Hotărâre nr.30/13 din 13.06.2023 cu privire la aprobarea Regulamentului privind situaţiile financiare specializate ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare

COMISIA NAŢIONALĂ A PIEŢEI FINANCIARE

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind

situaţiile financiare specializate ale societăţilor

de asigurare sau de reasigurare

nr. 30/13  din  13.06.2023

 (în vigoare 27.06.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 216-219 art. 622 din 27.06.2023

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1800 din 22 iunie 2023

Ministră ________ Veronica MIHAILOV-MORARU

În temeiul art.50 alin.(6) din Legea nr.92/2022 privind activitatea de asigurare sau de reasigurare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.129–133, art.229),

Comisia Naţională a Pieţei Financiare

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind situaţiile financiare specializate ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare (se anexează).

2. Se abrogă Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.15/1/2020 cu privire la aprobarea Regulamentului privind situaţiile financiare specializate ale entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare şi/sau reasigurare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.142-146, art.521), înregistrată la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu nr.1572 în data de 9 iunie 2020.

3. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Comisiei Naţionale

a Pieţei Financiare

nr.30/13 din 13.06.2023

REGULAMENT

privind situaţiile financiare specializate ale

societăţilor de asigurare sau de reasigurare

Prezentul Regulament privind situaţiile financiare specializate ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare transpune parţial Directiva 91/674/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L 374 din 31 decembrie 1991, aşa cum a fost modificată ultima oară prin Directiva 2006/46/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 14 iunie 2006.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Scop şi aplicabilitate

1. Regulamentul privind situaţiile financiare specializate ale societăţilor de asigurare sau de reasigurare (în continuare – Regulament) stabileşte modul de completare şi prezentare a situaţiilor financiare specializate la nivel individual şi/sau consolidat, precum şi dispoziţiile speciale privind anumite poziţii din situaţiile financiare, întocmite pe baza evidenţelor contabile şi tehnico-operative, care fac parte din raportările periodice de supraveghere prudenţială, prevăzută de legislaţie.

2. Prevederile prezentului Regulament se aplică entităţilor care desfăşoară activitatea de asigurare sau de reasigurare în categoriile de "asigurări generale" şi/sau de "asigurări de viaţă", precum şi sucursalelor acestora din statele terţe. În cuprinsul prezentului Regulament, referirile la societăţile de asigurare se citesc ca referiri la toate entităţile indicate în prezentul punct, cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

3. La întocmirea situaţiilor financiare specializate se vor aplica prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct.20¹.

[Pct.3 modificat prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

4. Societatea de asigurare compozită va întocmi registrele contabile şi situaţiile financiare specializate atât separat, pentru activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale, cât şi consolidat, per societate.

5. Elementele contabile, bazele, convenţiile, regulile şi practicile specifice, aplicate de entităţile menţionate la pct.2, la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare specializate se includ în politicile contabile ale acestora, care se aprobă anual.

6. Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională a Republicii Moldova. Contabilitatea faptelor economice efectuate în valută străină se ţine atât în monedă naţională, cât şi în valută străină, în conformitate cu standardele de contabilitate.

Secţiunea 2

Definiţii

7. În sensul prezentului Regulament, noţiunile şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

active – resursa controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţul contabil atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil;

bilanţ contabil – documentul contabil de sinteză care prezintă elemente de activ, datorii şi capital propriu al entităţii la sfârşitul perioadei de gestiune, precum şi la sfârşitul unei perioade (de exemplu, trimestru, an);

capital propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor;

cheltuieli de achiziţie reportate reprezintă:

– în cazul asigurărilor generale, partea cheltuielilor de achiziţie care corespunde perioadei neexpirate a riscului pentru contractele în vigoare la data întocmirii bilanţului contabil sau la oricare altă dată de raportare şi care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare;

– în cazul asigurărilor de viaţă, partea cheltuielilor de achiziţie care corespunde contractelor în vigoare la data întocmirii bilanţului contabil sau la oricare altă dată de raportare şi care este reportată dintr-o perioadă de gestiune în perioade de gestiune următoare, având în vedere că aceste cheltuieli vor putea fi recuperate din contul marjelor viitoare aferente contractelor de asigurare după stingerea obligaţiilor contractuale;

cheltuielile excepţionale sunt cheltuieli rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat;

costurile amortizate se referă la preţul de achiziţie al unui titlu de creanţă rambursabil sau al unei alte valori mobiliare cu venit fix, ajustat cu orice creştere sau descreştere a valorii acesteia, luând în consideraţie diferenţa dintre preţul de achiziţie al acesteia şi valoarea ei finală de răscumpărare sau diferenţa dintre veniturile din perioada în care investiţia a fost deţinută şi perioada rămasă până la data de răscumpărare (sau data presupusă de răscumpărare, atunci când există mai multe date de răscumpărare);

costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire reprezintă cheltuielile suportate în procesul de negociere şi achitare a daunelor şi care cuprind toate cheltuielile interne şi externe suportate la instrumentarea cererilor de despăgubire; cheltuielile interne includ toate cheltuielile directe ale subdiviziunii entităţii de regularizare a daunelor; cheltuielile externe includ cheltuielile judiciare, taxele de stat şi onorariile regularizatorilor de daune independenţi;

contractul sau poliţa cu participare la profit reprezintă un contract de asigurare de viaţă în care deţinătorul poliţei are dreptul contractual la o cotă din beneficiile fondului de viaţă corespunzător;

datorii – obligaţii actuale ale entităţii ce decurg din fapte economice anterioare şi prin stingerea (decontarea) cărora se aşteaptă să rezulte o ieşire (diminuare) de resurse care încorporează beneficii economice;

dauna – suma care urmează a fi plătită în baza unui contract de asigurare (reasigurare) la apariţia evenimentului asigurat;

interesele de participare – drepturile în capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legături durabile cu aceste entităţi, sunt destinate să contribuie la activităţile societăţii;

împrumutul pe baza poliţei de asigurare se referă la un împrumut acordat de societatea de asigurare deţinătorului poliţei, drept garanţie servind valoarea de răscumpărare a poliţei de asigurare de viaţă; împrumutul este limitat la un procent din valoarea de răscumpărare actuală a poliţei; asigurătorul are dreptul să ceară plata în avans a dobânzii pentru suma iniţială a unui astfel de împrumut şi pentru sumele restante la împrumut la fiecare termen de rambursare a împrumutului;

prima netă câştigată reprezintă acea parte a primelor subscrise care corespunde riscurilor asumate, excluzând primele pe contractele rezoluţionate, minus primele cedate în reasigurare şi modificările rezervei de prime necâştigate din perioada de raportare;

profitul/pierderile realizate din investiţii reprezintă:

– pentru investiţiile evaluate la valoarea justă, diferenţa dintre încasările nete din vânzarea acestora şi preţul lor de cumpărare;

– pentru investiţiile evaluate la costul amortizat, diferenţa dintre încasările nete din vânzarea acestora şi ultima lor valoare contabilă;

rata cheltuielilor nete se referă la rata sau procentul calculat prin raportarea sumei dintre cheltuielile nete de achiziţie şi cheltuielile administrative sau de management la prima netă câştigată;

rata combinată netă este indicatorul profitabilităţii operaţionale a societăţilor de asigurare calculat prin însumarea ratei daunelor nete şi a ratei cheltuielilor nete; rata combinată netă nu ţine cont de veniturile/cheltuielile din activitatea investiţională;

rata daunelor nete reprezintă rata sau procentul calculat ca raportul dintre daunele apărute (daunele plătite plus modificarea rezervelor de daune nesoluţionate), micşorate cu suma recuperărilor din reasigurare, şi prima netă câştigată;

reasigurarea acceptată se referă la acceptarea riscurilor prin intermediul unui contract de reasigurare;

reasigurarea cedată reprezintă plasarea sau transferarea riscurilor printr-un contract de reasigurare;

restituirea de primă reprezintă un rabat la prima de asigurare sau prima restituită asiguratului în anumite condiţii, precum rezoluţiunea contractului de asigurare;

rezultatul din asigurări reprezintă rezultatul obţinut (profit sau pierdere) de către o entitate din activitatea de asigurare;

rezultatul operaţional reprezintă rezultatul obţinut de către o societate de asigurări după luarea în calcul a veniturilor şi cheltuielilor investiţionale, a câştigurilor nete de capital şi a altor tipuri de venituri şi cheltuieli;

scadenţa (maturitatea contractului) sau data scadentă (data de maturitate a contractului) reprezintă data specificată în contractul de asigurare la care beneficiile acumulate în cadrul poliţei de asigurare de viaţă devin plătibile în timp ce asiguratul este în viaţă (beneficiu de supravieţuire);

valoarea de răscumpărare reprezintă suma datorată de către o societate de asigurare deţinătorului poliţei de asigurare la anularea acesteia înainte de expirarea termenului de valabilitate a acesteia;

valoarea curentă de ieşire reprezintă suma pe care societatea de asigurare s-ar aştepta să fie obligată să o plătească unei alte entităţi, dacă ar transfera imediat entităţii respective toate drepturile şi obligaţiile contractuale rămase, cu excepţia tuturor creanţelor sau datoriilor privind alte drepturi şi obligaţii;

valoarea justă – suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv;

veniturile excepţionale sunt veniturile rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Noţiunile şi expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, vor avea semnificaţia atribuită lor în lege sau în actele normative.

Capitolul II

SITUAŢIILE FINANCIARE SPECIALIZATE

Secţiunea 1

Prevederi generale

8. Entităţile nominalizate la pct.2 întocmesc, trimestrial şi anual, în scop de raportare către autoritatea de supraveghere, situaţiile financiare specializate, conform anexelor la prezentul Regulament, care cuprind:

1) Forma BC – Bilanţul contabil (anexa nr.1);

2) Forma PP – Contul de profit şi pierdere, inclusiv contul tehnic pe categorii de asigurări şi contul non-tehnic (anexa nr.2);

3) Forma FN – Situaţia fluxurilor de numerar (anexa nr.3);

4) Forma CP – Capital propriu (anexa nr.4);

5) Forma I – Investiţii (anexa nr.5);

6) Notele explicative la situaţiile financiare specializate.

9. Societăţile de asigurare prezintă autorităţii de supraveghere, situaţiile financiare specializate specificate în Regulament, după cum urmează:

1) cu frecvenţă trimestrială, la nivel individual, anexele nr.1 şi 2, la situaţia din 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie (neauditate), cu termenul de prezentare cel târziu la sfârşitul lunii următoare perioadei corespunzătoare, cu excepţia trimestrului patru – până la data de 28 februarie;

2) cu frecvenţă anuală, la nivel individual, auditate, anexele nr.1 – 5 şi notele explicative la situaţiile financiare specializate, la situaţia din 31 decembrie, cu termenul de prezentare cel târziu la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune;

3) cu frecvenţă anuală, la nivel consolidat, auditate, anexele nr.1 – 5 şi notele explicative la situaţiile financiare specializate, la situaţia din 31 decembrie, cu termenul de prezentare cel târziu la data de 30 aprilie a anului următor celui de gestiune.

[Pct.9 modificat prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Pct.9 modificat prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

9¹. Situaţiile financiare specializate se raportează în formă electronică conform Instrucţiunii privind modul de prezentare a rapoartelor în formă electronică la Banca Naţională a Moldovei, aprobate prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.245/2019.

[Pct.9¹ introdus prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

10. Situaţiile financiare specializate vor oferi o imagine fidelă şi justă despre active, datorii, capitalul propriu, venituri şi cheltuieli, inclusiv profit şi pierderi, pe parcursul unei perioade de raportare curentă şi a poziţiei financiare a acesteia la sfârşitul perioadei similare a anului precedent.

11. Societăţile de asigurare care dispun de licenţă pentru dreptul de a desfăşura activitatea de asigurări de viaţă şi asigurări generale pot aplica principiile tehnice aferente asigurărilor de viaţă pentru asigurările de accidente şi de sănătate, în cazul în care această activitate are o pondere semnificativă.

12. În bilanţul contabil şi în contul de profit şi pierdere posturile trebuie prezentate separat, în ordinea indicată. O divizare mai detaliată a posturilor se poate face doar în notele explicative.

13. Pentru fiecare post de bilanţ contabil şi de cont de profit şi pierdere trebuie prezentată valoarea aferentă acestuia a perioadei de raportare 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie, 31 decembrie a anului curent şi perioada similară a anului precedent.

14. Societăţile de asigurare sunt responsabile de corectitudinea, veridicitatea şi actualitatea informaţiei în situaţiile financiare specializate prezentate autorităţii de supraveghere.

15. Persoanele cu funcţie de conducere ale societăţilor de asigurare poartă răspundere, potrivit legislaţiei în vigoare, pentru întocmirea şi aprobarea propriilor politici contabile şi a situaţiilor financiare specializate individuale şi consolidate, în conformitate cu prezentul Regulament.

Secţiunea 2

Situaţiile financiare specializate consolidate

16. Societăţile de asigurare întocmesc şi prezintă, anual, situaţii financiare consolidate, în cazul în care deţin controlul entităţii în care au investit, posedă investiţii în entităţi asociate sau asocieri în participaţie.

17. Societăţile de asigurare şi sucursalele de asigurare din ţările terţe, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta situaţii financiare individuale. Societăţile de asigurare şi de reasigurare participante, holdingurile de asigurare sau holdingurile financiare mixte, care trebuie să raporteze conform prezentului Regulament, vor raporta situaţii financiare consolidate.

18. Situaţiile financiare consolidate cuprind situaţiile financiare individuale ale societăţii-mamă şi ale tuturor entităţilor controlate de către aceasta, cu excepţia entităţilor care:

1) sunt controlate temporar, deoarece sucursala a fost achiziţionată şi este deţinută exclusiv pentru vânzare sau înstrăinare în viitorul apropiat; sau

2) îşi desfăşoară activitatea sub restricţii pe termen lung, fapt care îi limitează, în mod semnificativ, capacitatea de a transfera fonduri şi de a perfecta tranzacţii cu societatea-mamă, sucursalele ei şi companiile afiliate.

19. Metodele de consolidare cuprind:

1) activele şi pasivele entităţilor incluse în consolidare încorporate integral în bilanţul contabil consolidat;

2) veniturile şi cheltuielile entităţilor incluse în consolidare încorporate integral în contul de profit şi pierdere consolidat;

3) valorile contabile ale acţiunilor sau părţilor sociale din capitalul entităţilor incluse în consolidare compensate cu partea din capitalurile proprii ale entităţilor pe care le reprezintă;

4) acţiunile sau părţile sociale din capitalul societăţii-mamă deţinute fie de entitatea în cauză, fie de către o altă entitate inclusă în consolidare tratate ca părţi sociale proprii;

5) soldurile, tranzacţiile dintre entităţile incluse în consolidare, veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor efectuate între entităţile incluse în consolidare, eliminate integral din conturile consolidate.

Pierderile rezultate din operaţiunile efectuate între entităţile incluse în consolidare pot indica o depreciere care necesită recunoaştere în situaţiile financiare consolidate;

6) situaţiile financiare ale societăţii-mamă şi ale sucursalelor utilizate la întocmirea situaţiilor financiare consolidate întocmite pentru aceeaşi dată de raportare;

7) situaţiile financiare consolidate întocmite folosind politici contabile uniforme pentru tranzacţii similare şi alte evenimente în circumstanţe similare. Orice diferenţă între politicile contabile folosite de entităţile incluse în consolidare vor fi descrise în mod exhaustiv şi dezvăluite în situaţiile financiare consolidate;

8) interesele minoritare prezentate în bilanţul consolidat în capitalul propriu, dar separat de capitalul propriu al societăţii-mamă.

Interesele minoritare în profitul sau pierderea grupului vor fi indicate separat.

Secţiunea 3

Dispoziţii speciale privind anumite poziţii de bilanţ contabil

20. În cazul în care un element de activ sau de pasiv are legătură cu mai mult decât un post din formatul bilanţului contabil, relaţia acestuia cu alte posturi trebuie prezentată în notele explicative, dacă o asemenea dezvăluire este esenţială pentru înţelegerea situaţiilor financiare.

20¹. La întocmirea bilanţului contabil potrivit Formei BC – Bilanţul contabil (anexa nr.1):

1) pentru coloanele 4 şi 5 se vor aplica prevederile Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct.34 şi 48;

2) pentru coloanele 6 şi 7 se vor aplica prevederile Regulamentului privind fondurile proprii, evaluarea activelor şi pasivelor, activele admise pentru acoperirea rezervelor tehnice şi cerinţei de capital minim, solvabilitatea şi lichiditatea societăţii de asigurare sau de reasigurare, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.328 din 19 decembrie 2024, cu excepţia cazurilor prevăzute la pct.34 şi 48;

3) valorile reflectate în poziţiile de bilanţ aferente pct.34 şi 48 pentru aceeaşi perioadă de referinţă vor fi egale, respectiv coloana 4 egală cu coloana 6 şi coloana 5 egală cu coloana 7.

[Pct.20¹ introdus prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

21. Acţiunile deţinute în entităţile afiliate pot fi prezentate doar în cadrul posturilor prevăzute în acest scop.

22. Mişcările diverselor elemente de imobilizări vor fi prezentate în notele explicative. În acest scop, se vor prezenta, în mod separat, începând cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru fiecare element de imobilizări, pe de o parte, creşterile, vânzările şi transferurile în perioadei de gestiune, iar, pe de altă parte, ajustările cumulative de valoare la începutul perioadei de gestiune şi la data bilanţului contabil, precum şi rectificările efectuate în perioadei de gestiune asupra ajustărilor de valoare din perioada de gestiune precedentă. Ajustările de valoare vor fi prezentate în bilanţul contabil ca deduceri clare din posturile corespunzătoare.

23. În cazul în care situaţiile financiare specializate se întocmesc conform prezentului Regulament pentru prima dată de societăţile de asigurare sau reasigurare nou-constituite şi care au obţinut licenţă pentru desfăşurarea activităţii, valoarea reziduală de la începutul perioadei de gestiune poate fi tratată drept preţ de achiziţie sau cost de producţie. Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentată în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

24. Ajustările de valoare a activelor stabilite la data bilanţului contabil vor cuprinde toate modificările valorilor activelor individuale, indiferent dacă modificarea este definitivă sau nu. Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, cunoscute ca amortizări, şi/sau ajustări temporare, cunoscute ca deprecieri sau pierderi de valoare.

25. Atunci când se efectuează reevaluarea activelor corporale, mişcările diverselor elemente de active, prevăzute la pct.24 din prezentul Regulament, se vor prezenta la valoarea justă în cazul evaluării după recunoaştere, conform modelului de reevaluare sau la cost, în cazul evaluării conform modelului bazat pe cost.

26. Obligaţiuni şi alte valori mobiliare (postul de activ B. III. 2.) vor cuprinde obligaţiunile şi alte tipuri de valori mobiliare de creanţă, inclusiv recipisele depozitare asupra acestor valori mobiliare, emise de către autorităţile de stat, bănci licenţiate sau de alte entităţi, în măsura în care acestea nu sunt incluse în postul de activ B. II. 2. sau B. II. 4.

27. Obligaţiunile cu dobândă, a căror rată variază în funcţie de anumiţi factori, (de exemplu, rata dobânzii pe piaţa interbancară) vor fi, de asemenea, tratate ca obligaţiuni şi alte titluri cu venit fix.

28. Părţile în fonduri colective de investiţii (postul de activ B. III. 3.) vor cuprinde părţile deţinute de societăţi de asigurare în investiţiile colective constituite de mai multe entităţi sau fonduri de pensii, a căror administrare a fost încredinţată uneia dintre aceste entităţi sau fonduri de pensii.

29. Împrumuturile acordate deţinătorilor de poliţe pentru care poliţa de asigurare este garanţia principală vor fi incluse în postul "Împrumuturi pe baza poliţei de asigurare" (postul de activ B. III. 4.) şi suma lor va fi dezvăluită în notele explicative. Împrumuturile acordate negarantate prin poliţe de asigurare vor fi incluse în postul "Alte împrumuturi" (postul de activ B. III. 5.), o detaliere corespunzătoare a acesteia va fi dezvăluită în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

30. Depozitele la bănci licenţiate (postul de activ B. III. 6.) vor cuprinde sumele care nu pot fi retrase decât după un anumit termen. Sumele depuse fără restricţii de retragere vor fi incluse în postul de activ F. II. 2. "Conturi curente", chiar dacă sunt purtătoare de dobânzi.

31. Alte investiţii financiare (postul de activ B. III. 7.) vor cuprinde acele investiţii care nu sunt incluse în posturile B. III. 1. – B. III. 6. Atunci când aceste investiţii au o valoare semnificativă, ele trebuie dezvăluite în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

32. Depozitele la societăţile cedente (postul de activ B. IV.), incluse în bilanţul unei societăţi ce acceptă în reasigurare, vor cuprinde sumele datorate de către societăţile cedente şi care corespund garanţiilor care sunt depuse la acele societăţi cedente ori la terţi sau care sunt reţinute de către aceştia. Aceste sume nu pot fi cumulate cu alte sume datorate de către societăţile cedente reasigurătorilor sau compensate cu sumele datorate de către reasigurători societăţilor cedente. Titlurile de valoare deţinute la o societate cedentă sau la terţi, care rămân în proprietatea societăţii ce acceptă reasigurarea, vor fi incluse în bilanţ de către acesta din urmă în cadrul investiţiilor, la postul corespunzător.

33. Investiţiile aferente asigurărilor de viaţă pentru care expunerea la riscul de investiţii este transferată contractantului (postul de activ C.), în ceea ce priveşte asigurările de viaţă, vor cuprinde, pe de o parte, plasamentele a căror valoare este utilizată la stabilirea valorii sau a randamentului poliţelor de asigurare aferente unui fond de investiţii şi, pe de altă parte, plasamentele destinate acoperirii angajamentelor care sunt determinate prin referinţă la un indice.

34. Cota reasiguratorului în rezervele tehnice aferentă contractelor cedate în reasigurare (postul de activ D.) va cuprinde valoarea cu care societatea de reasigurare participă în rezervele tehnice brute ale societăţii de asigurare, respectiv, sumele efective sau estimate care, conform angajamentelor contractuale de reasigurare, sunt deduse din sumele brute ale rezervelor tehnice. Cota reasiguratorului în rezervele tehnice se calculează în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

35. Veniturile care, deşi se referă la perioada de gestiune curentă, nu vor fi încasate până la expirarea acestuia vor fi incluse în "Creanţe" (postul de activ E.). Atunci când veniturile respective sunt semnificative, acestea trebuie dezvăluite în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

36. Creanţele provenite din operaţiuni de asigurare directă şi reasigurare, precum şi alte creanţe, se evaluează în funcţie de termenul de scadenţă a acestora cu ajustarea valorii contabile, prin constituirea provizioanelor de depreciere, bazate pe matricea de provizion proprie, reieşind din experienţa bazei sale de clienţi. Pentru creanţele cu termenul de scadenţă mai mare de 365 zile, provizionul de depreciere va constitui 100 la sută. Suplimentar la evaluarea şi deprecierea creanţelor, în baza termenului de scadenţă, se iau în consideraţie şi următoarele circumstanţe care justifică necesitatea constituirii provizioanelor de depreciere:

a) dificultatea financiară semnificativă a debitorului;

b) încălcarea prevederilor contractului;

c) creditorul, din motive economice sau juridice legate de dificultăţile financiare în care se află debitorul, îi acordă debitorului o concesie pe care altminteri creditorul nu ar lua-o în consideraţie;

d) devine probabil că debitorul va intra în faliment sau în altă formă de reorganizare financiară.

37. Creanţe ale părţilor afiliate ( posturile de activ E. I. 4. şi E. III.) vor cuprinde creanţele în urma tranzacţiilor cu entităţi sau persoane fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influenţă semnificativă sau sunt influenţate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare şi operaţionale.

38. Alte creanţe (postul de activ E. IV. ) vor cuprinde elementele de active neevidenţiate la poziţiile E. I. - III., cum ar fi: creanţe comerciale pe termen lung şi curente, aferente facturilor comerciale, avansuri acordate, datoriile bugetului faţă de entitate, datoriile personalului faţă de entitate pentru împrumuturi, avansuri, datoriile persoanelor fizice sau juridice pentru arendă, locaţiune, garanţii interne şi externe, contribuţii iniţiale etc. În cazul în care elementele respective sunt semnificative, acestea vor fi detaliate în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

39. Proprietăţile imobiliare (postul de activ F. I. 1.) vor cuprinde proprietăţile definite la capitolul III secţiunea 5 din prezentul Regulament.

40. Alte active (postul de activ F. III.) vor cuprinde acele elemente de activ care nu sunt incluse în posturile F. I. - II. În cazul în care valoarea acestui post este semnificativă, o detaliere a acestor active va fi dezvăluită în notele explicative la situaţiile financiare specializate.

41. Cheltuielile plătite/de plătit în perioada de gestiune curentă şi care urmează a fi trecute la costurile şi cheltuielile perioadelor viitoare, pe baza unui grafic de scadenţă, trebuie prezentate în bilanţul contabil la postul "Cheltuieli în avans" (postul de activ G.).

42. Dobânzile şi chiriile înregistrate în avans (postul de activ G. I.) vor cuprinde sumele care reprezintă dobânzile şi chiriile plătite/de plătit până la data bilanţului contabil, dar care se referă la următoarea perioadă de gestiune.

43. Cheltuielile de achiziţie reportate (postul de activ G. II.) vor cuprinde cheltuielile ocazionate de încheierea contractelor de asigurare reportate în conformitate cu prezentul Regulament.

44. Alte cheltuieli în avans (postul de activ G. III.), denumite şi cheltuieli anticipate, vor include restul cheltuielilor efectuate în perioadei de gestiune, dar care se referă la perioadele viitoare, cum sunt: chiriile, concesiunile plătite anticipat, primele de asigurare, abonamente la publicaţii achitate anticipat etc.

45. Capitalul social (postul de pasiv A. I.) cuprinde sumele care sunt considerate drept părţi subscrise de asociaţi la capitalul propriu.

46. Rezervele (postul de pasiv A. VI.) sunt componente ale capitalului propriu sub formă de capital de rezervă (stabilite de cadrul normativ), rezerve statutare (prevăzute de statut) şi alte rezerve.

47. Datoriile subordonate (postul de pasiv B.) vor cuprinde datoriile care, conform unor clauze contractuale, sunt plătite, în caz de lichidare sau de faliment, după acoperirea datoriilor, către toţi ceilalţi creditori.

48. Rezervele tehnice de asigurări generale şi de viaţă (postul de pasiv C.) sunt rezervele calculate prin metode actuariale în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere şi vor fi reflectate în bilanţul contabil distinct pentru activitatea de asigurări generale şi activitatea de asigurări de viaţă, precum şi pe tipuri de rezerve.

49. Provizioanele (postul de pasiv D.) sunt destinate să acopere pierderile sau datoriile ale căror natură este clar definită şi care, la data bilanţului contabil, sunt fie probabile să apară, fie certe în ceea ce priveşte existenţa lor, dar incerte în ceea ce priveşte data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi folosite pentru ajustarea valorilor activelor.

50. Depozitele primite de la societăţile de reasigurare (postul de pasiv E.) vor cuprinde, în bilanţul contabil al unei societăţi cedente, sumele depozitate de către sau reţinute de la alte societăţi de asigurare în virtutea contractelor de reasigurare. Aceste sume nu pot fi compensate cu alte sume datorate entităţii în cauză sau de către entitatea respectivă. Atunci când societatea care cedează în reasigurare a primit în depozit titluri de valoare care i-au fost transferate în proprietate, acest post va cuprinde suma datorată de către societatea cedentă în virtutea depozitului.

51. Obligaţiunile care se referă la perioada de gestiune curentă, dar vor fi plătite în perioadă de gestiune următoare, se includ în postul "Datorii" (postul de pasiv F.). În cazul în care aceste obligaţiuni sunt semnificative, vor fi dezvăluite în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

52. Datoriile faţă de părţile afiliate (posturile de pasiv F. I. 3. şi F. VII.) vor cuprinde obligaţiunile înregistrate faţă de entităţi sau persoane fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influenţă semnificativă sau sunt influenţate semnificativ de cealaltă parte în politicile financiare şi operaţionale.

53. Veniturile care se încasează înainte de data bilanţului contabil, dar care se referă la următoarea perioadă de gestiune, trebuie prezentate în bilanţ contabil, la postul "Venituri anticipate şi datorii calculate" (postul de pasiv G.).

Secţiunea 4

Formatul şi dispoziţii speciale privind anumite

poziţii ale contului de profit şi pierdere

54. Contul de profit şi pierdere pentru societăţile de asigurare cuprinde:

1) contul tehnic pentru asigurări generale;

2) contul tehnic pentru asigurări de viaţă;

3) contul non-tehnic.

55. Contul tehnic al asigurărilor generale se va întocmi atât cumulat, cât şi separat, pentru clasele de asigurare directă, atribuite activităţii de asigurare generală, conform cadrului normativ, şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

56. Contul tehnic al asigurărilor de viaţă se va întocmi atât cumulat, cât şi separat, pentru clasele de asigurare, atribuite activităţii de asigurare de viaţă, conform cadrului normativ, şi pentru clasele corespunzătoare de reasigurare.

57. Primele brute subscrise (postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul I. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate primele subscrise în perioada de gestiune pe contractele de asigurare, independent de faptul că aceste sume se referă, în întregime sau în parte, la perioadele viitoare.

58. Primele restituite pe contractele de asigurare rezoluţionate şi anulate se vor reflecta la postul I. 2., din contul tehnic pentru asigurări generale, şi la postul I. 2., din contul tehnic pentru asigurări de viaţă.

59. Primele cedate în reasigurare (postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul I. 3. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate primele plătite sau de plătit în virtutea contractelor de reasigurare încheiate de societatea de asigurare.

60. Daunele brute plătite (postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul III. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind toate sumele achitate de către societatea de asigurare în perioada de gestiune pentru contractele de asigurare.

61. Cheltuielile nete pentru beneficii şi reduceri (postul V. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VI. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) vor cuprinde toate sumele imputabile perioadei de gestiune care sunt plătite sau trebuie plătite deţinătorilor de poliţe şi altor asiguraţi, ori sunt prevăzute ca beneficii în favoarea acestora, inclusiv sumele utilizate pentru majorarea rezervelor tehnice sau pentru reducerea primelor viitoare, în măsura în care aceste sume reprezintă alocarea unui surplus sau a unui profit obţinut din ansamblul operaţiunilor de asigurare ori dintr-o parte a acestora, după deducerea sumelor incluse în perioadele precedente şi care nu mai sunt necesare. Reducerile vor cuprinde sumele care reprezintă o rambursare parţială de prime ca urmare a performanţei contractelor individuale. Atunci când au valori importante, sumele aferente premiilor şi reducerilor vor fi dezvăluite, în mod separat, în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

62. Cheltuielile de achiziţie (postul VI. 1. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VII. 1. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) sunt cheltuielile de încheiere a contractelor de asigurare care cuprind atât cheltuielile direct imputabile, precum comisioanele de achiziţie şi cheltuielile de deschidere a dosarului sau de acceptare a contractelor în portofoliu, cât şi cheltuielile indirect imputabile, precum cheltuielile de marketing şi cheltuielile administrative legate de examinarea cererilor şi eliberarea poliţelor.

63. Cheltuielile administrative (postul VI. 4. din contul tehnic pentru asigurări generale şi postul VII. 4. din contul tehnic pentru asigurări de viaţă) cuprind cheltuielile de încasare de prime, de administrare a portofoliului, de gestiune a primelor de reasigurare , inclusiv cheltuielile de personal, de locaţiune, de întreţinere şi altele de acest fel, precum şi cheltuielile pentru întreţinerea, reparaţia şi amortizarea imobilizărilor corporale, în măsura în care acestea nu sunt recunoscute drept cheltuieli de achiziţie, cheltuieli privind daunele apărute sau cheltuieli de investiţie.

63¹. Venitul net din investiţii la societatea de asigurare care practică activitate de asigurări generale se indică în contul non-tehnic (postul III). Venitul din investiţii şi cheltuielile investiţionale la societatea de asigurare care practică activitatea de asigurări de viaţă se indică în contul tehnic pentru asigurări de viaţă (postul IX şi X).

[Pct.63¹ introdus prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

64. Cota din venitul net din investiţii (postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale, postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi postul IV. din contul non-tehnic) – atunci când o parte din veniturile din investiţii este transferată în contul tehnic al asigurărilor generale, suma transferată va fi scăzută din postul IV. din contul non-tehnic şi adăugată la postul VIII. din contul tehnic al asigurărilor generale. Atunci când o parte din veniturile din investiţii indicate în contul tehnic al asigurărilor de viaţă este transferată în contul non-tehnic, suma transferată va fi scăzută din postul XII. din contul tehnic al asigurărilor de viaţă şi adăugată la postul IV. din contul non-tehnic. În ambele cazuri, atât motivele acestor transferuri, cât şi modul de calcul al acestora vor fi dezvăluite în notele explicative aferente situaţiilor financiare specializate.

65. Veniturile şi cheltuielile excepţionale (posturile XI. şi XII. din contul de profit şi pierdere) vor cuprinde veniturile şi cheltuielile care nu provin din activitatea obişnuită a entităţii. Cu excepţia cazului în care veniturile şi cheltuielile excepţionale sunt nesemnificative pentru estimarea rezultatelor, în notele explicative se vor prezenta explicaţii cu privire la valoarea şi natura acestora. Cheltuielile excepţionale pot fi generate de:

1) operaţii de gestiune – cheltuieli cu caracter excepţional, dar efectuate în legătura cu operaţiile de gestiune curentă a entităţii, cum sunt: pierderi de stocuri datorate calamitaţilor; pierderi din debite prescrise sau din debitori insolvabili şi scoşi din evidenţă; valoarea despăgubirilor, a amenzilor şi a penalităţilor datorate sau plătite; donaţii şi subvenţii acordate sub forma de active circulante; alte cheltuieli extraordinare privind operaţiile de gestiune;

2) operaţii de capital – reprezentate atât de cheltuieli aferente activelor imobilizate corporale, necorporale şi financiare ieşite din patrimoniu (de exemplu: valoarea neamortizată a activelor corporale şi necorporale ieşite din patrimoniu, valoarea contabilă a imobilizărilor financiare ieşite din patrimoniu), cât şi alte cheltuieli extraordinare privind operaţiile de capital;

3) amortizări şi provizioane – respectiv, cheltuieli extraordinare efectuate ca urmare a amortizărilor şi a provizioanelor cu caracter excepţional, cum sunt: cheltuieli pentru constituirea provizioanelor reglementate; cheltuieli privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sau pentru deprecieri, cu caracter excepţional; cheltuieli extraordinare privind amortizarea imobilizărilor necorporale sau corporale.

Veniturile excepţionale pot proveni din:

1) operaţii de gestiune – operaţiuni cu caracter excepţional ce se referă la activitatea de exploatare a entităţii, cum sunt: primirea de donaţii de active circulante, drepturi de personal neridicate şi prescrise, venituri din despăgubiri şi penalităţi, alte venituri excepţionale din operaţii de gestiune;

2) operaţii de capital – venituri din vânzarea activelor imobilizate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, subvenţiile pentru investiţii virate la rezultatul exerciţiului, alte venituri extraordinare din operaţii de capital;

3) provizioane – venituri excepţionale din anularea sau diminuarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, pentru depreciere şi reglementate.

[Pct.65 modificat prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

Secţiunea 5

Conţinutul notei explicative la situaţiile financiare specializate

66. Nota explicativă conţine informaţii suplimentare care nu sunt incluse în situaţiile financiare specializate. Volumul, structura şi forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de societatea de asigurare de sine stătător, în funcţie de categoria activităţii desfăşurate, de dimensiunea şi de necesităţile informaţionale proprii.

67. Se vor întocmi note explicative, separat, atât pentru situaţiile financiare pe activitatea de asigurări de viaţă şi activitatea de asigurări generale, cât şi pentru cele consolidate per societate.

68. În ceea ce priveşte asigurările generale, nota explicativă la situaţiile financiare trebuie să indice primele brute subscrise, primele brute încasate, cheltuielile brute pentru daune, cheltuielile brute de exploatare şi soldul de reasigurare. Aceste sume sunt repartizate în asigurarea directă pe clasele de asigurări: de accidente, de sănătate, de vehicule terestre (altele decât cele feroviare), de vehicule de cale ferată, de nave aeriene, de nave maritime, lacustre şi fluviale, de bunuri în tranzit, de incendiu şi de alte calamităţi naturale, alte asigurări de bunuri, de răspundere civilă auto, de răspundere civilă avia, de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, de răspundere civilă generală, de credite, de garanţii, de pierderi financiare şi de protecţie juridică. Entităţile indică sumele referitoare la trei clase de asigurări care deţin ponderea cea mai mare în activitatea acestora.

69. În ceea ce priveşte asigurările de viaţă, nota explicativă trebuie să indice primele brute emise, repartizate în asigurarea directă în următoarea componenţă:

1) prime individuale şi prime la contracte de asigurare de grup;

2) prime periodice şi prime unice;

3) prime de contracte fără participare la beneficii, cu participare la beneficii şi prime de contracte, în cazul în care riscul de investiţie se suportă de către societăţi de asigurare, precum şi soldul de reasigurare.

70. Societăţile de asigurare trebuie să indice în notele explicative la situaţiile financiare specializate valoarea totală a comisioanelor aferente asigurărilor directe contabilizate în timpul perioadei de gestiune. Această obligaţie priveşte comisioanele de orice natură şi anume comisioanele de achiziţie, de reînnoire, de încasare şi de asistenţă după vânzare.

70¹. Diferenţele semnificative între evaluările poziţiilor din bilanţul contabil a valorilor contabile şi valorilor prudenţiale se dezvăluie în notele explicative la situaţiile financiare specializate.

[Pct.70¹ introdus prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

Secţiunea 6

Auditarea situaţiilor financiare specializate şi dezvăluirea acestora

71. Entităţile prevăzute la pct.2 au obligaţia asigurării auditării anuale a situaţiilor financiare specializate inclusiv consolidate, în conformitate cu prevederile cadrului normativ.

72. Informaţiile dezvăluite în situaţiile financiare specializate auditate sunt:

1) Informaţiile care îi ajută pe utilizatori să identifice sumele din situaţiile financiare ale societăţii de asigurare generate de contractele de asigurare:

a) politicile contabile aplicate contractelor de asigurare şi activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor aferente;

b) activele, obligaţiile, veniturile, cheltuielile recunoscute şi fluxul de numerar generat de contractele de asigurare;

c) în cazul în care societatea a cedat riscul de asigurare, numele societăţilor de reasigurare, clasa sau clasele de asigurare transmise în reasigurare şi o evaluare globală a siguranţei oferite de societăţile de reasigurare;

d) estimările care au cel mai mare impact asupra evaluării activelor, obligaţiilor, veniturilor şi cheltuielilor, inclusiv, în cazul în care este posibil, dezvăluirile cuantificabile ale acestor estimări şi rezultatul modificării acestor estimări;

e) reconcilierea modificărilor esenţiale ale obligaţiilor de asigurare, ale activelor din reasigurare şi ale cheltuielile de achiziţie aferente.

2) Informaţiile care îi ajută pe utilizatori să evalueze natura şi mărimea riscurilor acoperite de contractele de asigurare:

a) obiectivele şi politicile de management al riscului;

b) termenele şi condiţiile contractelor de asigurare care au un impact semnificativ asupra sumei, potrivirii în timp şi incertitudinii fluxurilor de numerar viitoare ale societăţii de asigurare.

3) Informaţiile cu privire la riscul asigurat (atât înainte de, cât şi după micşorarea riscului prin intermediul reasigurării), inclusiv informaţiile despre:

a) sensibilitatea la riscul aferent asigurării;

b) concentrările riscului de asigurare;

c) daunele efective comparativ cu estimările precedente.

4) Informaţiile cu privire la riscul de concentrare, riscul de credit, riscul de lichiditate, riscul operaţional, riscul de piaţă şi riscul de subscriere, precum şi limitele de toleranţă la riscuri şi strategia de afaceri.

5) Informaţiile cu privire la expunerile la riscul de piaţă aferent instrumentelor derivate încorporate din contractul de asigurare gazdă, dacă societatea de asigurare nu este obligată să evalueze şi nu evaluează instrumentele derivate încorporate la valoarea justă.

6) Informaţiile cu privire la toate investiţiile în instrumente derivate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute în bilanţul contabil sau în posturi extra-bilanţiere, natura şi scopul efectuării acestor plasamente, în cazul în care plasamentul a fost făcut într-o tranzacţie reală pentru acoperirea riscului, riscul investiţional care este acoperit de instrumentul derivat şi situaţia curentă a acoperirii şi a plasamentului aferent, indicând impactul financiar (profit sau pierdere) în cazul în care situaţia de acoperire va lua sfârşit la data de raportare sau la data raportului financiar.

7) Alte informaţii ce pot fi dezvăluite în conformitate cu actele normative ale autorităţii de supraveghere.

Capitolul III

NORME DE EVALUARE SPECIFICE ACTIVITĂŢII DE ASIGURARE

Secţiunea 1

Prime de asigurare

73. Primele brute subscrise reprezintă primele calculate de societatea de asigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare, şi, respectiv, primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente contractelor de reasigurare, înainte de deducerea oricăror sume din acestea.

74. Primele de asigurare, în cazul contractelor de asigurări de viaţă clasice, inclusiv contractele cu participare la profit, anuităţile pe viaţă contingente şi pensiile vor fi recunoscute ca venituri la data scadenţei, conform contractului de asigurare.

75. În cazul contractelor de asigurare de viaţă cu primă anuală, vor fi recunoscute ca venituri primele aferente perioadei curente. Surplusul va fi înregistrat ca "prime încasate în avans" (sau în alt cont de obligaţii caracteristice) soldul cărora va fi micşorat cu suma primelor de încasat şi recunoscute ca venituri la fiecare aniversare a poliţei pe durata valabilităţii acesteia.

76. Sumele încasate sub formă de prime pentru contractele de tip investiţional, precum produsele de asigurare unit-linked, vor fi raportate ca depozite, când sunt încasate. Încasările aferente acestor contracte, precum sunt cheltuielile de asigurare, costul poliţelor de asigurare, taxele pentru perfectarea documentelor sau comisionul de management vor fi recunoscute ca venituri în conturi corespunzătoare în perioada la care se referă.

77. Primele brute subscrise în asigurări generale vor include totalitatea primelor încasate şi de încasat pe întreaga perioadă de acoperire prevăzută în contractele (poliţele) emise în perioada de gestiune, inclusiv orice ajustare efectuată pe parcursul perioadei de gestiune la primele de încasat aferente contractelor încheiate în perioada de gestiune anterioară.

78. Primele de asigurare adiţionale sau restituirile de prime, urmare a reperfectării contractelor de asigurare, vor fi tratate ca ajustări ale primelor iniţiale.

79. În cazul coasigurării, primele subscrise vor cuprinde cota-parte din valoarea totală a primelor care revine societăţii de asigurare.

80. În cazul în care primele sunt achitate în rate pe perioada de acoperire a riscului prevăzută în contractul de asigurare, orice sumă datorată la data întocmirii bilanţului contabil, dreptul asupra căreia îi revine societăţii de asigurare prin contract, va fi tratată ca o creanţă.

81. În caz de restabilire a contractelor de asigurare suspendate, primele suplimentare, în mărimea sumelor necesare pentru reînnoirea perioadei de acoperire, vor fi recunoscute ca venituri atunci când societatea de asigurare încasează prima necesară pentru a restabili contractul suspendat.

82. În cazul în care primele aferente reînnoirii contractelor de asigurare sunt supuse retroactiv unor majorări sau micşorări (de exemplu, în funcţie de istoricul daunelor sau atunci când riscul acoperit are un caracter variabil şi adevărata lui natură nu poate fi evaluată în mod exact la data începerii acoperirii de asigurare):

1) recunoaşterea sumei care reprezintă majorarea primei se va face atunci când prima adiţională poate fi stabilită în mod rezonabil;

2) ajustarea şi înregistrarea sumei micşorate a primei se vor efectua imediat ce această reducere va fi stabilită în mod rezonabil.

83. Toate primele menţionate la pct.73 – 82 nu includ taxe sau impozite care pot fi percepute în raport cu acestea.

84. Prima este recunoscută ca primă câştigată în decursul perioadei de valabilitate a poliţei în funcţie de incidenţa riscului. Prima câştigată se calculează prin adunarea la sau scăderea din prima netă a modificării rezervei de prime necâştigate din perioada de gestiune (de exemplu, redusă de creşterea şi mărită de micşorarea rezervei de prime necâştigate din aceeaşi perioadă de gestiune).

Secţiunea 2

Activitatea de reasigurare

85. Un contract de reasigurare generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa recuperările din reasigurare) şi obligaţii noi (de exemplu, obligaţia de a plăti prime de reasigurare) în registrele şi bilanţul contabil al cedentului. În mod similar, acesta generează active noi (de exemplu, dreptul de a încasa prime de reasigurare) şi obligaţii noi (de exemplu, obligaţia de a plăti daunele aferente riscului primit în reasigurare) în registrele şi bilanţul contabil al cesionarului.

86. La societatea de asigurare cedentă (reasigurat), primele aferente reasigurării prin contract de reasigurare tratat vor fi înregistrate ca "prime cedate" în aceeaşi perioadă de gestiune, în care sunt înregistrate primele de bază aferente asigurării directe sau reasigurării acceptate. Suma "primelor cedate" va fi înregistrată la valoarea brută (înainte de deducerea comisioanelor sau a indemnizaţiilor de reasigurare corespunzătoare), pentru a putea evalua eficienţa acordurilor de reasigurare.

87. Primele aferente reasigurării acceptate vor fi înregistrate, recunoscute şi evaluate astfel încât să prezinte o imagine fidelă şi justă a performanţei financiare a societăţii de reasigurare pe parcursul unei perioade de gestiune şi a poziţiei financiare a acesteia la sfârşitul perioadei respective. Obligaţiile contractuale aferente reasigurării acceptate vor fi recunoscute pe baza valorii curente de ieşire.

88. Primele cedate societăţilor de reasigurare (reasigurarea cedată), diminuate cu primele pe contractele rezoluţionate şi anulate, vor fi deduse din primele brute subscrise.

89. Recuperările din reasigurare încasate sau de încasat de la societăţile de reasigurare vor fi recunoscute ca venituri sau ca active şi nu vor compensa primele cedate în reasigurare datorate societăţii de reasigurare.

Secţiunea 3

Daune şi indemnizaţii de asigurare

90. Daunele/indemnizaţiile acoperite în asigurări de viaţă apar la decesul asiguratului, la expirare, răscumpărare, precum şi în caz de accident, incapacitate de muncă şi boală, dacă acestea sunt acoperite prin prevederi contractuale.

91. Daunele datorate în caz de deces al asiguratului sunt recunoscute drept obligaţii la data la care societatea de asigurare primeşte notificarea; daunele datorate la expirare sunt recunoscute drept obligaţii la data de expirare a poliţei. În cazul în care o daună/indemnizaţie trebuie plătită, iar poliţa sau contractul rămâne în vigoare, ratele corespunzătoare vor fi înregistrate la scadenţă.

92. Sumele de răscumpărare sunt recunoscute drept daune sau indemnizaţii la data la care sunt achitate persoanei asigurate/beneficiarului asigurării. Dacă notificarea de răscumpărare rezultă în încetarea asigurării, întreaga sumă de răscumpărare va fi înregistrată drept obligaţie (daune/indemnizaţii datorate) în ziua în care societatea de asigurare primeşte această notificare.

93. Daunele apărute cuprind costurile de instrumentare a cererilor de despăgubire interne sau externe aferente.

94. Recuperările provenite din regres sau subrogaţii se deduc din suma daunelor apărute, în momentul recunoaşterii recuperărilor conform documentelor primare confirmative.

95. Orice sumă prevăzută a fi recuperată de la societăţi de reasigurări aferentă daunelor apărute va fi recunoscută, separat, în bilanţul contabil sub formă de activ.

96. Obligaţiile de asigurare rămân înregistrate în bilanţul contabil până la executare, anulare, expirare, fără a fi compensate cu activele din reasigurare corespunzătoare.

Secţiunea 4

Cheltuieli de achiziţie reportate

97. Cheltuielile se recunosc atunci când apar, fără a fi compensate cu comisioanele sau indemnizaţiile de reasigurare sau oricare alte venituri din reasigurare.

98. Prin derogare de la pct.97, cheltuielile de achiziţie apărute se atribuie primelor subscrise în perioada de gestiune, deoarece o parte a primelor subscrise în perioada de gestiune este reportată în perioada următoare, respectiv, este adecvat să fie reportată şi partea echivalentă a cheltuielilor de achiziţie corespunzătoare.

99. Cheltuielile de achiziţie apărute într-o perioadă de gestiune care corespund unei sau unor perioade de gestiune ulterioare se reportează.

100. Cheltuielile de achiziţie reportate se recunosc ca active pe perioada de timp în care se recunoaşte venitul primelor de asigurare şi se dezvăluie, în mod adecvat şi clar, în notele explicative la situaţiile financiare.

101. Societatea de asigurare elaborează în propriile reglementări privind cheltuielile de achiziţie, metodologia utilizată la calcularea cheltuielilor de achiziţie reportate pe clase şi tipuri de asigurări.

102. În cadrul asigurărilor de viaţă, cheltuielile de achiziţie reportate se calculează, integral sau parţial, printr-o metodă actuarială.

103. În cadrul asigurărilor generale, cheltuielile de achiziţie se reportează proporţional cu rezerva de prime necâştigate. Cheltuielile de achiziţie reportate reprezentă acea parte a cheltuielilor de achiziţie totale care corespunde rezervei de prime necâştigate în raport cu prima subscrisă pentru fiecare clasă şi tip de asigurare.

104. Suma totală a cheltuielilor de achiziţie reportate este inclusă în bilanţul contabil sub formă de activ.

105. Variaţia cheltuielilor de achiziţie reportate în perioada de raportare se include în contul tehnic al contului de profit şi pierdere.

Secţiunea 5

Investiţii şi proprietăţi imobiliare (bunuri imobile) utilizate de posesor

106. O investiţie imobiliară este o proprietate imobiliară (un teren sau o clădire, sau o parte a unei clădiri, sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar ca activ aferent dreptului de utilizare) mai degrabă pentru a obţine venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, sau ambele.

107. O proprietate imobiliară utilizată de societatea de asigurare nu constituie o investiţie imobiliară. Dacă societatea de asigurare utilizează doar o parte a proprietăţii imobiliare, iar cealaltă parte este închiriată ori deţinută spre a fi închiriată sau cu scopul creşterii valorii capitalului şi aceste părţi pot fi vândute sau închiriate în mod separat, ele pot fi înregistrate în mod separat, astfel încât partea care este închiriată sau care poate fi vândută va fi considerată investiţie imobiliară. Dacă părţile nu pot fi vândute sau închiriate în mod separat, acestea vor fi considerate investiţii imobiliare, doar dacă partea utilizată de societatea de asigurare deţine o pondere nesemnificativă.

108. Proprietăţile imobiliare închiriate societăţii-mamă, unei sucursale sau unui afiliat (asociat) nu reprezintă o investiţie imobiliară, pentru că aceste proprietăţi imobiliare sunt utilizate de posesor din punctul de vedere al grupului.

109. Investiţiile imobiliare se recunosc ca active când există probabilitatea că beneficiile economice viitoare aferente proprietăţii imobiliare pot fi generate către societatea de asigurare şi costul proprietăţii imobiliare poate fi evaluat în mod credibil.

110. Investiţiile imobiliare se evaluează, iniţial, la cost, inclusiv costurile de tranzacţionare. Costurile de amenajare, onorariile profesionale aferente arhitecţilor şi inginerilor şi toate costurile necesare pentru a aduce imobilul la condiţia corespunzătoare nu se includ în valoarea investiţiei imobiliare până când acest imobil nu este adus la condiţia de funcţionare dorită şi la gradul de ocupare planificat. Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale poate fi efectuată, la alegerea societăţii de asigurare, fie conform modelului valorii juste, fie conform modelului costului.

111. Societatea de asigurare trebuie să adopte un singur model pe care să-l aplice tuturor investiţiilor imobiliare. Trecerea de la un model la altul este interzisă.

112. Valoarea justă a investiţiilor imobiliare trebuie să reflecte condiţiile de piaţă actuale la data întocmirii bilanţului contabil. Cea mai bună confirmare a valorii juste o reprezintă, în mod normal, preţurile curente de pe o piaţă activă a imobilelor similare aflate într-o condiţie şi localizare similară şi care fac obiectul unor contracte de leasing similare sau unor alte contracte similare. În lipsa informaţiilor de acest gen, valoarea justă poate fi determinată utilizând previziuni actualizate ale fluxurilor de numerar bazate pe estimări credibile ale fluxurilor de numerar viitoare.

113. Evaluarea independentă a investiţiilor şi a proprietăţilor imobiliare poate fi efectuată periodic, conform cadrului normativ şi/sau conform politicilor contabile aprobate de societatea de asigurare.

114. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor sunt proprietăţi deţinute în scopuri administrative. Acestea sunt proprietăţi ocupate de angajaţi, inclusiv proprietăţile deţinute în scopul utilizării ulterioare ca proprietăţi imobiliare utilizate de posesor şi proprietăţile imobiliare utilizate de posesor, care urmează a fi cedate.

115. Proprietăţile imobiliare utilizate de posesor se evaluează iniţial la cost, inclusiv toate costurile necesare pentru aducerea proprietăţii imobiliare la condiţia necesară pentru a putea fi folosită. Evaluarea se face pe baza modelului costului.

116. Pe baza modelului costului, proprietatea imobiliară este apreciată la costul său, minus amortizarea acumulată şi pierderile acumulate din deteriorare.

117. Cheltuielile cu amortizarea se recunosc în contul de profit şi pierdere. Amortizarea proprietăţii imobiliare începe când aceasta devine disponibilă pentru folosinţă şi continuă până la derecunoaşterea acesteia.

118. Profitul sau pierderile din vânzarea sau înstrăinarea proprietăţilor imobiliare utilizate de posesor se recunosc în contul de profit şi pierdere.

119. Metoda utilizată pentru determinarea valorii actuale a terenurilor şi a clădirilor, precum şi repartizarea pe exerciţiu de evaluare se precizează în notele explicative la situaţiile financiare specializate.

Secţiunea 6

Investiţii în active financiare

120. Activele financiare, inclusiv numerarul, investiţiile în entităţile asociate şi în valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de valori mobiliare) pentru care este utilizată metoda dobânzii efective trebuie amortizată în contul de profit sau pierdere. Amortizarea poate începe imediat ce există o ajustare şi nu trebuie să înceapă mai târziu de data la care elementul acoperit împotriva riscurilor încetează a fi ajustat pentru modificările valorii sale juste care pot fi atribuite riscului acoperit. Ajustarea este bazată pe o rată a dobânzii efective, recalculată la data la care începe amortizarea. În cazul unei acoperiri a valorii juste pentru expunerea la rata dobânzii a unui portofoliu de active financiare, amortizarea, utilizând o rată a dobânzii efective recalculată, nu este posibilă, ajustarea trebuie amortizată, folosind metoda liniară. Ajustarea trebuie amortizată în totalitate până la data scadenţei activului financiar sau, în cazul unei acoperiri a unui portofoliu împotriva riscului ratei dobânzii, până la expirarea perioadei relevante în care se realizează reevaluarea.

121. Activele financiare se clasifică la data achiziţiei sau a recunoaşterii iniţiale, în funcţie de scopul investiţiei.

122. Un activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere are iniţial o valoare justă egală cu costul tranzacţiei aferent achiziţiei acestuia de la data recunoaşterii. Modificările valorii juste, în timp, se recunosc în contul de profit şi pierdere.

123. Activele financiare disponibile pentru vânzare cuprind activele financiare nederivate care sunt desemnate ca active financiare disponibile pentru vânzare la data recunoaşterii iniţiale sau oricare alt instrument financiar care nu este clasificat ca activ financiar evaluat la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere, împrumut şi creanţă sau investiţie păstrată până la scadenţă.

124. Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt evaluate la valoarea justă în bilanţul contabil.

125. Împrumuturile sunt active financiare nederivate care nu sunt cotate pe o piaţă activă, active financiare cu plăţi fixe sau determinabile care nu sunt deţinute pentru vânzare sau nu sunt desemnate la data recunoaşterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere. Împrumuturile se evaluează la costul amortizat. Profitul şi pierderile se recunosc în contul de profit şi pierdere. Investiţiile în împrumuturile negarantate pentru care societatea de asigurare s-ar putea să nu recupereze, în mod substanţial, toată investiţia iniţială, se clasifică ca fiind disponibile pentru vânzare.

126. Investiţiile păstrate până la scadenţă sunt active financiare nederivate, cu plăţi fixe sau determinabile, pe care societatea de asigurare are intenţia şi capacitatea de a le păstra până la scadenţă, şi care nu sunt împrumuturi şi creanţe desemnate la data recunoaşterii iniţiale ca active financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere sau active financiare disponibile pentru vânzare. Investiţiile păstrate până la scadenţă se evaluează la costul amortizat. Veniturile şi cheltuielile din investiţii se recunosc în contul de profit şi pierdere. Dacă o societate de asigurare vinde una din investiţiile păstrate până la scadenţă, toate investiţiile păstrate până la scadenţă ale acesteia trebuie reclasificate ca active disponibile pentru vânzare, cu excepţia cazurilor în care această vânzare este efectuată cu valori nesemnificative sau este o tranzacţie care nu se repetă, sau este un eveniment izolat care se află dincolo de controlul societăţii de asigurare şi nu ar fi putut fi anticipat, în mod rezonabil, de către aceasta.

127. Evaluarea iniţială la valoarea justă este valoarea justă a unui activ financiar la data recunoaşterii iniţiale şi reprezintă costurile tranzacţiei (de exemplu, suma achitată pentru a achiziţiona activul sau suma încasată pentru a înstrăina activul).

128. Prin evaluarea ulterioară la valoarea justă, o societate de asigurare, după recunoaşterea iniţială, evaluează activele financiare, inclusiv instrumentele derivate care constituie active şi nu instrumente pentru acoperirea împotriva riscurilor, la valoarea lor justă, fără nicio deducere a costurilor de tranzacţionare care ar putea să apară la vânzarea, schimbarea sau altă cedare, excepţie făcând următoarele categorii de active financiare:

1) împrumuturile şi investiţiile păstrate până la scadenţă care se evaluează la costul amortizat, utilizând metoda dobânzii efective;

2) investiţiile în instrumentele de capital propriu a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil şi instrumentele derivate, legate de aceste instrumente de capital propriu, care se evaluează la cost.

129. Pentru determinarea valorii juste a unui activ financiar, se folosesc următoarele metode în ordinea indicată mai jos:

1) preţurile cotate pe o piaţă activă (cea mai bună dovadă a valorii juste);

2) dacă piaţa pentru un instrument financiar nu este activă, valoarea justă poate fi stabilită pe baza unei tehnici de evaluare care utilizează la maximum informaţia de pe piaţă şi include tranzacţiile desfăşurate în condiţii obiective şi în cunoştinţă de cauză, referirile la valoarea justă actuală a unui alt instrument care este, în cea mai mare parte, acelaşi, o analiză a fluxului de numerar decontat şi modele opţionale de stabilire a preţului. O tehnică de evaluare acceptabilă încorporează toţi factorii pe care participanţii de pe piaţă i-ar lua în considerare la stabilirea preţului şi corespunde metodologiilor economice acceptate pentru stabilirea preţului instrumentelor financiare;

3) când nu există o piaţă activă pentru un instrument de capital propriu şi mulţimea de valori juste rezonabile este semnificativă, şi nu pot fi efectuate estimări credibile, atunci acest instrument de capital propriu se evaluează la cost, minus deprecierea.

130. Societatea de asigurare, în scop prudenţial, trebuie să evalueze, la finalul fiecărei perioade de raportare, dacă există vreo dovadă obiectivă că un activ financiar sau un grup de active financiare evaluat la costul amortizat este depreciat. Valoarea contabilă a activului trebuie redusă fie direct, fie prin utilizarea unui cont de provizion pentru depreciere. Valoarea pierderii trebuie recunoscută în profit sau pierdere.

Secţiunea 7

Rezerve tehnice

131. Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile prevederilor legale, reprezintă obligaţii ale societăţii de asigurare şi se deduc din veniturile acesteia în vederea determinării profitului.

132. Se interzice orice deducere sau orice diminuare, rezultată din evaluarea rezervei pentru acoperirea unei daune la o valoare actuală inferioară sumei ce se poate prevedea că se va plăti ulterior, ori deducere sau diminuare care rezultă în oricare alt mod.

133. În asigurările generale, la data de raportare, este recunoscută şi constituită o rezervă de daune care cuprinde totalitatea costurilor estimate, aferente plăţii tuturor daunelor apărute, inclusiv toate costurile corespunzătoare de instrumentare a cererilor de despăgubire aferente evenimentelor care au avut loc până la această dată (indiferent dacă au fost sau nu raportate), mai puţin sumele deja plătite în contul acestor daune. În cazul în care este cunoscută existenţa unor alte obligaţii aferente daunelor sau instrumentării cererilor de despăgubire, dar valoarea finală a acestora nu poate fi prevăzută, se constituie, de asemenea, o rezervă care să acopere, în mod adecvat, obligaţiile potenţiale (rezerva de daune declarate, dar nesoluţionate).

134. La determinarea suficienţei rezervelor şi abilităţii de evaluare a costurilor de lichidare a daunelor, societatea de asigurare ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că dispune de toată informaţia corespunzătoare în ceea ce priveşte expunerea sa la plata daunelor, prevenind astfel subestimarea obligaţiilor sale.

135. Rezervele tehnice se dezvăluie, separat, în situaţiile financiare specializate.

Secţiunea 8

Datoriile

136. Datoriile financiare pot fi clasificate în două categorii:

1) datorii financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere;

2) alte datorii financiare evaluate la costul amortizat pe baza metodei dobânzii efective.

137. Categoria datoriilor financiare evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere se împarte în două subcategorii:

1) desemnate – datorii financiare desemnate de către societatea de asigurare ca obligaţii evaluate la valoarea justă prin contul de profit şi pierdere la data recunoaşterii iniţiale;

2) deţinute pentru vânzare – datorii financiare clasificate ca deţinute pentru vânzare, precum sunt obligaţiile aferente valorilor mobiliare împrumutate în contextul unor vânzări la termen fără acoperire, care trebuie returnate în viitor.

138. Recunoaşterea iniţială şi evaluările ulterioare ale datoriilor financiare respectă regulile de recunoaştere şi evaluare aplicabile activelor financiare descrise la pct.127, 128 şi 129 din prezentul Regulament.

139. Toate celelalte datorii se evaluează la cea mai mare valoare dintre valoarea curentă de ieşire şi valoarea contabilă.

[Anexa nr.1 modificată prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Anexa nr.1 în redacţia Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

[Anexa nr.2 modificată prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Anexa nr.2 modificată prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

[Anexa nr.3 modificată prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Anexa nr.3 modificată prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

[Anexa nr.4 modificată prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Anexa nr.4 modificată prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]

[Anexa nr.5 modificată prin Hot.BNM nr.166 din 24.07.2025, în vigoare 30.08.2025]

[Anexa nr.5 modificată prin Hot.BNM nr.328 din 19.12.2024, în vigoare 30.12.2024]