Decizie nr.98 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.116g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală (plata pentru efectuarea expertizei în cauzele penale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.116g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 142 alin.(2)

din Codul de procedură penală

(plata pentru efectuarea expertizei în cauzele penale)

nr. 98  din  06.09.2018

 (în vigoare 06.09.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-447 art. 183 din 30.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 17 august 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “şi pe cont propriu” din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl Constantin Constantinov, în dosarul nr.1-129/2018, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 17 august 2018, de către dna judecător Ecaterina Arseni de la Judecătoria Bălţi, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlui Constantin Constantinov de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal, i.e. refuzul conducătorului mijlocului de transport de a trece examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de a i se preleva probe biologice în cadrul acestui examen medical.

4. Pe 2 mai 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Igor Chiriac i-a solicitat instanţei de judecată dispunerea efectuării unei expertize judiciare în vederea constatării existenţei anumitor intervenţii în imaginile video şi în înregistrările audio efectuate de către poliţie în timpul reţinerii dlui Constantin Constantinov. Această înregistrare i-a fost prezentată instanţei de către acuzatorul de stat ca probă în susţinerea învinuirii dlui Constantin Constantinov de comitere a infracţiunii prevăzute la articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal. Totodată, pe 8 iunie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, procurorul a solicitat respingerea cererii privind dispunerea efectuării unei expertize, invocând faptul că nu există intervenţii în înregistrarea audio-video prezentată. Deocamdată, instanţa de judecată nu s-a pronunţat pe marginea cererii privind dispunerea efectuării unei expertize judiciare.

5. Între timp, prin răspunsul nr.1864 din 5 august 2018 al Centrului naţional de expertize judiciare (C.N.E.J.) al Ministerului Justiţiei, dlui avocat Igor Chiriac i s-a comunicat faptul că, actualmente, C.N.E.J. nu realizează expertize ale înregistrărilor video, din cauza lipsei specialiştilor în acest domeniu. De asemenea, C.N.E.J. a precizat că poate efectua doar expertiza înregistrării audio în discuţie, în vederea stabilirii intervenţiilor în aceasta. În conformitate cu Anexa nr.1 la Hotărârea Guvernului nr.194 din 24 martie 2017 pentru aprobarea tarifelor la serviciile de expertiză judiciară şi extrajudiciară este necesară achitarea sumei de 2100 de lei.

6. Pe 10 august 2018, dl Constantin Constantinov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “şi pe cont propriu” din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală.

7. Prin încheierea Judecătoriei Bălţi, sediul central, din 13 august 2018, s-a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 142

Temeiurile pentru dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare

“(1) Expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror.

(2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată este obligată să remită instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare. Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părţilor se prezintă de către parte organului de urmărire penală, procurorului sau instanţei de judecată, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în care, reieşind din concluziile formulate de experţi în rapoartele de expertiză anterioare, se constată inoportunitatea dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părţi, iar efectuarea unei alte expertize va condiţiona tergiversarea procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată respinge cererea părţilor.

[…]”

Articolul 143

Cazurile când efectuarea expertizei judiciare este obligatorie

“(1) Expertiza judiciară se dispune şi se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea:

1) cauzei morţii;

2) gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor integrităţii corporale;

3) stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, inculpatului – în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător drepturile şi interesele legitime în procesul penal;

3¹) stării psihice şi fizice a persoanei în privinţa căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante;

4) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate – în cazurile în care această circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă vârsta lipsesc sau prezintă dubiu;

5) stării psihice sau fizice a părţii vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe just împrejurările ce au importanţă pentru cauza penală şi de a face declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată;

6) altor cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.”

Articolul 229

Plata cheltuielilor judiciare

“(1) Cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni

“În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:

[…]

expertiză judiciară – activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravenţional (denumit în continuare proces judiciar) în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar;

[…]”

Articolul 75

Plata pentru serviciile de efectuare a expertizei judiciare

“(1) Expertiza judiciară se efectuează cu condiţia că solicitantul achită în prealabil costurile acesteia. În cazul în care solicitantul expertizei este o instituţie publică, pentru efectuarea expertizei judiciare este suficientă prezentarea prealabilă a unei garanţii privind plata ulterioară, acceptată de către instituţia de expertiză judiciară sau de către expertul judiciar, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară.

(2) Costurile expertizelor judiciare şi extrajudiciare, efectuate de către instituţiile publice de expertiză judiciară, se stabilesc de Guvern.

(3) În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.142 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

(4) Plata pentru expertiza judiciară dispusă în cauzele contravenţionale se achită din mijloacele bugetare ale ordonatorului expertizei.

(5) Plata pentru expertizele judiciare în cauzele civile se face anticipat de către partea care a solicitat expertiza, fapt menţionat în actul de dispunere a expertizei judiciare.

(6) Costurile expertizelor judiciare efectuate la solicitarea Agentului Guvernamental sau a Avocatului Poporului sunt suportate din bugetul de stat.

(7) Plata cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor judiciare suportate din bugetul de stat se face conform procedurii prevăzute de legislaţia de procedură.

(8) Ca excepţie, în cazul în care solicitantul are o situaţie materială precară, este o persoană cu dizabilităţi sau este beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu până la 50%.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că, spre deosebire de acuzatorul de stat, inculpatul este obligat să achite o plată (a cărei mărime este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.194 din 24 martie 2017), în ipoteza solicitării de către acesta a dispunerii unei expertize judiciare. Astfel, se aduce atingere principiului egalităţii armelor.

12. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a subliniat că neefectuarea unei expertize judiciare necesare într-o cauză penală, din cauza neachitării plăţii pentru aceasta, este de natură să conducă la o încălcare a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 20, 21 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Constantin Constantinov, parte în dosarul nr.1-129/2018, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea reţine că potrivit articolului 142 alin.(2) din Codul de procedură penală:

“Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sunt în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanţei de judecată, să înainteze instituţiei publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. […]”

18. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că textul “şi pe cont propriu” din norma citată îi impune persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni obligaţia de a achita o plată (a cărei mărime este stabilită prin Hotărârea Guvernului nr.194 din 24 martie 2017), în ipoteza solicitării de către acesta a dispunerii efectuării unei expertize judiciare, fapt care ar contraveni articolelor 20 (care garantează dreptul la un proces echitabil), 21 (care garantează prezumţia de nevinovăţie) şi 26 (care garantează dreptul la apărare) din Constituţie.

19. Curtea reţine că, prin definiţie, expertiza judiciară reprezintă o activitate de cercetare ştiinţifico-practică, efectuată în cadrul procesului civil, penal sau contravenţional, în scopul aflării adevărului prin efectuarea unor cercetări metodice, cu aplicarea de cunoştinţe speciale şi procedee tehnico-ştiinţifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu privire la anumite fapte, circumstanţe, obiecte materiale, fenomene şi procese, corpul şi psihicul uman, ce pot servi drept probe într-un proces judiciar (a se vedea articolul 2 din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar).

20. Motivele pentru dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare sunt prevăzute la articolul 142 din Codul de procedură penală. Astfel, alineatul (1) al acestui articol prevede că expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei judiciare. Dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală, de către procuror sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu, de către organul de urmărire penală sau de procuror. Totodată, prin articolul 143 din Codul de procedură penală legislatorul a stabilit cazurile în care este obligatorie efectuarea expertizei.

21. Curtea observă că, în baza articolului 19 alin.(3) din Codul de procedură penală, procurorul (organul de urmărire penală) are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atât circumstanţele care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât şi cele care îl dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau agravează răspunderea. Această normă îşi găseşte dezvoltarea în articolul 100 alin.(1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, adică strângerea şi verificarea probelor, în favoarea şi în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea altor participanţi la proces, precum şi de către instanţă, la cererea părţilor, prin procedeele probatorii prevăzute de Codul de procedură penală.

22. Prin urmare, dispunerea unei expertize judiciare constituie o obligaţie procesuală a procurorului (organului de urmărire penală), în faza de urmărire penală, dacă circumstanţele cauzei o justifică. Expertiza urmează a fi dispusă şi în favoarea învinuitului pentru a respecta drepturile procesuale ale acestuia, inclusiv principiul egalităţii armelor. În cazul unei omisiuni a procurorului (organului de urmărire penală) de a respecta o asemenea obligaţie, persoanele interesate pot utiliza instrumentele procesuale prevăzute în instituţia controlului judiciar al procedurii prejudiciare. Părţile interesate pot solicita efectuarea unei expertize judiciare la judecarea cauzei în prima instanţă sau în instanţa de apel. În mod firesc, în toate cazurile, cheltuielile suportate pentru efectuarea expertizelor sunt suportate de la bugetul de stat. Aşadar, efectuarea unei expertize judiciare pentru constatarea circumstanţelor cauzei constituie o obligaţie pozitivă a autorităţilor, ce derivă din articolul 124 alin.(1) din Constituţie, iar dreptul părţilor de a solicita efectuarea unei expertize din iniţiativă proprie şi pe cont propriu este o garanţie suplimentară prevăzută de normele procesuale.

23. După această clarificare, Curtea menţionează că, potrivit articolului 75 alin.(3) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară şi statutul expertului judiciar, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală.

24. Sub acest aspect, Curtea constată că în cazurile în care organul de urmărire penală şi, în special, procurorul este obligat, ope legis, să dispună efectuarea unei expertize judiciare (prevăzute la articolul 143 din Codul de procedură penală) cheltuielile pentru aceasta sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat. Astfel, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit în jurisprudenţa sa că aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina acuzatului (e.g. vezi Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 8 noiembrie 2017, în dosarul nr.1ra-1542/2017; Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 februarie 2018, în dosarul nr.1ra-473/2018; Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 mai 2018, în dosarul nr.1ra-946/2018; Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 mai 2018, în dosarul nr.1ra-971/2018). Dimpotrivă, în cazurile prevăzute la articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală, i.e. atunci când părţile doresc să fie dispusă şi efectuarea altor expertize (care ar fi relevante, în opinia lor), acestea vor suporta şi cheltuielile corespunzătoare. Aşadar, în ipoteza în discuţie, expertiza judiciară se efectuează cu condiţia ca solicitantul să achite costurile ei.

25. Totuşi, cu titlu de excepţie, potrivit articolului 75 alin.(8) din Legea nr.68 din 14 aprilie 2016, în cazul în care solicitantul are o situaţie materială precară, este o persoană cu dizabilităţi sau este beneficiar de pensie pentru limită de vârstă, prin decizia conducătorului instituţiei publice de expertiză judiciară sau a expertului judiciar căruia i-a fost dispusă efectuarea expertizei judiciare, în cazul în care acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui birou de expertiză judiciară, taxele pentru expertiza judiciară pot fi reduse cu până la 50%.

26. Mai mult, în conformitate cu articolul 229 alin.(1) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt suportate de către condamnat sau sunt trecute în contul statului.

27. În subsidiar, persoana poate contesta hotărârea instanţei, inclusiv în partea ce ţine de plata pentru efectuarea expertizei judiciare.

28. Suplimentar, Curtea mai menţionează că, în cazul efectuării unei expertize pe cont propriu, determinată de omisiunea autorităţilor de a o efectua şi o eventuală pronunţare a unei sentinţe de achitare, persoana poate solicita repararea prejudiciului în conformitate cu Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

29. În consecinţă, prevederea contestată este compensată în mod suficient cu garanţii procesuale, inclusiv în cadrul procesului ulterior în faţa instanţei de judecată, astfel încât nu este de natură să conducă la o încălcare a articolelor 20, 21 şi 26 din Constituţie.

30. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “şi pe cont propriu” din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “şi pe cont propriu” din articolul 142 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl Constantin Constantinov, în dosarul nr.1-129/2018, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.