Hotărâre nr.15/1 din 07.04.2020 cu privire la aprobarea Regulamentului privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare

COMISIA NAŢIONALĂ A PIEŢEI FINANCIARE

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind situaţiile financiare specializate

ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare

nr. 15/1  din  07.04.2020

 (în vigoare 12.06.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.142-146 art. 521 din 12.06.2020

* * *

Abrogat: 27.06.2023

Hotărîrea CNPF nr.30/13 din 13.06.2023

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1572 din 9 iunie 2020

Ministru______Fadei NAGACEVSCHI

În temeiul prevederilor art.31 alin.(3) lit.d) şi art.39 alin.(5) din Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007 nr.47–49, art.213), Comisia Naţională a Pieţei Financiare

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare (Regulament), potrivit anexei.

2. Entităţile care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare prezintă Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare situaţiile financiare specializate specificate în Regulament, după cum urmează: Forma BC – Bilanţul contabil şi Forma PP – Contul de profit şi pierdere, trimestrial – până la data de 30 a lunii următoare perioadei de raportare şi situaţiile financiare specializate şi consolidate (toate formele), anual – până la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune.

3. Prima raportare conform Regulamentului urmează a fi prezentată pentru situaţia din 31 decembrie 2020.

4. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexă

la Hotărârea Comisiei Naţionale

a Pieţei Financiare

nr.15/1 din 7 aprilie 2020

REGULAMENT

privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care

desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare

Prezentul Regulament privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare transpune parţial Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L 374 din 31 decembrie 1991, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 14 iunie 2006.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Scop şi aplicabilitate

1. Regulamentul privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare (în continuare - Regulament) stabileşte modul de întocmire a unor rapoarte incluse în raportările periodice de supraveghere prevăzute de legislaţie, obligaţia de transmitere către autoritatea de supraveghere a unor raportări suplimentare, în scop statistic şi prudenţial de supraveghere, întocmite pe baza evidenţelor contabile şi tehnico-operative, sporind astfel utilitatea informaţiei contabile publicate, precum şi evaluarea, recunoaşterea, evidenţa activelor, capitalului şi obligaţiilor entităţilor pentru întocmirea situaţiilor financiare specializate.

2. Regulamentul se aplică tuturor situaţiilor financiare destinate să prezinte o imagine fidelă şi justă a performanţei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul unei perioade de gestiune şi a poziţiei financiare a acestuia la sfârşitul perioadei respective.

3. Prevederile prezentului Regulament se aplică asigurătorilor (reasigurătorilor) care desfăşoară activitatea de asigurări de viaţă şi asigurări generale, sucursalelor stabilite pe teritoriul Republicii Moldova, societăţilor participative (grupurilor), holdingurilor de asigurare sau holdingurilor financiare mixte. În cuprinsul prezentului Regulament, referirile la asigurători (reasigurători) se citesc ca referiri la toate entităţile prevăzute în prezentul punct, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

4. La întocmirea situaţiilor financiare specializate se vor aplica prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) şi ale Standardelor Internaţionale de Contabilitate (IAS). Toate entităţile asupra cărora se extinde prezentul Regulament trebuie să respecte prevederile acestuia.

5. Asigurătorii (reasigurătorii) cu activitate de asigurare simultană/ compozită vor întocmi registrele contabile şi situaţiile financiare specializate atât separat, pentru activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale, cât şi consolidat per companie.

6. Elementele contabile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice aplicate de entităţile menţionate la pct.3 la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare specializate, precum şi planul de conturi se includ în politicile contabile ale acestora care se aprobă anual.

7. Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în moneda naţională.

Secţiunea 2

Definiţii

8. În sensul prezentului Regulament noţiunile, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

activul - resursa controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;

bilanţul contabil - documentul contabil de sinteză care prezintă activele, datoriile şi capitalul propriu al entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi la sfârşitul altor perioade de raportare;

capitalul propriu - interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea tuturor datoriilor sale;

cheltuielile de achiziţie reportate reprezintă:

- în cazul asigurărilor generale, partea cheltuielilor de achiziţie care corespunde perioadei neexpirate a riscului pentru contractele în vigoare la data întocmirii bilanţului sau la oricare altă dată de raportare şi care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare;

- în cazul asigurărilor de viaţă, partea cheltuielilor de achiziţie care corespunde contractelor în vigoare la data întocmirii bilanţului sau la oricare altă dată de raportare şi care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare, având în vedere că aceste cheltuieli vor putea fi recuperate din contul marjelor viitoare aferente contractelor de asigurare după stingerea obligaţiilor contractuale;

costurile amortizate se referă la preţul de achiziţie al unui titlu de creanţă rambursabil sau al unei alte valori mobiliare cu venit fix, ajustat cu orice creştere sau descreştere a valorii acesteia, luând în considerare diferenţa dintre preţul de achiziţie al acesteia şi valoarea ei finală de răscumpărare sau diferenţa dintre veniturile din perioada în care investiţia a fost deţinută şi perioada rămasă până la data de răscumpărare (sau data presupusă de răscumpărare, atunci când există mai multe date de răscumpărare);

costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire reprezintă cheltuielile suportate în procesul de negociere şi achitare a daunelor şi care cuprind toate cheltuielile interne şi externe suportate la instrumentarea cererilor de despăgubire; cheltuielile interne includ toate cheltuielile directe ale subdiviziunii entităţii de regularizare a daunelor; cheltuielile externe includ cheltuielile judiciare, taxele de stat şi onorariile regularizatorilor de daune independenţi;

contractul sau poliţa cu participare la profit reprezintă un contract de asigurare de viaţă în care deţinătorul poliţei are dreptul contractual la o cotă din beneficiile fondului de viaţă corespunzător;

datoria - obligaţia actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice. O datorie este recunoscută în contabilitate şi prezentată în bilanţ atunci când este probabil că o ieşire de resurse încorporând beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligaţii prezente şi când valoarea la care se va realiza această decontare poate fi evaluată în mod credibil;

dauna - suma care urmează a fi plătită în baza unui contract de asigurare (reasigurare) la apariţia evenimentului asigurat;

interesele de participare - drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile companiei;

împrumutul pe baza poliţei de asigurare se referă la un împrumut acordat de asigurător deţinătorului poliţei, drept garanţie servind valoarea de răscumpărare a poliţei de asigurare de viaţă; împrumutul este limitat la un procent din valoarea de răscumpărare actuală a poliţei; asigurătorul are dreptul să ceară plata în avans a dobânzii pentru suma iniţială a unui astfel de împrumut şi pentru sumele restante la împrumut la fiecare termen de rambursare a împrumutului;

prima netă câştigată reprezintă acea parte a primelor subscrise care corespunde riscurilor asumate, excluzând primele pe contractele rezoluţionate, minus primele cedate în reasigurare şi modificările rezervei de prime necâştigate din perioada de raportare;

profitul/pierderile realizate din investiţii reprezintă:

- pentru investiţiile evaluate la valoarea justă, diferenţa dintre încasările nete din vânzarea acestora şi preţul lor de cumpărare;

- pentru investiţiile evaluate la costul amortizat, diferenţa dintre încasările nete din vânzarea acestora şi ultima lor valoare contabilă;

rata cheltuielilor nete se referă la rata sau procentul calculat prin raportarea sumei dintre cheltuielile nete de achiziţie şi cheltuielile administrative sau de management la prima netă câştigată;

rata combinată netă este indicatorul profitabilităţii operaţionale a asigurătorului (reasigurătorului) calculat prin însumarea ratei daunelor nete şi ratei cheltuielilor nete; rata combinată netă nu ţine cont de veniturile/cheltuielile din activitatea investiţională;

rata daunelor nete reprezintă rata sau procentul calculat ca raportul dintre daunele apărute (daunele plătite plus modificarea rezervelor de daune nesoluţionate), micşorate cu suma recuperărilor din reasigurare, şi prima netă câştigată;

reasigurarea acceptată se referă la acceptarea riscurilor prin intermediul unui contract de reasigurare;

reasigurarea cedată reprezintă plasarea sau transferarea riscurilor printr-un contract de reasigurare;

restituirea de primă reprezintă un rabat la prima de asigurare sau prima restituită asiguratului în anumite condiţii, precum rezilierea poliţei de asigurare;

rezultatul din asigurări reprezintă rezultatul obţinut (profit sau pierdere) de către un asigurător (reasigurător) din activitatea de asigurare;

rezultatul operaţional reprezintă rezultatul obţinut de către un asigurător (reasigurător) după luarea în calcul a veniturilor şi cheltuielilor investiţionale, a câştigurilor nete de capital şi a altor tipuri de venituri şi cheltuieli;

scadenţa (maturitatea contractului) sau data scadentă (data de maturitate a contractului) reprezintă data specificată în contractul de asigurare la care beneficiile acumulate în cadrul poliţei de asigurare de viaţă devin plătibile în timp ce asiguratul este în viaţă (beneficiu de supravieţuire);

Standardele Internaţionale de Raportare Financiară - standardele internaţionale de contabilitate (IAS), standardele internaţionale de raportare financiară (IFRS) şi interpretările aferente (interpretările SIC-IFRIC), modificările ulterioare ale acestor standarde şi interpretările aferente, viitoarele standarde şi interpretările aferente publicate sau adoptate de Consiliul pentru standarde internaţionale de contabilitate (IASB);

valoarea de răscumpărare reprezintă suma datorată de către un asigurător deţinătorului poliţei de asigurare la anularea poliţei de asigurare înainte de expirarea termenului de valabilitate a acesteia;

valoarea curentă de ieşire reprezintă suma pe care asigurătorul s-ar aştepta să fie obligat să o plătească unei alte entităţi, dacă ar transfera imediat entităţii respective toate drepturile şi obligaţiile contractuale rămase, cu excepţia tuturor creanţelor sau datoriilor privind alte drepturi şi obligaţii;

valoarea justă reprezintă valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii obiective.

Noţiunile, termenii şi expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, vor avea semnificaţia atribuită lor în lege sau în actele normative respective, după caz.

Capitolul II

SITUAŢIILE FINANCIARE SPECIALIZATE

Secţiunea 1

Prevederi generale

9. Entităţile nominalizate la pct.3 întocmesc, trimestrial şi/sau anual, situaţiile financiare specializate, care cuprind:

1) Forma BC – Bilanţul contabil;

2) Forma PP – Contul de profit şi pierdere, inclusiv contul tehnic pe categorii de asigurări şi contul nontehnic;

3) Forma FT – Situaţia fluxurilor de trezorerie;

4) Forma CS – Capitalul social;

5) Forma I – Investiţiile;

6) Notele explicative la situaţiile financiare specializate.

Aceste documente vor constitui un tot întreg şi se vor întocmi conform Anexei la prezentul Regulament.

10. Conturile anuale vor oferi o imagine fidelă şi justă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi profitului sau pierderilor entităţii raportoare.

11. Asigurătorii (reasiguratorii) care dispun de licenţă pentru dreptul de a desfăşura activităţi de asigurări de viaţă, asigurări de accidente şi asigurări de sănătate pot aplica principiile tehnice aferente asigurărilor de viaţă, în cazul în care această activitate are o pondere semnificativă.

12. În bilanţ şi în contul de profit şi pierdere posturile trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O subdivizare mai detaliată a posturilor se poate face doar în notele explicative.

13. Pentru fiecare post de bilanţ şi de cont de profit şi pierdere trebuie prezentată valoarea aferentă acestuia în exerciţiul financiar precedent. În cazul în care aceste valori nu sunt comparabile, valorile pentru exerciţiul financiar precedent trebuie ajustate. Incomparabilitatea şi orice ajustare a valorilor trebuie prezentate în notele explicative, însoţite de comentarii relevante.

14. Un post de bilanţ sau din contul de profit şi pierderi pentru care nu există valoare nu se prezintă, cu excepţia cazului în care există o valoare corespunzătoare acestuia pentru exerciţiul financiar precedent.

Secţiunea 2

Situaţiile financiare specializate consolidate

15. Asigurătorii (reasigurătorii) întocmesc şi prezintă anual situaţii financiare consolidate în cazul în care deţin controlul entităţii în care au investit, posedă investiţii în entităţi asociate sau asocieri în participaţie, aşa cum sunt definite în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.

16. Asigurătorii (reasigurătorii) şi sucursalele de asigurare din ţările terţe care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament vor raporta date individuale. Societăţile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta date consolidate.

17. Situaţiile financiare consolidate cuprind situaţiile companiei-mamă şi ale tuturor entităţilor controlate de către aceasta, cu excepţia entităţilor care:

1) sunt controlate temporar, deoarece filiala a fost achiziţionată şi este deţinută exclusiv pentru vânzare sau înstrăinare în viitorul apropiat; sau

2) îşi desfăşoară activitatea sub restricţii pe termen lung, fapt care îi limitează, în mod semnificativ, capacitatea de a transfera fonduri şi de a perfecta tranzacţii cu compania-mamă, filialele ei şi companiile afiliate.

18. Metodele de consolidare cuprind:

1) activele şi pasivele companiilor incluse în consolidare vor fi încorporate integral în bilanţul consolidat;

2) veniturile şi cheltuielile companiilor incluse în consolidare vor fi încorporate integral în contul de profit şi pierdere consolidat;

3) valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale din capitalul companiilor incluse în consolidare vor fi compensate cu partea din capitalurile proprii ale companiilor pe care le reprezintă;

4) acţiunile sau părţile sociale din capitalul companiei-mamă deţinute fie de compania în cauză, fie de către o altă companie inclusă în consolidare, vor fi tratate ca părţi sociale proprii;

5) soldurile, tranzacţiile dintre companiile incluse în consolidare, veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor efectuate între companiile incluse în consolidare vor fi eliminate integral din conturile consolidate. Pierderile rezultate din operaţiunile efectuate între companiile incluse în consolidare pot indica o depreciere care necesită recunoaştere în situaţiile financiare consolidate;

6) situaţiile financiare ale companiei-mamă şi ale filialelor utilizate la întocmirea situaţiilor financiare consolidate vor fi întocmite pentru aceeaşi dată de raportare;

7) situaţiile financiare consolidate vor fi întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacţii similare şi alte evenimente în circumstanţe similare. Orice diferenţă între politicile contabile folosite de companiile incluse în consolidare vor fi descrise în mod exhaustiv şi dezvăluite în raportul financiar consolidat;

8) interesele minoritare vor fi prezentate în bilanţul consolidat în capitalul propriu, dar separat de capitalul propriu al companiei-mamă. Interesele minoritare în profitul sau pierderea grupului vor fi indicate separat.

Secţiunea 3

Structura Bilanţului contabil

19. Pentru prezentarea bilanţului contabil asigurătorii (reasigurătorii) vor ţine cont de următoarele conturi/poziţii:

ACTIVE

A. Active necorporale

1. Cheltuieli de constituire

2. Fondul comercial

3. Licenţe

4. Programe soft

5. Alte active necorporale

B. Investiţii

I. Terenuri şi investiţii imobiliare

1.Terenuri

2. Investiţii imobiliare

II. Investiţii în entităţi afiliate şi interese de participare

1. Titluri de participare deţinute la entităţile afiliate

2. Titluri de creanţă şi împrumuturi acordate entităţilor afiliate

3. Interese de participare

4. Titluri de creanţă şi împrumuturi acordate entităţilor în care există interese de participare

5. Alte investiţii

III. Alte investiţii financiare

1. Acţiuni, alte titluri cu venit variabil şi unităţi la fondurile comune de plasament

2. Obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix (valori mobiliare de stat)

3. Părţi în fonduri comune de investiţii

4. Împrumuturi ipotecare

5. Alte împrumuturi

6. Depozite la bănci licenţiate

7. Alte investiţii financiare

IV. Depozite la societăţi cedenţi

C. Investiţii aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului

D. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

I. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări generale

1. Cota reasigurătorului în Rezerva de prime necâştigate

2. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate

3. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune neavizate

4. Cota reasigurătorului în Rezerva riscurilor neexpirate

5. Cota reasigurătorului în alte rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

II. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare la asigurări de viaţă

1. Cota reasigurătorului în Rezerve matematice

2. Cota reasigurătorului în Rezerva de prime necâştigate

3. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate

4. Cota reasigurătorului în Rezerva de daune neavizate

5. Cota reasigurătorului în alte rezerve tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare

III. Cota din rezerva matematică, aferentă asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului, cedată în reasigurare

E. Creanţe

I. Creanţe provenite din operaţiuni de asigurare directă

1. Deţinători de poliţe (asiguraţi)

2. Intermediari în asigurări

3. Creanţe din regrese

4. Alte creanţe provenite din operaţiuni de asigurare directă

II. Creanţe provenite din operaţiuni de reasigurare

1. Entităţi cedente

2. Recuperări din reasigurare

III. Alte creanţe

IV. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat

F. Alte active

I. Active corporale şi stocuri

1. Proprietăţi imobiliare

2. Instalaţii tehnice şi maşini

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier

4. Avansuri şi active corporale în curs de execuţie

5. Stocuri

6. Materiale consumabile

7. Avansuri pentru cumpărări de stocuri

II. Numerar

1. Casa

2. Conturi curente

III. Alte active

G. Cheltuieli în avans

I. Dobânzi şi chirii înregistrate în avans

II. Cheltuieli de achiziţie reportate

1. Cheltuieli de achiziţie reportate aferente asigurărilor generale

2. Cheltuieli de achiziţie reportate aferente asigurărilor de viaţă

III. Alte cheltuieli în avans

PASIVE

A. Capital propriu

I. Capital subscris

II. Capital nevărsat

III. Capital suplimentar

IV. Capital retras

V. Capital de reevaluare

VI. Rezerve

1. Rezerve legale

2. Rezerve statutare

3. Alte rezerve

VII. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi

VIII. Profit net (pierderea netă) al perioadei de gestiune

IX. Profit utilizat al perioadei de gestiune

B. Datorii subordonate

C. Rezerve tehnice

I. Rezerve tehnice aferente asigurărilor generale, din care:

1. Rezerva de prime necâştigate

2. Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate

3. Rezerva de daune neavizate (IBNR)

4. Rezerva riscurilor neexpirate

5. Alte rezerve aferente asigurărilor generale

II. Rezerve tehnice aferente asigurărilor de viaţă, din care:

1. Rezerve matematice

2. Rezerve matematice adiţionale

3. Rezerva pentru beneficii suplimentare

4. Rezerva de prime necâştigate

5. Rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate

6. Rezerva de daune neavizate (IBNR)

7. Alte rezerve aferente asigurărilor de viaţă

D. Provizioane

1. Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare

2. Provizioane pentru impozite

3. Alte provizioane

E. Depozite primite de la reasigurători

F. Datorii

I. Datorii provenite din operaţiuni de asigurare directă

1. Datorii către asiguraţi privind despăgubirile

2. Datorii către intermediarii în asigurări

3. Alte datorii din asigurări

II. Datorii provenite din operaţiuni de reasigurare

III. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni

IV. Alte împrumuturi şi datorii pe termen lung

V. Sume datorate instituţiilor de credit

VI. Datorii faţă de proprietari

VII. Datorii faţă de furnizori, creditori şi personal

VIII. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările sociale

G. Venituri anticipate şi datorii calculate

I. Subvenţii pentru investiţii

II. Venituri înregistrate anticipat

III. Avansuri primite

IV. Alte datorii calculate

Secţiunea 4

Dispoziţii speciale privind anumite poziţii de bilanţ

20. În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult decât un post din formatul bilanţului, relaţia acestuia cu alte posturi trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea dezvăluire este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare.

21. Acţiunile la entităţile afiliate pot fi prezentate doar în cadrul posturilor prevăzute în acest scop.

22. Mişcările diverselor elemente de imobilizări vor fi prezentate în notele explicative. În acest scop, se vor prezenta, în mod separat, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizări, pe de o parte, creşterile, vânzările şi transferurile în cursul exerciţiului financiar, iar, pe de altă parte, ajustările cumulative de valoare la începutul exerciţiului financiar şi la data bilanţului, precum şi rectificările efectuate în cursul exerciţiului financiar asupra ajustărilor de valoare din exerciţiile financiare precedente. Ajustările de valoare vor fi prezentate în bilanţ ca deduceri clare din posturile corespunzătoare.

23. În cazul în care situaţiile financiare se întocmesc conform prezentului Regulament pentru prima dată, valoarea reziduală de la începutul exerciţiului financiar poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative.

24. Ajustările de valoare vor cuprinde toate ajustările destinate să ţină seama de reducerile valorilor activelor la data bilanţului, indiferent dacă această reducere este sau nu definitivă. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, cunoscute ca amortizări, şi/sau ajustări temporare, cunoscute ca deprecieri sau pierderi de valoare.

25. Atunci când se efectuează reevaluarea activelor corporale, mişcările diverselor elemente de active, prevăzute la pct.24 din prezentul Regulament, se vor prezenta începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie rezultat din reevaluare.

26. Obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix (postul de activ B. III. 2.) vor cuprinde obligaţiunile şi alte titluri cu venit fix negociabile emise de către autorităţile de stat, bănci licenţiate sau de alte entităţi, în măsura în care acestea nu sunt incluse în postul de activ B. II. 2. sau B. II. 4.

27. Obligaţiunile cu dobândă, a căror rată variază în funcţie de anumiţi factori, (de exemplu, rata dobânzii pe piaţa interbancară) vor fi de asemenea tratate ca obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix.

28. Părţile în fonduri comune de investiţii (postul de activ B. III. 3.) vor cuprinde părţile deţinute de asigurători în investiţiile comune constituite de mai multe entităţi sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredinţată uneia dintre aceste entităţi sau fonduri de pensii.

29. Împrumuturile ipotecare (postul de activ B. III. 4.) vor cuprinde şi împrumuturile ipotecare care sunt garantate şi prin contracte de asigurare.

30. Împrumuturile acordate deţinătorilor de poliţe pentru care poliţa de asigurare este garanţia principală vor fi incluse în postul "Alte împrumuturi" (postul de activ B. III. 5.) şi suma lor va fi dezvăluită în notele explicative. Atunci când valoarea "Altor împrumuturi" negarantate prin poliţe de asigurare este semnificativă, o detaliere corespunzătoare a acesteia va fi dezvăluită în notele explicative.

31. Depozitele la bănci licenţiate (postul de activ B. III. 6.) vor cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricţii de retragere vor fi incluse în postul de activ F. II. 2. "Conturi curente", chiar dacă sunt purtătoare de dobânzi.

32. Alte investiţii financiare (postul de activ B. III. 7.) vor cuprinde acele investiţii care nu sunt incluse în posturile B. III. 1. - III. 6. Atunci când aceste investiţii au o valoare semnificativă, ele trebuie dezvăluite în notele explicative.

33. Depozitele la societăţile cedente (postul de activ B. IV.), incluse în bilanţul unui asigurător care acceptă în reasigurare, vor cuprinde sumele datorate de către asigurătorii cedenţi şi care corespund garanţiilor care sunt depozitate la asigurătorii cedenţi ori la terţi sau sunt reţinute de către aceştia. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte sume datorate de către asigurătorii cedenţi reasigurătorilor sau compensate cu sumele datorate de către reasigurători asigurătorilor cedenţi. Titlurile de valoare deţinute la un asigurător cedent sau la terţi, care rămân în proprietatea asigurătorului care acceptă reasigurarea, vor fi incluse în bilanţ de către acesta din urmă în cadrul investiţiilor, la postul corespunzător.

34. Investiţiile aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului (postul de activ C.), în ceea ce priveşte asigurările de viaţă, vor cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată la stabilirea valorii sau a randamentului poliţelor de asigurare aferente unui fond de investiţii şi, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referinţă la un indice.

35. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare (postul de activ D.) va cuprinde sumele de reasigurare, respectiv sumele efective sau estimate care, conform angajamentelor contractuale de reasigurare, sunt deduse din sumele brute ale rezervelor tehnice. Cota reasigurătorului în rezervele tehnice se calculează în conformitate cu actele normative corespunzătoare emise, în acest sens, de către autoritatea de supraveghere.

36. Veniturile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în curs, nu vor fi încasate până la expirarea acestuia şi vor fi incluse în "Creanţe" (postul de activ E.). Atunci când aceste venituri sunt semnificative, acestea trebuie dezvăluite în notele explicative.

37. Proprietăţile imobiliare (postul de activ F. I. 1.) vor cuprinde proprietăţile definite la Capitolul III, secţiunea 5 din prezentul Regulament.

38. Alte active (postul de activ F. III.) vor cuprinde acele elemente de activ care nu sunt incluse în posturile F. I. - II. În cazul în care valoarea acestui post este semnificativă, o detaliere a acestor active va fi dezvăluită în notele explicative.

39. Cheltuielile suportate în cursul exerciţiului financiar, dar care sunt aferente unui exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanţ la postul "Cheltuieli în avans" (postul de activ G.).

40. Dobânzile şi chiriile înregistrate în avans (postul de activ G. I.) vor cuprinde sumele care reprezintă dobânzile şi chiriile câştigate până la data bilanţului, dar încă neîncasate.

41. Cheltuielile de achiziţie reportate (postul de activ G. II.) vor cuprinde cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare reportate în conformitate cu prezentul Regulament.

42. Capitalul subscris (postul de pasiv A. I.) cuprinde sumele care sunt considerate drept părţi subscrise de asociaţi la capitalul propriu.

43. Rezervele (postul de pasiv A. IV.) sunt componente ale capitalului propriu sub formă de capital de rezervă (stabilite de cadrul normativ), rezerve statutare (prevăzute de statut) şi alte rezerve.

44. Datoriile subordonate (postul de pasiv B.) vor cuprinde datoriile care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite, în caz de lichidare sau de faliment, după acoperirea datoriilor, către toţi ceilalţi creditori.

45. Rezervele tehnice de asigurări generale şi de viaţă (postul de pasiv C.) sunt rezervele calculate prin metode actuariale în conformitate cu actele normative emise de către autoritatea de supraveghere special în acest scop şi vor fi reflectate în bilanţul contabil distinct pentru activitatea de asigurări generale şi activitatea de asigurări de viaţă, precum şi pe tipuri de rezerve.

46. Provizioanele (postul de pasiv D.) sunt destinate să acopere pierderile sau datoriile ale căror natură este clar definită şi care la data bilanţului sunt fie probabile să apară, fie certe în ceea ce priveşte existenţa lor, dar incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi folosite pentru ajustarea valorilor activelor.

47. Depozitele primite de la reasiguratori (postul de pasiv E.) vor cuprinde, în bilanţul unei entităţi cedente, sumele depozitate de către sau reţinute de la alte companii de asigurare în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi compensate cu alte sume datorate entităţii în cauză sau de către entitatea respectivă. Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, acest post va cuprinde suma datorată de către societatea cedentă în virtutea depozitului.

48. Cheltuielile care, deşi se referă la exerciţiul financiar în curs, vor fi plătite doar în exerciţiul financiar următor şi vor fi incluse în postul "Datorii" (postul de pasiv F.). În cazul în care aceste cheltuieli sunt semnificative, ele vor fi dezvăluite în notele explicative.

49. Veniturile care se încasează înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu financiar ulterior, trebuie prezentate în bilanţ, la postul "Venituri anticipate şi datorii calculate" (postul de pasiv G.).

Secţiunea 5

Formatul contului de profit şi pierdere

50. Contul de profit şi pierdere pentru asigurători (reasiguratori) va cuprinde:

- contul tehnic al asigurărilor generale,

- contul tehnic al asigurărilor de viaţă,

- contul non-tehnic.

51. Contul tehnic al asigurărilor generale se va întocmi pentru acele clase de asigurare directă care sunt atribuite activităţii de asigurare generală conform Legii cu privire la asigurări şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

52. Contul tehnic al asigurărilor de viaţă se va întocmi pentru acele clase de asigurare directă care sunt atribuite activităţii de asigurare de viaţă conform Legii cu privire la asigurări şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

Secţiunea 6

Dispoziţii speciale privind anumite poziţii ale contului de profit şi pierdere

53. Primele brute subscrise (postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate primele subscrise în cursul exerciţiului financiar pentru contractele de asigurare (reasigurare), independent de faptul că aceste sume se referă, în întregime sau în parte, la un exerciţiu ulterior.

54. Primele restituite pe contractele de asigurare rezoluţionate sau anulate se vor reflecta la postul I. 2. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul I. 2. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă.

55. Primele cedate reasigurătorilor (postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate primele plătite sau de plătit în virtutea contractelor de reasigurare încheiate de asigurător (reasigurător). Intrările de portofoliu de plătit, în momentul încheierii sau modificării contractelor de reasigurare cedată, trebuie adăugate; ieşirile de portofoliu de redobândit trebuie deduse.

56. Daunele plătite (postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate sumele achitate de către asigurător (reasigurător) în cursul exerciţiului financiar pentru contractele de asigurare.

57. Cheltuielile nete pentru premii şi reduceri (postul V. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VI. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) vor cuprinde toate sumele imputabile exerciţiului financiar care sunt plătite sau trebuie plătite deţinătorilor de poliţe şi altor asiguraţi, sau prevăzute ca beneficii în favoarea acestora, inclusiv sumele utilizate pentru majorarea rezervelor tehnice sau pentru reducerea primelor viitoare, în măsura în care aceste sume reprezintă alocarea unui surplus sau a unui profit obţinut din ansamblul operaţiunilor de asigurare, sau dintr-o parte a acestora, după deducerea sumelor incluse în exerciţiile financiare anterioare şi care nu mai sunt necesare. Reducerile vor cuprinde sumele care reprezintă o rambursare parţială de prime ca urmare a performanţei contractelor individuale. Atunci când au valori importante, sumele aferente premiilor şi reducerilor vor fi dezvăluite, în mod separat, în notele explicative.

58. Cheltuielile de achiziţie (postul VI. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VII. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) sunt ocazionate de încheierea contractelor de asigurare şi cuprind comisioanele şi/sau alte remuneraţii plătite personalului propriu al asigurătorului (reasigurătorului) sau intermediarilor în asigurări pentru încheierea contractelor de asigurare (reasigurare) în numele asigurătorului (reasigurătorului).

59. Cheltuielile administrative (postul VI. 4. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VII. 4. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind cheltuielile de încasare de prime, de administrare a portofoliului, de gestiune a primelor de reasigurare acceptate şi cedate, inclusiv cheltuielile de personal, de locaţiune, de întreţinere şi altele de acest fel, precum şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea, reparaţia şi amortizarea imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu sunt recunoscute drept cheltuieli de achiziţie, cheltuieli privind daunele apărute sau cheltuieli de investiţie.

60. Cota din venitul net din investiţii (postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale, postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi postul IV. din contul non-tehnic). Atunci când o parte din veniturile din investiţii este transferată în contul tehnic al asigurărilor generale, suma transferată va fi scăzută din postul IV. din contul non-tehnic şi adăugată la postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale. Atunci când o parte din veniturile din investiţii indicate în contul tehnic al asigurărilor de viaţă este transferată în contul non-tehnic, suma transferată va fi scăzută din postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi adăugată la postul IV. din contul non-tehnic. În ambele cazuri, atât motivele acestor transferuri, cât şi modul de calcul al acestora vor fi dezvăluite în notele explicative.

61. Veniturile şi cheltuielile extraordinare (posturile V. şi VI. din contul non-tehnic) vor cuprinde veniturile şi cheltuielile care nu provin din activitatea obişnuită a entităţii. Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile extraordinare sunt nesemnificative pentru estimarea rezultatelor, în notele explicative se vor prezenta explicaţii cu privire la valoarea şi natura acestora. Acelaşi lucru este valabil şi pentru veniturile şi cheltuielile aferente unui alt exerciţiu financiar.

Secţiunea 7

Conţinutul notei explicative la situaţiile financiare specializate

62. Nota explicativă conţine informaţii suplimentare care nu sunt incluse în situaţiile financiare specializate. Volumul, structura şi forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de asigurător de sine stătător, în funcţie de categoria acesteia, de dimensiunea şi de necesităţile informaţionale proprii.

63. Se vor întocmi note explicative, separat, atât pentru situaţiile financiare pe activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale, cât şi pentru cele consolidate per companie.

64. În ceea ce priveşte asigurările generale, nota explicativă la situaţiile financiare trebuie să indice primele brute subscrise, primele brute încasate, cheltuielile brute pentru daune, cheltuielile brute de exploatare, soldul de reasigurare. Aceste sume sunt repartizate în asigurarea directă şi acceptări în reasigurare în cazul în care aceste acceptări reprezintă cel puţin 10 % din suma totală a primelor brute subscrise şi apoi, în cadrul asigurării directe, repartizate pe clasele de asigurări: de accidente, de sănătate, de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), de vehicule de cale ferată, de nave aeriene, de nave maritime, lacustre şi fluviale, de bunuri în tranzit, de incendiu şi de alte calamităţi naturale, alte asigurări de bunuri, de răspundere civilă auto, de răspundere civilă avia, de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, de răspundere civilă generală, de credite, de garanţii, de pierderi financiare, de protecţie juridică. Prezentarea distinctă pe clase de asigurări din cadrul asigurării directe nu este necesară atunci când suma primelor brute subscrise în asigurarea directă pentru clasele indicate nu depăşeşte 10 milioane de euro. Entităţile indică sumele referitoare la trei clase de asigurări care deţin ponderea cea mai mare în activitatea acestora.

65. În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, nota explicativă trebuie să indice primele brute emise, repartizate în asigurarea directă şi acceptări în reasigurare în cazul în care aceste acceptări reprezintă cel puţin 10 % din suma totală a primelor brute şi apoi, în cadrul asigurărilor directe:

a) prime individuale şi prime la contracte colective;

b) prime periodice şi prime unice;

c) prime de contracte fără participare la beneficii, cu participare la beneficii şi prime de contracte în cazul în care riscul de investiţie se suportă de către asigurători, precum şi soldul de reasigurare.

66. Asigurătorii (reasigurătorii) trebuie să indice în notele explicative la situaţiile financiare valoarea totală a comisioanelor aferente asigurărilor directe contabilizate în timpul exerciţiului financiar. Această obligaţie priveşte comisioanele de orice natură şi anume comisioanele de achiziţie, de reînnoire, de încasare şi de asistenţă după vânzare.

Secţiunea 8

Auditarea situaţiilor financiare şi dezvăluirea acestora

67. Entităţile prevăzute la pct.3 au obligaţia asigurării auditării anuale a situaţiilor financiare specializate şi consolidate, în conformitate cu prevederile cadrului normativ.

68. Informaţiile dezvăluite în situaţiile financiare specializate auditate sunt:

1) Informaţiile care îi ajută pe utilizatori să înţeleagă sumele din situaţiile financiare ale asigurătorului generate de contractele de asigurare:

- politicile de contabilitate aplicate contractelor de asigurare şi activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor aferente;

- activele, obligaţiile, veniturile, cheltuielile recunoscute şi fluxul de trezorerie generat de contractele de asigurare;

- în cazul în care asigurătorul a cedat riscul de asigurare, numele reasigurătorului (reasigurătorilor), clasa sau clasele de asigurare transmise în reasigurare şi o evaluare globală a siguranţei oferite de reasigurător (reasigurători);

- estimările care au cel mai mare impact asupra evaluării activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv, în cazul în care este posibil, dezvăluirile cuantificabile ale acestor estimări şi rezultatul modificării acestor estimări;

- reconcilierea modificărilor esenţiale ale obligaţiilor de asigurare, ale activelor din reasigurare şi ale cheltuielile de achiziţie aferente.

2) Informaţiile care îi ajută pe utilizatori să evalueze natura şi mărimea riscurilor acoperite de contractele de asigurare:

- obiectivele şi politicile de management al riscului;

- termenii şi condiţiile contractelor de asigurare care au un impact semnificativ asupra sumei, potrivirii în timp şi incertitudinii fluxurilor de trezorerie viitoare ale asigurătorului.

3) Informaţiile cu privire la riscul asigurat (atât înainte de, cât şi după micşorarea riscului prin intermediul reasigurării), inclusiv informaţiile despre:

- sensibilitatea la riscul aferent asigurării;

- concentrările riscului de asigurare;

- daunele efective comparativ cu estimările precedente.

4) Informaţiile cu privire la riscul de credit, riscul de lichiditate şi riscul de piaţă.

5) Informaţiile cu privire la expunerile la riscul de piaţă aferent instrumentelor derivate încorporate din contractul de asigurare gazdă, dacă asigurătorul nu este obligat să evalueze şi nu evaluează instrumentele derivate încorporate la valoarea justă.

6) Informaţiile cu privire la toate investiţiile în instrumente derivate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute în bilanţ sau în posturi extra-bilanţiere, natura şi scopul efectuării acestor plasamente, în cazul în care plasamentul a fost făcut într-o tranzacţie "bona-fide" pentru acoperirea riscului, riscul investiţional care este acoperit de instrumentul derivat şi situaţia curentă a acoperirii şi a plasamentului aferent, indicând impactul financiar (profit sau pierdere) în cazul în care situaţia de acoperire va lua sfârşit la data de raportare sau la data raportului financiar.

7) Toate informaţiile care trebuie dezvăluite în conformitate cu celelalte prevederi ale prezentului Regulament şi actele normative corespunzătoare ale autorităţii de supraveghere.

Capitolul III

NORME DE EVALUARE SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE

Secţiunea 1

Prime de asigurare

69. Primele brute subscrise reprezintă primele calculate de asigurător (reasigurător) încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.

70. Primele de asigurare, în cazul contractelor de asigurări de viaţă clasice, inclusiv contractele cu participare la profit, anuităţile pe viaţă contingente şi pensiile vor fi recunoscute ca venituri la data scadenţei conform contractului de asigurare.

71. În cazul contractelor de asigurare de viaţă cu primă anuală, vor fi recunoscute ca venituri primele aferente anului în curs. Surplusul va fi înregistrat ca "prime încasate în avans" (sau în alt cont de obligaţii caracteristice) soldul cărora va fi micşorat cu suma primelor de încasat şi recunoscute ca venituri la fiecare aniversare a poliţei pe durata valabilităţii acesteia.

72. Sumele încasate sub formă de prime pentru contractele de tip investiţional, precum produsele de asigurare unit-linked, vor fi raportate ca depozite, când sunt încasate. Încasările aferente acestor contracte, precum sunt cheltuielile de asigurare, costul poliţelor de asigurare, taxele pentru perfectarea documentelor sau comisionul de management vor fi recunoscute ca venituri în conturi corespunzătoare în anul la care se referă.

73. Primele de asigurare adiţionale sau restituirile de prime, urmare a reperfectării contractelor de asigurare, vor fi tratate ca ajustări ale primelor iniţiale.

74. În cazul coasigurării, primele subscrise vor cuprinde cota-parte din valoarea totală a primelor care revine asigurătorului.

75. Primele brute subscrise în asigurări generale vor include totalitatea primelor încasate şi de încasat pe întreaga perioadă de acoperire prevăzută în contractele (poliţele) emise în cursul perioadei de gestiune, inclusiv orice ajustare efectuată pe parcursul perioadei de gestiune la primele de încasat aferente contractelor încheiate în perioada de gestiune anterioară.

76. În cazul în care primele sunt achitate în rate pe perioada de acoperire a riscului prevăzută în contractul de asigurare, orice sumă datorată la data întocmirii bilanţului, dreptul asupra căreia îi revine asigurătorului prin contract, va fi tratată ca o creanţă.

77. În cazul reînnoirii contractelor de asigurare, primele subscrise, în mărimea sumelor necesare pentru reînnoirea perioadei de acoperire, vor fi recunoscute ca venituri atunci când asigurătorul încasează prima necesară pentru a reînnoi contractul.

78. În cazul în care primele aferente reînnoirii contractelor de asigurare sunt supuse retroactiv unor majorări sau micşorări (de exemplu, în funcţie de istoricul daunelor sau atunci când riscul acoperit are un caracter variabil şi adevărata lui natură nu poate fi evaluată în mod exact la data începerii acoperirii de asigurare):

1) recunoaşterea sumei care reprezintă majorarea primei se va face atunci când prima adiţională poate fi stabilită în mod rezonabil;

2) ajustarea şi înregistrarea sumei micşorate a primei se vor efectua imediat ce această reducere va fi stabilită în mod rezonabil.

79. Toate primele menţionate mai sus nu includ taxe sau impozite care pot fi percepute în raport cu acestea.

80. Prima este recunoscută ca primă câştigată în decursul perioadei de valabilitate a poliţei în funcţie de incidenţa riscului. Prima câştigată se calculează prin adunarea la sau scăderea din prima netă a modificării rezervei de prime necâştigate din perioada de gestiune (de exemplu, redusă de creşterea şi mărită de micşorarea rezervei de prime necâştigate din aceeaşi perioadă de gestiune).

Secţiunea 2

Activitatea de reasigurare

81. Reasigurarea poate fi reasigurare cedată sau reasigurare acceptată, proporţională sau neproporţională, facultativă sau obligatorie.

82. Un contract de reasigurare generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa recuperările din reasigurare) şi obligaţii noi (de exemplu, obligaţia de a plăti prime de reasigurare) în registrele şi bilanţul contabil al cedentului. În mod similar, acesta generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa prime de reasigurare) şi obligaţii noi (de exemplu, obligaţia de a plăti daunele aferente riscului primit în reasigurare) în registrele şi bilanţul contabil al cesionarului.

83. Atunci când cedentul acceptă să transfere, iar cesionarul acceptă să-şi asume o anumită parte de riscuri şi de prime aferente unei anumite clase de asigurări, subscrise de către cedent pe parcursul unei anumite perioade de timp, contractul de reasigurare este cunoscut drept reasigurare prin tratat sau obligatorie.

84. Atunci când reasigurarea implică un risc individual (şi nu toată clasa sau tot tipul de asigurare) aferent fiecărui caz în parte, contractul de reasigurare se referă la reasigurarea facultativă.

85. În cadrul acordurilor de reasigurare, asigurătorul poate ceda reasigurătorului riscuri şi prime pe bază proporţională. În mod alternativ, riscurile şi primele pot fi cedate pe bază neproporţională, ca în cazul reasigurării excedent de daună, care despăgubeşte asigurătorul cedent pentru daunele care depăşesc un nivel şi/sau plafon stabilit.

86. La asigurătorul cedent (reasigurat) primele aferente reasigurării prin tratat (obligatorii) vor fi înregistrate ca "prime cedate" în aceeaşi perioadă de gestiune în care sunt înregistrate primele de bază aferente asigurării directe sau reasigurării acceptate. Suma "primelor cedate" va fi înregistrată la valoarea brută (înainte de deducerea comisioanelor sau indemnizaţiile de reasigurare corespunzătoare) pentru a putea evalua eficienţa acordurilor de reasigurare.

87. Primele aferente reasigurării acceptate vor fi înregistrate, recunoscute şi evaluate astfel încât să prezinte o imagine fidelă şi justă a performanţei financiare a asigurătorului (reasigurătorului) pe parcursul unei perioade de gestiune şi a poziţiei financiare a acestuia la sfârşitul perioadei respective. Obligaţiile contractuale aferente reasigurării acceptate vor fi recunoscute pe baza valorii curente de ieşire.

88. Primele cedate reasigurătorilor (reasigurarea cedată) vor fi deduse din primele brute subscrise, obţinând astfel primele nete subscrise.

89. Recuperările din reasigurare încasate sau de încasat de la reasigurători vor fi recunoscute ca venituri sau ca active şi nu vor compensa daunele sau primele cedate în reasigurare datorate reasigurătorului.

Secţiunea 3

Daune (despăgubiri) şi indemnizaţii de asigurare

90. Daunele/indemnizaţiile acoperite în asigurări de viaţă apar la decesul asiguratului, la expirare, răscumpărare, precum şi în caz de accident, incapacitate de muncă şi boală, dacă acestea sunt acoperite prin prevederi contractuale.

91. Daunele datorate în caz de deces al asiguratului sunt recunoscute drept obligaţii la data la care asigurătorul primeşte notificarea; daunele datorate la expirare sunt recunoscute drept obligaţii la data de expirare a poliţei. În cazul în care o daună/indemnizaţie trebuie plătită, iar poliţa sau contractul rămâne în vigoare, ratele corespunzătoare vor fi înregistrate la scadenţă.

92. Sumele de răscumpărare sunt recunoscute drept daune sau indemnizaţii la data la care sunt achitate persoanei asigurate/beneficiarului asigurării. Dacă notificarea de răscumpărare rezultă în încetarea asigurării, întreaga sumă de răscumpărare va fi înregistrată drept obligaţie (daune/indemnizaţii datorate) în ziua în care asigurătorul primeşte această notificare.

93. Daunele apărute cuprind costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire interne sau externe aferente.

94. Recuperările provenite din regres sau subrogaţii vor fi deduse din suma daunelor apărute.

95. Orice sumă prevăzută a fi recuperată de la reasigurători aferentă daunelor apărute va fi recunoscută separat în bilanţul contabil sub formă de activ.

96. Obligaţiile de asigurare vor rămâne înregistrate în bilanţ până la executare, anulare, expirare, fără a fi compensate cu activele din reasigurare corespunzătoare.

Secţiunea 4

Cheltuieli de achiziţie

97. Cheltuielile vor fi recunoscute atunci când apar, fără a fi compensate cu comisioanele sau indemnizaţiile de reasigurare sau oricare alte venituri din reasigurare.

98. Prin derogare de la pct.97, cheltuielile de achiziţie apărute vor fi atribuite primelor subscrise în perioada de gestiune. Întrucât o parte a primelor subscrise în perioada de gestiune este reportată în perioada următoare, va fi adecvat să fie reportată şi partea echivalentă a cheltuielilor de achiziţie corespunzătoare.

99. Cheltuielile de achiziţie apărute într-o perioadă de gestiune care corespund unei sau unor perioade de gestiune ulterioare vor fi reportate.

100. Cheltuielile de achiziţie reportate vor fi dezvăluite, în mod adecvat şi clar, în situaţiile financiare specializate însoţite de o ilustrare a impactului pe care l-au avut asupra rezultatului financiar şi fluxului de capital, indicând care ar fi fost acestea dacă cheltuielile n-ar fi fost reportate.

101. Actuarul va certifica caracterul adecvat al metodologiei utilizate la calcularea cheltuielilor de achiziţie reportate şi caracterul rezonabil de recuperare a cheltuielilor de achiziţie reportate în limitele perioadei utilizate la calculul primelor, pe clase şi tipuri de asigurări.

102. Cheltuielile de achiziţie reportate nu pot fi folosite pentru plata obligaţiilor şi de aceea vor fi excluse la determinarea solvabilităţii atât ca activ, cât şi ca element al capitalului propriu.

103. În cadrul asigurărilor de viaţă, cheltuielile de achiziţie reportate vor fi calculate, integral sau parţial, printr-o metodă actuarială.

104. Cheltuielile de achiziţie reportate, menţionate la pct.103 şi preluate în exerciţiul financiar ulterior, vor fi amortizate, pe parcursul unei perioade care nu va depăşi perioada în care acestea sunt aşteptate a fi recuperate din marjele veniturilor care le reprezintă, aferente contractelor de asigurare corespunzătoare care sunt în vigoare la data întocmirii bilanţului, la o cotă corespunzătoare tipului marjelor respective.

105. În cadrul asigurărilor generale cheltuielile de achiziţie vor fi reportate proporţional cu rezerva de prime necâştigate. Cheltuielile de achiziţie reportate vor reprezenta acea parte a cheltuielilor de achiziţie totale care corespunde rezervei de prime necâştigate în raport cu prima subscrisă pentru fiecare clasă de asigurare.

106. Cheltuielile de achiziţie nu vor fi reportate în măsura în care acestea nu vor putea fi acoperite de marjele viitoare disponibile.

107. Suma totală a cheltuielilor de achiziţie reportate va fi inclusă în bilanţul contabil sub formă de activ.

108. Cheltuielile de achiziţie reportate vor fi revăzute pe clase de asigurări la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune şi, în cazul în care circumstanţele care au justificat reportarea acestora nu mai sunt adecvate sau sunt considerate dubioase, cheltuielile vor fi considerate nerecuperabile şi vor fi trecute la cheltuieli în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

109. Variaţia cheltuielilor de achiziţie reportate din perioada de gestiune va fi inclusă în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

Secţiunea 5

Investiţii imobiliare şi proprietăţi imobiliare utilizate de posesor (bunuri imobile)

110. Un teren sau o clădire, o parte a unei clădiri sau ambele, inclusiv construcţiile în curs de execuţie sau de îmbunătăţire, deţinute în scopul închirierii sau creşterii valorii capitalului, sau ambele reprezintă o investiţie imobiliară.

111. O proprietate imobiliară utilizată de asigurător (reasigurător) nu constituie o investiţie imobiliară. Dacă asigurătorul (reasigurătorul) utilizează doar o parte a proprietăţii imobiliare, iar cealaltă parte este închiriată sau deţinută spre a fi închiriată, sau cu scopul creşterii valorii capitalului, şi aceste părţi pot fi vândute sau închiriate în mod separat, ele pot fi înregistrate în mod separat, astfel încât partea care este închiriată sau poate fi vândută va fi considerată investiţie imobiliară. Dacă părţile nu pot fi vândute sau închiriate în mod separat, acestea vor fi considerate investiţii imobiliare, doar dacă partea utilizată de asigurător (reasigurător) deţine o pondere nesemnificativă.

112. Proprietăţile imobiliare închiriate societăţii-mamă, unei filiale sau unui afiliat (asociat) nu reprezintă o investiţie imobiliară, pentru că aceste proprietăţi imobiliare sunt utilizate de posesor din punctul de vedere al grupului.

113. Investiţiile imobiliare vor fi recunoscute ca active când va exista probabilitatea că beneficiile economice viitoare aferente proprietăţii imobiliare vor fi generate către asigurător (reasigurător) şi costul proprietăţii imobiliare va putea fi evaluat în mod credibil.

114. Investiţiile imobiliare vor fi evaluate, iniţial, la cost, inclusiv costurile de tranzacţionare. Costurile de amenajare a amplasamentului, onorariile profesionale aferente arhitecţilor şi inginerilor, şi toate costurile necesare pentru a aduce proprietatea imobiliară la condiţia corespunzătoare nu vor fi incluse în valoarea investiţiei imobiliare, până când această proprietate imobiliară nu va fi adusă la condiţia de funcţionare dorită şi la gradul de ocupare planificat. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale poate fi efectuată, la alegerea asigurătorului (reasigurătorului) fie conform modelului valorii juste, fie conform modelului costului.

115. Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să adopte un singur model pe care să-l aplice tuturor investiţiilor imobiliare. Trecerea de la un model la altul este interzisă.

116. Valoarea justă trebuie să reflecte condiţiile de piaţă actuale la data întocmirii bilanţului. Cea mai bună confirmare a valorii juste o reprezintă, în mod normal, preţurile curente de pe o piaţă activă a proprietăţilor imobiliare similare aflate într-o condiţie şi localizare similară şi care fac obiectul unor contracte de leasing similare sau unor alte contracte similare. În lipsa informaţiilor de acest gen, valoarea justă poate fi determinată utilizând previziuni actualizate ale fluxurilor de trezorerie bazate pe estimări credibile ale fluxurilor de trezorerie viitoare. Modificările valorii juste vor fi recunoscute în bilanţ prin intermediul raportului privind fluxul capitalului propriu.

117. Evaluarea independentă a investiţiilor şi a proprietăţilor imobiliare poate fi efectuată periodic, conform cadrului normativ şi/sau conform politicilor contabile aprobate de asigurător (reasigurător).

118. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor sunt proprietăţi deţinute în scopuri administrative. Acestea sunt proprietăţi ocupate de angajaţi, inclusiv proprietăţile deţinute în scopul utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor, şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor care urmează a fi cedate.

119. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor vor fi evaluate iniţial la cost, inclusiv toate costurile necesare pentru aducerea proprietăţii imobiliare la condiţia necesară pentru a putea fi utilizată. Evaluarea se va face pe baza modelului costului.

120. Pe baza modelului costului, proprietatea imobiliară va fi apreciată la costul său, minus amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din deteriorare.

121. Cheltuielile cu amortizarea vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Amortizarea proprietăţii imobiliare va începe când aceasta va deveni disponibilă pentru folosinţă şi va continua până la derecunoaşterea acesteia.

122. Profitul sau pierderile din vânzarea sau înstrăinarea proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere.

123. Metoda utilizată pentru determinarea valorii actuale a terenu­rilor şi clădirilor, precum şi repartizarea pe exerciţiu de evaluare se precizează în notele explicative la situaţiile financiare.

Secţiunea 6

Investiţii în active financiare

124. Activele financiare, inclusiv numerarul, investiţiile în entităţile asociate şi în valori mobiliare (acţiuni şi valori mobiliare de stat) sunt clasificate după cum urmează:

- active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

- active financiare disponibile pentru vânzare;

- împrumuturi şi creanţe;

- investiţii păstrate până la scadenţă.

125. Activele financiare vor fi clasificate la data achiziţiei sau a recunoaşterii iniţiale, în funcţie de scopul investiţiei.

126. Un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere va avea iniţial o valoare justă egală cu costul tranzacţiei aferent achiziţiei acestuia de la data recunoaşterii. Modificările valorii juste, în timp, vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere.

127. Activele financiare disponibile pentru vânzare cuprind activele financiare nederivate care sunt desemnate ca active financiare disponibile pentru vânzare la data recunoaşterii iniţiale sau oricare alt instrument financiar care nu este clasificat ca activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, împrumut şi creanţă sau investiţie păstrată până la scadenţă.

128. Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt evaluate la valoarea justă în bilanţ.

129. Împrumuturile şi creanţele sunt active financiare nederivate care nu sunt cotate pe o piaţă activă, active financiare cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt deţinute pentru vânzare sau nu sunt desemnate la data recunoaşterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Împrumuturile şi creanţele vor fi evaluate la costul amortizat. Profitul şi pierderile vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Investiţiile în împrumuturile negarantate şi creanţele pentru care asigurătorul (reasigurătorul) s-ar putea să nu recupereze, în mod substanţial, toată investiţia iniţială vor fi clasificate ca fiind disponibile pentru vânzare.

130. Investiţiile păstrate până la scadenţă sunt active financiare nederivate cu plăţi fixe sau determinabile, pe care asigurătorul (reasigurătorul) are intenţia şi capacitatea de a le păstra până la scadenţă, şi care nu sunt împrumuturi şi creanţe, desemnate la data recunoaşterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, sau active financiare disponibile pentru vânzare. Investiţiile păstrate până la scadenţă vor fi evaluate la costul amortizat. Profitul şi pierderile din investiţii vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere. Dacă un asigurător (reasigurător) vinde una din investiţiile păstrate până la scadenţa, toate investiţiile păstrate până la scadenţă ale acestuia trebuie reclasificate ca active disponibile pentru vânzare, cu excepţia cazurilor în care această vânzare este efectuată cu valori nesemnificative sau este o tranzacţie care nu se repetă, sau este un eveniment izolat care se află dincolo de controlul asigurătorului (reasigurătorului) şi nu ar fi putut fi anticipat în mod rezonabil de către acesta.

131. Evaluarea iniţială la valoarea justă este valoarea justă a unui activ financiar la data recunoaşterii iniţiale şi reprezintă costurile tranzacţiei (de exemplu, suma achitată pentru a achiziţiona activul sau suma încasată pentru a înstrăina activul).

132. Prin evaluarea ulterioară la valoarea justă, un asigurător (reasigurător), după recunoaşterea iniţială, va evalua activele financiare, inclusiv instrumentele derivate care constituie active şi nu instrumente pentru acoperirea împotriva riscurilor, la valoarea lor justă, fără nicio deducere a costurilor de tranzacţionare care ar putea să apară la vânzarea, schimbarea sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:

1) împrumuturile, creanţele şi investiţiile păstrate până la scadenţă care vor fi evaluate la costul amortizat, utilizând metoda dobânzii efective;

2) investiţiile în instrumentele de capital propriu a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil şi instrumentele derivate legate de aceste instrumente de capital propriu care vor fi evaluate la cost.

133. Pentru determinarea valorii juste a unui activ financiar, vor fi folosite următoarele metode în ordinea indicată mai jos:

1) preţurile cotate pe o piaţă activă (cea mai bună dovadă a valorii juste);

2) dacă piaţa pentru un instrument financiar nu este activă, valoarea justă poate fi stabilită pe baza unei tehnici de evaluare care utilizează la maximum informaţia de pe piaţă şi include tranzacţiile desfăşurate în condiţii obiective şi în cunoştinţă de cauză, referirile la valoarea justă actuală a unui alt instrument care este, în cea mai mare parte, acelaşi, o analiză a fluxului de trezorerie decontat şi modele opţionale de stabilire a preţului. O tehnică de evaluare acceptabilă încorporează toţi factorii pe care participanţii de pe piaţă i-ar lua în considerare la stabilirea preţului şi corespunde metodologiilor economice acceptate pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare;

3) când nu există o piaţă activă pentru un instrument de capital propriu şi mulţimea de valori juste rezonabile este semnificativă, şi nu pot fi efectuate estimări credibile, atunci acest instrument de capital propriu va fi evaluat la cost, minus deprecierea.

134. Asigurătorul (reasigurătorul) trebuie să evalueze, la finalul fiecărei perioade de raportare, dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare evaluat la costul amortizat este depreciat. Valoarea contabilă a activului trebuie redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de provizion pentru depreciere. Valoarea pierderii trebuie recunoscută în profit sau pierdere.

Secţiunea 7

Rezerve tehnice

135. Valoarea rezervelor tehnice trebuie să permită asigurătorului (reasigurătorului), în orice moment, să îşi onoreze angajamentele ce rezultă din contractele de asigurare.

136. Metodele de evaluare a rezervelor tehnice adoptate de asigurător (reasigurător) trebuie să fie aceleaşi în tot cursul exerciţiului financiar, precum şi de la un exerciţiu financiar la altul.

137. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale asigurătorului (reasigurătorului) şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.

138. Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.

139. În asigurările generale la data de raportare, va fi recunoscută şi constituită o rezervă de daune care cuprinde totalitatea costurilor estimate, aferente plăţii tuturor daunelor apărute, inclusiv toate costurile corespunzătoare de instrumentare a cererilor de despăgubire aferente evenimentelor care au avut loc până la această dată (indiferent dacă au fost sau nu raportate), mai puţin sumele deja plătite în contul acestor daune. În cazul în care este cunoscută existenţa unor alte obligaţii aferente daunelor sau instrumentării cererilor de despăgubire, dar valoarea finală a acestora nu poate fi prevăzută, va fi constituită, de asemenea, o rezervă care să acopere, în mod adecvat, obligaţiile potenţiale (rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate).

140. Rezerva menţionată la pct.139 trebuie să fie, în orice moment, suficientă pentru acoperirea oricărei obligaţii care reiese din contractele de asigurare, în măsura în care obligaţia poate fi prevăzută în mod rezonabil.

141. La determinarea suficienţei rezervelor şi abilităţii de evaluare a costurilor de lichidare a daunelor, entitatea ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispune de toată informaţia corespunzătoare în ceea ce priveşte expunerea sa la plata daunelor, prevenind astfel subestimarea obligaţiilor sale.

142. Rezervele tehnice se dezvăluie în situaţiile financiare specializate.

Secţiunea 8

Datoriile

143. Datoriile financiare pot fi clasificate în două categorii:

1) datorii financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

2) alte datorii financiare evaluate la costul amortizat pe baza metodei dobânzii efective.

144. Categoria datoriilor financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere se împarte în două subcategorii:

1) desemnate – datorii financiare desemnate de către entitate ca obligaţii evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere la data recunoaşterii iniţiale;

2) deţinute pentru vânzare – datorii financiare clasificate ca deţinute pentru vânzare, precum sunt obligaţiile aferente valorilor mobiliare împrumutate în contextul unor vânzări la termen fără acoperire, care trebuie returnate în viitor.

145. Recunoaşterea iniţială şi evaluările ulterioare ale datoriilor financiare respectă regulile de recunoaştere şi evaluare aplicabile activelor financiare descrise la pct.131-133 din prezentul Regulament.

146. Toate celelalte datorii vor fi evaluate la cea mai mare valoare dintre valoarea curentă de ieşire şi valoarea contabilă.

Capitolul IV

DISPOZIŢII FINALE

147. Situaţiile financiare specializate şi consolidate ale asigurătorului (reasigurătorului), pentru perioada care începe de la data de 1 ianuarie 2020, vor fi întocmite în conformitate cu prezentul Regulament.

148. Persoanele cu funcţie de răspundere ale asigurătorilor (reasigurătorilor) răspund potrivit responsabilităţilor şi competenţelor stabilite pentru întocmirea şi aprobarea corespunzătoare a propriilor politici contabile şi situaţiilor financiare specializate şi consolidate conforme cu prezentul Regulament.

149. Persoanele menţionate la pct.148 răspund inclusiv de asigurarea transpunerii soldurilor conturilor contabile din balanţa de verificare la sfârşitul perioadei de gestiune în soldurile de deschidere ale conturilor aferente exerciţiului financiar nou, precum şi pentru asigurarea exactităţii şi realităţii datelor care sunt prelucrate, înscrise în situaţiile financiare specializate şi consolidate.