Hotărâre nr.10 din 24.07.2025 privind controlul constituţionalităţii articolelor I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022, II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022 şi VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022 (amnistierea deţinuţilor pe viaţă)(sesizarea nr.90a/2025)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii  articolelor I punctul 4

din Legea nr.74 din 31 martie 2022, II din Legea nr.247 din

29 iulie 2022 şi VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022

(amnistierea deţinuţilor pe viaţă)

(sesizarea nr.90a/2025)

nr. 10  din  24.07.2025

 (în vigoare 24.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 426-429 art. 104 din 12.08.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 iulie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 7 aprilie 2025, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) şi 25 lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 (în vigoare la acea dată), de către dl Ion Munteanu, Procuror General al Republicii Moldova la data respectivă. În data de 2 mai 2025, Procurorul General i-a mai trimis Curţii un supliment la sesizarea iniţială.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022, II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022 şi VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022.

3. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 12 iunie 2025, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Consiliului Superior al Magistraturii şi Avocatului Poporului.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Sergiu Brigai, adjunct al Procurorului General interimar, în calitate de reprezentant al autorului sesizării, dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiţiei, dl Ion Glavan, consilier în cabinetul ministrului Justiţiei şi dl Miroslav Şendrea, şef al Direcţiei management logistic a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în calitate de reprezentanţi ai Guvernului.

A. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

Articolul 66

Atribuţiile de bază

"Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[…]

p) adoptă acte privind amnistia;

[…]"

Articolul 72

Categorii de legi

"[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[...]

o) acordarea amnistiei şi graţierii;

[...]"

Articolul 73

Iniţiativa legislativă

"Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[...]

(3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

[...]."

Articolul 131

Bugetul public naţional

"[...]

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

[...]."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova:

Articolul 7

"(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6 i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:

[…]

d) la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată la detenţiune pe viaţă;

[...]."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.74 din 31 martie 2022 pentru modificarea Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova sunt următoarele:

Articolul I

"Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.325–333, art.510) se modifică după cum urmează:

[...]

4. Articolul 7:

la alineatul (1) litera d), textul "constatată de un expert psiholog judiciar atestat" se exclude;

alineatul (2) se abrogă."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.247 din 29 iulie 2022 pentru modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Articolul II

"La articolul 7 alineatul (1) litera d) din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.325–333, art.510), cu modificările ulterioare, textul ", cu condiţia lipsei riscului de recidivă" se exclude."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie) sunt următoarele:

Articolul VII

"La articolul 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2021, nr.325–333, art.510), cu modificările ulterioare, dispoziţia alineatului (1) va avea următorul cuprins:

"(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6 i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:"

11. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 91

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen

"(1) Persoanei care execută pedeapsa cu închisoare i se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă a realizat programul individual de executare a pedepsei, a reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi dacă se constată că corectarea ei este posibilă fără executarea deplină a pedepsei. Persoana poate fi liberată, în întregime sau parţial, şi de pedeapsa complementară.

[…]

(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 25 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

[…]"

ÎN DREPT

I. Argumentele autorului sesizării

12. Autorul sesizării susţine că prevederile articolului 7 alin.(1) din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova au fost modificate astfel încât să devină posibilă comutarea detenţiei pe viaţă cu 30 de ani de închisoare, fără respectarea condiţiei lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat.

13. Autorul sesizării menţionează că comutarea detenţiei pe viaţă cu 30 de ani de închisoare, în lipsa evaluării pericolului social, constituie o omisiune gravă din partea statului de a-şi îndeplini obligaţia pozitivă de a adopta măsuri eficiente pentru respectarea drepturilor şi a intereselor victimelor infracţiunilor şi pentru impunerea echilibrului social.

14. Autorul susţine că, date fiind riscurile la adresa securităţii statului în contextul comutării pedepsei detenţiei pe viaţă cu 30 de ani de închisoare, este esenţială menţinerea unui filtru în privinţa condamnaţilor, filtru concretizat în lipsa riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat.

15. Totodată, autorul afirmă că la adoptarea prevederilor contestate nu au fost respectate exigenţele articolului 74 din Constituţie. Astfel, modificările în discuţie se referă la aplicarea normelor de amnistiere şi nu au nicio legătură cu obiectul proiectelor de legi înregistrate la care au fost formulate. În cazul Legii nr.247/2022, proiectul a fost înregistrat şi adoptat cu scopul modificării Codului penal cu privire la sustragerea de bunuri, escrocherie şi alte infracţiuni contra patrimoniului, iar în cazul Legii nr.316/2022, proiectul a fost înregistrat şi adoptat cu scopul consolidării protecţiei victimelor infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie. Mai mult, în cazul Legii nr.74/2022, proiectul de lege a fost votat în lipsa unui amendament care ar propune abrogarea articolului 7 alin.(2) din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021.

16. Autorul sesizării susţine că, deşi modificările operate prin prevederile contestate la Legea nr.243/2021 au un obiect diferit de cel al proiectelor de lege înregistrate, acestea au fost votate doar în lectura a doua şi în lipsa unor consultări publice şi a avizelor corespunzătoare.

17. Mai mult, autorul sesizării susţine că una dintre consecinţele directe ale acestor măsuri legale o reprezintă acordarea unei indemnizaţii unice persoanelor eliberate din locul de detenţie, potrivit articolului 283 din Codul de executare. În cazul în care există un număr mare de persoane care beneficiază de reducerea termenului de pedeapsă, persoane care vor fi eliberate anticipat, statul va fi obligat să suporte costuri suplimentare care nu au fost prevăzute în bugetul anual. În lipsa unei planificări riguroase, acest fenomen ar putea pune presiune pe bugetul de stat. În acest context, devin incidente prevederile articolului 131 alin.(4) din Constituţie, care stabilesc că orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern. Potrivit autorului sesizării, nu există un aviz al Guvernului în acest sens. Mai mult, pentru a demonstra costurile suplimentare care vor trebui suportate de stat, autorul invocă prevederi din Legea nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj.

18. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 24 alin.(1), 54, 74 alineatele (1) şi (3) şi 131 alin.(4) din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

19. În opinia sa, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 24 şi 54 din Constituţie, Guvernul menţionează că în articolul 7 din Legea nr.243/2021 în redactarea iniţială, legislatorul a precizat că în cazul persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă, care au executat mai puţin de 25 de ani de închisoare şi solicită comutarea pedepsei, este necesar să se constate lipsa riscului de recidivă. În raport cu alţi deţinuţi condamnaţi la pedepse privative de libertate, legislatorul a stabilit că aceştia pot beneficia de mecanismul amnistiei dacă sunt evaluaţi psihologic şi prezintă un risc de recidivă mediu sau redus, în condiţiile articolului 1 alin.(1) din Legea nr.243/2021. Guvernul consideră că prin condiţia lipsei riscului de recidivă legislatorul a urmărit să stabilească condiţii mai drastice pentru condamnaţii la detenţie pe viaţă care au executat mai puţin de 25 de ani de închisoare. Această condiţie a fost stabilită având în vedere caracterul periculos al persoanelor în discuţie şi riscurile prezentate de acestea pentru victimele infracţiunii, pentru martori şi pentru rudele acestora, precum şi pentru societate în general, în cazul eliberării lor.

20. Deşi Anexa nr.6 la Regulamentul-cadru de activitate a comisiilor speciale privind aplicarea amnistiei în privinţa persoanelor condamnate prevede doar trei grade de risc în contextul evaluării riscului de recidivă: ridicat, mediu şi redus, Guvernul menţionează că excluderea condiţiei privitoare la lipsa riscului de recidivă era nejustificată, deoarece legislatorul putea să stabilească riscul redus de recidivă care semnifică prezenţa redusă sau lipsa factorilor criminogeni care condiţionează comiterea unei noi infracţiuni şi conduc la încetarea conduitei infracţionale viitoare. Pentru că legislatorul nu a înlocuit condiţia lipsei riscului de recidivă cu riscul redus de recidivă, legislatorul a permis aplicarea comutării pedepsei detenţiei pe viaţă în închisoarea cu 30 de ani în cazul în care condamnatul prezintă un risc de recidivă mediu, care denotă prezenţa redusă a factorilor criminogeni care condiţionează comiterea unei noi infracţiuni, dar prematură pentru diminuarea comportamentelor negative. Acest fapt sporeşte riscurile în adresa ordinii publice şi a siguranţei victimelor infracţiunii.

21. Referitor la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 6 şi 74 alineatele (1) şi (3) din Constituţie, Guvernul menţionează că Legile nr.247/2022 şi nr.316/2022, care au modificat Legea nr.243/2021, nu au legătură cu obiectul proiectelor de bază. În acest sens, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale care stabileşte că amendamentele formulate la proiectele de lege trebuie să aibă o legătură indispensabilă cu obiectul proiectelor de bază.

22. Cu privire la modificările aduse de Legea nr.74/2022, care a exclus interdicţiile aplicabile comutării pedepsei detenţiei pe viaţă, Guvernul notează că această modificare a fost adoptată pe baza unui amendament înaintat după prima lectură. Deşi Raportul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi menţionează amendamentul în discuţie, proiectul de lege nu conţine textul propus. Guvernul consideră că amendamentul în discuţie nu a fost publicat pe pagina web a Parlamentului, nu a fost avizat de Guvern, fapt care denotă probabilitatea neînregistrării acestuia în condiţiile Regulamentului Parlamentului. Guvernul menţionează că este de neconceput ca o normă legală să fie parte integrantă a unei legi şi să producă efecte juridice fără ca aceasta să fi fost votată de deputaţi. Din aceste motive, Guvernul consideră că amendamentul în discuţie omite să îndeplinească rigorile articolelor 24, 74 alineatele (1) şi (2) şi 54 din Constituţie.

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 131 alin.(4) din Constituţie, Guvernul menţionează că modificările aduse prin articolul I punctul 4 din Legea nr.74/2022 au un impact bugetar. Deşi abrogarea articolului 7 alin.(2) din Legea nr.243/2021 priveşte doar posibilitatea comutării pedepsei, Guvernul a reţinut că o parte din condamnaţii la detenţie pe viaţă au executat deja termenul de închisoare stabilit după comutarea pedepsei şi trebuiau eliberaţi din penitenciar. Eliberarea din penitenciar a persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă poate conduce la plata unei indemnizaţii, în baza articolelor 283 alin.(2) din Codul de executare şi 23 alin.(3) lit.f) din Legea nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj. De asemenea, în cazul angajării acestor categorii de persoane în câmpul muncii, statul trebuie să-i subvenţioneze lunar pe angajatori în condiţiile articolului 36 alin.(2) din Lege. Aşadar, modificările aduse la Legea nr.74/2022 presupuneau cheltuieli bugetare în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie şi trebuiau acceptate în prealabil de către Guvern, condiţie care nu a fost îndeplinită.

24. În opinia sa, Parlamentul menţionează că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) şi o) din Constituţie, acesta are prerogativa de a reglementa, prin lege organică, regimul executării pedepselor şi de a acorda amnistia, ca instrument de politică penală.

25. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o jurisprudenţă clară privind condiţiile în care aplicarea unei amnistii este compatibilă cu prevederile Convenţiei. De principiu, Curtea Europeană nu interzice amnistia ca instituţie juridică, recunoscând că aceasta se încadrează în marja de apreciere a statelor, însă impune standarde minime care decurg din obligaţiile pozitive asumate de acestea, în special în raport cu încălcările grave ale drepturilor fundamentale.

26. De asemenea, Parlamentul menţionează că în majoritatea jurisdicţiilor continentale adoptarea unei legi de amnistie aparţine exclusiv Parlamentului şi este justificată prin factori sociali, politici sau simbolici. Prin urmare, normele criticate se încadrează în marja de apreciere acordată Parlamentului în materia politicii penale şi nu afectează dispoziţiile constituţionale.

27. În opinia Consiliului Superior al Magistraturii, modificările operate prin art.II din Legea nr.247/2022 şi art.VII din Legea nr.316/2022 aduc atingere gravă echilibrului dintre scopul social al amnistiei şi necesitatea asigurării ordinii publice, a siguranţei cetăţenilor şi a funcţiei preventive a pedepselor penale. Excluderea din articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021 a textului "cu condiţia lipsei riscului de recidivă" echivalează cu eliminarea unui filtru obiectiv şi necesar în ceea ce priveşte posibilitatea comutării pedepsei detenţiei pe viaţă. Această modificare transformă mecanismul de amnistie dintr-un instrument condiţionat şi personalizat de reintegrare socială într-o măsură generală şi automatizată, ce se poate aplica chiar şi persoanelor care prezintă un pericol social evident, cu risc mediu sau redus de recidivă, dar fără o evaluare psihologică riguroasă atestată.

28. Consiliul Superior al Magistraturii susţine că detenţia pe viaţă reprezintă o pedeapsă care se aplică celor mai grave infracţiuni care aduc atingere, de regulă, valorilor supreme garantate de Constituţie, cum ar fi dreptul la viaţă ori dreptul de a nu fi supus torturii sau tratamentelor inumane şi degradante. Prin urmare, acordarea acestei măsuri de clemenţă în favoarea persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă trebuie să fie supusă unor condiţii stricte.

29. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii consideră că modificările în discuţie au fost adoptate cu încălcarea principiului transparenţei legislative. În particular, Parlamentul nu ar fi dezbătut în mod efectiv modificările propuse, iar instituţiile relevante, inclusiv CSM, nu ar fi fost consultate, fiind eludată procedura de avizare corespunzătoare.

30. În opinia Avocatului Poporului, chiar dacă a fost exclusă condiţia lipsei riscului de recidivă de la articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021, această condiţie este menţinută la art.1 alin.(1) din Lege. Prin urmare, Avocatul Poporului consideră că problema invocată de autorul sesizării vizează, în esenţă, interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

31. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea a constatat următoarele.

32. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 7 aprilie 2025, anterior adoptării Legii cu privire la Curtea Constituţională nr.74 din 10 aprilie 2025. La acea dată, Procurorul General era abilitat cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale pe baza articolelor 4 alin.(1) lit.a) şi 25 lit.f) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 (în vigoare la acea dată).

33. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Legii nr.74 din 31 martie 2022 pentru modificarea Legii nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, ale Legii nr.247 din 29 iulie 2022 pentru modificarea unor acte normative şi ale Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022 pentru modificarea unor acte normative (asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie), ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

34. Obiectul sesizării îl constituie articolul I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022, articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022 şi articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022 prin care a fost modificat articolul 7 din Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova (în continuare, Legea amnistiei).

35. Curtea a observat că anterior un judecător de drept comun a ridicat excepţia cu privire la verificarea constituţionalităţii articolelor 6 alin.(1) lit.a) şi 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021, care a fost declarată inadmisibilă pentru că excepţia de neconstituţionalitate reprezenta o actio popularis (a se vedea DCC nr.14 din 7 februarie 2023, §§ 40-41), în condiţiile în care nu se putea afirma încălcarea unor drepturi ale victimelor infracţiunilor, de vreme ce cazul din faţa instanţei de drept comun viza situaţia unui deţinut pe viaţă care nu se califica pentru a-i fi aplicată amnistia (condamnatul executase în mod efectiv 4 ani, 4 luni şi 27 de zile de închisoare, la data înaintării demersului).

36. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (statul de drept), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 24 alin.(1) (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 74 (adoptarea legilor şi a hotărârilor) şi 131 alin.(4) (avizarea de către Guvern a amendamentelor care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare) din Constituţie.

37. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3) şi 6 din Constituţie comportă un caracter general şi nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.103 din 19 iulie 2022 § 13; DCC nr.69 din 29 iunie 2023, § 20; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

38. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a notat că acesta nu poate fi invocat de sine stătător. Pentru a fi incident, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestui articol (HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 32).

39. Referitor la incidenţa articolului 74 din Constituţie, Curtea a reţinut următoarele. Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova a fost adoptată pe 24 decembrie 2021 şi a prevăzut că persoanele bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru comiterea unor infracţiuni pot beneficia de absolvirea executării pedepsei, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal în şedinţa de judecată şi reducerea pedepsei aplicate. Pentru prima dată de la independenţa Republicii Moldova, Legea nr.243/2021 a stabilit aplicarea amnistiei şi în raport cu persoanele condamnate la detenţie pe viaţă sau pentru persoanele cărora pedeapsa capitală (cu moartea) a fost comutată cu detenţia pe viaţă.

40. Aşadar, articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea privind amnistia prevedea iniţial că "persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data intrării în vigoare a legii, căreia nu i se pot aplica prevederile articolelor 4–6, i se reduce termenul de pedeapsă la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată la detenţie pe viaţă, cu condiţia lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat". De asemenea, în redactarea sa iniţială, articolul 7 alin.(2) din aceeaşi lege prevedea că reducerea termenelor de pedeapsă prevăzute la alineatul (1) "nu se aplică persoanei care cade sub incidenţa articolului 6 alin.(1) lit.a), b), c), e) sau g)".

41. Autorul sesizării afirmă că, pe parcursul anului 2022, legislatorul a intervenit în Legea cu privire la amnistie de trei ori şi că modificările efectuate s-au referit exclusiv la mecanismele de aplicare a amnistiei în privinţa persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiei pe viaţă, reglementate la articolul 7.

42. Prima dată, articolul 7 din Legea cu privire la amnistie a fost modificat prin Legea nr.74 din 31 martie 2022, care a eliminat din alineatul (1) lit.d) textul "constatată de un expert psiholog judiciar atestat" şi a abrogat integral alineatul (2) care stabilea că "prevederile alin.(1) din prezentul articol nu se aplică persoanei care cade sub incidenţa articolului 6 alin.(1) lit.a), b), c), e) sau g)".

43. A doua oară, articolul 7 din Legea cu privire la amnistie a fost modificat prin articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022, care a exclus din alineatul 1 litera d) textul "cu condiţia lipsei riscului de recidivă".

44. A treia oară, acest articol a fost modificat prin articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022, care a redat articolul 7 alin.(1) în următoarea redactare: "(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6, i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează".

45. Curtea a reţinut că în sesizare autorul susţine că cele trei modificări ale articolului 7 au fost adoptate fără respectarea elementului procedural exprimat prin textul "după cel puţin două lecturi" de la articolul 74 alin.(1) din Constituţie, având în vedere exigenţele procedurale aferente adoptării legilor organice.

46. Curtea a reţinut că Parlamentul deţine prerogativa exclusivă de a adopta acte privind amnistia şi de a reglementa prin lege organică procedura de acordare a amnistiei (articolele 66 lit.p) şi 72 alin.(3) lit.o) din Constituţie). De asemenea, Constituţia prevede la articolul 74 alin.(1) că legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi. Prevederile contestate din Legile nr.74 din 31 martie 2022, nr.247 din 29 iulie 2022 şi nr.316 din 17 noiembrie 2022 au avut ca obiect "acordarea amnistiei", în sensul articolului 72 alin.(3) litera o) din Constituţie, fiind aplicabile exigenţele constituţionale procedurale aferente adoptării legilor organice. Una dintre condiţiile adoptării legilor organice constă în votarea lor de către deputaţi în cel puţin două lecturi. La etapa examinării admisibilităţii, Curtea a pornit de la argumentele autorului sesizării potrivit cărora unele norme contestate au fost votate de către Parlament într-o singură lectură. Din această perspectivă, Curtea va verifica, la etapa fondului, dacă la adoptarea prevederilor contestate care au amendat articolul 7 alineatele (1) şi (2) din Legea cu privire la amnistie a fost respectată prevederea constituţională invocată. Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolului 74 alin.(1) din Constituţie.

47. Totodată, având în vedere faptul că în sesizare autorul pune în discuţie abrogarea articolului 7 alin.(2) din Legea nr.243/2021 prin Legea nr.74/2022 în lipsa unui amendament înregistrat în condiţiile prevăzute de lege, Curtea consideră necesar să reţină incidenţa articolului 73 din Constituţie. Pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui act normativ, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorul sesizării, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 39; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 35).

48. Referitor la incidenţa articolului 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea a reţinut următoarele. În Hotărârea sa nr.28 din 19 noiembrie 2020, Curtea a interpretat, inter alia, articolul 131 alin.(4) din Constituţie. În această hotărâre, Curtea a răspuns la întrebarea "Este obligat Parlamentul să solicite avizul Guvernului în cazul depunerii de către deputaţi a unor amendamente care presupun majorarea sau reducerea veniturilor sau a cheltuielilor bugetare şi este obligat Guvernul să avizeze amendamentele în discuţie depuse de deputaţi?". Curtea a subliniat că, în general, în cazul depunerii unor amendamente care presupun majorarea sau reducerea veniturilor sau a cheltuielilor bugetare, Parlamentul trebuie să solicite avizul Guvernului privind amendamentele în discuţie (a se vedea § 40 din Hotărârea menţionată). Curtea a observat, din argumentele autorului sesizării, că aplicabilitatea normelor contestate ar impune cheltuieli financiare, ceea ce poate ridica, în mod rezonabil, problema incidenţei articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Aşadar, Curtea va analiza, la etapa fondului, dacă acest articol a fost respectat la adoptarea prevederilor contestate.

49. Referitor la aplicabilitatea articolului 24 din Constituţie, Curtea a reţinut că prevederile contestate de autorul sesizării au modificat condiţiile aplicabile comutării pedepsei detenţiei pe viaţă cu pedeapsa închisorii pe un termen de 30 de ani. Autorul sesizării susţine că excluderea condiţiilor referitoare la lipsa riscului de recidivă, la constatarea lipsei riscului de recidivă de către un expert psiholog judiciar atestat şi la interdicţiile aplicării comutării pedepsei persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă pentru comiterea unor infracţiuni excepţional de grave contravine obligaţiilor pozitive ale statului de a proteja victimele infracţiunilor, care rezultă din articolul 24 din Constituţie. Având în vedere că obiectul vizat de prevederile contestate pune în discuţie problema îndeplinirii obligaţiilor pozitive ale statului de a proteja victimele infracţiunilor prin reglementarea unor mecanisme eficiente de investigare şi de tragere la răspundere penală a persoanelor vinovate, pe care legislatorul le are din perspectiva articolului 24 din Constituţie, Curtea a considerat incidentă această normă constituţională.

50. În contextul celor prezentate mai sus, Curtea a considerat că sesizarea vizează aspecte de drept care nu pot fi soluţionate la această etapă, ci pretinde o examinare complexă în fond, prin prisma articolelor 24, 54, 73, 74 alin.(1) şi 131 alin.(4) din Constituţie.

51. Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea va trebui să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, şi (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 55).

52. Cu privire la respectarea primei condiţii, Curtea a reţinut că are competenţa de a constata dacă adoptarea prevederilor contestate a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, dacă efectul în discuţie rezultă în mod evident din prevederile contestate.

53. Curtea a notat că în cazul în care unele prevederi din proiectul de lege atrag, în mod evident, majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare, atunci proiectul de lege, care reprezintă o propunere legislativă în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie, poate fi adoptat numai după ce este acceptat de Guvern.

54. Sub acest aspect, cu privire la prevederile Legii nr.74/2022, Curtea a observat că, potrivit Guvernului, eliberarea din penitenciar a persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă poate conduce la plata unei indemnizaţii, pe baza articolelor 283 alin.(2) din Codul de executare şi 23 alin.(3) lit.f) din Legea nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj. De asemenea, în cazul angajării acestor categorii de persoane în câmpul muncii statul trebuie să subvenţioneze lunar angajatorii în condiţiile articolului 36 alin.(2) din aceeaşi Lege. Aşadar, modificările aduse la Legea nr.74/2022 puteau conduce la majorarea cheltuielilor bugetare în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie.

B. Fondul cauzei

55. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că prevederile contestate, adoptate prin Legile nr.74 din 31 martie 2022, nr.247 din 29 iulie 2022 şi nr.316 din 17 noiembrie 2022, se referă în special la comutarea detenţiei pe viaţă în pedeapsa închisorii pe un termen de 30 de ani, reglementată, în special, de prevederile articolului 7 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

56. În redactarea iniţială a acestui articol, care a intrat în vigoare la 31 decembrie 2021, Parlamentul a stabilit că persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă pot solicita reducerea pedepsei la 30 de ani de închisoare dacă îndeplinesc următoarele condiţii:

1) riscul de recidivă lipseşte;

2) lipsa riscului de recidivă a fost constatat de un expert psiholog judiciar atestat;

3) persoana nu cade sub incidenţa articolului 6 alin.(1) lit.a), b), c), e) sau g) din Lege, adică, între altele, nu a fost condamnată anterior pentru comiterea cu intenţie a unei infracţiuni excepţional de grave.

57. Prin articolul I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022, Parlamentul a eliminat a doua şi a treia condiţie.

58. Prin Articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022, Parlamentul a eliminat prima condiţie, iar prin Articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022, Parlamentul a stabilit o nouă redactare a articolului 7 alin.(1), adăugând şi textul "sau i se comută pedeapsa după cum urmează".

I. Pretinsa încălcare a articolului 74 alin.(1) din Constituţie

a) Principii generale

59. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că textul "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie conţine atât un element procedural, cât şi un element substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică. Elementul substanţial presupune că până la votare Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 35). Într-o Hotărâre ulterioară, Curtea a notat că respectarea condiţiilor procedurale referitoare la adoptarea legilor este la fel de importantă ca respectarea condiţiilor aplicabile faţă de conţinutul legilor. Cele dintâi protejează democraţia parlamentară, principiu care trebuie respectat pe tot parcursul procesului de legiferare şi care îi asigură pe cetăţeni că legile nu au fost adoptate în mod abuziv. Cele din urmă previn limitarea disproporţionată a exerciţiului drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (HCC nr.17 din 10 iunie 2021, § 52).

60. În jurisprudenţa sa recentă, Curtea a verificat dacă prevederile contestate introduse printr-un amendament după votarea proiectului de lege în prima lectură corespund standardului constituţional potrivit căruia legile organice trebuie votate în cel puţin două lecturi, aşa cum prevede articolul 74 alin.(1) din Constituţie. Curtea a reţinut că pentru a corespunde acestui standard, amendamentul trebuia să aibă o legătură indispensabilă cu obiectul proiectului de lege votat în prima lectură. Pentru că nu a constatat această legătură, Curtea a declarat neconstituţionale prevederile contestate (a se vedea HCC nr.14 din 20 iunie 2024, §§ 48-53; HCC nr.18 din 19 iulie 2024, §§ 24-25).

b) Aplicarea principiilor în prezenta cauză

- Referitor la modificările aduse articolului 7 din Legea cu privire la amnistie prin articolul I punctul 4 al Legii nr.74 din 31 martie 2022

61. Curtea precizează că, la 23 februarie 2022, un deputat în Parlament a înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege nr.48 pentru modificarea Legii cu privire la amnistie, care, inter alia, propunea:

"4. Articolul 7

la alineatul (1) litera d) cuvintele " , constatată de un expert psiholog judiciar atestat" se exclud;

la alineatul (2) textul "b)," se exclude."

62. Proiectul de lege a fost avizat pozitiv: (i) la 9 martie 2022, de Comisia agricultură şi industrie alimentară; (ii) la 10 martie 2022, de Direcţia generală juridică a Secretariatului Parlamentului; (iii) la 10 martie 2022, de Comisia mediu şi dezvoltare regională; (iv) la 15 martie 2022, de Centrul Naţional Anticorupţie; (v) la 17 martie 2022, de Comisia juridică, numiri şi imunităţi.

63. Pe data de 17 martie 2022, Parlamentul a votat proiectul de lege nr.48/2022 în prima lectură.

64. După adoptarea în prima lectură, proiectul în redactarea iniţială a fost avizat pozitiv: (i) la 18 martie 2022, de Comisia securitate naţională, apărare şi ordine publică; (ii) la 23 martie 2022, de Comisia protecţie socială, sănătate şi familie; (iii) la 23 martie 2022, de Guvern, prin Hotărârea nr.195.

65. La 31 martie 2022, Comisia juridică, numiri şi imunităţi, comisie permanentă sesizată în fond, a examinat proiectul de lege nr.48, a aprobat raportul necesar şi l-a prezentat Parlamentului spre examinare şi adoptare în lectura a doua. În aceeaşi zi, proiectul de lege redactat a fost votat în lectura a doua, devenind Legea nr.74 din 31 martie 2022.

66. În versiunea articolului I punctul 4 al Legii nr.74 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial, textul din proiectul redactat "la alineatul (2) textul "b)," se exclude" a fost înlocuit cu textul "alineatul (2) se abrogă".

67. Având în vedere argumentele autorului, Curtea a cercetat informaţiile disponibile pe pagina web a Parlamentului¹, stenograma şedinţelor plenare ale Parlamentului, dosarul privind procesul legislativ prezentat Curţii de către Parlament, dar şi înregistrările video ale şedinţelor Comisiei juridice, numiri şi imunităţi şi plenului Parlamentului şi a constatat că după votarea în prima lectură, la 17 martie 2022, şi până la votarea în a doua lectură, la 31 martie 2022, nu au fost înregistrate amendamente la acest proiect de lege. Totuşi, în şedinţa Comisiei juridice, numiri şi imunităţi din 31 martie 2022², dna deputat Olesea Stamate a menţionat, în esenţă, că redactarea atunci în vigoare a articolului 7 din Legea amnistiei la alineatul (1) prevedea dreptul persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă la reducerea pedepsei, însă alineatul (2) din acelaşi articol interzicea exercitarea acestui drept. De asemenea, domnia sa a menţionat că, deşi "a propus iniţial excluderea literei b)" din articolul 7 alin.(2), pe parcurs a primit "mai multe petiţii din partea deţinuţilor [care susţineau că] articolul 7 [contravine] articolului 6" şi că pentru a "elimina toate aceste neconcordanţe se propune eliminarea alineatului (2) astfel încât toţi condamnaţii să poată beneficia de reducerea termenului", că acest aspect "a fost coordonat cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor", că "reducerea termenului se aplica doar în cazul în care nu există riscul de recidivă [care] se evaluează de comisia penitenciarului", că "oricum există un filtru şi nu se va aplica tuturor" şi că "riscurile sunt minime". În raportul din 31 martie 2022, Comisia juridică, numiri şi imunităţi îi propune Parlamentului să voteze proiectul în a două lectură şi a menţionat că "Comisia a acceptat propunerea deputatului Olesea Stamate, care a propus abrogarea alin.(2) al articolului 7 din Legea nr.243/2021", şi că "Proiectul de lege redactat se anexează la prezentul raport". De asemenea, în şedinţa plenară a Parlamentului din 31 martie 2022³, dna Olesea Stamate a prezentat raportul şi a declarat că a fost acceptată propunerea ei privind abrogarea articolului 7 alin.(2), iar acesta se conţine în textul redactat al proiectului nr.48/2022 propus pentru votare în lectura a II-a (a se vedea stenograma la pag. 70-71⁴).

_____________________

¹ https://old.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/5872/language/ro-RO/Default.aspx

² https://www.facebook.com/ParliamentRM/videos/934251887267235  (minutele: 1:23:50)

³ https://www.youtube.com/watch?v=fwMWrBw1xgI  (minutul 4:07:54)

⁴ https://old.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=ahZpZr16lbo%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO

68. Constituţia le permite deputaţilor să depună amendamente la proiecte de legi pe baza dreptului lor la iniţiativa legislativă, prevăzut de articolul 73 din Constituţie (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 34). Mecanismul de exercitare a dreptului de iniţiativă legislativă constă în reguli procedurale de formă şi de fond, care prevăd prezentarea, examinarea şi aprobarea oricărei iniţiative legislative în Parlament (a se vedea HCC nr.15 din 4 decembrie 2012, §§ 49-50), reguli stabilite în Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr.797 din 2 aprilie 1996, şi care trebuie respectate de către deputaţi, fracţiunile parlamentare şi de către întregul Parlament ca autoritate legislativă a ţării.

69. Curtea reţine că deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare au dreptul să prezinte în scris amendamente motivate la proiectul de lege, care se transmit comisiei permanente sesizate în fond. Data înaintării amendamentului va fi data înregistrării acestuia la comisia sesizată în fond, care ţine o evidenţă specială a amendamentelor primite (a se vedea articolele 59 şi 65 din Regulamentul Parlamentului). În cadrul pregătirii proiectului de lege pentru dezbatere în a doua lectură, deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare pot prezenta amendamente comisiei sesizate în fond în termen de 10 zile de la data aprobării proiectului în prima lectură (articolul 65 alin.(2)). Amendamente orale pot fi făcute doar dacă se referă la tehnica legislativă şi la respectarea normelor lingvistice (a se vedea articolul 67 alin.(3) din Regulamentul Parlamentului).

70. Analiza dosarului privind procesul legislativ prezentat de Parlament, a stenogramei şedinţei Parlamentului din 17 martie 2022 (prima lectură) şi din 31 martie 2022 (lectura a doua) şi a informaţiei publicate pe site-ul Parlamentului cu privire la adoptarea Legii nr.74/2022⁵ demonstrează că proiectul nr.48/2022 a fost înregistrat pe data de 23 februarie 2022 şi a fost votat de Parlament în prima lectură pe 17 martie 2022. De asemenea, Curtea constată că în perioada cuprinsă între 17 şi 31 martie 2022 la proiectul de lege în discuţie nu a fost înregistrat vreun amendament cu textul "alineatul (2) se abrogă". Prin urmare, Curtea constată că abrogarea alineatului (2) din articolul 7 nu s-a bazat pe o iniţiativă legislativă, în sensul articolului 73 din Constituţie.

_____________________

⁵ https://old.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactenormative/tabid/61/LegislativId/5872/language/ro-RO/Default.aspx

71. Comparând textul raportului Comisiei cu textul proiectului de lege redactat, anexat la raport şi prezentat Parlamentului pentru votare în a doua lectură, Curtea observă existenţa unei neconcordanţe. Pe de o parte, raportul Comisiei menţionează despre acceptarea unei propuneri privind abrogarea articolului 7 alin.(2) din Legea privind amnistia. Pe de altă parte, textul proiectului redactat anexat la raport şi prezentat pentru votare în a doua lectură nu avea acest conţinut. Dimpotrivă, proiectul de lege redactat, anexat la raport şi prezentat plenului Parlamentului pentru votarea în a doua lectură conţinea textul "la alineatul (2), textul "b)," se exclude".

72. Deşi în şedinţa Parlamentului din 31 martie 2022 doamna deputat Olesea Stamate a prezentat raportul Comisiei şi a comunicat despre acceptarea unui amendament, Curtea reţine că amendamentul în discuţie nu a fost înregistrat la comisia sesizată în fond şi nu a fost publicat pe pagina web a Parlamentului. Prin urmare, Curtea conchide că amendamentul cu privire la abrogarea articolului 7 alin.(2) nu a fost înregistrat în sensul articolului 73 din Constituţie.

73. Mai mult, proiectul de lege redactat şi prezentat Parlamentului pentru a doua lectură conţinea textul "articolul 7 la alineatul (2), textul "b)," se exclude", iar după votare, în Monitorul Oficial a fost publicat textul "articolul 7 alineatul (2) se abrogă". În acest context, Curtea constată că la abrogarea alineatului (2) din articolul 7 din Legea cu privire la amnistie prin articolul I punctul 4 al Legii nr.74 din 31 martie 2022 nu au fost respectate exigenţele articolului 74 alin.(1) din Constituţie.

74. Curtea ajunge la concluzia că textul "alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022 nu respectă exigenţele articolelor 73 şi 74 alin.(1) din Constituţie şi trebuie declarat neconstituţional.

- Referitor la modificările efectuate în articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021 prin articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022

75. Curtea precizează că, la 15 decembrie 2021, un grup de deputaţi au înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege nr.394 cu denumirea "Proiectul de Lege pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova", care propunea modificări în special în materie de sustragere de bunuri, escrocherie şi alte infracţiuni contra patrimoniului. La 17 februarie 2022, proiectul de lege a fost votat în prima lectură.

76. La 1 iunie 2022, un deputat a înregistrat un amendament prin care a propus completarea proiectului de lege cu articolul II care prevedea excluderea textului "cu condiţia lipsei riscului de recidivă" din articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021. La 28 iulie 2022, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a întocmit un raport prin care a acceptat, inter alia, amendamentul respectiv şi a propus proiectul de lege Parlamentului pentru examinare şi votare în lectura a doua.

77. Proiectul de lege care includea şi amendamentul menţionat mai sus a fost votat de Parlament la 29 iulie 2022 în a doua lectură, devenind Legea nr.247 din 29 iulie 2022.

78. Pornind de la analiza procesului legislativ, Curtea constată că articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022 modifică, pe baza unui amendament examinat şi votat de Parlament într-o singură lectură, o lege organică, şi anume Legea nr.243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

79. Curtea constată că obiectul proiectului de lege adoptat în prima lectură viza modificarea Codului penal în privinţa sancţiunilor aplicate pentru infracţiunile contra patrimoniului, iar obiectul amendamentului din 1 iunie 2022 viza modificarea Legii amnistiei. Nota explicativă la acest amendament şi raportul comisiei de profil nu abordează unicitatea obiectului de reglementare (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.14 din 20 iunie 2024, § 51). Curtea nu constată o legătura indispensabilă între obiectul proiectului de lege votat în prima lectură şi amendamentul votat în a doua lectură.

80. Aşadar, având în vedere că modificările la articolul 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021 efectuate în baza articolului II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022 au fost votate într-o singură lectură (lectura a doua), Curtea constată că, în acest caz, legislatorul nu a respectat exigenţele articolului 74 alin.(1) din Constituţie de votare a legii organice în două lecturi, iar modificările trebuie declarate neconstituţionale.

- Referitor la articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022

81. Curtea notează că, la 22 iulie 2022, Guvernul Republicii Moldova a înregistrat la Secretariatul Parlamentului, proiectul de lege nr.321 cu denumirea "Proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie)", care propunea să consolideze drepturile materiale şi procesuale ale victimelor infracţiunilor de violenţă în familie şi ale infracţiunilor care atentează la inviolabilitatea sexuală a acestora. La 6 octombrie 2022, proiectul de lege a fost votat în prima lectură.

82. La 8 noiembrie 2022, un deputat a formulat un amendament prin care a propus completarea proiectului de lege în discuţie cu articolul VII, care stabilea că textul articolului 7 alin.(1) din Legea nr.243/2021 va avea următorul conţinut: "(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6, i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:".

83. Curtea constată că obiectul proiectului de lege nr.321 votat în prima lectură de către Parlament viza modificări la Codul penal, la Codul de procedură penală, la Codul de procedură civilă şi la Codul de executare referitor la asigurarea drepturilor victimelor în cazul infracţiunilor privind viaţa sexuală şi violenţa în familie. Pe de altă parte, obiectul articolului VII din Legea nr.316/2022, votat doar în a doua lectură, viza modificarea Legii amnistiei. Curtea nu constată o legătură indispensabilă între obiectul proiectului de lege votat în prima lectură şi obiectul amendamentului propus, care ar permite examinarea lor împreună şi votarea în a doua lectură. Aceeaşi concluzie rezultă şi din Sinteza amendamentelor, propunerilor şi obiecţiilor la proiectul de lege, anexată la Raportul Comisiei juridică, numiri şi imunităţi prezentat în Parlament pentru votare în lectura a doua, în care Comisia recunoaşte că amendamentul din 8 noiembrie 2022 nu are vreo legătură cu obiectul proiectului de bază. Totuşi, Comisia prezidată de autorul amendamentului i-a propus Parlamentului proiectul de lege pentru examinare în a doua lectură care conţinea şi textul acestui amendament, iar Parlamentul, în şedinţa din 17 noiembrie 2022, l-a votat în a doua lectură, acesta devenind Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022. Având în vedere cele menţionate, Curtea constată lipsa unei legături indispensabile între obiectul proiectului de lege nr.321 votat în prima lectură şi amendamentul din 8 noiembrie 2022 votat doar în a doua lectură (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.14 din 20 iunie 2024, § 51).

84. Aşadar, Curtea reţine că completările făcute la articolul 7 alin.(1) din Legea nr.243/2021 prin articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022 au fost votate doar într-o singură lectură, la 17 noiembrie 2022. Astfel, Curtea constată că în acest caz legislatorul nu a respectat exigenţele articolului 74 alin.(1) din Constituţie, iar articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022 urmează a fi declarat neconstituţional.

II. Pretinsa încălcare a articolelor 24 şi 54 din Constituţie

a) Principii generale

85. Pentru multe dintre victimele violenţei şi pentru mulţi apărători ai drepturilor omului, amnistiile reprezintă cea mai nedemnă formă de acomodare pragmatică cu foşti despoţi, asasini şi torţionari. Pentru ei, amnistiile sunt sinonime cu fărădelegea, tolerarea impunităţii şi triumful oportunismului politic. Acolo unde amnistiile neagă drepturile victimelor la adevăr, la justiţie şi la despăgubiri, suferinţa victimelor este agravată în mai multe moduri. De exemplu, vălul de impunitate generat de o amnistie generală pentru încălcări grave ale drepturilor omului presupune adesea că suferinţele victimelor vor fi negate de stat, instaurând un sentiment profund de distanţare faţă de societate. O altă realitate practică legată de amnistii este că victimele pot ajunge să trăiască în proximitate cu condamnaţii care au beneficiat de amnistie.

86. Amnistiile sunt, în general, constrânse de principiile aferente valorii preeminenţei dreptului, cum sunt ordinea publică, necesitatea aplicării sancţiunilor, securitatea juridică, separaţia puterilor, egalitatea şi/sau normele constituţionale.

87. În jurisprudenţa sa privind amnistiile, Curtea a reţinut că prevederile contestate ale Legii privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008 drept An al Tineretului, care le-au acordat femeilor care aveau copii în vârstă de până la opt ani posibilitatea eliberării de la pedeapsa cu închisoarea, posibilitate care nu le-a fost acordată şi bărbaţilor care au copii în vârstă de până la opt ani, aveau la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea HCC nr.10 din 8 aprilie 2019, § 49).

88. Totuşi, Curtea nu a analizat niciodată chestiunea amnistiilor din perspectiva protecţiei drepturilor victimelor. În schimb, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului conţine cauze relevante privind respectarea de către stat a obligaţiilor sale pozitive care decurg din anumite drepturi ale omului, la adoptarea legilor de amnistiere.

89. Procesul naţional precis de adoptare, aplicare sau validare a amnistiilor poate fi considerat, de obicei, punctul de plecare al Curţii Europene şi criteriul de ajustare a marjei sale de apreciere faţă de un stat în cazurile legate de aplicarea amnistiei. În hotărârea Asociaţia "21 Decembrie 1989" şi alţii v. România, din 24 mai 2011, Curtea Europeană a analizat efectele unui proiect de lege a amnistiei din 2008 pentru drepturile omului, drepturi care au fost violate prin utilizarea forţei letale de către forţele armate române împotriva protestatarilor în timpul Revoluţiei din 1989. Acest proiect de lege urmărea să amnistieze cadrele militare şi militarii mobilizaţi care au fost judecaţi şi condamnaţi sau împotriva cărora au fost iniţiate urmăriri judiciare din cauza participării lor la evenimentele din decembrie 1989. Prin urmare, sfera de aplicare a acestui proiect de lege privind amnistia includea, în mod discutabil, toate infracţiunile, fără a exclude violările grave ale drepturilor omului sau crimele internaţionale. Mai mult, cauza viza un proiect de lege. Curtea Europeană a atras atenţia asupra procesului juridic, politic şi istoric din jurul acestui proiect de lege. Acest fapt implica utilizarea presupusă a proiectului pentru a influenţa procurorii care investigau protestele împotriva lui Nicolae Ceauşescu şi represiunea violentă ulterioară, soldată cu numeroase victime (decembrie 1989 - iunie 1990). Curtea Europeană a conchis că "nu poate accepta că o anchetă este efectivă atunci când ea încetează prin efectul prescripţiei răspunderii penale, de vreme ce chiar autorităţile au rămas inactive. De altfel, aşa cum a mai menţionat Curtea, amnistia este, în general, incompatibilă cu obligaţia statelor de a ancheta actele de tortură şi de a lupta împotriva impunităţii crimelor internaţionale" (a se vedea § 144).

90. Curtea Europeană a constatat încălcarea de către statul român a laturii procedurale a articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la viaţă. Sfera excesiv de largă a proiectului de lege privind amnistia şi tentativa de a-l utiliza pentru a opri anchetele au afectat grav validitatea şi legitimitatea procesului naţional de adoptare a amnistiei în România. Această soluţie a Curţii Europene denotă cât de important este ca statele părţi la Convenţie să evite deficienţele în orice etapă a procesului naţional de adoptare, aplicare şi/sau validare a amnistiilor, deoarece carenţele evidente în acest proces pot conduce ulterior la constatarea răspunderii internaţionale a acestora pentru încălcarea drepturilor omului.

91. Într-o altă hotărâre, Makuchyan şi Minasyan v. Azerbaidjan şi Ungaria, din 26 mai 2020, Curtea Europeană a condamnat eşecul nejustificat al statului Azerbaidjan de a impune pedeapsa cu închisoarea pentru comiterea unei infracţiuni bazate pe ură etnică, impusă peste hotare unui ofiţer al său, care a fost graţiat, promovat şi căruia i s-au acordat beneficii la întoarcere. În timp ce participa la un curs NATO la Budapesta, un ofiţer azer a decapitat un ofiţer armean şi a ameninţat cu omorul un alt soldat armean, încercând să spargă uşa camerei sale cu un topor. Ofiţerul azer a fost condamnat la detenţie pe viaţă în Ungaria. Prejudecata sa bazată pe criterii etnice în privinţa crimelor sale a fost investigată pe deplin de tribunalele maghiare. După ce a executat opt ani din pedeapsă în Ungaria, ofiţerul a fost transferat în Azerbaidjan, pe baza Convenţiei privind transferul persoanelor condamnate a Consiliului Europei, în vederea executării restului de pedeapsă în ţara sa de origine. Totuşi, la întoarcere, el a fost eliberat imediat, graţiat şi avansat în grad în cadrul unei ceremonii publice, fiindu-i acordate restanţele salariale pentru perioada petrecută în închisoare, precum şi posibilitatea utilizării unui apartament în Baku. Mai mulţi funcţionari azeri de rang înalt au aprobat conduita şi graţierea sa. Curtea Europeană a reţinut că faptele statului azer i-au garantat ofiţerului, în mod efectiv, impunitatea pentru crimele comise împotriva victimelor armene. Această situaţie nu era compatibilă cu obligaţiile Azerbaidjanului pe baza articolului 2 din Convenţie de a descuraja în mod efectiv comiterea infracţiunilor împotriva vieţii persoanelor. Aşadar, Curtea Europeană a constatat încălcarea de către statul reclamat a obligaţiilor procedurale pe baza articolului 2 din Convenţie (a se vedea §§ 158-173).

92. Aceste cazuri denotă faptul că procesul prin care amnistiile sau graţierile au fost aplicate sau validate de autorităţile naţionale reprezintă un factor care influenţează judecata Curţii Europene, prin raportare la drepturile omului. În ceea ce priveşte procesul naţional de adoptare a acestor măsuri şi efectele lor asupra drepturilor omului, Curtea Europeană are în vedere autoritatea care a acordat aceste măsuri, instrumentul normativ prin care au fost adoptate, domeniul de aplicare al acestor măsuri şi modul în care măsura a fost adoptată.

93. Curtea observă că şi Republica Moldova a fost condamnată de către Curtea Europeană pentru modul în care autorităţile naţionale au aplicat amnistia. În cauza E.G. v. Republica Moldova, judecată la 13 aprilie 2021, Curtea Europeană a reţinut că punerea în executare a unei pedepse pronunţate în contextul încălcării dreptului la viaţă constituia o parte integrantă a obligaţiei procedurale a statului. Potrivit Curţii Europene, amnistiile şi graţierile nu ar trebui tolerate în cazurile de tortură sau rele tratamente comise de agenţi ai statului. Acest principiu se aplică şi în cazul actelor de violenţă comise de persoane private. Agresiunea sexuală comisă asupra reclamantei a constituit o încălcare gravă a dreptului acesteia la protecţie împotriva vătămărilor corporale şi suferinţei psihice, iar acordarea unei amnistii unuia dintre autorii agresiunii a fost, în circumstanţele particulare ale cauzei, contrară obligaţiilor statului reclamat care decurg din articolele 3 şi 8 din Convenţie (a se vedea §§ 41-50).

94. Curtea notează că drepturile fundamentale presupun adesea obligaţii pozitive ca obligaţia de a incrimina, de a supraveghea, de a efectua anchete penale, de a urmări penal şi de a pedepsi încălcările drepturilor omului. Explicaţia constă în faptul că dreptul penal reprezintă cel mai eficient mecanism pentru prevenirea, pentru protejarea şi pentru repararea încălcărilor drepturilor omului. El reprezintă cea mai dură formă de răspundere juridică. Dimensiunea egalitaristă a drepturilor fundamentale presupune ideea că obligaţia de a urmări şi de a pedepsi infractorii asigură redistribuirea protecţiei persoanelor insuficient protejate, i.e. a victimelor sau a rudelor victimelor.

95. În jurisprudenţa Curţii Europene, obligaţia generală a statului de a institui un cadru legal adecvat şi de a se asigura că acesta este aplicat corespunzător este înţeleasă în mare măsură ca presupunând un cadru normativ penal şi o aplicare riguroasă a dreptului penal (a se vedea, de exemplu, Volodina v. Rusia, 9 iulie 2019, §§ 78-85, un caz cu privire la eşecul autorităţilor de a întreprinde măsurile corespunzătoare pentru a o proteja pe victimă de violenţa domestică).

96. Din perspectiva Curţii Europene, mobilizarea şi aplicarea dreptului penal în cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului are o legătură directă cu principiul potrivit căruia trebuie garantate drepturi practice şi efective, nu drepturi teoretice şi iluzorii. Este necesară, aşadar, o legislaţie care produce un efect disuasiv, însoţită de măsuri concrete care să demonstreze că autorităţile nu sunt dispuse să tolereze impunitatea infracţiunilor, pentru a preveni comiterea unor fapte deosebit de grave. Astfel, dreptul penal şi sancţiunile penale asigură protecţia efectivă a drepturilor omului prin descurajarea încălcărilor acestora. Într-adevăr, Curtea Europeană afirmă adesea că absenţa unui mecanism penal sau a unui răspuns penal echivalează cu lipsa de efectivitate în protejarea anumitor drepturi.

97. Curtea Europeană a subliniat în mod repetat că scopul obligaţiei de anchetă constă în identificarea şi pedepsirea celor responsabili pentru încălcarea drepturilor în discuţie (O′Keeffe v. Irlanda, 28 ianuarie 2014, § 172, un caz privind eşecul statului de a institui mecanismele corespunzătoare pentru a proteja un elev dintr-o şcoală publică de abuzul sexual al profesorului). Tragerea la răspundere penală a indivizilor pentru faptele comise asigură nu doar o reparaţie adecvată, ci şi o protecţie efectivă prin descurajare. Considerentul Curţii Europene din hotărârea Öneryildiz v. Turcia, 30 noiembrie 2004, un caz referitor la o explozie care a avut loc la o groapă de gunoi şi care a provocat mai multe decese, este edificator. Curtea Europeană a constatat că prin desfăşurarea unor proceduri limitate, care au condus la aplicarea de amenzi derizorii şi cu suspendare pentru oficialii implicaţi, autorităţile penale turce nu au asigurat răspunderea deplină a funcţionarilor statului şi implementarea efectivă a dispoziţiilor din dreptul naţional care garantează respectarea dreptului la viaţă, în special funcţia disuasivă a dreptului penal (a se vedea §§ 116-117).

98. Aşadar, jurisprudenţa Curţii Europene în materie de amnistie subliniază faptul că cel puţin dreptul la viaţă şi dreptul de a nu fi supus relelor tratamente generează pentru state obligaţia pozitivă de a pedepsi în mod efectiv persoanele care încalcă aceste drepturi.

b) Aplicarea principiilor în prezenta cauză

99. Codul penal al Republicii Moldova clasifică infracţiunile în funcţie de caracterul şi gradul lor prejudiciabil. Aşadar, acestea pot fi infracţiuni uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave (a se vedea articolul 16 din Cod). Infracţiunile excepţional de grave sunt infracţiunile comise cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa detenţiei pe viaţă.

100. Curtea observă că, potrivit articolului 71 din Cod, detenţia pe viaţă constă în privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vieţii şi se aplică numai pentru infracţiunile excepţional de grave.

101. Din analiza Codului penal, Curtea notează că sunt infracţiuni excepţional de grave genocidul; infracţiunile împotriva umanităţii; infracţiunile de război împotriva persoanelor; utilizarea de metode interzise de purtare a războiului; planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului; omorul persoanei care beneficiază de protecţie internaţională; omorul intenţionat al unei persoane într-o circumstanţă agravantă; traficul de copii în circumstanţe agravante; actul terorist săvârşit prin omorul unei sau mai multor persoane; livrarea, plasarea, punerea în funcţiune sau detonarea unui dispozitiv exploziv ori a altui dispozitiv cu efect letal, însoţită de omorul intenţionat al unei persoane; crearea sau conducerea unei organizaţii criminale sau a unui grup criminal organizat cu scopul de a comite una sau mai multe infracţiuni cu caracter terorist; infracţiunile contra securităţii aeronautice şi contra securităţii aeroporturilor săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; infracţiunile contra securităţii platformelor fixe săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală; şi atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului.

102. Infracţiunile enumerate pot fi sancţionate cu pedeapsa detenţiei pe viaţă mai ales pentru că violează dreptul fundamental la viaţă sau dreptul fundamental de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante.

103. Mai mult, Curtea observă că în perioada anilor 1995 – 2016, legislatorul a adoptat opt legi cu privire la amnistie, care le permiteau persoanelor bănuite, învinuite sau condamnate de comiterea unor infracţiuni să beneficieze de absolvirea de executarea pedepsei, încetarea urmăririi penale, încetarea procesului penal în şedinţa de judecată şi reducerea pedepsei aplicate (a se vedea Legea nr.565/1995, Legea nr.972/1996, Legea nr.1379/1997, Legea nr.561/1999, Legea nr.420/2001, Legea 278/2004, Legea nr.188/2008, Legea nr.210/2016). Totuşi, legislatorul a exclus în mod expres de la beneficiile amnistiei persoanele declarate recidivişti deosebit de periculoşi, persoanele condamnate la detenţie pe viaţă, persoanele cărora pedeapsa capitală le-a fost comutată cu pedeapsa detenţiei pe viaţă, persoanele bănuite, învinuite, inculpate sau condamnate pentru infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave etc.

104. Spre deosebire de legile anterioare, Legea nr.243/2021 a stabilit că persoanele condamnate la detenţie pe viaţă ar putea solicita reducerea pedepsei cu condiţia lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat şi dacă persoana nu cade sub incidenţa articolului 6 alin.(1) lit.a), b), c), e) sau g) din Lege. După excluderea acestor condiţii, Procurorul General a solicitat controlul constituţionalităţii acestor norme prin prisma articolului 24 din Constituţie.

105. Curtea reţine că redactarea iniţială a articolului 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021 prevedea că "persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6, i se reduce termenul de pedeapsă [...] la 30 de ani de închisoare, dacă este condamnată la detenţiune pe viaţă, cu condiţia lipsei riscului de recidivă, constatată de un expert psiholog judiciar atestat".

106. Prin legi subsecvente, Parlamentul a exclus mai întâi textul "constatată de un expert psiholog judiciar atestat" (a se vedea articolul I punctul 4 din Legea nr.74/2022), apoi textul "cu condiţia lipsei riscului de recidivă" (a se vedea articolul II din Legea nr.247/2022). Textul în redactarea în vigoare după modificările operate are, în esenţă, următorul conţinut: "persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare [...] căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6 i se reduce termenul de pedeapsă [...] la 30 de ani de închisoare dacă este condamnată la detenţiune pe viaţă".

107. În consecinţă, această din urmă redactare a articolului 7 le permite persoanelor condamnate la detenţia pe viaţă pentru comiterea infracţiunilor excepţional de grave sau acte criminale care constituie încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului să solicite comutarea pedepsei în închisoare pentru un termen de 30 de ani în condiţiile generale ale articolului 1 alin.(1) din Lege, i.e. dacă sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei şi sunt evaluate psihologic ca prezentând un risc de recidivă mediu sau redus.

108. Curtea reţine că atât prin adoptarea textului iniţial al articolului 7 alin.(1) lit.d) din Legea nr.243/2021, cât şi prin modificările acestuia operate prin articolele I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022 şi II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022, Parlamentul nu a ţinut cont de obligaţiile pozitive ale statului care decurg din articolul 24 din Constituţie privind protecţia drepturilor victimelor.

109. Această soluţie a Curţii nu privează persoanele condamnate la detenţie pe viaţă de celelalte mecanisme legale care le garantează perspectiva eliberării în cazul îndeplinirii condiţiilor stabilite de lege. Legislaţia naţională conţine prevederi care oferă persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă speranţa atenuării pedepsei. În special, articolul 91 alin.(5) din Codul penal prevede că această categorie de condamnaţi poate fi eliberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera în mod individual că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 25 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă. Totodată, condamnatul trebuie să demonstreze că: a) a realizat programul individual de executare a pedepsei, b) a reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care a fost condamnată, cu excepţia cazului când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, şi c) că corectarea sa este posibilă fără executarea deplină a pedepsei [articolul 91 alin.(1) din Cod].

III. Pretinsa încălcare a articolului 131 alin.(4) din Constituţie

110. Articolul 131 alin.(4) din Constituţie impune ca orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare să fie adoptate numai după ce este acceptată de Guvern.

111. Deşi amnistierea condamnaţilor la detenţie pe viaţă poate conduce la eliberarea lor din detenţie înainte de termen, dacă sunt îndeplinite alte condiţii legale stabilite de Codul penal sau de Codul de procedură penală, Parlamentul nu a stabilit care va fi sursa sumelor datorate de către stat acestor persoane, potrivit articolului 283 din Codul de executare. Acest articol stabileşte că, în cazul în care condamnatul nu dispune de mijloace băneşti la punerea în libertate şi are domiciliul în Republica Moldova, administraţia penitenciarului îi asigură contravaloarea biletului pentru deplasare până la domiciliu sau reşedinţă. De asemenea, articolul în discuţie prevede că persoana care a executat pedeapsa închisorii beneficiază, la eliberarea din locul de detenţie, de o indemnizaţie unică în condiţiile prevăzute de lege. Totodată, Curtea are în vedere argumentele Guvernului care a susţinut că eliberarea din penitenciar a persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă poate conduce la plata unei indemnizaţii, pe baza articolelor 283 din Codul de executare şi 23 alin.(3) lit.f) din Legea nr.105 din 14 iunie 2018 cu privire la promovarea ocupării forţei de muncă şi asigurarea de şomaj. De asemenea, în cazul angajării acestor categorii de persoane în câmpul muncii statul trebuie să îi subvenţioneze lunar pe angajatori în condiţiile articolului 36 alin.(2) din aceeaşi Lege. Potrivit Guvernului, modificările aduse Legii nr.74/2022 presupuneau cheltuieli bugetare în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie şi trebuiau acceptate în prealabil de către acesta, condiţie care nu a fost respectată. Curtea confirmă că punerea în libertate înainte de termen a unor condamnaţi presupune cheltuieli din partea statului. Eventualitatea acestor cheltuieli nu a fost avizată de către Guvern, înainte de adoptarea Legilor nr.74/2022, nr.247/2022, nr.316/2022 privind modificarea Legii privind amnistia. Aşadar, Curtea constată încălcarea articolului 131 alin.(4) din Constituţie la adoptarea de către legislator a normelor contestate.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 37 şi 38 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de către Procurorul General al Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţionale:

- textul ""constatată de un expert psiholog judiciar atestat" se exclude" din articolul I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022;

- textul "alineatul (2) se abrogă" din articolul I punctul 4 din Legea nr.74 din 31 martie 2022;

- textul ""cu condiţia lipsei riscului de recidivă" se exclude" din articolul II din Legea nr.247 din 29 iulie 2022;

- textul "(1) Persoanei condamnate la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6 i se reduce termenul de pedeapsă sau i se comută pedeapsa după cum urmează:" din articolul VII din Legea nr.316 din 17 noiembrie 2022;

- litera d) din alineatul (1) al articolului 7 din Legea nr.243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

3. Se revigorează dispoziţia alineatului (1) din articolul 7 al Legii nr.243 din 24 decembrie 2021, în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, cu următorul conţinut: "Persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, căreia nu i se pot aplica prevederile art.4–6 i se reduce termenul de pedeapsă după cum urmează:".

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.