Decizie nr.23 din 28.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.276g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal (subiectul încălcării regulilor de protecţie a muncii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.276g/2023

privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 183 alin.(1) din Codul penal

(subiectul încălcării regulilor

de protecţie a muncii)

nr. 23  din  28.03.2024

 (în vigoare 28.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.184-187 art. 60 din 25.04.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 decembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dna avocat Ana Iavorschi-Baidaus, în interesele dlui Boet Jim, în dosarul 1-131/2023, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Ghenadie Bîrsan de la Judecătoria Edineţ, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Boet Jim este învinuit de pretinsa încălcare a regulilor de protecţie a muncii, încălcare care a provocat, din cauza imprudenţei manifestate, decesul unei persoane. Fapta este incriminată de articolul 183 alin.(2) din Codul penal. Cauza sa penală se află pe rolul Judecătoriei Edineţ, sediul central.

4. La 12 decembrie 2023, dna avocat Ana Iavorschi-Baidaus a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală" din articolul 183 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 20 decembrie 2023, dl judecător Ghenadie Bîrsan a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 183

Încălcarea regulilor de protecţie a muncii

"(1) Încălcarea de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală a tehnicii securităţii, a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii, dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 100 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi acţiune care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane

se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării consideră că respectarea regulilor de protecţie a muncii reprezintă atât obligaţia angajatorului, cât şi a angajatului. Totuşi, norma contestată sancţionează doar persoana cu funcţie de răspundere, deşi, în realitate, încălcarea regulilor de protecţie a muncii a fost comisă de angajat. Aşadar, în opinia autorului, norma contestată este o sursă de insecuritate juridică şi derogă de la principiul răspunderii personale pentru fapta comisă.

9. În fine, autorul susţine că articolul 183 alin.(1) din Codul penal este contrar articolelor 1 alin.(3), 16, 20 şi 21 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 183 alin.(1) din Codul penal. Curtea constată că această normă a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr.13 din 14 martie 2024, Curtea a declarat inadmisibile argumentele autorului sesizării nr.220g/2023, care susţinea caracterul ambiguu şi imprevizibil al textelor "tehnica securităţii", "igiena industrială" şi "alte reguli de protecţie" din articolul 183 alin.(1) din Codul penal. Aşadar, această situaţie nu constituie un impediment pentru că în prezenta sesizare se solicită controlul constituţionalităţii articolului 183 alin.(1) din Codul penal din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea §§ 8-9 supra; DCC nr.117 din 28 septembrie 2023, § 16).

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii iniţiată pe baza alin.(2) al articolului 183 din Codul penal. Curtea observă că alineatul (1) din acest articol incriminează varianta tip a infracţiunii de încălcare a regulilor de protecţie a muncii. Totodată, alineatul (2) al aceluiaşi articol agravează răspunderea pentru acţiunea prevăzută de alin.(1), dacă prin aceasta s-a provocat, din imprudenţă, decesul unei persoane. Prin urmare, Curtea admite că instanţele de drept comun vor aplica norma contestată la examinarea cauzei.

15. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problema de drept ridicată de autorul sesizării face incidente dispoziţiile constituţionale invocate.

16. În sesizare, autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei) din Constituţie.

17. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.17 din 10 octombrie 2023, § 21).

18. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.50 din 2 mai 2023, § 22). Curtea a subliniat că nu-l poate substitui pe autorul excepţiei la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate (DCC nr.52 din 4 mai 2023, § 27).

19. Cu referire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia nevinovăţiei, autorul critică opţiunea legislatorului naţional de a reglementa răspunderea penală pentru încălcarea regulilor de protecţie a munci în privinţa persoanei cu funcţie de răspundere sau persoanei care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.

20. Totodată, prezumţia nevinovăţiei este garantată de articolul 6 § 2 din Convenţie şi constituie unul din elementele unui proces penal echitabil (a se vedea DCC nr.81 din 18 iulie 2023, § 22). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că, privită ca o garanţie procedurală în contextul procesului penal, prezumţia nevinovăţiei impune, inter alia, exigenţe în privinţa sarcinii probei şi a prezumţiilor de fapt sau de drept. Dreptul de a fi prezumat nevinovat nu este absolut, de vreme ce prezumţiile de fapt sau de drept operează în orice sistem de drept penal. Statele contractante pot, în principiu şi în anumite condiţii, să pedepsească o faptă, indiferent dacă rezultă din intenţia criminală sau dintr-o neglijenţă. Deşi Convenţia nu priveşte asemenea prezumţii cu indiferenţă, acestea nu sunt interzise, de principiu, atât timp cât statele rămân în cadrul limitelor rezonabile, având în vedere importanţa situaţiei în discuţie şi garantând drepturile apărării (a se vedea Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988, § 28; Busuttil v. Malta, 3 iunie 2021, §§ 46-47; DCC nr.35 din 19 aprilie 2018, § 20).

21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, aceste limite vor fi depăşite atunci când o prezumţie face imposibil pentru o persoană să se exonereze de acuzaţiile împotriva sa, lipsind-o astfel de beneficiul articolului 6 § 2 din Convenţie (G.I.E.M. S.R.L. şi alţii v. Italia, [MC], 28 iunie 2018, § 243).

22. De exemplu, în cauza Busuttil v. Malta, 3 iunie 2021, Curtea Europeană a constatat că utilizarea prezumţiei legale prin care directorul unei companii a fost găsit vinovat de neplata taxelor a fost rezonabilă. În acest sens, Curtea Europeană a observat că tribunalele naţionale nu au aplicat regulile referitoare la sarcina probei de o manieră incompatibilă cu prezumţia nevinovăţiei. Mai mult, având în vedere că această cauză viza neplata contribuţiilor în fondul asigurările sociale şi de sănătate publică, care sunt plătite parţial de către companii în calitate de angajatori, rolul directorului în acest sistem are o importanţă considerabilă. Prin urmare, în opinia Curţii era firesc ca legea să prevadă că ultimul, care avea calitatea de director, îşi asumă obligaţia de a plăti taxele relevante, atât timp cât unele mijloace de apărare rămân la dispoziţia sa (a se vedea §§ 53, 55).

23. În acest sens, Curtea notează că, pe baza competenţei sale de a reglementa prin lege organică infracţiunile, prevăzută de articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul a atribuit o calitate specială subiectului infracţiunii de încălcare a regulilor de protecţie a muncii, i.e. să deţină o funcţie de răspundere sau să gestioneze o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.

24. Totodată, Curtea observă că Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.186 din 10 iulie 2008 pune în sarcina angajatorului obligaţia asigurării securităţii şi sănătăţii în muncă. Articolele 9 şi 10 din această Lege prevăd obligaţiile generale ale angajatorului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi instituie principiul responsabilităţii angajatorului. Mai mult, există un şir de acte normative care detaliază întinderea obligaţiilor angajatorului. Unele dintre acestea au fost analizate la § 22 din Decizia nr.13 din 14 martie 2024, care sunt relevante şi pentru această sesizare.

25. Mai mult, Curtea a menţionat anterior, prin trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene, că persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca aceştia să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (a se vedea DCC nr.44 din 14 mai 2018, § 31; DCC nr.29 din 18 martie 2021, § 22).

26. Aşadar, deşi se poate susţine că legislatorul a operat cu o prezumţie legală atunci când a reglementat răspunderea penală pentru încălcarea regulilor de protecţie a muncii, Curtea reţine că persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală poate răsturna acuzaţiile împotriva sa. Aceasta poate oferi explicaţii rezonabile şi credibile care să demonstreze că nu a manifestat neglijenţă faţă de obligaţiile sale şi a exercitat toată diligenţa necesară pentru a preveni încălcarea regulilor de protecţie a muncii (a se vedea Busuttil v. Malta, 3 iunie 2021, § 49; DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 68).

27. Totodată, Curtea notează că nimic din norma contestată nu face inaplicabilă sarcina acuzării de a demonstra vinovăţia persoanei. Persoana acuzată beneficiază de prezumţia de nevinovăţie atât timp cât vinovăţia sa nu este stabilită "dincolo de orice îndoială rezonabilă" (a se vedea DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 29).

28. Astfel, Curtea consideră că norma contestată nu face incident, din perspectiva controlului abstract de constituţionalitate, articolul 21 din Constituţie.

29. Curtea subliniază că, pe baza obligaţiilor pozitive care decurg din articolul 2 din Convenţia Europeană, autorităţile sunt obligate să adopte un cadru legal şi administrativ care să descurajeze în mod efectiv ameninţările la adresa vieţii umane, în contextul oricărei activităţi, indiferent dacă este privată sau publică. De asemenea, această obligaţie este aplicabilă în contextul regulilor de siguranţă la locul de muncă şi de siguranţă industrială. În cazul unei vătămări care pune în pericol viaţa sau în caz de deces, această obligaţie impune existenţa unui sistem judiciar independent care să asigure aplicarea cadrului legal prin oferirea unui remediu corespunzător. Un sistem judiciar efectiv, conform articolului 2 din Convenţie, poate, iar în anumite circumstanţe trebuie să recurgă la dreptul penal (a se vedea Kosmata v. Ucraina, 15 ianuarie 2015, §§ 49-50).

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu pot fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 183 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dna avocat Ana Iavorschi-Baidaus, în interesele dlui Boet Jim, în dosarul 1-131/2023, pendinte la Judecătoria Edineţ, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.