Decizie nr.98 din 06.08.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.66b/2020 privind interpretarea articolelor 66 lit.m) şi 72 alin.(3) lit.m) din Constituţie (atribuţia Parlamentului de a reglementa prin lege organică şi de a declara starea de urgenţă, de asediu şi de război)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.66b/2020 privind interpretarea

articolelor  66  lit. m) şi 72 alin. (3) lit. m)  din  Constituţie

(atribuţia Parlamentului de a reglementa prin lege organică

şi de a declara starea de urgenţă, de asediu şi de război)

nr. 98  din  06.08.2020

 (în vigoare 06.08.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 240 art. 145 din 23.09.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenta:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 4 mai 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 6 august 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind interpretarea articolelor 66 lit.m) şi 72 alin.(3) lit.m) în coroborare cu articolele 1, 9, 23, 60 şi 126 din Constituţie, depusă de către dnii Andrian Candu, Serghei Sîrbu şi Vladimir Cebotari, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării au solicitat interpretarea prevederilor constituţionale enunţate sub următoarele aspecte:

"a) În procesul de reglementare a stării de urgenţă, de asediu şi de război, precum şi la adoptarea actului prin care se declară această stare, pentru a asigura accesibilitatea şi previzibilitatea normei legale, este necesară explicarea modului de aplicare a normei constituţionale în relaţiile civile, prin prisma executării obligaţiilor, inclusiv reglementarea expresă a cazurilor care justifică neexecutarea obligaţiei (forţă majoră), pentru a evita interpretările eronate ale legii, abuzurile de drept şi protecţia drepturilor şi garanţiilor legitime atât ale cetăţenilor, cât şi ale agenţilor economici?

b) Poate fi considerată starea de urgenţă, de asediu şi de război, declarată de Parlamentul Republicii Moldova în conformitate cu prevederile articolelor 66 şi 72 din Constituţie, de iure, ca temei de apariţie a impedimentului care justifică neexecutarea unei obligaţii (forţă majoră), în cazul în care actul legislativ corespunzător nu reglementează expres această situaţie?

c) Poate fi considerat însuşi actul de declarare a stării de urgenţă, de asediu şi de război (spre exemplu, Hotărârea Parlamentului nr.55 din 17 martie 2020) drept temei şi fundament pentru stabilirea, de drept, a unui impediment justificativ (caz de forţă majoră)?

d) Pot fi considerate actele emise de autoritatea competentă în sarcina căreia este pusă aducerea la îndeplinire a hotărârii de declarare a stării de urgenţă, de asediu şi de război (spre exemplu, Comisia pentru Situaţii Excepţionale de pe lângă Guvernul Republicii Moldova) drept temei şi fundament pentru stabilirea, de drept, a unui impediment justificativ (caz de forţă majoră)?"

Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 66

Atribuţiile de bază [Parlamentului]

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

[...]

m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;

[...]".

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

m) regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război;

[...]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

4. Solicitând o interpretare din partea Curţii, autorii sesizării susţin că, din analiza prevederilor constituţionale, în virtutea activităţii lor de deputaţi şi a atribuţiilor care le revin în situaţii concrete, au constatat unele ambiguităţi la aplicarea unor prevederi din Constituţie, caz care poate fi soluţionat doar de către Curtea Constituţională, prin interpretarea oficială a articolelor 66 lit.m) şi 72 alin.(3) lit.m) din Constituţie.

5. În argumentarea sesizării, pentru a arata neclaritatea unor norme constituţionale la aplicarea în practică într-o situaţie concretă, autorii invocă starea de urgenţă declarată în ţară din cauza situaţiei epidemiologice provocată de virusul COVID-19. Ei afirmă că, în contextul acestei situaţii, odată cu atribuirea către Parlament a competenţei de a reglementa prin lege organică şi de a declara starea de urgenţă, de asediu şi de război, această competenţă urmează a fi realizată cu maximă diligenţă, responsabilitate şi celeritate, fără a lăsa loc de interpretări şi de abuzuri.

6. Autorii sesizării susţin că, pe lângă măsurile indicate în lege şi în hotărârea de declarare a stării de urgenţă, Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a Republicii Moldova i s-a acordat competenţa de a lua orice alte măsuri necesare în vederea prevenirii, diminuării şi lichidării consecinţelor stării de urgenţă. Măsurile prevăzute expres, precum şi cele luate prin dispoziţiile Comisiei pentru Situaţii Excepţionale, instituie şi restricţii de ordin economic, care, după natura lor, sunt imprevizibile şi frecvent conduc la imposibilitatea executării obligaţiilor contractuale asumate de către persoanele fizice şi juridice care participă la relaţiile economice.

7. De asemenea, autorii sesizării menţionează că, prin prisma articolelor 903 şi 904 din Codul civil, forţa majoră este o împrejurare de fapt care este imprevizibilă la momentul încheierii contractului şi care determină imposibilitatea executării obligaţiilor asumate prin acest contract. Sub acest aspect, autorii sesizării întreabă dacă însăşi starea de urgenţă, de asediu şi de război sau măsurile economice restrictive aplicate în această perioadă pot fi considerate ca circumstanţe care justifică neexecutarea obligaţiilor civile (cauze de forţă majoră sau impediment justificator) şi solicită interpretarea dispoziţiilor constituţionale menţionate supra, la § 2.

B. Aprecierea Curţii

8. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

9. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

10. Curtea reiterează că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor Parlamentului Republicii Moldova prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

11. Curtea constată că autorii sesizării solicită interpretarea articolelor 66 lit.m) şi 72 alin.(3) lit.m), în coroborare cu articolele 1, 9, 23, 60 şi 126 din Constituţia Republicii Moldova, prin prisma întrebărilor menţionate la § 2 din prezenta decizie.

12. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este să asigure unitatea şi perceperea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic. Interpretarea oficială este obligatorie în cazurile în care incertitudinea nu poate fi soluţionată printr-o altă procedură jurisdicţională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esenţa problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispoziţiilor constituţionale (DCC nr.69 din 27 iunie 2017, §22; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, § 19).

13. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările din această categorie cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională a cărei interpretare se solicită este incertă, ambiguă sau incompletă (DCC nr.69 din 27 iunie 2017, § 23; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, § 20).

14. Examinând sesizarea, Curtea observă că autorii acesteia solicită, de fapt, elucidarea unor probleme care ţin de efectele juridice pe care le produc starea de urgenţă şi măsurile aplicate în această perioadă asupra relaţiilor contractuale şi, în special, dacă acestea [starea de urgenţă şi măsurile aplicate] pot fi calificate ca circumstanţe care justifică neexecutarea obligaţiilor civile (forţă majoră).

15. Curtea observă că, prin întrebările formulate şi argumentele expuse, autorii sesizării îi solicită Curţii Constituţionale o consiliere juridică în privinţa unor situaţii reglementate de legislaţia infraconstituţională, competenţă pe care Constituţia nu i-o acordă.

16. Curtea reţine că Constituţia Republicii Moldova prevede că Parlamentul declară starea de urgenţă, de asediu şi de război [articolul 66 lit.m)] şi reglementează prin lege organică regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război [articolul 72 alin.(3) lit.m)]. Aceste dispoziţii constituţionale sunt clare şi din punct de vedere al întrebărilor formulate nu necesită interpretare.

17. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind interpretarea articolelor 66 lit.m) şi 72 alin.(3) lit.m) din Constituţie, depusă de către dnii Andrian Candu, Serghei Sîrbu şi Vladimir Cebotari, deputaţi în Parlament.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.