Departamentul Poliţiei de Frontieră\rOrdin nr.500 din 21.11.2013 cu privire la aprobarea Codului deontologic al poliţistului de frontieră

DEPARTAMENTUL POLIŢIEI DE FRONTIERĂ

O R D I N

cu privire la aprobarea Codului deontologic al poliţistului de frontieră

nr. 500  din  21.11.2013

 (în vigoare 13.12.2013) 

Monitorul Oficial nr.291-296 art.1839 din 13.12.2013

* * *

În temeiul articolelor 12, 18 şi 34 din Legea nr.283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliţia de Frontieră şi în conformitate cu prevederile punctului 22 şi 23 subpunctul 2) din "Regulamentul Departamentului Poliţiei de Frontieră", aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 19 iunie 2012,

ORDON:

1. Se aprobă Codul deontologic al poliţistului de frontieră (se anexează).

2. Şefii subdiviziunilor Departamentului Poliţiei de Frontieră şi conducătorii subdiviziunilor menţionate în anexa nr.3 a Hotărîrii Guvernului nr.434 din 19 iunie 2012 "Cu privire la Poliţia de Frontieră" vor asigura:

- informarea personalului la încadrarea în Poliţia de Frontieră privind prevederile Codului deontologic al poliţistului de frontieră, contra semnătură;

- respectarea Codului deontologic al poliţistului de frontieră de către personalul din subordine.

3. Ordinul nr.233 din 13.06.2008 cu privire la aprobarea Codului de etică şi deontologie a grănicerului se abrogă.

4. Controlul asupra executării prezentului ordin mi-l asum personal.

5. Prezentul ordin intră în vigoare din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

APROBAT

prin Ordinul şefului Departamentului

Poliţiei de Frontieră

nr.500 din 21 noiembrie 2013

CODUL DEONTOLOGIC AL POLIŢISTULUI DE FRONTIERĂ

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Codul deontologic al poliţistului de frontieră (în continuare – Cod) stabileşte regulile de conduită ale poliţistului de frontieră în exercitarea atribuţiilor funcţionale, precum şi în afara acestora, indiferent de funcţia sau de gradul deţinut.

2. Scopul prezentului Cod este de a specifica standardele de integritate şi conduită ce trebuie respectate de poliţiştii de frontieră, formarea şi promovarea unei culturi profesionale adecvate, prevenirea abaterilor disciplinare, informarea publicului cu privire la conduita profesională a poliţiştilor de frontieră, crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni, între alte autorităţi ale administraţiei centrale şi locale, organe de drept, organizaţii, instituţii internaţionale, organizaţii nonguvernamentale, pe de o parte, şi Poliţia de Frontieră, pe de altă parte.

3. Poliţiştii de frontieră sunt angajaţi cu statut special ai Poliţiei de Frontieră investiţi cu împuterniciri în limitele competenţelor legale, care poartă, de regulă, uniformă şi care îndeplinesc sarcini de control al frontierei, de combatere a migraţiei ilegale şi criminalităţii transfrontaliere, precum şi alte atribuţii stabilite în legislaţie.

4. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să respecte deontologia profesională, care cuprinde reguli specifice derivate din particularităţile şi exigenţele profesiei lor stabilite în actele normative în vigoare şi de prezentul Cod. Respectarea principiilor şi a regulilor din prezentul Cod reprezintă o datorie de onoare a poliţiştilor de frontieră.

5. Deontologia poliţistului de frontieră cuprinde totalitatea normelor, regulilor, principiilor şi valorilor privind atitudinea lui faţă de societate, cetăţeni şi colegi, sarcinile de serviciu manifestată în exercitarea atribuţiilor legale, precum şi în comportamentul din viaţa cotidiană.

6. Orice persoană are dreptul să solicite poliţiştilor de frontieră respectarea regulilor de conduită prevăzute în prezentul Cod în raport cu aceştia.

7. Principiile care guvernează conduita profesională a poliţiştilor de frontieră sunt următoarele:

1) legalităţii – în exercitarea atribuţiilor ce le revin, poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să respecte Constituţia Republicii Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

2) echităţii – în exercitarea atribuţiilor lor funcţionale poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să trateze imparţial, corect şi echitabil toate persoanele cu care intră în contact;

3) confidenţialităţii – poliţiştii de frontieră trebuie să asigure securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor, obţinute în exercitarea atribuţiilor funcţionale;

4) profesionalismului – presupune aplicarea corectă şi responsabilă a cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor practice de către poliţiştii de frontieră pentru exercitarea atribuţiilor funcţionale;

5) transparenţei – poliţiştii de frontieră trebuie să asigure accesul populaţiei la informaţiile cu caracter public în conformitate cu legislaţia în vigoare;

6) imparţialităţii – obligativitatea unei atitudini obiective şi neutre a poliţiştilor de frontieră faţă de orice interes personal, economic, politic, religios etc;

7) disponibilităţii – capacitatea poliţiştilor de frontieră de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care nu ţin de competenţa sau atribuţiile lor;

8) respectului – se manifestă prin consideraţia pe care poliţiştii de frontieră o acordă persoanelor, colegilor, superiorilor, subordonaţilor, drepturilor şi libertăţilor acestora, instituţiilor, legilor, normelor deontologice;

9) integrităţii morale – poliţiştii de frontieră nu pot solicita, accepta sau transmite, direct sau indirect, un avantaj ori un beneficiu în exercitarea funcţiei deţinute sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;

10) priorităţii interesului public – datoria poliţiştilor de frontieră de a considera interesul public mai presus decît interesul personal în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

11) loialităţii – se exprimă prin ataşamentul faţa de instituţie şi valorile promovate de aceasta, adeziunea conştientă manifestată de către poliţiştii de frontieră, din proprie iniţiativă, faţă de obiectivele instituţiei, respectul faţă de ierarhia instituţiei, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidenţialităţii informaţiilor obţinute în exercitarea atribuţiilor profesionale.

II. NORMELE GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

8. Poliţiştii de frontieră au obligaţia de a asigura un serviciu de calitate, prin participare activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor Poliţiei de Frontieră.

9. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să îndeplinească atribuţiile şi misiunile ce le revin într-o manieră echitabilă şi obiectivă, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului consfinţite în Constituţia Republicii Moldova şi prevederile legislaţiei în vigoare, în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

10. Poliţiştii de frontieră au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul Poliţiei de Frontieră, precum şi de a se abţine de la orice acţiuni sau inacţiuni, care ar cauza prejudicii imaginii ori intereselor legale ale acesteia.

11. Poliţiştii de frontieră au obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, asigurînd respectarea drepturilor persoanelor, secretul de stat şi secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea deplină a datelor şi informaţiilor pe care le deţin şi să nu le utilizeze abuziv sau în interes personal.

12. Poliţiştii de frontieră la prelucrarea datelor cu caracter personal, sunt obligaţi să întreprindă toate măsurile necesare, menite să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal împotriva utilizării ilicite, distrugerii, modificării, blocării, copierii, răspîndirii, precum şi altor riscuri ce ţin de prelucrare a datelor cu caracter personal.

13. Categoriile informaţiilor ce nu pot fi oferite public de către poliţiştii de frontieră sunt:

1) datele cu caracter personal, cu excepţiile stabilite de legislaţie;

2) metodele specifice folosite de poliţiştii de frontieră în activităţile desfăşurate;

3) datele de natură să prejudicieze rezultatul anchetei de serviciu sau altor investigaţii (penale, contravenţionale etc.);

4) opiniile sau alte informaţii neconfirmate.

14. După eliberarea din serviciu poliţiştii de frontieră nu pot divulga informaţii privind securitatea naţională, protecţia ordinii publice, interesele financiare şi economice ale Poliţiei de Frontieră, inclusiv în cadrul proiectelor de asistenţă, de prevenire şi investigare a infracţiunilor, secretul medical, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, îndeosebi informaţii atribuite la secretul de stat.

15. În relaţiile cu personalul din cadrul Poliţiei de Frontieră, precum şi cu persoanele fizice sau juridice, poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, corectitudine şi amabilitate.

16. În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţiştii de frontieră acţionează în cooperare cu populaţia locală, în acest caz fiind obligaţi să acorde persoanelor protecţie, asistenţă de specialitate şi servicii, pe care aceştia sunt îndreptăţiţi să le primească, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

17. Relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către poliţiştii de frontieră desemnaţi în acest sens de conducerea Departamentului Poliţiei de Frontieră. În cazul în care, nu sunt desemnaţi în acest sens, poliţiştii de frontieră pot participa la activităţi sau dezbateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al Departamentului Poliţiei de Frontieră.

18. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să demonstreze abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale şi capacităţi de identificare a soluţiilor legale asupra raporturilor juridice nereglementate.

19. În caz de confruntare cu violenţă fizică ori cu ameninţări reale de folosire a forţei fizice sau armei de foc împotriva sa, ori împotriva altor persoane, poliţiştii de frontieră sunt obligaţi de a interveni cu fermitate, în limitele legale.

20. Poliţiştii de frontieră pot utiliza armamentul şi mijloacele speciale din dotare, care vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută sau impact iminent, cu respectarea strictă a prevederilor legislaţiei în vigoare.

21. Poliţiştii de frontieră întreprind acţiuni de constrîngere ca măsură excepţională, în modul stabilit de legislaţie, numai în situaţii de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv legitim.

22. La executarea acţiunilor de constrîngere poliţiştii de frontieră vor asigura respectarea demnităţii umane şi vor acţiona în conformitate cu următoarele obiective:

1) intervenţia este legală;

2) acest lucru nu poate fi realizat prin alt mod mai puţin violent, cum ar fi persuasiune sau de dialog;

3) mijloacele folosite sunt rezonabile şi proporţionale cu obiectivul urmărit şi circumstanţele cauzei.

23. Poliţiştii de frontieră care reprezintă Poliţia de Frontieră în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţămînt, conferinţe, seminare şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi instituţiei.

24. În raporturile cu reprezentanţii altor state, poliţiştii de frontieră urmează să se abţină de la exprimarea opiniilor personale privind disputele ce au loc la nivel naţional sau internaţional.

25. În deplasările efectuate în afara teritoriului Republicii Moldova, poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le este interzis încălcarea legilor şi normelor de convieţuire socială ale ţării gazdă.

26. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să aibă o conduită/ţinută corespunzătoare regulilor de comportament în societate, care nu ar prejudicia imaginea Poliţiei de Frontieră, să nu încalce ordinea publică, să nu atenteze în mod vădit la normele de convieţuire socială, să manifeste respect faţă de comunitatea în care locuieşte.

27. Poliţiştii de frontieră poartă ţinuta, însemnele distinctive şi echipamentul prevăzut de actele normative în vigoare. Poliţiştii de frontieră se prezintă la serviciu în dependenţă de caz, în uniforma de serviciu, sau ţinuta civilă.

28. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să aibă întotdeauna un comportament care ar păstra şi ar consolida încrederea publicului în instituţia pe care o reprezintă.

29. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să asigure protejarea proprietăţii publice şi private a statului, să evite orice prejudiciere a acesteia. În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţiştii de frontieră urmează să manifeste o atitudine grijulie faţă de patrimoniul instituţiei, echipamentele şi mijloacele speciale aflate în dotare.

30. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi, să folosească bunurile ce aparţin Poliţiei de Frontieră, în timpul orelor de lucru, pentru desfăşurarea activităţilor specifice funcţiei deţinute.

31. Poliţiştii de frontieră care desfăşoară activităţi publicistice în interes personal sau activităţi didactice, nu se pot folosi de logistica Poliţiei de Frontieră.

III. DEONTOLOGIA MĂSURILOR POLIŢIENEŞTI

32. Măsurile care pot fi luate de poliţiştii de frontieră în vederea reţinerii unei persoane, se realizează numai în cazurile în care sunt cel puţin indicii cu privire la existenţa sau iminenţa producerii unei infracţiuni sau contravenţii, cu respectarea procedurii prevăzute de legislaţia în vigoare, care nu trebuie să depăşească perioada de timp strict necesară îndeplinirii scopului acestora.

33. Persoanelor cărora li s-au aplicat măsurile întreprinse în condiţiile punctului 34, li se aduce la cunoştinţă motivele reţinerii la procedura aplicabilă situaţiei respective şi li se asigură posibilitatea exercitării drepturilor corespunzătoare calităţii pe care o au în funcţie de situaţia creată.

34. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să respecte cu stricteţe normele procedurale stabilite de legislaţia în vigoare în privinţa persoanelor asupra cărora s-au dispus măsuri de reţinere, precum şi pe timpul desfăşurării măsurilor speciale de investigaţii.

35. Poliţiştii de frontieră acordă sprijin, în limitele competenţelor de serviciu, victimelor infracţiunilor sau contravenţiilor atunci cînd intră în contact cu acestea, pe timpul şi în afara îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

36. Poliţiştii de frontieră, în timpul îndeplinirii serviciului, acordă atenţie sporită nevoilor specifice ale unor categorii de cetăţeni, cum ar fi: copiii, femei, bătrîni şi persoane cu dizabilităţi.

IV. CONFLICTUL DE INTERESE

37. Conflictul de interese este conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale poliţiştilor de frontieră, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin potrivit legii.

38. Interesul personal al poliţiştilor de frontieră include orice avantaj personal, fie în favoarea familiei, părinţilor, prietenilor sau persoanelor apropiate, fie persoanelor sau organizaţiilor cu care aceştia au sau au avut relaţii de afaceri. Interesul personal mai include orice obligaţie financiară sau civilă la care poliţiştii de frontieră sunt constrînşi.

39. Poliţiştii de frontieră nu au dreptul:

1) să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii legate de activitate în interese personale;

2) să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă;

3) să folosească, direct sau indirect, orice bun proprietate publică în interese personale.

40. Poliţiştii de frontieră la numirea în funcţie sunt obligaţi să depună declaraţia de interese personale în condiţiile legii.

41. Orice conflict de interese declarat de un candidat înainte de încadrare în serviciu sau la numirea în funcţie, trebuie să fie soluţionat înainte de angajare sau promovare.

42. Conducerea Departamentului Poliţiei de Frontieră precum şi a subdiviziunilor din subordine, este obligată să nu admită, ca persoanele care activează în subdiviziunea respectivă să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fiind în situaţii de conflict de interese.

43. Soluţionarea conflictului de interese se efectuează prin examinarea situaţiei de conflict de interese, cu identificarea şi aplicarea soluţiei adecvate de către conducerea Departamentului Poliţiei de Frontieră.

V. INTERESE EXTERNE INCOMPATIBILE

44. Poliţiştilor de frontieră li se interzice să solicite, să accepte şi să ofere cadouri sau bani, să beneficieze de servicii de diferit caracter, favoruri sau de alte avantaje, care sunt destinate în interes personal, familiei, rudelor, prietenilor, persoanelor fizice şi juridice cu care au avut relaţii de afaceri sau de alt gen, care le pot influenţa corectitudinea în exercitarea funcţiei deţinute şi pot fi considerate drept recompensă pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

45. Interdicţia specificată la punctul 44 nu se aplică în cazul primirii cadourilor în cadrul delegaţiilor sau întrevederilor oficiale, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

46. Cadourile a căror valoare depăşeşte limitele stabilite de legislaţie se transmit Departamentului Poliţiei de Frontieră şi se înscriu într-un Registru special, informaţia din acesta fiind publică.

47. Dacă poliţiştilor de frontieră li se propune un cadou, serviciu, favor, invitaţie sau orice alt avantaj necuvenit, aceştia urmează:

1) să refuze avantajul necuvenit; acesta nu trebuie acceptat pentru a fi folosit ca probă;

2) să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciu;

3) să înscrie detaliat aceste acţiuni într-un raport;

4) să raporteze imediat această tentativă superiorilor şi/sau autorităţilor competente;

5) să-şi desfăşoare activitatea corespunzător normelor deontologice, în special în situaţiile în care i s-a oferit avantajul necuvenit.

48. Poliţiştii de frontieră nu trebuie să se plaseze sau să pară că sunt plasaţi într-o situaţie care îi obligă să acorde la rîndul lor o favoare unei persoane sau unei entităţi. Comportamentul acestora nu trebuie să-i facă vulnerabili de o influenţă nedatorată altei persoane.

49. Poliţiştilor de frontieră li se interzice să ofere avantaje ce decurg din atribuţiile sale de funcţionar public cu statut special, învestit cu împuterniciri de autoritate publică.

50. Poliţiştilor de frontieră li se interzice să influenţeze în scopuri personale orice persoană sau entitate, ori alţi poliţişti de frontieră, folosindu-se de poziţia sa oficială, sau oferindu-le avantaje personale.

51. Poliţiştii de frontieră nu trebuie să se folosească abuziv de funcţia pe care o deţin pentru a obţine o posibilitate de angajare, aceştia urmează să anunţe superiorul său despre orice oferte de angajare, inclusiv cele care pot crea conflict de interese sau să anunţe despre acceptarea unei oferte de angajare.

VI. RESPONSABILITATEA POLIŢIŞTILOR DE FRONTIERĂ

52. Conducătorii subdiviziunilor Poliţiei de Frontieră sunt obligaţi:

1) să acţioneze potrivit sarcinilor stabilite în conformitate cu legislaţia şi fişa postului;

2) să folosească un stil de management bazat pe competenţă profesională, maturitate şi motivaţie personală în exercitarea activităţii sale;

3) să informeze personalul din subordine despre obiectivele generale şi specifice ale misiunilor lor;

4) să stimuleze dezvoltarea spiritului de echipă;

5) să elimine toate circumstanţele care generează elemente de rivalitate;

6) să trateze personalul din subordine într-un mod corect şi echitabil, pentru a promova un mediu de lucru armonios şi constructiv;

7) să acorde consultaţii şi să-şi aplice toată priceperea la cultivarea spiritului colegial în îndeplinirea misiunii comune;

8) să ofere informaţii suplimentare necesare pentru executarea corespunzătoare a ordinelor sale, fără a restrînge libertatea de acţiune a personalului din subordine;

9) să contribuie activ la punerea în aplicare a măsurilor luate de autorităţi pentru combaterea violenţei şi hărţuirii morale sau sexuale la locul de muncă, rezultate în urma acţiunilor ori inacţiunilor oricărui poliţist de frontieră;

10) fără a interveni mai mult decît este absolut necesar în viaţa privată, ajută personalul din subordine ce se confruntă cu dificultăţi profesionale, sociale sau familiale, care au un impact asupra activităţii subdiviziunii;

11) să întreprindă măsurile necesare pentru a împiedica personalul din subordine de a se implica în acte de corupţie.

53. Poliţiştii de frontieră poartă răspundere personală în condiţiile legii, pentru acţiunile şi inacţiunile sale contrare sarcinilor legale şi fişei postului, iar conducătorii subdiviziunilor dacă nu au întreprins măsurile prompte pentru a împiedica asemenea acţiuni sau inacţiuni poartă răspundere pentru acţiunile sau inacţiunile personalului din subordine.

54. Conducătorii subdiviziunilor Poliţiei de Frontieră poartă răspundere pentru dispoziţiile vădit ilegale date personalului din subordine în temeiul autorităţii pe care o exercită.

55. Refuzul poliţiştilor de frontieră de a îndeplini ordinele conducătorilor, constituie o încălcare a atribuţiilor de serviciu, cu excepţia cazurilor cînd acestea sunt vădit ilegale.

56. Poliţiştii de frontieră sunt obligaţi să se abţină de la executarea ordinelor şi dispoziţiilor vădit ilegale, avînd obligaţia de a informa imediat despre aceasta conducerea superioară, pe cale ierarhică, atît în formă verbală, cît şi în formă scrisă.

57. Abţinerea de la executarea ordinelor şi dispoziţiilor în condiţiile punctului 56 nu va atrage după sine nici o răspundere.

58. În cazurile în care faptele săvîrşite de către poliţiştii de frontieră întrunesc elementele constitutive ale unor contravenţii şi/sau infracţiuni, vor fi sesizate organele competente, în condiţiile legislaţiei în vigoare.

VII. DISPOZIŢII FINALE

59. Încălcarea prevederilor prezentului Cod atrage după sine răspunderea disciplinară în condiţiile legislaţiei în vigoare.

60. Prevederile prezentului Cod fac parte din condiţiile de muncă ale poliţiştilor de frontieră.