Decizie nr.98 din 28.07.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare (condiţiile de încadrare în funcţia publică cu statut special)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.235g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.f)

din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la

sistemul administraţiei penitenciare

(condiţiile de încadrare în funcţia

publică cu statut special)

nr. 98  din  28.07.2025

 (în vigoare 28.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 498-501 art.122 din 24.09.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 28 noiembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ridicată de dl avocat Alexandru Terziman, în interesele dlui Denis Tudorache, în dosarul nr.3-1193/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Ina Pruteanu de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o sentinţă din 11 iunie 2012, Judecătoria Militară l-a eliberat pe dl Denis Tudorache de răspundere penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) (conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe) din Codul penal şi l-a tras la răspundere contravenţională, sancţionându-l cu o amendă.

4. Printr-o încheiere din 19 septembrie 2023, Judecătoria Chişinău l-a reabilitat pe dl Denis Tudorache.

5. La 5 martie 2024, dl Denis Tudorache a formulat o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, avându-l ca terţ pe dl Veaceslav Vasiliţia, prin care a solicitat, între altele, anularea răspunsurilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind refuzul de admitere la concurs şi obligarea acesteia de a emite un act administrativ favorabil privind admiterea candidaturii dlui Denis Tudorache la concursul privind funcţia de şef al Secţiei siguranţă şi regim penitenciar din Penitenciarul nr.10, anularea rezultatelor concursului desfăşurat şi organizarea unui concurs repetat. Potrivit reclamantului, refuzul de a fi admis la concurs s-a bazat pe prevederile articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017, care nu permite admiterea candidaţilor la concurs nici dacă aceştia au fost reabilitaţi printr-o hotărâre judecătorească.

6. În cadrul examinării contestaţiei, dl avocat Alexandru Terziman a ridicat, în interesele dlui Denis Tudorache, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, care prevede că poate obţine calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni, nu se află sub urmărire penală şi nu a fost liberată de răspundere penală pe baza motivelor stabilite la articolul 53 din Codul penal.

7. Printr-o încheiere din 25 noiembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"[...]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, sunt următoarele:

Articolul 22

Condiţii pentru încadrarea în funcţia publică cu statut special

"(1) Poate obţine calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

[...]

f) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni, nu se află sub urmărire penală şi nu a fost liberată de răspundere penală în temeiurile indicate la art.53 din Codul penal;

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate instituie o condiţie restrictivă la încadrarea în funcţia publică cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, care se aplică inclusiv în cazul unei persoane reabilitate printr-o hotărâre judecătorească, şi nu permite o individualizare a fiecărui caz.

11. Astfel, autorul excepţiei consideră că această restricţie stabileşte criterii prea vaste şi îi îngrădeşte dreptul la muncă de o manieră disproporţionată.

12. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 16, 23, 43 şi 54 din Constituţie şi articolului 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul controlului de constituţionalitate îl fac prevederile articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300, care nu au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.

17. Cu privire la aplicabilitatea normei contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se examinează o cerere de chemare în judecată prin care se solicită, între altele, anularea refuzului de admitere la un concurs privind ocuparea unei funcţii publice cu statut special în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, bazat pe prevederile contestate. Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea avea în vedere prevederile criticate.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.23 din 28 martie 2024, § 15; DCC nr.56 din 4 iunie 2024, § 18).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.126 din 10 octombrie 2023, § 37).

21. Autorul sesizării consideră că, din perspectiva articolului 43 din Constituţie, prevederile contestate instituie o condiţie restrictivă absolută la încadrarea în funcţia publică cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, aplicabilă şi în cazul unei persoane reabilitate printr-o hotărâre judecătorească.

22. Referitor la incidenţa acestui articol, cu titlu de principiu, Curtea reiterează că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită din start ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea DCC nr.185 din 25 noiembrie 2021, § 31 şi DCC nr.139 din 26 octombrie 2023, § 24). De asemenea, este necesar ca exercitarea unor funcţii importante din perspectiva interesului general al societăţii să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse condiţii şi restricţii mai stricte (a se vedea HCC nr.6 din 22 martie 2011, § 2; DCC nr.9 din 5 martie 2024, § 28; DCC nr.133 din 17 octombrie 2024, § 27).

23. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă se referă la posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legislator, şi nu stabileşte obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Cu alte cuvinte, alegerea profesiei este liberă din momentul în care condiţiile solicitate pentru practicarea acesteia sunt îndeplinite (a se vedea HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 81).

24. De asemenea, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a subliniat în jurisprudenţa sa că o restricţie privind accesul la funcţii în serviciul interesului public ar putea avea consecinţe asupra exercitării dreptului la respectarea "vieţii private", în sensul articolului 8 din Convenţie, având în vedere că aceasta împiedică persoana care se plânge să exercite o profesie care corespunde calificărilor sale profesionale. Totuşi, de principiu, statele au un interes legitim de a reglementa condiţiile de angajare în serviciul public (a se vedea Naidin v. România, 21 octombrie 2014, §§ 32, 49; Pişkin v. Turcia, 15 decembrie 2020, § 213). Cerinţa loialităţii unui angajat faţă de stat este o condiţie inerentă a angajării în cadrul autorităţilor statului responsabile de protejarea şi asigurarea interesului general (a se vedea Sidabras şi Džiautas v. Lituania, 27 iulie 2004, § 57).

25. În acest context, orice procedură penală implică anumite consecinţe pentru viaţa privată a unei persoane care a comis o infracţiune. Acestea sunt compatibile cu articolul 8 din Convenţie, cu condiţia să nu depăşească consecinţele normale şi inevitabile ale unei astfel de situaţii (a se vedea Lekavičienė v. Lituania, 27 iunie 2017, § 53; Jankauskas v. Lituania (nr.2), 27 iunie 2017, § 76).

26. Totodată, restricţiile impuse de stat privind posibilitatea de angajare la un loc de muncă în serviciul public pot fi justificate din perspectiva Convenţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Sidabras şi Džiautas v. Lituania, 27 iulie 2004, § 58; Žičkus v. Lituania, 7 aprilie 2009, § 31).

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că natura profesională distinctă a funcţiei publice cu statut special este determinată de tipul, sarcinile şi condiţiile de exercitare a atribuţiilor de serviciu, fapt care impune asumarea unei conduite speciale şi restricţii individuale, restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale şi instituirea de incompatibilităţi (a se vedea DCC nr.104 din 7 octombrie 2019, § 21).

28. În această cauză, Curtea observă că sistemul administraţiei penitenciare exercită, în limitele stabilite de legislaţie, competenţe în domeniul justiţiei, al securităţii statului şi al ordinii publice. Totodată, Administraţia Naţională a Penitenciarelor exercită atribuţiile şi implementează politica statului în domeniul punerii în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv, a sancţiunii arestului contravenţional, precum şi a măsurilor de siguranţă aplicate persoanelor private de libertate (articolele 9 alin.(1), 13 alin.(1) din Legea nr.300).

29. Pentru realizarea obiectivelor stabilite, între altele, Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi instituţiile subordonate: (i) asigură punerea în executare a pedepselor penale privative de libertate, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv şi a sancţiunii arestului contravenţional; (ii) asigură ordinea de drept, legalitatea şi egalitatea în instituţiile penitenciare, securitatea persoanelor private de libertate, inclusiv în timpul escortării acestora, a personalului din cadrul sistemului administraţiei penitenciare şi a persoanelor aflate pe teritoriul instituţiilor penitenciare; (iii) menţin regimul de intrare, ieşire, precum şi ordinea publică la punctele de control şi de trecere în instituţiile penitenciare; (iv) efectuează activităţi speciale de investigaţii în modul stabilit de lege; (v) escortează persoanele în privinţa cărora sentinţa nu a devenit definitivă şi condamnaţii, inclusiv cei transferaţi în/din străinătate. Totodată, sistemul administraţiei penitenciare este obligat, inter alia, (i) să aplice faţă de deţinuţi măsurile de influenţare şi de constrângere prevăzute de legislaţie; (ii) să aplice forţa fizică şi mijloacele speciale, să folosească şi să aplice arma de foc, în cazurile şi în modul stabilite de lege (articolele 13 alineatul (2) literele a), b), c), e), h) şi 14 alineatul (2) literele b), g) din Legea nr.300).

30. Statutul funcţionarului public cu statut special din cadrul sistemului administraţiei penitenciare este definit de natura atribuţiilor de serviciu, care implică îndatoriri şi riscuri specifice. În realizarea atribuţiilor de serviciu, acest funcţionar public cu statut special este învestit cu exercitarea prerogativelor de putere publică în limita competenţelor stabilite prin lege. În executarea misiunilor de pază, escortare şi supraveghere a persoanelor private de libertate, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, funcţionarul public cu statut special poate folosi, în condiţiile legii, tehnica, mijloacele speciale şi armamentul din dotare (articolul 17 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.300). Totodată, funcţionarilor publici cu statut special le este interzis să abuzeze de calitatea lor oficială şi să compromită, prin activitatea lor privată ori publică, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care fac parte. Mai mult, aceştia sunt obligaţi să respecte şi să protejeze viaţa, sănătatea şi demnitatea persoanelor private de libertate, drepturile şi libertăţile acestora (articolele 62 alin.(1) lit.b) şi 63 alin.(1) lit.e) din aceeaşi Lege).

31. Aşadar, pentru a îndeplini competenţele în domeniile menţionate, legislatorul a înzestrat funcţionarii publici cu statut special din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu un ansamblu de drepturi şi obligaţii care le evidenţiază specificul activităţii şi îi deosebesc de titularii altor funcţii publice (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.47 din 14 mai 2024, § 38).

32. Astfel, având în vedere aceste considerente şi necesitatea de a proteja funcţionarea sistemului de justiţie în ansamblu, Curtea observă că legislatorul, din perspectiva reglementării regimului executării pedepselor competenţă prevăzută la articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, a stabilit condiţii mai stricte pentru încadrarea în funcţia publică în discuţie, potrivit cărora poate obţine calitatea de funcţionar public cu statut special persoana care: (i) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea de infracţiuni, (ii) nu se află sub urmărire penală; (iii) nu a fost liberată de răspundere penală în temeiurile indicate la articolul 53 din Codul penal (articolul 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300). Totodată, persoanele care exercită funcţii publice în cadrul sistemului administraţiei penitenciare au obligaţia să întrunească această condiţie atât la intrarea în funcţia publică, cât şi în timpul exercitării acesteia. Astfel, atunci când o persoană alege şi acceptă să activeze într-o funcţie publică, aceasta acceptă şi condiţiile legitime stabilite pentru exercitarea funcţiei respective (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.72 din 27 mai 2021, § 28).

33. Mai mult, Curtea subliniază că legislatorul nu a impus nicio restricţie în ceea ce priveşte perspectivele de angajare în alte funcţii publice în privinţa cărora nu sunt necesare condiţii de accedere şi exercitare la fel de exigente sau în alte funcţii din domeniul privat (a se vedea, mutatis mutandis, Naidin v. România, 21 octombrie 2014, § 55; Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 60).

34. În consecinţă, Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării care pretinde o neconcordanţă între articolul 43 din Constituţie şi prevederile contestate. Astfel, nici articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

35. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) litera d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 22 alin.(1) lit.f) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare, ridicată de dl avocat Alexandru Terziman, în interesele dlui Denis Tudorache, în dosarul nr.3-1193/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.