Acte judiciare

Hotărâre nr.12 din 16.06.2022 pentru controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, a articolului 27 alin.(2) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, a Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real şi a Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară (cuantumul salariului minim) (sesizarea nr.18a/2021)

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 16.06.2022

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii articolului 3 alin. (2) din Legea nr. 1432 din

28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim,

a articolului 27 alin.(2) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul

unitar de salarizare în sectorul bugetar, a Hotărârii Guvernului nr.165 din

9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în

sectorul real şi a Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind

stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară

(cuantumul salariului minim)

(sesizarea nr.18a/2021)

nr. 12 din 16.06.2022

(în vigoare 16.06.2022)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 201-207 art. 97 din 08.07.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 1 februarie 2021,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 1 februarie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea:

- a articolului 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim;

- a articolului 27 alin.(2) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar;

- a Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real şi

- a Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor, Confederaţiei Naţionale a Patronatelor şi Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Dan Perciun, autor al sesizării, dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, şi dl Andrei Balan, şef al Direcţiei expertiză juridică a Ministerului Finanţelor, reprezentant al Guvernului.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[...]."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim sunt următoarele:

Articolul 3

Modul de stabilire, condiţiile de determinare

şi reexaminare a salariului minim

"(1) Salariul minim pe lună, precum şi salariul minim pe oră calculat pornindu-se de la norma lunară a timpului de muncă se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, după consultarea patronatelor şi sindicatelor.

(2) Cuantumul salariului minim se determină în funcţie de condiţiile economice concrete şi de nivelul salariului mediu pe economia naţională, precum şi de nivelul prognozat al ratei inflaţiei.

(3) Necesitatea modificării cuantumului salariului minim se examinează de către Guvern, împreună cu patronatele şi sindicatele, cel puţin o dată pe an.

(4) Cuantumul salariului minim se reexaminează de către Guvern după consultarea prealabilă a patronatelor şi sindicatelor, ţinând-se cont de modificarea indicelui preţurilor de consum şi de evoluţia salariului mediu pe economia naţională în perioada de referinţă, de volumul produsului intern brut, de productivitatea muncii, precum şi de mărimea valorică a minimului de existenţă."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

Articolul 27

Asigurarea menţinerii salariilor personalului din unităţile bugetare

"[...]

(2) În cazul în care, pentru unii salariaţi din unităţile bugetare, prin aplicarea prezentei legi, salariul lunar calculat începând cu 1 decembrie 2018, pentru o funcţie cu durata normală a timpului de muncă, este mai mare decât salariul mediu lunar calculat anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi mai mic decât 2200 de lei, aceştia vor beneficia de plăţi compensatorii. Plata compensatorie se determină ca diferenţă dintre 2200 de lei şi salariul lunar calculat în condiţiile prezentei legi şi se recalculează proporţional timpului efectiv lucrat.

[În redactarea anterioară Legii nr.135 din 26 mai 2022 pentru modificarea articolului 27 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar]"

(2) În cazul în care, pentru unii salariaţi din unităţile bugetare, prin aplicarea prezentei legi, salariul lunar calculat pentru o funcţie cu durata normală a timpului de muncă este mai mic de 3500 de lei, aceştia vor beneficia de plăţi compensatorii. Plata compensatorie se determină ca diferenţă dintre suma de 3500 de lei şi salariul lunar calculat în condiţiile prezentei legi şi se recalculează proporţional timpului efectiv lucrat.

[În redactarea Legii nr.135 din 26 mai 2022 pentru modificarea articolului 27 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar]

[...]".

9. Prevederile relevante ale Legii nr.152 din 5 iulie 2012 cu privire la minimul de existenţă sunt următoarele:

Articolul 1

Scopul şi domeniul de aplicare

"(1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal privind reglementarea garanţiilor minime de stat în domeniul veniturilor populaţiei, în procesul de implementare a politicilor statului în domeniul social, proporţional costului de trai, pentru asigurarea unui standard de viaţă adecvat.

[…]"

Articolul 3

Mărimea minimului de existenţă

"(1) Mărimea minimului de existenţă include:

a) mărimea valorică a coşului alimentar;

b) cheltuielile pentru procurarea mărfurilor industriale şi pentru achitarea serviciilor prestate populaţiei;

c) mărimea primelor şi a contribuţiilor obligatorii.

[…]"

10. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real sunt următoarele:

"În conformitate cu prevederile Legii salarizării nr.847-XV din 14 februarie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.50-52, art.336) şi în baza Convenţiei colective (nivel naţional) nr.9 din 28 ianuarie 2010, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Începând cu 1 ianuarie 2021, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizaţii, instituţii cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, în continuare – unităţi) se stabileşte în mărime de 17,37 lei pe oră, sau 2935 de lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

[În redactarea Hotărârii Guvernului nr.232 din 24 aprilie 2019]

1. Începând cu 1 aprilie 2022, cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real (la întreprinderi, organizaţii, instituţii cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, în continuare – unităţi) se stabileşte în mărime de 20,71 lei pe oră, sau 3 500 de lei pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în medie de 169 de ore pe lună.

[În redactarea Hotărârii Guvernului nr.142 din 9 martie 2022, în vigoare din 1 aprilie 2022]

[Punctul 2 exclus prin Hotărârea Guvernului nr.260 din 25 aprilie 2012, în vigoare 27 aprilie 2012]

3. În cazul aplicării de către unităţi a sistemului tarifar de salarizare sau în cazul aplicării sistemului netarifar de salarizare cuantumul lunar total al salariului unui angajat nu poate fi mai mic decât cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit de Guvern, după consultarea cu partenerii sociali.

6. Odată cu stabilirea cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, salariile de bază stabilite anterior nu pot fi micşorate, decât în conformitate cu prevederile alineatului (2) articolul 20 al Legii salarizării nr.847-XV din 14 februarie 2002.

6¹. Întreprinderile de stat, întreprinderile cu capital majoritar de stat şi cele monopoliste, indicate de Guvern, la care cuantumul salariului tarifar pentru categoria I de calificare este mai mare decât cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, prevăzut la punctele 1 şi 4 ale prezentei hotărâri, pot efectua majorarea salariului tarifar pentru categoria I de calificare numai pe măsura creşterii volumului producţiei (lucrări, servicii) în preţuri comparabile faţă de perioada respectivă a anului precedent, cu condiţia sporirii volumului producţiei livrate în preţuri efective, obţinerii beneficiului din vânzarea producţiei şi rentabilităţii producţiei.

În cazurile în care creşterea sumară a indicelui preţurilor de consum de la momentul majorării anterioare a salariului tarifar pentru categoria I de calificare depăşeşte rata de creştere a volumului producţiei (lucrărilor, serviciilor) în preţuri comparabile, întreprinderea care dispune de mijloace financiare necesare este în drept să majoreze salariul tarifar pentru categoria I de calificare pe măsura creşterii indicelui preţurilor de consum.

7. Se abrogă punctele 1 şi 2 ale Hotărârii Guvernului nr.152 din 19 februarie 2004 "Cu privire la salariul tarifar pentru categoria I de calificare a angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară şi cuantumul sporului de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.39-41, art.299), cu modificările ulterioare."

11. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară sunt următoarele:

"În conformitate cu prevederile Legii nr.1432-XIV din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.21-24, art.79), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se stabileşte, cu începere de la 1 octombrie 2014, salariul minim pe ţară în cuantum de 1000 lei lunar pentru un program complet de lucru de 169 de ore (în medie pe lună), ceea ce reprezintă 5,92 lei pe oră.

În cazul în care programul de muncă este, potrivit legii, mai mic de 40 de ore pe săptămână, salariul minim orar se calculează de către agenţii economici prin raportarea salariului minim lunar, prevăzut în prezentul punct, la numărul mediu de ore lunar, potrivit programului legal de lucru aprobat.

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.15 din 19 ianuarie 2009 "Privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.10-11, art.43)."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

12. Prin decizia sa Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000, din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018, a Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 şi a Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputatul în Parlament are prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

15. Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl reprezintă prevederile menţionate la § 1 supra. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Totodată, Curtea a observat că Hotărârea Guvernului privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară nr.550 din 9 iulie 2014, contestată de autorul sesizării, a fost adoptată pe baza mecanismului de reexaminare a cuantumului salariului minim, stabilit de articolul 3 alin.(4) din Legea 1432 din 28 decembrie 2000. Având în vedere conexiunea articolului 3 alin.(4) din Legea 1432 din 28 decembrie 2000 cu prevederile contestate, în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a considerat necesar să verifice constituţionalitatea acestui alineat (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 35; HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 36; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 23).

17. Autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] privite în mod separat, precum şi în coroborare cu articolul 16 [egalitatea] din Constituţie.

18. Cu privire la articolul 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, autorul sesizării a menţionat că acesta (i) nu precizează că salariul minim net nu poate fi mai mic decât nivelul minimului de existenţă pentru persoanele apte de muncă şi (ii) nu prevede că evoluţia minimului de existenţă trebuie să fie unul dintre factorii de care trebuie să ţină cont Guvernul la stabilirea salariului minim. Curtea a observat că articolul 3 alin.(2) din Legea citată stabileşte condiţiile de determinare a salariului minim. Într-adevăr, la determinarea salariului minim legislatorul nu a stabilit că Guvernul trebuie să ţină cont de nivelul minimului de existenţă. Pe de altă parte, Curtea a constatat că alineatul (4) din acelaşi articol stabileşte condiţiile de reexaminare a salariului minim, care prevăd, inter alia, că la reexaminarea salariului minim Guvernul trebuie să ţină cont de mărimea valorică a minimului de existenţă. Mai mult, Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 a fost adoptată ca urmare a reexaminării cuantumului salariului minim, adică pe baza alineatului (4) din articolul 3 al Legii citate. Prin urmare, Curtea a reţinut că în prezenta cauză dispoziţiile articolului 3 alineatul (2) din Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim nu fac incidente articolele 43 şi 47 din Constituţie.

19. Cu privire la articolul 27 alin.(2) din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr.270 din 23 noiembrie 2018, Curtea a constatat că, la momentul depunerii sesizării, acesta stabilea că cuantumul salariului minim în sectorul bugetar este de 2200 de lei pe lună. La 24 decembrie 2021, Parlamentul a adoptat Legea nr.204 pentru modificarea unor acte normative, care a majorat cuantumul minim al salariului în sectorul bugetar de la 2200 de lei pe lună până la 3100 lei pe lună. Ulterior, la 26 mai 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr.135 pentru modificarea articolului 27 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, care a majorat cuantumul minim al salariului în sectorul bugetar până la 3500 lei pe lună. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că a examinat în jurisprudenţa sa situaţii similare, în care, după depunerea unei sesizări, Parlamentul a modificat prevederea contestată de autorul ei. Astfel, în Decizia nr.132 din 19 noiembrie 2020, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea depusă de un deputat care contesta unele prevederi din Legea insolvabilităţii, deoarece după depunerea sesizării Parlamentul a modificat norma contestată în întregime şi, prin urmare, sesizarea a rămas fără obiect. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a făcut deosebire între verificarea constituţionalităţii unei legi care nu mai este în vigoare prin intermediul controlului general de constituţionalitate [articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie], pe de o parte, şi prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate, pe de altă parte [articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie]. În cazul procedurii controlului general de constituţionalitate, Curtea a reţinut că nu este abilitată să verifice constituţionalitatea unei legi care nu mai este în vigoare, competenţa sa fiind limitată la legile contestate înainte de promulgare sau după intrarea în vigoare. Doar în cazul procedurii excepţiei de neconstituţionalitate Curtea a reţinut că poate verifica constituţionalitate actelor care nu mai sunt în vigoare, cu condiţia că sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei de instanţele de drept comun (a se vedea § 15-16 din Decizia citată). Soluţii similare au fost adoptate prin Deciziile nr.43 din 1 aprilie 2021 (§ 12-15) şi nr.145 din 28 septembrie 2021 (§ 20-22).

20. În această cauză, Curtea a observat că autorul sesizării nu a contestat cuantumul salariului minim în sectorul bugetar în redactarea Legii nr.135 din 26 mai 2022. Prin urmare, Curtea nu a găsit vreun motiv să ajungă la o concluzie diferită de deciziile menţionate mai sus şi, prin urmare, a declarat inadmisibil acest capăt al sesizării, pentru că este lipsit de obiect.

21. Referitor la Hotărârea Guvernului cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real nr.165 din 9 martie 2010, Curtea a constatat că, la momentul depunerii sesizării, aceasta stabilea că cuantumul salariului minim în sectorul real este de 2935 de lei pe lună. La 9 martie 2022, Guvernul a adoptat Hotărârea nr.142 pentru modificarea punctului 1 din Hotărârea Guvernului nr.165/2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, care a majorat cuantumul minim al salariului în sectorul real de la 2 935 de lei pe lună, până la 3 500 lei pe lună. În această cauză, Curtea a observat că autorul sesizării nu a contestat cuantumul salariului minim în sectorul real în redactarea Hotărârii Guvernului nr.142 din 9 martie 2022. Prin urmare, Curtea a declarat inadmisibil acest capăt al sesizării, pentru că este lipsit de obiect.

22. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că acest articol nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 22; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 36). De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că articolul 14 din Convenţie, care protejează persoanele aflate în situaţii similare de orice discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie, nu are o existenţă independentă. Articolul 14 din Convenţie poate juca un rol autonom important prin completarea celorlalte dispoziţii ale Convenţiei şi ale Protocoalelor la aceasta (a se vedea Emel Boyraz v. Turcia, 2 decembrie 2014, § 40; Costel Gaciu v. România, 23 iunie 2015, § 47; Fábián v. Ungaria, 5 septembrie 2017, § 112).

23. Cu privire la articolul 43 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul la muncă şi protecţia muncii este aplicabil în toate cazurile în care se pretinde apărarea drepturilor salariale. Curtea a precizat că noţiunea de salariu, în accepţia articolului 43 din Constituţie, trebuie interpretată într-un sens larg. Aceasta cuprinde, în special, toate avantajele prezente sau viitoare, cu condiţia să fie acordate, chiar dacă indirect, de angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, pe baza unui contract de muncă sau a unor dispoziţii legale (a se vedea HCC nr.21 din 3 octombrie 2019, § 25; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 28). În acest caz, Curtea a observat că prevederile contestate din Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 pun în discuţie cuantumul salariului minim pe ţară, domeniu în care autorităţile deţin o marjă discreţionară, având în vedere competenţa lor de a gestiona bugetul public. Totuşi, marja discreţionară a autorităţilor în acest domeniu nu este nelimitată. Ea poate fi supusă controlului de constituţionalitate, dacă măsurile autorităţilor din domeniul stabilirii cuantumului salariului minim sunt insuficiente pentru necesităţile de bază ale salariaţilor. În aceste cazuri, măsurile în discuţie ar face incident articolul 43 din Constituţie.

24. Cu privire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, Curtea a observat că acest articol stabileşte obligaţia pozitivă a statului de a întreprinde măsuri care să asigure un nivel de trai decent al cetăţenilor săi. Nici acest articol şi nicio altă prevedere din Constituţie nu stabileşte un cuantum exact al salariului minim care trebuie asigurat pentru salariaţi (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 56). Această competenţă a fost delegată Parlamentului şi Guvernului, având în vedere expertiza lor în domeniul politicilor sociale şi economice. Totuşi, Constituţia nu acordă o marjă discreţionară nelimitată autorităţilor în acest domeniu. Dimpotrivă, articolul 47 alin.(1) din Constituţie poate deveni incident în cazurile în care eventualele măsuri ale autorităţilor în domeniul stabilirii cuantumului salariului minim ar fi de un nivel insuficient pentru necesităţile de bază ale salariaţilor.

25. Curtea a reţinut că din interpretarea coroborată a articolului 43 alin.(1) şi (2) cu articolul 47 alin.(1) din Constituţie rezultă o legătură logică între dreptul la muncă şi obligaţia pozitivă a statului de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un trai decent. Altfel spus, condiţia principală pentru un trai decent este asigurarea dreptului la muncă şi protecţia acestuia. Aceeaşi concluzie se impune şi din analiza articolului 1 alin.(2) din Carta Socială Europeană.

26. În acest caz, Curtea a observat, pe de o parte, că cuantumul minim al salariului pe ţară este de 1 000 lei pe lună [a se vedea Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014]. Pe de altă parte, Biroului Naţional de Statistică, autoritatea abilitată de Parlament prin Legea nr.152 din 5 iulie 2012 să estimeze mărimea valorică a coşului alimentar, a estimat cuantumul minimului de existenţă pentru populaţia aptă de muncă în semestrul II din anul 2021 la 2 344,0 lei pe lună. Pentru că diferenţa dintre cuantumul salariului minim pe ţară şi cuantumul minimului de existenţă pentru populaţia aptă de muncă este relativ mare, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 43 şi 47 din Constituţie.

27. În continuare, Curtea a analizat pretinsul tratament diferenţiat invocat. Potrivit autorului sesizării, stabilirea diferenţiată a salariului minim în sectorul bugetar, în sectorul real şi în întreaga ţară este nejustificată. Cu privire la acest aspect, Curtea a observat că, într-adevăr, principiul egalităţii la remunerare pentru o muncă la fel de valoroasă este consacrat la articolul 7 lit.a) (ii) din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr.271 din 28 iulie 1990), care prevede că Statele părţi la acest Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure în special o remuneraţie care să le asigure tuturor muncitorilor cel puţin un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, fără nicio diferenţiere; în special femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă acordate nu le sunt inferioare celor de care beneficiază bărbaţii şi să primească remuneraţie pe care o primesc ei pentru aceeaşi muncă. Curtea a reţinut că acest principiu poate fi dedus şi din obligaţia generală a autorităţilor de a institui măsuri nediscriminatorii, aşa cum este stabilită de articolul 16 din Constituţie.

28. În această cauză, Curtea a reţinut că pentru a stabili incidenţa articolului 16 din Constituţie, ea trebuie să identifice, din argumentele autorului sesizării, clasele de persoane pretins discriminate. Curtea a observat că autorul sesizării compară, în general, salariaţii care beneficiază de salariul minim stabilit în sectorul real şi pe ţară. În acest sens, Curtea a notat că în sectorul bugetar beneficiază de salariul minim atât muncitorii necalificaţi, cât şi o parte din muncitorii calificaţi, e.g. funcţiile de funcţionar de serviciu, operator de telecomunicaţii şi muncitorul calificat [a se vedea Anexa nr.10 din Legea din 270 din 23 noiembrie 2018]. De asemenea, în sectorul real atât muncitorii calificaţi, cât şi muncitorii necalificaţi pot beneficia de salariul minim. Articolul 12 din Legea salarizării nr.847 din 14 februarie 2002 stabileşte că cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real serveşte drept bază pentru diferenţierea salariilor de funcţie/salariilor tarifare în raport cu calificarea, gradul de pregătire profesională şi de competenţă a salariatului, precum şi cu gradul de răspundere pe care îl implică funcţiile/lucrările executate şi cu complexitatea lor. Salariul minim stabilit pe ţară este acordat doar salariaţilor care prestează o muncă necalificată (a se vedea articolul 2 alin.(1) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim).

29. Astfel, Curtea a observat că dispoziţiile contestate sunt aplicabile atât în funcţie de sectorul de prestare a muncii (sectorul bugetar, sectorul real), cât şi în funcţie de calitatea serviciului prestat (muncă calificată sau muncă necalificată). Curtea a reţinut că comparaţia făcută de autorul sesizării referitoare la pretinsa discriminare a salariaţilor care beneficiază de salariul minim stabilit în sectorul bugetar, în sectorul real şi pe ţară este prea generală, deoarece nu compară o clasă precisă de salariaţi (e.g. muncitorii calificaţi sau muncitorii necalificaţi). Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în identificarea claselor de salariaţi care se află în situaţii identice şi sunt trataţi în mod diferit, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.156 din 22 decembrie 2020, § 15; DCC nr.110 din 15 iulie 2021, § 18). Prin urmare, Curtea a reţinut că autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa articolului 16 din Constituţie în prezenta cauză.

30. Totodată, Curtea a considerat că sesizarea reclamă o analiză inclusiv din perspectiva respectării demnităţii umane, valoare garantată de articolul 1 alin.(3) din Constituţie. Fiind suverană în privinţa propriei proceduri şi a regulilor pe care trebuie să le respecte, Curtea a precizat că este competentă să reţină incidenţa altor articole constituţionale, importante fiind argumentele autorului sesizării (a se vedea HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 24; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 42).

31. Aşadar, Curtea a considerat necesar să examineze constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3), 43 alin.(1), (2) şi 47 alin.(1) din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

32. Autorul sesizării notează că articolul 43 alineatul (2) obligă statul să stabilească un salariu minim pe economie, iar articolul 47 alin.(1) din Constituţie stabileşte că "statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent". Din acest motiv autorul sesizării consideră că marja discreţionară a Parlamentului şi a Guvernului în domeniul stabilirii cuantumului salariului minim este limitată. Acesta menţionează că salariul este sursa de venit principală a populaţiei, iar statul are obligaţia să stabilească salariul minim într-un cuantum suficient care să asigure persoanei îngrijirea sănătăţii şi bunăstarea, lui şi familiei lui, aici intrând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Statul poate prevedea şi alte măsuri de compensare a cheltuielilor de trai ale salariaţilor, însă stabilirea unui salariu minim rămâne principala sursă de venit a persoanelor apte de muncă.

33. Autorul sesizării notează că salariaţii cărora li se aplică dispoziţiile contestate nu beneficiază, de facto, de alte măsuri de protecţie socială. De exemplu, articolul 3 alin.(1) din Legea nr.81 din 28 februarie 2003 privind cantinele de ajutor social nu prevede că persoanele care sunt salarizate cu salariul minim pot beneficia de cantinele de ajutor social. Nici articolul 17 din Legea cu privire la locuinţe nr.75 din 30 aprilie 2015 nu scuteşte persoanele în discuţie de obligaţia achitării plăţilor pentru folosirea locuinţei sociale şi pentru serviciile comunale şi necomunale.

34. Potrivit autorului sesizării, drepturile economice, sociale şi culturale, prin natura lor, pot fi realizate doar gradual având în vedere faptul că acestea sunt condiţionate de disponibilitatea resurselor economice ale statului. Totuşi, realizarea graduală a drepturilor în discuţie nu absolvă autorităţile de unele obligaţii cu efect imediat, cum ar fi obligaţia de a asigura un salariu minim suficient pentru a acoperi cheltuielile de bază ale salariatului şi ale familiei sale pentru alimentaţie, locuinţă şi îngrijire medicală. Stabilirea unui salariu minim care nu asigură aceste cheltuieli contravine garanţiilor constituţionale prevăzute de articolele 43 şi 47 din Constituţie.

35. Autorul sesizării notează că articolul 1 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la minimul de existenţă nr.152 din 5 iulie 2012 prevede că minimul de existenţă se utilizează, inter alia, la argumentarea necesităţii de modificare a mărimilor salariului minim şi pensiei minime pentru limită de vârstă, a venitului lunar minim garantat al familiei, a mărimilor burselor, indemnizaţiilor şi compensaţiilor. Autorul sesizării consideră că articolul 47 din Constituţie trebuie interpretat în sensul în care autorităţile sunt obligate să garanteze un salariu minim net egal cel puţin cu minimul de existenţă pentru persoanele apte de muncă.

36. Cu privire la articolul 3 alin.(2) din Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim nr.1432 din 28 decembrie 2000, autorul sesizării menţionează că acesta contravine articolelor 43 şi 47 din Constituţie, deoarece nu precizează că salariul minim net nu poate fi mai mic decât nivelul minimului de existenţă pentru persoanele apte de muncă. De asemenea, dispoziţiile acestui articol nu prevăd că evoluţia minimului de existenţă trebuie să constituie unul din factorii de care trebuie să ţină cont Guvernul la stabilirea salariului minim.

37. Cu privire la Hotărârea Guvernului privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară nr.550 din 9 iulie 2014, autorul sesizării notează că prin aceste prevederi autorităţile au stabilit salariul minim pe ţară sub valoarea minimului de existenţă pentru persoanele apte de muncă. Autorul sesizării menţionează că din anul 2014 autorităţile nu au ajustat cuantumul salariului minim în funcţie de valoarea minimului de existenţă. Astfel, dacă în anul 2014 salariul minim asigura 58 % din valoarea minimului de existenţă, în anul 2021 salariul minim asigura doar 45 % din valoarea minimului de existenţă.

38. În concluzie, autorul sesizării notează că un cuantum foarte mic al salariului minim ar devaloriza normele constituţionale menţionate. O prevedere constituţională care stabileşte un drept nerealizabil sau realizabil de o manieră derizorie afectează încrederea în Constituţie. Existenţa unei prevederi constituţionale creează o aşteptare rezonabilă ca aceasta să producă consecinţe reale, în spiritul aşteptărilor învestite de cetăţeni. Prin urmare, în cazul salariului minim, Parlamentul şi Guvernul nu pot stabili un cuantum arbitrar, puterea discreţionară a acestora fiind limitată de obligaţia asigurării unui trai decent pentru populaţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor cărora li s-a solicitat şi şi-au prezentat opinia

39. În opinia din 6 iunie 2022 prezentată de Parlament se menţionează că Legea nr.135 din 26 mai 2022, în vigoare din 10 iunie 2022, a majorat cuantumul plăţilor compensatorii de la 3100 lei până la 3500 lei pentru salariaţii din unităţile bugetare care beneficiază de un salariu lunar mai mic de 3500 lei în baza Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Totodată, Parlamentul notează că, pe 31 mai 2022, Secretariatul Parlamentului a înregistrat proiectul de lege nr.209, depus de dl Dan Perciun, deputat în Parlament. Proiectul de lege în discuţie urmăreşte să completeze articolul 3 din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim cu alineatul (3¹), care va stabili că cuantumul salariului minim nu poate fi mai mic decât mărimea minimului de existenţă calculat. În concluzie, Parlamentul a notat că va întreprinde în continuare toate măsurile necesare în vederea asigurării unui nivel de trai decent pentru diferite categorii ale populaţiei, corelativ posibilităţilor financiare ale statului. Reuşita atingerii obiectivului menţionat este condiţionat de multitudinea factorilor sociali, economici şi cultural-politici, precum şi de disponibilitatea resurselor bugetare.

40. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că cuantumul salariului minim pe ţară a stat la baza calculării salariilor în sectorul bugetar până la intrarea în vigoare a Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Actualmente, salariul minim pe ţară se aplică doar, de exemplu, pentru salarizarea membrilor organelor de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni, aşa cum prevede articolul 24 alin.(1) din Legea salarizării. În opinia suplimentară a Guvernului din 16 iunie 2022 se menţionează că salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară, indiferent de tipul de proprietate şi de forma de organizare juridică, este reglementată de Legea salarizării, de Hotărârea Guvernului cu privire la salarizarea angajaţilor din unităţile cu autonomie financiară şi de Hotărârea Guvernului cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real. În sectorul privat, atât la stabilirea cuantumului salariului în cadrul sistemelor netarifare de salarizare, cât şi la stabilirea salariului tarifar pentru categoria I de calificare în cadrul sistemului tarifar de salarizare, drept limită minimă a salariului serveşte cuantumul minim garantat în sectorul real. De asemenea, Guvernul notează că Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a elaborat un proiect de lege prin care se propune unificarea şi stabilirea unui salariu minim pe ţară atât pentru sectorul public, cât şi în sectorul privat.

41. În opinia prezentată, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale menţionează că articolul 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim prevede că cuantumul salariului minim se determină în funcţie de condiţiile economice concrete şi de nivelul salariului mediu pe economia naţională, precum şi de nivelul prognozat al ratei inflaţiei. Din anul 2014 până în prezent, salariul minim lunar pe ţară constituie 1 000 de lei, iar la stabilirea acestuia nu s-a ţinut cont, în totalitate, de prevederile Legii citate. Ministerul notează că a prezentat Guvernului spre examinare un proiect de hotărâre privind modul de stabilire a salariului minim pe ţară, care prevedea ca acest salariu să fie stabilit în funcţie de salariul mediu lunar pe economie realizat în anul precedent. Astfel, proiectul prevedea ca pe parcursul a trei ani, nivelul salariului minim pe ţară să fie echivalent cu 40 % din salariul mediu pe economie. În final, proiectul în discuţie a fost considerat binevenit, însă nu a fost adoptat din cauza lipsei mijloacelor financiare disponibile.

42. În opinia prezentată, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice susţine toate argumentele autorului sesizării.

43. În opinia prezentată de Avocatul Poporului pentru drepturile copilului se menţionează că dreptul la un nivel de trai decent cuprinde şi dreptul cetăţeanului la condiţii de viaţă care să-i asigure lui şi familiei lui un trai civilizat. Desigur, traiul decent se realizează prioritar prin munca cetăţeanului şi a familiei sale. La rândul său, statul trebuie să contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru a asigura un standard de trai civilizat pentru cetăţenii săi. În acest sens, Constituţia obligă statul să ia măsuri pentru dezvoltarea economică a societăţii şi pentru o protecţie socială corespunzătoare. În Comentariul General nr.23 din 2016 privind dreptul la condiţii de muncă juste şi favorabile, Comitetul pentru drepturile economice, sociale şi culturale al Organizaţiei Naţiunilor Unite a menţionat că cuantumul salariului minim nu poate fi atât de mic încât să nu asigure un trai decent lucrătorilor şi familiilor acestora. Salariul minim ar putea reprezenta un procentaj din salariul mediu, atât timp cât acest procent este suficient pentru a asigura un trai decent lucrătorilor şi familiilor acestora. În anul 2017, în cadrul examinării celui de-al treilea raport periodic al Republicii Moldova, Comitetul pentru drepturile economice, sociale şi culturale al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi-a exprimat îngrijorarea, considerând că salariul minim este cu mult sub nivelul minim de existenţă şi că salariul minim din sectorul public nu a fost indexat din anul 2014 şi reprezintă jumătate din salariul existent în sectorul privat. Avocatul Poporului notează că în rapoartele referitoare la respectarea drepturilor omului a menţionat că salariul minim pe ţară în mărime de 1 000 de lei lunar nu a fost modificat din anul 2014 şi că acesta este mult mai mic decât minimul de existenţă stabilit pentru o persoană aptă de muncă şi le-a recomandat autorităţilor să-şi consolideze eforturile în vederea asigurării unui salariu minim naţional suficient pentru instituirea unui standard de viaţă adecvat pentru angajaţi şi pentru familiile acestora. De asemenea, Avocatul Poporului le-a recomandat autorităţilor să instituie un mecanism care ar asigura ajustarea periodică a salariului minim proporţional cu minimul de existenţă. În concluzie, Avocatul Poporului notează că susţine poziţia autorului sesizării în ceea ce priveşte discreţia limitată a autorităţilor în domeniul stabilirii unui salariu minim pe ţară sub nivelul minim de existenţă calculat pentru o persoană aptă de muncă.

44. În opinia prezentată, Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova susţine pe deplin argumentele autorului sesizării. Astfel, Confederaţia notează că cuantumul salariului minim pe ţară de 1 000 de lei lunar este cel puţin de 2,2 ori mai mic decât minimul de existenţă pentru o persoană aptă de muncă calculat pentru semestrul I din anul 2020 sau de 8,1 ori mai mic decât cuantumul salariului mediu lunar brut pentru anul 2020. De asemenea, Confederaţia menţionează că Republica Moldova, prin ratificarea Cartei Sociale Europene revizuite, s-a angajat să asigure, prin toate mijloacele adecvate, dreptul tuturor lucrătorilor la o salarizare echitabilă, care să le asigure lor şi familiilor lor un nivel de trai satisfăcător. Mai mult, Confederaţia face referinţă la datele Biroului Naţional de Statistică, conform cărora, în anul 2019, din totalul populaţiei 25 % se aflau sub pragul sărăciei absolute, iar 10,7 % se aflau sub pragul sărăciei extreme. Confederaţia notează că 21,6 % din persoanele apte de muncă se aflau sub pragul sărăciei absolute.

45. În opinia prezentată de Confederaţia Naţională a Patronatelor din Moldova se menţionează că argumentele autorului sesizării referitoare la cuantumul salariului minim pe ţară sunt justificate. În acelaşi timp, Confederaţia notează că racordarea salariului minim la minimul de existenţă poate dura în funcţie de contextul economic al ţării. De asemenea, se menţionează că de-a lungul timpului angajatorii au aplicat în cazul persoanelor cu salariu minim diverse sporuri şi măsuri compensatorii.

C. Aprecierea Curţii

a) Conţine Constituţia principii care trebuie avute în vedere de către legislator la reglementarea cuantumului salariului minim?

46. Curtea reţine că, deşi nicio prevedere din Constituţie nu stabileşte un cuantum exact al salariului minim care trebuie asigurat salariaţilor, Legea fundamentală conţine garanţii prin prisma cărora pot fi evaluate măsurile autorităţilor în acest domeniu.

47. În primul rând, Constituţia prevede că orice salariat are dreptul la "condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă" [articolul 43 alin.(1)], că salariaţii au dreptul la protecţia muncii, inclusiv la măsura de "instituire a unui salariu minim pe economie" [articolul 43 alin.(2)]. Din analiza articolului 43 alin.(1) şi (2) din Constituţie, Curtea conchide că dreptul la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă reprezintă unul dintre criteriile de bază care trebuie avute în vedere de autorităţi la stabilirea cuantumului salariului minim. Acest fapt presupune că autorităţile în competenţa de a stabili un salariu minim pe economie, stabilită de articolul 43 alin.(2) din Constituţie, nu sunt exonerate de obligaţia respectării dreptului constituţional al salariaţilor la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, garantat de alineatul (1). În plus, conform prevederilor articolului 7 lit.a) (ii) din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, Statele părţi recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi o remuneraţie care să asigure tuturor muncitorilor cel puţin o existenţă decentă pentru ei şi familia lor. De asemenea, Carta Socială Europeană obligă statele să protejeze de o manieră eficientă dreptul lucrătorului de a-şi câştiga existenţa printr-o muncă liber întreprinsă [articolul 1 alin.(2)].

48. În al doilea rând, Curtea reiterează că caracterul social al statului presupune instituirea unui sistem politic, care ar permite adoptarea unor măsuri adecvate pentru redistribuirea bunurilor conform principiilor echităţii sociale, astfel încât toţi membrii societăţii să posede un minim garantat de asigurare socială conform prevederilor articolului 47 din Constituţie (a se vedea HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 43). Astfel, articolul 47 alin.(1) din Constituţie prevede că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, incluzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

49. Curtea observă că textul "un nivel de trai decent" reprezintă un obiectiv social stabilit de Constituţie, care trebuie realizat prin măsurile întreprinse de către autorităţi. Constituţia lasă la discreţia autorităţilor să decidă cu privire la măsurile care trebuie adoptate în vederea realizării unui nivel de trai decent. De asemenea, având în vedere că asigurarea unui nivel de trai decent este în strânsă legătură cu capacităţile economice ale statului, Curtea consideră că articolul 47 alin.(1) din Constituţie nu stabileşte un standard de viaţă care trebuie asigurat imediat de către autorităţi, ci admite o creştere treptată a acestui standard. Prin textul "orice om" se accentuează că de garanţiile traiului decent trebuie să beneficieze în mod nediscriminatoriu toate categoriile populaţiei, inclusiv persoanele care primesc salariul minim. Totodată, textul "care să-i asigure […] lui şi familiei lui" presupune că autorităţile trebuie să aibă în vedere dacă cuantumul salariului minim stabilit persoanelor apte de muncă este suficient pentru un nivel de trai decent, având în vedere circumstanţele particulare ale acestuia, i.e. dacă cuantumul salariului minim asigură necesităţile de bază ale salariatului şi, dacă este cazul, ale familiei sale.

50. Curtea mai observă că textul "care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, [...] cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare" reprezintă nucleul minim de garanţii sociale care trebuie asigurat cetăţenilor potrivit scopului stabilit de articolul 47 alin.(1) din Constituţie.

51. În al treilea rând, Curtea reţine că articolul 1 alin.(3) din Constituţie prevede, inter alia, că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului [...] este garantată. De asemenea, Curtea constată că demnitatea omului reprezintă un element central al catalogului valorilor supreme stabilite în preambulul Constituţiei. În domeniul salarizării, demnitatea omului trebuie interpretată sub două aspecte: aspectul valoric şi aspectul social.

52. Cu privire la aspectul valoric, Curtea reţine că la stabilirea salariului minim legislatorul trebuie să aibă în vedere necesităţile de bază ale salariaţilor. Acest aspect al demnităţii umane porneşte de la premisa că demnitatea umană nu este compatibilă cu sărăcia şi, prin urmare, că autorităţile statale nu pot pretinde că au avut în vedere demnitatea cetăţenilor săi în condiţiile în care măsurile din domeniul salarizării nu au depăşit pragul sărăciei.

53. Totuşi, ca valoare constituţională, demnitatea umană nu se limitează la necesităţile de supravieţuire. Dimpotrivă, aceasta include şi necesităţile social-culturale ale persoanelor apte de muncă. Astfel, cel de-al doilea aspect al demnităţii umane presupune că la stabilirea salariului minim autorităţile statale trebuie să aibă în vedere şi necesităţile social-culturale ale persoanelor apte de muncă. Acest aspect al demnităţii umane porneşte de la dorinţa oamenilor de a participa la viaţa socială.

54. Curtea reţine că marja discreţionară a autorităţilor în domeniul stabilirii unui cuantum al salariului minim variază în funcţie de necesităţile care trebuie asigurate. De exemplu, în contextul asigurării necesităţilor de bază ale salariaţilor, marja discreţionară a autorităţilor statale este restrânsă. În acest caz, trebuie să existe motive convingătoare care să justifice incapacitatea statului de a asigura necesităţile de bază ale salariaţilor. Pe de altă parte, în contextul asigurării necesităţilor social-culturale ale salariaţilor, marja discreţionară este mai largă.

b) A stabilit legislatorul un mecanism clar şi transparent de calculare a salariului minim pe ţară?

55. Curtea observă că Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară a fost emisă în baza Legii nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim. Articolul 3 alin.(1) şi (3) din Legea citată prevede că salariul minim pe ţară se stabileşte şi se modifică de către Guvern, după consultarea patronatelor şi a sindicatelor, cel puţin o dată pe an.

56. Articolul 3 alin.(4) din Legea citată stabileşte criteriile de reexaminare a salariului minim în întreaga ţară. Astfel, potrivit acestei norme, cuantumul salariului minim se reexaminează de către Guvern după consultarea prealabilă a patronatelor şi sindicatelor, ţinându-se cont de modificarea indicelui preţurilor de consum şi de evoluţia salariului mediu pe economia naţională în perioada de referinţă, de volumul produsului intern brut, de productivitatea muncii, precum şi de mărimea valorică a minimului de existenţă.

57. Curtea consideră că mecanismul de stabilire a salariului minim pe ţară este suficient de clar şi transparent şi le permite beneficiarilor legii să aprecieze dacă salariul stabilit corespunde cerinţelor legale.

c) Dacă mecanismul stabilit de către legislator urmăreşte să asigure necesităţile de bază ale salariaţilor

58. Curtea constată că articolul 3 alin.(4) din Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim obligă Guvernul să reexamineze salariul minim în întreaga ţară în funcţie de, inter alia, mărimea valorică a minimului de existenţă.

59. Prin adoptarea Legii nr.152 din 5 iulie 2012 cu privire la minimul de existenţă, legislatorul a urmărit scopul de a reglementa garanţiile minime de stat în domeniul veniturilor populaţiei, proporţional costului de trai, pentru asigurarea unui standard de viaţă adecvat [articolul 1 alin.(1)]. Aceeaşi lege defineşte minimul de existenţă ca fiind un indicator care stabileşte mărimea valorică a volumului minim de consum al bunurilor materiale şi a serviciilor pentru satisfacerea necesităţilor principale, menţinerea sănătăţii şi pentru susţinerea viabilităţii omului [articolul 2]; stabileşte că mărimea minimului de existenţă include: a) mărimea valorică a coşului alimentar; b) cheltuielile pentru procurarea mărfurilor industriale şi pentru achitarea serviciilor prestate populaţiei şi c) mărimea primelor şi a contribuţiilor obligatorii [articolul 3]; stabileşte metoda de calculare a minimului de existenţă [articolul 5]. De asemenea, potrivit acestui din urmă articol, mărimea minimului de existenţă se calculează prin însumarea mărimii valorice a coşului alimentar, a cheltuielilor pentru procurarea mărfurilor industriale şi pentru achitarea serviciilor, precum şi a mărimilor primelor şi contribuţiilor obligatorii. Curtea notează că calcularea mărimii valorice a minimului de existenţă a fost delegată de Parlament, pe baza articolului 5 alin.(6) din Legea citată, către Biroul Naţional de Statistică. De exemplu, pentru semestrul II din anul 2021, Biroul Naţional de Statistică a stabilit că minimul de existenţă al populaţiei apte de muncă este de 2 344,0 de lei lunar.

60. Curtea constată că mărimea valorică a minimului de existenţă reprezintă un criteriu care reflectă necesităţile de bază ale persoanelor apte de muncă (i.e. aspectul valoric al demnităţii umane). Astfel, la examinarea măsurilor de stabilire a salariului minim pe ţară, Curtea consideră că poate avea în vedere acest criteriu, deoarece el se bazează pe date empirice.

61. Pe de altă parte, Curtea constată că mecanismul de calculare a salariului minim nu prevede că la reexaminarea cuantumului salariului minim Guvernul trebuie să aibă în vedere ca acest cuantum să acopere necesităţile sociale şi culturale ale persoanelor apte de muncă, aşa cum această cerinţă rezultă din aspectul social al demnităţii umane, garantat de articolul 1 alin.(3) din Constituţie. Curtea are în vedere marja discreţionară largă a autorităţilor în contextul asigurării necesităţilor sociale ale salariaţilor. Totuşi, în acest caz, autorităţile, prin neincluderea acestei componente în cuantumul salariului minim, au omis să le asigure persoanelor apte de muncă posibilitatea de a participa la viaţa socială, în condiţii compatibile cu demnitatea umană.

62. În concluzie, Curtea reţine că mecanismul de calculare a salariului minim pe ţară, stabilit de articolul 3 alin.(4) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000, urmăreşte să asigure doar necesităţile de bază ale salariaţilor. În acelaşi timp, mecanismul în discuţie omite să aibă în vedere necesităţile sociale şi culturale ale persoanelor apte de muncă.

63. Prin urmare, articolul 3 alin.(4) din Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim este constituţional în măsura în care cuantumul salariului minim asigură minimul de existenţă, inclusiv necesităţile social-culturale ale salariatului.

d) A avut în vedere Guvernul necesităţile de bază ale salariaţilor la stabilirea salariului minim în întreaga ţară?

64. În opinia autorului sesizării, prin Hotărârea nr.550 din 9 iulie 2014, Guvernul a stabilit salariul minim în întreaga ţară sub valoarea minimului de existenţă pentru persoanele apte de muncă. Autorul sesizării notează că din anul 2014 autorităţile nu au ajustat cuantumul salariului minim în funcţie de valoarea minimului de existenţă. Astfel, dacă în anul 2014 salariul minim asigura 58 % din valoarea minimului de existenţă, în anul 2021 salariul minim a asigurat doar 45% din valoarea minimului de existenţă.

65. Sub acest aspect, Curtea reţine că prin Hotărârea nr.550 din 9 iulie 2014 Guvernul a stabilit salariul minim pe ţară în cuantum de 1 000 de lei lunar.

66. În primul rând, Curtea constată că cuantumul salariului minim în întreaga ţară (1 000 de lei lunar) este mai mic decât minimul de existenţă al persoanei apte de muncă, calculat de Biroul Naţional de Statistică pentru semestrul II din anul 2021 (2 344 de lei lunar). Astfel, deşi mecanismul de calculare a salariului minim pe ţară obligă Guvernul să aibă în vedere, la reexaminarea salariului minim în întreaga ţară, mărimea valorică a minimului de existenţă, Curtea observă că, în acest caz, această obligaţie a fost încălcată. Curtea reaminteşte că obligaţia în discuţie nu rezultă doar din dispoziţiile Legii privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, ci are o valoare constituţională (a se vedea § 61 supra).

67. În al doilea rând, la § 49 supra, Curtea a reţinut că cuantumul salariului minim trebuie să fie suficient pentru a asigura necesităţile de bază ale salariatului şi, dacă este cazul, ale familiei sale. În acest caz, cuantumul salariului minim nu acoperă nici măcar necesităţile de bază ale salariatului. De asemenea, cadrul normativ în vigoare nu prevede măsuri compensatorii pentru persoanele salariate în cuantumul salariului minim pe ţară în cazurile în care acestea ar pretinde că veniturile nu le sunt suficiente pentru necesităţile de bază ale lor şi, după caz, ale familiei acestora.

68. În al treilea rând, având în vedere că cuantumul salariului minim în întreaga ţară, stabilit de Guvern, nu este suficient nici pentru necesităţile de bază ale salariatului şi, dacă este cazul, ale familiei sale, Curtea a reţinut că este scutită să verifice dacă cuantumul salariului minim pe ţară este suficient pentru necesităţile social-culturale ale salariatului. Concluziile Curţii că mecanismul de calculare a salariului minim omite să aibă în vedere necesităţile social-culturale ale persoanelor apte de muncă sunt suficiente la acest aspect (a se vedea § 62 supra).

69. Aşadar, Curtea reţine că cuantumul salariului minim în întreaga ţară în mărime de 1 000 de lei lunar, stabilit de Guvern în hotărârea contestată, nu asigură necesităţile de bază ale salariaţilor, fiind mai mic decât minimul de existenţă. Prin urmare, Curtea constată că Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 contravine articolelor 1 alin.(3), 43 alin.(1), (2) şi 47 alin.(1) din Constituţie.

70. Curtea notează că posedă competenţa expresă de a stabili efectul pro futuro al hotărârilor sale. Astfel, acest efect în timp al hotărârilor Curţii Constituţionale este prevăzut de articolul 26 alin.(5) teza a II-a din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că, prin hotărârea sa, Curtea poate stabili că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea. Curtea a menţionat că textul "la data indicată în ele" din norma menţionată se referă la efectul pro futuro al hotărârii Curţii Constituţionale, fapt care presupune că efectele hotărârii pot fi amânate pentru o dată ulterioară adoptării acesteia (a se vedea HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 94; HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 80; HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 62).

71. În acest sens, Curtea menţionează că nu poate substitui Parlamentul şi Guvernul la stabilirea cuantumului salariului minim în întreaga ţară. Această circumstanţă face imposibilă aplicarea imediată a prezentei Hotărâri. Din acest motiv, Curtea consideră necesar să amâne efectele prezentei hotărâri până la data de 1 august 2022. În cazul în care Guvernul nu va stabili cuantumul salariului minim pe ţară în conformitate cu raţionamentele expuse în prezenta hotărâre până la data de 1 august 2022, cuantumul salariului minim în întreaga ţară va fi similar cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit conform punctului 1 din Hotărârea Guvernului nr.165 din 9 martie 2010.

72. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă Parlamentului şi Guvernului, în vederea reglementării cuantumului salariului minim în întreaga ţară şi a mecanismului de calculare a salariului în discuţie în conformitate cu raţionamentele prezentei Hotărâri.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 litera a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 3 alin.(4) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, în măsura în care cuantumul salariului minim asigură minimul de existenţă, inclusiv necesităţile social-culturale ale salariatului.

3. Se declară neconstituţională Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară.

4. Efectele prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 1 august 2022. În cazul în care Guvernul nu va stabili cuantumul salariului minim pe ţară în conformitate cu raţionamentele expuse în prezenta hotărâre până la data de 1 august 2022, cuantumul salariului minim în întreaga ţară va fi similar cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit conform punctului 1 din Hotărârea Guvernului nr.165 din 9 martie 2010.

5. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, a articolului 27 alin.(2) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar şi a Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.

6. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ	Liuba ŞOVA
Nr.12. Chişinău, 16 iunie 2022.

PCC-01/18a/240

Chişinău, 16 iunie 2022

Parlamentului Republicii Moldova

ADRESĂ

Pe 16 iunie 2022, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.12 cu privire la controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(2) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, a articolului 27 alin.(2) din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, a Hotărârii Guvernului nr.165 din 9 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real şi a Hotărârii Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 privind stabilirea cuantumului salariului minim pe ţară.

Prin Hotărârea citată, Curtea a observat că articolul 3 alin.(4) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 are ca obiectiv să asigure doar necesităţile de bază ale salariaţilor, fără să aibă în vedere necesităţile social-culturale ale salariaţilor. În acest sens, Curtea a recunoscut constituţional articolul 3 alin.(4) din Legea nr.1432 din 28 decembrie 2000 privind modul de stabilire şi reexaminare a salariului minim, în măsura în care cuantumul salariului minim asigură minimul de existenţă, inclusiv necesităţile social-culturale ale salariatului.

De asemenea, Curtea a declarat neconstituţională Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014, pe motiv că cuantumul salariului minim pe întreaga ţară (1 000 de lei lunar) este mai mic decât minimul de existenţă a persoanei apte de muncă, calculat de Biroul Naţional de Statistică pentru semestrul II din anul 2021 (2 344 de lei lunar). În acest sens, Curtea a reţinut că cuantumul salariului minim pe întreaga ţară nu acoperă nici măcar necesităţile de bază ale salariatului.

În concluzie, Curtea a notat că Hotărârea Guvernului nr.550 din 9 iulie 2014 contravine articolelor 1 alin.(3), 43 alin.(1), (2) şi 47 alin.(1) din Constituţie şi a stabilit că efectele hotărârii se aplică începând cu data de 1 august 2022. Curtea a hotărât că în cazul în care Guvernul nu va stabili cuantumul salariului minim pe ţară în conformitate cu raţionamentele expuse în hotărâre până la data de 1 august 2022, cuantumul salariului minim în întreaga ţară va fi similar cuantumului minim garantat al salariului în sectorul real, stabilit conform punctului 1 din Hotărârea Guvernului nr.165 din 9 martie 2010.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să reglementeze mecanismul de calculare a salariului minim în conformitate cu raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.12 din 16 iunie 2022.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.

Preşedinte ad-interim Liuba ŞOVA

PCC-01/18a/240

Chişinău, 16 iunie 2022

Guvernului Republicii Moldova

ADRESĂ

În acest context, Curtea îi solicită Guvernului să stabilească cuantumul salariului minim în conformitate cu raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.12 din 16 iunie 2022.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Guvernului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.

Preşedinte ad-interim Liuba ŞOVA