 octombrie 2013, § 38).

25. Totuşi, Curtea nu poate admite pentru examinare în fond solicitarea autorilor sesizării de a stabili modul de executare a concluziilor ce rezultă din adresele Curţii Constituţionale adoptate odată cu Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016. De asemenea, Curtea nu poate să menţioneze expres în jurisprudenţa sa care sunt fraudele electorale şi criteriile care pot conduce la declararea nulităţii alegerilor. În aceste cazuri, Curtea s-ar substitui legislatorului, adăugând, în mod efectiv, noi reglementări în materie electorală.

26. Curtea reaminteşte că, date fiind atribuţiile autorilor sesizării, aceştia ar putea contribui la executarea adreselor Curţii Constituţionale, venind cu o propunere legislativă care să pună în operă observaţiile judecătorilor constituţionali elaborate în acestea. Mai mult, Curtea reaminteşte principiul general de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca în susţinerea intereselor sale propria lui culpă. Curtea subliniază că va ţine cont pe viitor, atunci când va trebui să decidă admisibilitatea unei sesizări înaintate de către deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova cu privire la o eventuală omisiune legislativă, de propriile lor acţiuni legislative pentru remedierea acestei situaţii. Totuşi, Curtea menţionează că îşi rezervă competenţa de a declara neconstituţională o omisiune legislativă, sesizată fiind cu o problemă concretă, după ce actorii parlamentari au depus eforturi pentru remediere situaţiei, şi nu ca urmare a solicitării interpretării normelor constituţionale raportate la o situaţie generală.

27. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea este inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea domnilor Tudor Deliu, Maria Ciobanu, Iurie Ţap, Lilian Carp, Grigore Cobzac şi Vadim Pistrinciuc, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, privind interpretarea articolelor 1 alin.(3), 2, 7, 23 alin.(2), 38, 39, 53 alin.(1), 54 şi 56 din Constituţia Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.