Hotărâre nr.2 din 16.01.2025 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie şi din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative (evaluarea extraordinară a judecătorilor şi a procurorilor) (sesizările nr.282a/2023, nr.60a/2024 şi nr.170g/2024)
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
H O T Ă R Â R E
pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.65 din 30 martie 2023
privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al
Curţii Supreme de Justiţie şi din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea
externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative
(evaluarea extraordinară a judecătorilor şi a procurorilor)
(sesizările nr.282a/2023, nr.60a/2024 şi nr.170g/2024)
nr. 2 din 16.01.2025
(în vigoare 16.01.2025)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 47-49 art.13 din 13.02.2025
* * *
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN, judecători,
cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,
Având în vedere sesizările înregistrate la 29 decembrie 2023, la 7 martie 2024 şi, respectiv, la 9 august 2024,
Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 16 ianuarie 2025, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea hotărâre:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află trei sesizări [nr.282a/2023; nr.60a/2024 şi nr.170g/2024] depuse la Curtea Constituţională la 29 decembrie 2023, la 7 martie 2024 şi, respectiv, la 9 august 2024, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, 25 literele d) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) literele d) şi g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.
2. Autorul sesizării nr.282a/2023, dl Grigore Novac, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea următoarelor prevederi din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative:
- a textului "Comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ" din articolul 4 alin.(4);
- a textului "din alte surse neinterzise de lege" din articolul 4 alin.(7);
- a textului "Comisiile de evaluare prezintă Parlamentului [...] un raport despre activitatea lor în anul precedent" din articolul 5 alin.(3);
- a textului "dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare" şi a textului "o decizie similară a fost contrară" din articolul 11 alin.(2) lit.a) şi a articolului 11 alin.(6);
- a textului "ia în considerare inclusiv averea, cheltuielile, veniturile persoanelor apropiate" din articolul 11 alin.(5);
- a articolului 14 alin.(1) teza a II-a;
- articolul 16 alin.(3);
- a textului "în baza dosarului de evaluare recepţionat de la comisia de evaluare" din articolul 18 alin.(1);
- a textului "ţine cont de dovezile care confirmă săvârşirea de către subiectul evaluării a faptelor prevăzute la art.11 alin.(2) şi (3)" din articolul 18 alin.(2)
- a textului "dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau" din articolul 18 alin.(3) lit.b);
- a textului "se publică" din articolul 18 alin.(4) şi
- a articolului 18 alin.(6).
3. Autorii sesizării nr.60a/2024, dnii Vlad Batrîncea şi Vladimir Voronin, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, i-au solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea:
- articolelor 3 alin.(2) lit.b) şi alin.(3), 6 alin.(1) lit.b) şi alin.(6), 11 alineatele (2) şi (3), 17 alineatele (2), (4) şi (5) şi 18 alin.(21) punctul 2) şi alin.(22) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie şi a
- articolelor 3 alin.(2) lit.c) şi alin.(4), 11 alin.(3), 18 alin.(2), (3), (5) şi (6) şi 19 alin.(5) punctul 2) din Legea nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative.
4. De asemenea, la 9 august 2024, Curtea a înregistrat sesizarea nr.170g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie menţionate infra. Circumstanţele excepţiei pot fi rezumate după cum urmează.
5. Dl Andrian Ciobanu, judecător la Curtea de Apel Bălţi, a candidat la funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie. Pe baza Legii nr.65 din 30 martie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informaţia referitoare la candidatura dlui Andrian Ciobanu pentru funcţia de judecător la Curtea Supremă de Justiţie.
6. La 14 mai 2024, Comisia de evaluare a aprobat raportul de evaluare1 şi i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dl Andrian Ciobanu.
__________________________
1 https://cdn.prod.websitefiles.com/65dc9c889b671cd4987c7b51/6687b16eda59e7c6c273e14d_Ciobanu_report_ROM.signed1.pdf
7. Prin Hotărârea nr.385/25 din 2 iulie 20242, Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării şi a dispus eliberarea din funcţie a dlui Andrian Ciobanu.
__________________________
2 https://www.csm.md/files/Hotaririle/2024/25/385-25.pdf
8. La 15 iulie 2024, dl Andrian Ciobanu a contestat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii în faţa Curţii Supreme de Justiţie.
9. La 16 iulie 2024, dl Andrian Ciobanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 11 alineatele (2) şi (3), 17 alineatele (2), (4) şi (5) şi 18 alineatele (21) pct.2) şi (22) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.
10. Printr-o încheiere din 8 august 2024, Curtea Supremă de Justiţie admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituţională.
11. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, dosar căruia i-a atribuit numărul 282a/2023.
12. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Guvernului, Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, Centrului pentru Resurse Juridice din Moldova şi Institutului pentru Politici şi Reforme Europene.
13. La şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Grigore Novac, deputat în Parlament, autor al sesizării nr.282a/2023. Parlamentul a fost reprezentat de dl Serghei Pleşca. Guvernul a fost reprezentat de dl Eduard Serbenco.
LEGISLAŢIA PERTINENTĂ
14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
"[...]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."
Articolul 2
Suveranitatea şi puterea de stat
"(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.
(2) Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului."
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."
Articolul 5
Democraţia şi pluralismul politic
"(1) Democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
(2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului."
Articolul 6
Separaţia şi colaborarea puterilor
"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."
Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă
"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."
Articolul 8
Respectarea dreptului internaţional
şi a tratatelor internaţionale
"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.
(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."
Articolul 16
Egalitatea
"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."
Articolul 21
Prezumţia nevinovăţiei
"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."
Articolul 22
Neretroactivitatea legii
"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."
Articolul 23
Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle
"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.
(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."
Articolul 28
Viaţa intimă, familială şi privată
"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."
Articolul 39
Dreptul la administrare
"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.
(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."
Articolul 43
Dreptul la muncă şi la protecţia muncii
"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.
(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."
Articolul 47
Dreptul la asistenţă şi protecţie socială
"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."
Articolul 48
Familia
"(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
(4) Copiii sunt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor."
Articolul 53
Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi
"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."
Articolul 114
Înfăptuirea justiţiei
"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."
Articolul 115
Instanţele judecătoreşti
"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.
(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.
(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."
Articolul 116
Statutul judecătorilor
"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.
[Art.116 alin.(3),(4) abrogate prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare 01.04.2022]
(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.
(51) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.
(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.
(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."
Articolul 120
Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al
altor hotărâri judecătoreşti definitive
"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."
Articolul 124
Procuratura
"(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.
(2) Atribuţiile Procuraturii sînt exercitate de procurori.
(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege."
Articolul 1251
Consiliul Superior al Procurorilor
"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor.
(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condiţiile legii, din procurori aleşi din cadrul procuraturilor de toate nivelurile şi din reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.
(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcţie şi aplicarea măsurilor disciplinare faţă de procurori.
(4) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabileşte prin lege."
15. Prevederile relevante ale Legii nr.65 din 30 martie 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi a candidaţilor la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie sunt următoarele:
Articolul 3
Subiecţii evaluării
"[…]
(2) Nu sunt supuşi evaluării:
a) judecătorii Curţii Supreme de Justiţie şi candidaţii la funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie, care au promovat evaluarea integrităţii prevăzută de Legea nr.26/2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor;
b) judecătorii care, în termen de 20 de zile de la notificarea privind iniţierea evaluării, depun cerere de demisie.
(3) Cererea de demisie depusă în condiţiile alin.(2) lit.b) poate fi retrasă doar în interiorul termenului de 20 de zile. Depunerea de către judecător a cererii de demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării.
[…]"
Articolul 6
Componenţa Comisiei de evaluare
"(1) Comisia de evaluare este constituită din 6 membri, numiţi cu votul a 3/5 din deputaţii aleşi, după cum urmează:
a) 3 membri, cetăţeni ai Republicii Moldova – la propunerea fracţiunilor parlamentare, cu respectarea reprezentării proporţionale a majorităţii şi a opoziţiei;
b) 3 membri – la propunerea partenerilor de dezvoltare.
[…]
(6) În sensul prezentei legi, prin parteneri de dezvoltare se înţeleg donatorii internaţionali (organizaţii internaţionale, misiunile diplomatice şi reprezentanţele acestora din Republica Moldova) activi în domeniul reformei justiţiei şi combaterii corupţiei pe parcursul ultimilor 2 ani. Lista partenerilor de dezvoltare se aprobă prin dispoziţia Guvernului.
[…]"
Articolul 11
Criteriile de evaluare
"(1) În sensul prezentei legi, evaluarea constă în verificarea integrităţii etice şi celei financiare a subiecţilor indicaţi la art.3 alin.(1).
(2) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate etică dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că:
a) în ultimii 5 ani, acesta a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor, a procurorilor sau, după caz, a altor profesii, precum şi dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului;
b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilităţi şi conflicte de interese incompatibile cu funcţia de judecător al Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Se consideră că judecătorul nu corespunde criteriului de integritate financiară dacă Comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că:
a) diferenţa dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, depăşeşte, în total, 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de Guvern pentru anul în care a început evaluarea judecătorului;
b) în ultimii 10 ani, a admis iregularităţi fiscale în urma cărora suma impozitului neplătit a depăşit, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de Guvern pentru anul în care a început evaluarea judecătorului.
[…]
(6) La aprecierea corespunderii cu criteriile prevăzute la alin.(2) şi (3) se ţine cont de prevederile legale existente la momentul săvârşirii faptelor respective. Actele sau constatările altor entităţi cu competenţe în domeniile respective nu au valoare prestabilită pentru Comisia de evaluare. Constatările din hotărârile judecătoreşti irevocabile se iau în considerare în mod obligatoriu de către Comisia de evaluare, cu excepţia hotărârilor pe care Comisia de evaluare le consideră arbitrare sau vădit nerezonabile. Comisia de evaluare se poate pronunţa doar asupra încălcărilor regulilor de etică şi conduită profesională, fără a se pronunţa asupra legalităţii hotărârilor respective.
[…]"
Articolul 17
Examinarea de către Consiliul Superior
al Magistraturii a rezultatelor evaluării
"[…]
(2) Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepţionarea documentelor menţionate la art.16 alin.(6), Consiliul Superior al Magistraturii:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare şi dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare a judecătorului, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării;
c) după recepţionarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a reluării procedurii de evaluare, prevăzută la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl respinge şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării.
[…]
(4) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la nepromovarea evaluării are ca efect eliberarea din funcţie a judecătorului.
(5) Judecătorul eliberat din funcţie conform alin.(4) din prezentul articol:
a) nu are dreptul de a exercita funcţia de judecător şi alte funcţii de demnitate publică timp de 7 ani, din data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii;
b) este lipsit de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, prevăzută la art.26 alin.(3) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului;
c) este lipsit de dreptul la pensie specială prevăzută la art.32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, cu menţinerea pensiei generale pentru limita de vârstă conform condiţiilor generale stabilite de Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii."
Articolul 18
Contestarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii
"[…]
(21) Curtea Supremă de Justiţie:
1) respinge contestaţia;
2) admite contestaţia şi:
a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Comisia de evaluare;
b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Consiliul Superior al Magistraturii;
c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea procedurii de evaluare.
(22) Curtea Supremă de Justiţie admite contestaţia doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanţe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării."
16. Prevederile relevante ale Legii nr.252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte normative sunt următoarele:
Articolul 3
Subiecţii evaluării
"[...]
(2) Nu sunt supuşi evaluării conform prezentei legi:
[...]
c) judecătorii şi procurorii, care fac parte din una dintre categoriile menţionate la alin.(1) şi care, în termen de 20 de zile de la notificarea privind iniţierea evaluării, depun cerere de demisie, cu excepţia celor care şi-au retras cererea de demisie în interiorul termenului respectiv;
[...]
(4) Cererea de demisie depusă în condiţiile alin.(2) lit.c) poate fi retrasă doar în interiorul termenului de 20 de zile. Depunerea cererii de demisie după expirarea acestui termen, indiferent de motivul invocat, se echivalează cu nepromovarea evaluării.
[...]"
Articolul 4
Competenţa, mandatul şi finanţarea activităţii comisiilor de evaluare
"[...]
(4) Comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Activitatea acestora nu este publică, cu excepţiile stabilite de prezenta lege şi de regulamentele de organizare şi funcţionare ale acestora.
[...]
(7) Finanţarea activităţii comisiilor de evaluare şi a secretariatelor acestora se efectuează din contul şi în limitele mijloacelor financiare aprobate în legea bugetară anuală şi din alte surse neinterzise de lege.
[...]"
Articolul 5
Independenţa comisiilor de evaluare
"[...]
(3) Comisiile de evaluare prezintă Parlamentului anual, până la data de 31 martie, un raport despre activitatea lor în anul precedent, care se publică pe pagina web oficială a comisiilor de evaluare.
[...]"
Articolul 6
Componenţa comisiilor de evaluare
"(1) Fiecare comisie de evaluare este formată din 6 membri, numiţi cu votul a 3/5 din deputaţii aleşi, după cum urmează:
[...]
b) 3 membri – la propunerea partenerilor de dezvoltare.
[...]"
Articolul 11
Criteriile de evaluare
"[...]
(2) Se consideră că subiectul nu corespunde cerinţelor de integritate etică dacă comisia de evaluare a stabilit că:
a) în ultimii 5 ani, a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor, precum şi dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului;
b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilităţi şi conflicte de interese care afectează funcţia deţinută.
(3) Se consideră că subiectul evaluării nu corespunde criteriului de integritate financiară dacă comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că:
a) diferenţa dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023;
b) în ultimii 10 ani, a admis iregularităţi fiscale în urma cărora suma impozitului neplătit a depăşit, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023.
[...]
(5) La aprecierea corespunderii cu criteriile prevăzute la alin.(3) din prezentul articol, comisia de evaluare ia în considerare inclusiv averea, cheltuielile, veniturile persoanelor apropiate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, precum şi ale persoanelor indicate la art.33 alin.(4) şi (5) din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.
(6) La aprecierea corespunderii cu criteriile prevăzute la alin.(2) şi (3) se ţine cont de prevederile legale existente la momentul săvârşirii faptelor respective. Actele sau constatările altor entităţi cu competenţe în domeniile respective nu au valoare prestabilită pentru comisia de evaluare. Constatările din hotărârile judecătoreşti irevocabile se iau în considerare în mod obligatoriu de către comisia de evaluare, cu excepţia hotărârilor pe care comisia de evaluare le consideră arbitrare sau vădit nerezonabile. Comisia de evaluare se poate pronunţa doar asupra încălcărilor regulilor de etică şi conduită profesională, fără a se pronunţa asupra legalităţii hotărârilor respective."
Articolul 14
Acumularea informaţiei
"(1) Comisiile de evaluare şi secretariatele acestora au acces în regim de timp real la sistemele informaţionale care conţin informaţia necesară pentru realizarea mandatului, în condiţiile legislaţiei privind schimbul de date şi interoperabilitatea. Comisiile de evaluare pot primi de la orice persoană doar informaţiile relevante despre subiectul evaluat şi pot acumula de sine stătător informaţiile respective."
Articolul 16
Audierea
[...]
(3) Audierea are loc în şedinţă publică. În caz de necesitate, audierea poate continua într-o şedinţă suplimentară. La solicitarea motivată a subiectului evaluării, dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea ordinii publice, protecţia vieţii private sau moralităţii, audierea sau o parte a acesteia poate avea loc în şedinţă închisă. Comisia poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia în şedinţă închisă doar dacă există motive temeinice pentru aceasta.
Articolul 18
Examinarea rezultatelor evaluării de către Consiliul Superior al
Magistraturii sau de către Consiliul Superior al Procurorilor
"(1) Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor examinează rezultatele evaluării în şedinţă, în baza dosarului de evaluare recepţionat de la comisia de evaluare. Subiectul evaluării poate prezenta informaţii suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă probează că a fost în imposibilitate de a le prezenta anterior. Reprezentantul comisiei de evaluare şi subiectul evaluării, în persoană, sunt în drept să îşi prezinte poziţia.
(2) În procesul examinării rezultatelor evaluării, Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor ţine cont de dovezile care confirmă săvârşirea de către subiectul evaluării a faptelor prevăzute la art.11 alin.(2) şi (3).
(3) Prin hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepţionarea documentelor menţionate la art.17 alin.(6), consiliul respectiv:
a) acceptă raportul cu privire la evaluare şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării;
b) respinge raportul cu privire la evaluare şi dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării;
c) după recepţionarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a reluării evaluării prevăzute la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl respinge şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării.
(4) Hotărârea motivată a consiliului respectiv se publică pe pagina web oficială a acestuia şi se expediază la adresa de poştă electronică subiectului evaluării şi comisiei de evaluare în ziua adoptării.
(5) Hotărârea consiliului respectiv cu privire la nepromovarea evaluării are ca efect eliberarea din funcţie a judecătorului sau, după caz, a procurorului.
(6) Judecătorul sau, după caz, procurorul eliberat din funcţie conform prevederilor alin.(5) din prezentul articol:
a) nu are dreptul de a exercita funcţia de judecător, de procuror, precum şi alte funcţii de demnitate publică timp de 5–7 ani din data rămânerii definitive a hotărârii consiliului respectiv, a ordinului Procurorului General sau, după caz, a decretului Preşedintelui Republicii Moldova;
b) este lipsit de dreptul la indemnizaţia unică de concediere prevăzută la art.26 alin.(3) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului sau, după caz, la art.62 alin.(2) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură;
c) este lipsit de dreptul la pensie specială prevăzută la art.32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, cu menţinerea pensiei generale pentru limită de vârstă conform condiţiilor generale stabilite de Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii."
Articolul 19
Contestarea hotărârii Consiliului Superior
al Magistraturii sau a Consiliului Superior
al Procurorilor
"[...]
(5) Curtea Supremă de Justiţie:
1) respinge contestaţia;
2) admite contestaţia şi:
a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către comisia de evaluare;
b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către consiliul respectiv;
c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii consiliului respectiv emise după reluarea procedurii de evaluare."
ÎN DREPT
I. Argumentele autorilor sesizărilor
17. Referitor la articolul 3 alineatele (2) lit.b) şi (3) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi articolul 3 alineatele (2) lit.c) şi (4) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizării nr.60a/2024 menţionează că, deşi în preambulul legilor menţionate Parlamentul declară că mecanismul de evaluare urmăreşte să asigure integritatea judecătorilor şi procurorilor, scopul ascuns al acestor legi este să stabilească controlul politic al justiţiei, prin eliminarea judecătorilor neagreaţi de puterea politică. Autorii consideră că acest mecanism contravine principiilor separaţiei puterilor în stat, independenţei judecătorilor şi dreptului de acces la un tribunal independent, garantate de articolele 1 alin.(3), 4, 6, 20 şi 116 alin.(1) din Constituţie.
18. Referitor la articolul 4 alin.(4) teza I din Legea nr.252 din 17 august 2023, care stabileşte că comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ, autorii consideră că, din punct de vedere funcţional, activitatea comisiilor de evaluare comportă un caracter administrativ în sensul Codului administrativ. Aceste comisii de evaluare au fost create prin lege, îndeplinesc sarcini din domeniul dreptului public şi competenţele lor sunt reglementate de Legea nr.252 din 17 august 2023. Mai mult, activitatea comisiilor respective nu cade sub incidenţa articolului 2 alin.(3) din Codul administrativ, care stabileşte cazurile în care prevederile Codului nu se aplică. De asemenea, potrivit jurisprudenţei completului special al Curţii Supreme de Justiţie, decizia Comisiei de evaluare reprezintă un act administrativ individual, deoarece este emis de către o autoritate publică, este un act oficial, se referă la domeniul public, vizează un caz individual şi produce efecte juridice. Totuşi, legislatorul a stabilit în mod expres că aceste comisii de evaluare nu sunt autorităţi publice, negând astfel dreptul subiecţilor evaluării de a beneficia de garanţiile procedurii administrative. În special, această opţiune a legislatorului nu permite aplicarea prevederilor Codului administrativ referitoare la obţinerea probelor, la notificarea părţii, la obligaţia de imparţialitate şi la efectele juridice ale deciziilor adoptate de comisiile de evaluare. Aşadar, autorul sesizării nr.282a/2023 susţine că acest articol contravine articolelor 20, 53 alin.(1), 54, 124 alin.(1), 1251 alin.(1) din Constituţie.
19. Referitor la articolul 4 alin.(7) din Legea nr.252 din 17 august 2023, care permite finanţarea activităţii comisiilor de evaluare şi a secretariatelor acestora din alte surse, neinterzise de lege, autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că această normă afectează independenţa comisiilor de evaluare, de vreme ce acestea au competenţa să evalueze integritatea etică şi financiară a judecătorilor şi a procurorilor. Deşi norma contestată permite finanţarea activităţii Comisiilor din contul partenerilor de dezvoltare, nu este clar dacă această măsură este aptă să asigure independenţa comisiilor faţă de partenerii de dezvoltare. De asemenea, autorul notează că legea nu reglementează independenţa angajaţilor secretariatului comisiilor de evaluare faţă de partenerii de dezvoltare. În opinia sa, finanţarea acestor comisii trebuie să se realizeze exclusiv din bugetul statului. Autorul consideră că norma reprezintă o imixtiune în activitatea Procuraturii şi încalcă principiul separaţiei puterilor, contrar articolelor 124 şi 1251 din Constituţie.
20. Referitor la articolul 5 alin.(3) din Legea nr.252 din 17 august 2023, care prevede obligaţia comisiilor de evaluare de a-i prezenta anual Parlamentului un raport despre activitatea lor în anul precedent, autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că această normă reprezintă o imixtiune în activitatea Procuraturii şi încalcă principiul separaţiei puterilor, contrar articolelor 124 şi 1251 din Constituţie.
21. Cu privire la articolul 6 alin.(1) lit.b) şi alineatul (6) din Legea nr.252 din 17 august 2023 şi din Legea nr.65 din 30 martie 2023, autorii sesizării nr.60a/2024 menţionează că legea nu-i obligă pe membrii comisiilor de evaluare numiţi în funcţie la propunerea partenerilor de dezvoltare să deţină cetăţenia Republicii Moldova. Totuşi, în opinia lor, articolul 39 din Constituţie le acordă doar cetăţenilor Republicii Moldova dreptul să participe la administrarea treburilor publice. Astfel, pentru că comisiile de evaluare au competenţe similare autorităţilor publice, autorii consideră că membrii acestora trebuie să fie cetăţeni ai Republicii Moldova. De asemenea, autorii afirmă că dreptul exclusiv al cetăţenilor de a participa la administrarea treburilor publice se bazează pe conceptul suveranităţii naţionale. Din aceste motive, autorii consideră că prevederile în discuţie contravin articolelor 1 alin.(1), 2 alin.(1) şi 39 din Constituţie.
22. Cu privire la articolul 11 alin.(2) lit.a) şi alin.(6) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că termenul "arbitrar" pe care îl utilizează legislatorul pentru a descrie comportamentul sau actele emise de subiecţii evaluaţi pe baza acestui criteriu de evaluare este neclar şi le oferă comisiilor de evaluare o marjă largă de apreciere. Mai mult, autorul consideră că aceste prevederi le permit comisiilor de evaluare să nu ţină cont de constatările autorităţilor naţionale, e.g. instanţele judecătoreşti, Autoritatea Naţională de Integritate, Colegiul disciplinar al judecătorilor, Colegiul de etică şi disciplină al Consiliului Superior al Procurorilor. În opinia sa, soluţia acestor norme afectează principiul securităţii juridice şi caracterul obligatoriu şi definitiv al actelor judecătoreşti, contrar articolelor 20, 23, 54 şi 120 din Constituţie.
23. Cu privire la articolul 11 alin.(3) din Legea nr.252 din 17 august 2023 şi din Legea nr.65 din 30 martie 2023, autorii sesizării nr.60a/2024 notează că legislatorul nu a stabilit niciun criteriu care ar defini standardul de probă al "dubiilor serioase" şi că acest fapt le permite comisiilor de evaluare să stabilească, în mod subiectiv, întinderea acestei noţiuni. Autorii menţionează că articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 nu stabileşte niciun standard de probă aplicabil de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252 din 17 august 2023 este neclar în privinţa standardului de probă utilizat de Consilii la examinarea rezultatelor evaluării. Având în vedere că evaluarea făcută de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor are repercusiuni serioase asupra carierei judecătorilor şi procurorilor, îndeplinirea criteriilor de evaluare nu poate fi verificată pe baza standardului de probă al "dubiilor serioase" pe care îl aplică Comisia de evaluare. În opinia lor, Comisia de evaluare ar trebui să aplice un standard de probă mai înalt, e.g. standardul "dincolo de orice bănuială rezonabilă" sau standardul "certitudinii consecvente". Pentru că prevederile contestate nu au în vedere aceste aspecte, autorii consideră că ele contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 8, 20, 21, 22, 23, 28, 54, 116 şi 1251alin. (1) din Constituţie.
24. Cu privire la textele "5 ani" şi "10 ani" din articolul 11 alin.(2) şi la textele "12 ani" şi "10 ani" din articolul 11 alin.(3) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor menţionează că perioadele de evaluare a integrităţii subiecţilor nu trebuie să depăşească perioada în care subiectul evaluat a exercitat funcţia de judecător sau de procuror. De altfel, titularii acestor funcţii nu trebuie sancţionaţi pentru acţiuni sau inacţiuni comise în perioada în care nu deţineau aceste funcţii. Autorii consideră că perioadele în discuţie ar fi contrare articolelor 16, 22, 23 şi 54 din Constituţie.
25. Cu privire la articolul 11 alin.(5) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că, deşi norma contestată îi permite Comisiei de evaluare să verifice averea, cheltuielile şi veniturile persoanei apropiate subiectului evaluării, această procedură nu are în vedere prezumţia de nevinovăţie a subiectului evaluării, principiul individualizării răspunderii şi dreptul la respectarea vieţii private. Astfel, autorul consideră că comisiile de evaluare nu trebuie să aibă în vedere situaţia persoanei apropiate la aprecierea îndeplinirii de către subiectul evaluării a criteriilor de evaluare, în cazul în care subiectul evaluării nu a cunoscut şi nici nu avea posibilitatea să cunoască despre averea, cheltuielile şi veniturile persoanei apropiate, chiar dacă ar fi depus toată diligenţa necesară. Mai mult, autorul notează că subiecţii evaluării deţin doar informaţiile prezentate de persoanele apropiate, fără a deţine competenţe care le-ar permite să verifice aceste informaţii. În acest sens, autorul consideră că această prevedere contravine articolelor 21, 23, 28, 48 şi 54 din Constituţie.
26. Referitor la articolul 14 alin.(1) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că pe baza acestei norme comisiile de evaluare pot obţine informaţii "relevante" din surse nesigure şi că subiectul evaluării nu ar putea să prezinte probe în apărarea sa, contrar articolelor 23 şi 28 din Constituţie.
27. Referitor la articolele 16 alin.(3) şi 18 alin.(4) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că caracterul public al şedinţei de audiere a subiectului evaluat şi al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau al Consiliului Superior al Procurorilor afectează dreptul la viaţa privată al subiectului evaluat, contrar articolelor 21 şi 28 din Constituţie.
28. Referitor la articolul 18 alin.(1) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor menţionează că competenţa Consiliului Superior al Magistraturii şi a Consiliului Superior al Procurorilor de a examina rezultatele evaluării doar pe baza dosarului de evaluare recepţionat de la comisia de evaluare nu le permite să examineze, în mod deplin, îndeplinirea condiţiilor de integritate etică şi financiară de către subiectul evaluării. Autorii consideră că Consiliile ar trebui să poată solicita informaţii şi să administreze probe în mod independent, fără să fie limitate de actele prezentate de comisiile de evaluare. Din acest motiv, normele invocate contravin articolelor 54, 124 şi 1251 din Constituţie.
29. Referitor la articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor menţionează că această normă obligă comisiile să examineze dosarul doar din perspectiva probelor care confirmă vinovăţia subiectului evaluat, contrar principiului egalităţii armelor, principiului legalităţii şi lipsei arbitrariului, garantate de articolele 54, 124 şi 1251 din Constituţie.
30. Referitor la articolul 18 alin.(3) lit.b) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii menţionează că acest articol nu le permite Consiliului Superior al Magistraturii şi Consiliului Superior al Procurorilor să exercite un control deplin al legalităţii raportului cu privire la evaluarea subiecţilor. În acest sens, autorii sesizărilor fac trimitere la Hotărârea Curţii Constituţionale nr.5 din 14 februarie 2023 şi menţionează că prin această hotărâre Curtea a declarat neconstituţionale prevederi legale similare care limitau controlul jurisdicţional al completului special al Curţii Supreme de Justiţie asupra deciziilor Comisiei de evaluare. Autorii consideră că această normă contravine articolelor 20 şi 54 din Constituţie.
31. Referitor la articolele 17 alineatele (4) şi (5) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi 18 alineatele (5) şi (6) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor menţionează că măsurile aplicabile ope legis subiecţilor care nu au promovat evaluarea sunt disproporţionate prin raportare la faptele comise, permit dubla sancţionare pentru comiterea aceleiaşi fapte, sunt aplicabile în lipsa unei decizii judecătoreşti şi contravin principiului neretroactivităţii legii. Autorii notează că procedura de evaluare are consecinţe punitive, deoarece în cadrul acestei proceduri sunt analizate acţiunile şi inacţiunile subiecţilor evaluării din trecut şi subiecţii nu au consimţit ca această procedură să se desfăşoare. Referitor la caracterul retroactiv al legii, autorii notează că procedura de evaluare se aplică pentru perioade anterioare intrării în vigoare a legii şi exercitării funcţiei de judecător sau de procuror. Autorii consideră că încrederea societăţii în justiţie şi integritatea judecătorilor şi a procurorilor puteau fi asigurate de Guvern prin stabilirea criteriilor de eligibilitate, iar procedurile de evaluare a judecătorilor şi procurorilor care implică sancţiuni nu reprezintă măsuri proporţionale cu acest obiectiv. Eliberarea din funcţie şi cele trei sancţiuni aplicabile judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, curţilor de apel şi procurorilor menţionaţi în lege sunt discriminatorii prin raportare la categoriile de judecători şi de procurori care nu au fost incluşi în programul de evaluare. Autorii consideră că legislatorul a depăşit ceea ce era necesar pentru atingerea obiectivului propus şi că acest obiectiv putea fi realizat prin măsuri mai puţin intruzive, de exemplu: a) subiecţilor care au refuzat să fie evaluaţi sau nu au promovat evaluarea să li se permită să activeze în instanţele judecătoreşti sau în organele procuraturii faţă de care nu se aplică procedura de evaluare; b) subiecţii să poată demisiona din funcţie în termen de 30 de zile în cazul în care nu au promovat evaluarea sau contestaţia depusă a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiţie sau c) subiecţii să fie eliberaţi din funcţie de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Consiliul Superior al Procurorilor în legătură cu reducerea statelor de personal în cazul nepromovării evaluării. Autorii consideră că aceste măsuri sunt mai puţin intruzive în drepturile constituţionale ale judecătorilor şi ale procurorilor. Pentru a demonstra caracterul disproporţionat al măsurilor, autorul mai compară, pe de o parte, condiţiile tragerii la răspundere penală şi sancţiunile aplicabile în cazul comiterii îmbogăţirii ilicite şi falsului în declaraţii, iar pe de altă parte, faptele care conduc la nepromovarea evaluării şi repercusiunile pentru subiecţii evaluaţi. Autorii notează că răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii de îmbogăţire ilicită se aplică doar în cazul în care diferenţa dintre valoarea bunurilor şi a veniturilor depăşeşte 20 de salarii medii pe economie. În cazul falsului în declaraţii sancţiunea maximă sub formă de amendă este de până la 950 unităţi convenţionale, iar, sub formă de închisoare de până la un an şi privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică pe un termen de până la cinci ani. În cazul nepromovării evaluării, standardul de probă este cel al "dubiilor serioase" şi persoana este lipsită de dreptul de a-şi exercita funcţia de judecător, de procuror, precum şi alte funcţii de demnitate publică pentru o perioadă de la cinci la şapte ani. Referitor la lipsirea subiecţilor care nu au promovat evaluarea de dreptul la indemnizaţia unică de concediere şi de dreptul la pensie specială, autorul notează că aceste măsuri reprezintă o depăşire a atribuţiilor de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de către Consiliul Superior al Procurorilor, precum şi o încălcare a dreptului la asistenţă şi protecţie socială şi a principiului neretroactivităţii legii, de vreme ce aceste garanţii sociale au fost dobândite de subiecţii evaluaţi de-a lungul întregii activităţi. Mai mult, autorii consideră că lipsirea de dreptul la indemnizaţie unică încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie, principiul individualizării sancţiunilor şi dreptul la un trai decent, deoarece această măsură se aplică în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, fără a fi individualizată. Din acest motiv, normele invocate contravin articolelor 16, 21, 22, 23, 39, 43, 47 şi 54 din Constituţie.
32. Referitor la articolele 18 alin.(21) pct.2) şi alin.(22) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi 19 alin.(5) pct.2) din Legea nr.252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor menţionează că în cazul admiterii contestaţiei depuse împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau împotriva hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor, competenţa Curţii Supreme de Justiţie este limitată, deoarece poate dispune doar reluarea procedurii de evaluare. De asemenea, aceste prevederi îi permit Curţii Supreme de Justiţie să exercite un control de legalitate doar sub aspect procedural. Autorii consideră că aceste prevederi limitează accesul la un tribunal cu jurisdicţie deplină. De asemenea, aceste prevederi nu le permit subiecţilor evaluaţi să solicite individualizarea sancţiunii aplicate ca urmare a nepromovării evaluării. Din acest motiv, normele invocate contravin articolelor 20, 22, 23 şi 54 din Constituţie.
II. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia
33. În opinia sa, Parlamentul susţine că normele contestate sunt conforme cu prevederile constituţionale şi cu practica europeană în materie. La modul concret, în opinia Parlamentului se menţionează că finanţarea activităţii comisiilor de evaluare de către partenerii de dezvoltare nu presupune subordonarea acestora. De asemenea, în opinie se subliniază că finanţarea acordată de partenerii de dezvoltare este necondiţionată, comisiile de evaluare fiind independente şi autonome.
34. Referitor la statutul pe care îl au comisiile de evaluare, Parlamentul consideră că lipsa calităţii de autoritate publică nu privează candidatul de dreptul de a contesta legalitatea activităţii comisiilor în procedura contenciosului administrativ.
35. Totodată, cu privire la obligaţia de raportare a comisiilor de evaluare în faţa legislativului, Parlamentul afirmă că această obligaţie are un scop informativ şi nu-i acordă prerogativa de a accepta sau de a respinge raportul în discuţie. Aşadar, această obligaţie nu încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, ci este expresia colaborării acestora în exercitarea atribuţiilor ce le revin.
36. Referitor la participarea membrilor străini la activitatea comisiilor, Parlamentul susţine că articolul 39 din Constituţie nu exclude participarea cetăţenilor străini la actul de guvernare. Mai mult, opinia notează că aceste comisii de evaluare sunt formate parţial din membri străini şi că aceştia nu exercită "administrarea treburilor publice" în sensul articolului 39 din Constituţie.
37. Parlamentul afirmă cu privire la criteriul care vizează comportamentul arbitrar sau actele arbitrare ale subiectului evaluării şi care sunt contrare Convenţiei Europene că această evaluare se efectuează pe baza unor repere obiective şi evaluabile. Raportarea la jurisprudenţa Curţii Europene poate fi considerată o măsură care asigură coerenţa şi caracterul uniform al aplicării standardelor de etică pentru judecători şi procurori. Mai mult, comisiile de evaluare trebuie să examineze pe baza unor criterii obiective caracterul similar al cazurilor în care Curtea Europeană a stabilit, anterior adoptării actului, că o decizie similară a încălcat Convenţia. De asemenea, termenul "arbitrar" trebuie înţeles în sensul definiţiei date de Curtea Europeană. Totodată, candidatul are posibilitatea să pună în discuţie aprecierea comisiei de evaluare în faţa Curţii Supreme de Justiţie, existând un control judiciar în această privinţă.
38. Referitor la criteriul de evaluare a integrităţii financiare, Parlamentul menţionează că judecătorii şi procurorii au obligaţia de a-şi declara veniturile şi proprietăţile încă din anul 2002. Astfel, pentru că aceasta obligaţie există de 22 de ani, perioada ultimilor 10 ani sau 12 ani pentru verificare pe baza prevederilor contestate nu este disproporţionată.
39. Parlamentul susţine că CSM şi CSP, care examinează rezultatele evaluări, sunt factorii de decizie care au, în virtutea mandatului constituţional, prerogativa de a decide în privinţa carierei judecătorilor şi procurorilor. De asemenea, în procesul de evaluare candidaţilor le este asigurat dreptul la o cale de atac.
40. Parlamentul afirmă că sancţiunile prevăzute de normele contestate corespund caracterului excepţional şi unic al evaluării externe, fără să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate de autori. Consecinţele neîndeplinirii criteriilor de evaluare au fost formulate de legislator de o manieră care să asigure cât mai bine finalitatea procesului de evaluare. Subiecţii care nu vor promova evaluarea vor fi eliberaţi din funcţie şi li se va aplica interdicţia de a activa în funcţia de judecător sau de procuror şi în alte funcţii de demnitate publică timp de 5-7 ani, perioadă stabilită de la caz la caz, pornind de la gravitatea acţiunilor sau a inacţiunilor reţinute. Totodată, Parlamentul reiterează că pragul financiar de câteva salarii medii pe economie reprezintă o garanţie care poate evita eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor pentru iregularităţi financiare minore.
41. Referindu-se la criticile privind dreptul de acces la un tribunal, Parlamentul susţine că remediul prevăzut de dispoziţiile contestate este unul efectiv şi apt să protejeze acest drept. În fine, Paramentul consideră nefondate criticile exprimate de autori în sesizări şi invită Curtea să le respingă.
42. În opinia sa, Guvernul a notat că la examinarea contestaţiei formulate împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii şi Consiliului Superior al Procurorilor, Curtea Supremă de Justiţie este competentă să admită contestaţia şi să dispună o singură dată reluarea procedurii de evaluare, iar în cazul contestaţiei repetate să constate promovarea sau nepromovarea evaluării de către subiectul evaluat. Completul special este competent să examineze atât chestiunile de fapt, cât şi chestiunile de drept ale litigiului.
43. Cu referire la articolul 4 alin.(4) din Legea nr.252/2023, care prevede că comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ, Guvernul face trimitere la raţionamentele Curţii Supreme de Justiţie din cauza Alexandru Rotari împotriva Consiliului Superior al Magistraturii3, potrivit cărora Legea nr.65/2023 reprezintă o lege specială în raport cu Codul administrativ, deoarece reglementează în detaliu procedura de evaluare externă, modul de adoptare a hotărârilor CSM şi de examinare a contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor CSM adoptate în baza Legii nr.65.
44. Cu privire la competenţa comisiilor de evaluare de a constata caracterul arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat, Guvernul face trimitere la constatările Curţii Supreme de Justiţie din cauza Vladimir Sliusari4, în care instanţa supremă a interpretat noţiunea de "hotărâre arbitrară" din articolul 427 alin.(1) pct.6) din Codul de procedură penală.
45. Cu privire la competenţa comisiilor de evaluare de a verifica veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluat, Guvernul notează că această măsură este justificată de necesitatea menţinerii integrităţii şi încrederii în sistemul judiciar.
46. Cu privire la argumentul autorilor potrivit cărora Comisia de evaluare nu ar trebui să verifice perioadele în care subiectul evaluat nu deţinea funcţia de judecător sau de procuror, Guvernul face trimitere la constatările Curţii Supreme de Justiţie din cauza Rodica Chirtoacă împotriva Consiliului Superior al Magistraturii5. În cauza respectivă, instanţa supremă a notat că în cazul în care ar accepta să examineze doar situaţia subiectului din perioada precedentă evaluării, corectitudinea calculelor efectuate în cadrul evaluării ar putea fi pusă în discuţie prin declararea, pentru perioada precedentă evaluării, a unor economii care nu puteau fi obţinute nici ipotetic (§ 60 din Hotărârea citată). Suplimentar, Guvernul notează că legislatorul a stabilit o perioadă de verificare optimă în măsura în care să fie aplicabilă atât judecătorilor şi procurorilor cu un stagiu de muncă mai mare decât 12 ani, cât şi celor care au fost numiţi în funcţie recent. Perioada de 12 ani pentru verificarea averii reprezintă o limită maximă.
47. Cu referire la pretinsul caracter retroactiv al normelor contestate, Guvernul notează că comportamentele pentru care se aplică eliberarea din funcţie a subiectului evaluat şi cele trei măsuri adiacente erau în vigoare la momentul comiterii acestor fapte, fiind incluse în Legea cu privire la statutul judecătorului şi în Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorului. De asemenea, Guvernul notează că dreptul la indemnizaţie unică de concediere şi dreptul la pensie specială sunt condiţionate de lege.
48. Cu referire la competenţa comisiilor de evaluare de a primi şi de a acumula informaţii relevante de la orice persoană despre subiectul evaluat, Guvernul menţionează că informaţia acumulată nu poate fi divulgată, subiectul evaluat are dreptul să cunoască informaţia colectată şi să conteste în faţa Curţii Supreme de Justiţie hotărârea CSM/CSP cu privire la nepromovarea evaluării.
49. Cu referire la caracterul public al şedinţei de audiere a subiectului evaluat, Guvernul menţionează că articolul 16 alin.(3) din Legea nr.252/2023 permite subiectului evaluat să solicite desfăşurarea audierii în şedinţă închisă. De asemenea, articolul 15 alin.(2) din Legea nr.65/2023 prevede că în cazul refuzului judecătorului de a participa la audiere, Comisia nu organizează audierea acestuia şi îl evaluează în baza informaţiei acumulate.
50. Guvernul notează că numirea cetăţenilor străini în calitate de membri ai Comisiilor de evaluare contribuie la asigurarea imparţialităţii şi obiectivităţii comisiei în procedura de evaluare a judecătorilor şi a procurorilor. Membrii străini pot fi consideraţi gardieni ai obiectivităţii, având în vedere că aceştia nu sunt influenţaţi direct de interesele politice sau economice ale ţării şi nu sunt remuneraţi din surse interne. Guvernul menţionează că mandatul deţinut de cetăţenii străini este specific şi limitat, rolul lor nu substituie participarea cetăţenilor la administrarea treburilor publice. Potrivit Guvernului, interdicţia de a exercita funcţia de judecător, de procuror, precum şi alte funcţii de demnitate publică timp de 5-7 ani reprezintă o măsură proporţională, limitată în timp şi rezonabilă.
51. În opinia Consiliului Superior al Procuraturii (în continuare – CSP), procedura de evaluare stabilită pe baza legilor contestate reprezintă, în esenţă, o procedura administrativă guvernată de regulile Codului administrativ. Referindu-se la independenţa comisiilor de evaluare, CSP îşi exprimă îngrijorarea în privinţa modalităţii de numire a membrilor acestor comisii, afirmând că legislatorul nu a implementat recomandările Comisiei de la Veneţia privind adoptarea unui mecanism de deblocare a alegerii candidatului din partea opoziţiei parlamentare în cadrul comisiilor de evaluare. Astfel, aceste comisii pot activa şi în lipsa candidatului desemnat de opoziţie.
52. CSP consideră că procedura de numire a membrilor comisiilor este clar definită de lege. Mai mult, paritatea dintre numărul membrilor naţionali şi cel al membrilor internaţionali în comisiile de evaluare reduce riscul influenţării politice a acestora. De asemenea, majoritatea de vot necesară pentru adoptarea raportului de evaluare şi imposibilitatea membrilor comisiilor de evaluare de a se abţine de la vot reprezintă garanţii suplimentare.
53. Referitor la perioada de evaluare, CSP notează că obligaţia procurorilor şi a judecătorilor de a-şi declara veniturile şi proprietăţile există de 21 de ani. Astfel, perioada ultimilor 10 ani sau 12 ani stabilită de prevederile contestate nu este disproporţionată. Totuşi, impunerea acestei obligaţii persoanelor care la acea dată nu erau procurori sau judecători este nejustificată. Totodată, CSP subliniază că pot apărea unele contradicţii în privinţa termenelor, pentru că termenul de prescripţie pentru falsul în declaraţii este de 2 ani, pentru determinarea obligaţiilor fiscale este de 4 ani, iar pentru stingerea obligaţiilor fiscale este de 6 ani. De asemenea, CSP susţine că subiectul evaluării nu poate influenţa modul de declarare a averii de către persoanele apropiate şi nu trebuie să poarte vreo răspundere pentru comportamentul acestora. Mai mult, cercul persoanelor apropiate trebuie restrâns, astfel încât un membru de familie îndepărtat sau un fost asociat de afaceri să nu împiedice aspiraţiile candidatului sau să fie deranjat în mod inutil.
54. În opinia CSP, standardul de probă al "dubiilor serioase" poate provoca dificultăţi, iar pentru a respecta garanţiile articolului 6 din Convenţie este necesar să se asigure în cadrul procedurilor de evaluare standardul de probă "dincolo de orice îndoială rezonabilă". Totodată, în opinia Consiliului, concluzia referitoare la comportamentul arbitrar sau actele arbitrare poate aparţine doar unei instanţe de judecată, nu şi unui organism creat ad-hoc.
55. În fine, CSP consideră că modul în care este formulat articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023 ar putea limita competenţele CSM şi CSP, acestea fiind obligate să accepte raportul de evaluare sau să-l respingă, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau conduce la promovarea sau la nepromovarea subiectului evaluării. În lipsa unor circumstanţe de fapt sau erori procedurale, CSM sau CSP nu pot decât să accepte raportul de evaluare. Astfel, CSP notează că formularea hotărârii pe baza raportului de evaluare al comisiei reprezintă o chestiune sensibilă, având în vedere că CSP ar putea să dispună de posibilitatea de a solicita/ administra acte în această procedură.
56. În opinia Centrului de Resurse Juridice din Moldova (în continuare – CRJM), procesul de evaluare extraordinară a judecătorilor în exerciţiu constituie o măsură necesară împotriva corupţiei din cadrul sistemului judiciar şi pentru restabilirea încrederii publicului în justiţie. Astfel, includerea cetăţenilor străini în componenţa comisiilor de evaluare constituie o măsură care asigură independenţa, transparenţa şi imparţialitatea procesului de evaluare, fără să afecteze suveranitatea naţională. De asemenea, cota membrilor internaţionali în componenţa comisiei de evaluare elimină suspiciunile de control politic al procesului de evaluare.
57. Referitor la pretinsul caracter disproporţionat al sancţiunilor, CRJM afirmă, prin trimitere la opiniile relevante ale Comisiei de la Veneţia, că nerespectarea criteriilor de integritate conduce la aplicarea unei sancţiuni disciplinare. Totuşi, având în vedere corupţia existentă în sistemul judiciar, transferul judecătorilor şi al procurorilor care nu au trecut evaluarea poate transmite un mesaj greşit societăţii cu privire la scopul evaluării. În opinia Centrului, transferul nu reprezintă o măsură corespunzătoare în contextul evaluării extraordinare. Pe de altă parte, stabilirea unor sancţiuni severe pe baza hotărârii motivate a organelor de autoadministrare a judecătorilor şi a procurorilor corespunde rigorilor constituţionale şi se aliniază opiniei Comisiei de la Veneţia. Mai mult, aplicarea interdicţiei de a ocupa funcţii publice pe o perioadă de la 5 la 7 ani permite un grad de diferenţiere a consecinţelor nepromovării, astfel fiind posibilă aplicarea unei sancţiuni individualizate.
58. Referitor la standardul de probă al "dubiilor serioase", CRJM menţionează că acesta a fost criticat de către Comisia de la Veneţia în contextul aplicării unor sancţiuni severe în cazul nepromovării evaluării. Totuşi, acest standard de probă ar putea reduce eventualele conflicte dintre constatările comisiilor de evaluare şi ale altor organe administrative sau judiciare. CRJM susţine că problema principală pe care a identificat-o Comisia de la Veneţia vizează aplicarea standardului "dubii serioase" de către CSM şi CSP. Pentru că aceste autorităţi decid în privinţa evaluării şi pot stabili sancţiuni, Comisia de la Veneţia a recomandat utilizarea unui standard de probă mai riguros, cum ar fi balanţa probabilităţilor sau standardul probei dincolo de orice dubiu rezonabil. Astfel, legislatorul naţional a prevăzut în textele de lege că comisia de evaluare "trebuie să stabilească", precum şi să "determine faptele" cu privire la existenţa dubiilor rezonabile că subiectul nu corespunde cerinţelor de integritate etică şi financiară. Mai mult, CSM şi CSP trebuie să ţină cont de dovezile care confirmă săvârşirea faptelor imputate de către subiectul evaluării. Prin urmare, standardul de probă actual este mai riguros decât cel al dubiilor serioase şi a fost considerat adecvat de către Comisia de la Veneţia.
59. Expunându-şi opinia referitor la perioadele de evaluare, CRJM susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, bunurile personale şi familiale se acumulează în mod normal pe parcursul vieţii profesionale, iar stabilirea unor limite temporare stricte pentru evaluarea bunurilor ar restrânge capacitatea autorităţilor de a evalua legalitatea tuturor activelor dobândite de persoana evaluată pe parcursul vieţii profesionale. Astfel, evaluarea bunurilor are particularităţi diferite de procedurile disciplinare şi impune o flexibilitate mai mare la aplicarea prescripţiilor legale, astfel încât să asigure realizarea scopului procesului de evaluare extraordinară.
60. Referitor la evaluarea persoanelor apropiate subiecţilor evaluării, CRJM notează că jurisprudenţa Curţii Constituţionale a considerat asemenea critici ca reprezentând o actio popularis, pentru că aceste persoane au dreptul de a se apăra singure de eventualele acţiuni care le afectează viaţa privată.
61. În opinia sa, cu referire la lipsa statutului de autoritate publică a comisiilor de evaluate, stabilită de articolul 4 alin.(3) din Legea nr.252 din 17 august 2023, Institutul pentru Politici şi Reforme Europene a notat că raportul comisiilor de evaluare are un caracter consultativ pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi pentru Consiliul Superior al Procurorilor. Principala garanţie împotriva utilizării abuzive a mecanismului de verificare este faptul că decizia de revocare a judecătorilor şi a procurorilor este adoptată de Consilii. Comisiile de evaluare acţionează în calitate de organe care constată faptele şi deţin competenţe extinse de investigare a corespunderii subiecţilor evaluaţi cu criteriile de evaluare. Rapoartele Comisiilor, însoţite de dosarele subiectului evaluat, se comunică Consiliilor. Pe baza actelor prezentate, Consiliile decid asupra promovării sau nepromovării evaluării. Deciziile Consiliilor sunt acte administrative care pot fi contestate în faţa Curţii Supreme de Justiţie.
62. Referitor la competenţa comisiilor de evaluare de a examina averea, cheltuielile şi veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluat, stabilită de articolul 11 alin.(5) din Legea nr.252 din 17 august 2023, Institutul menţionează că informaţiile solicitate trebuie să fie rezonabile şi nu trebuie să expună viaţa privată a persoanelor apropiate mai mult decât este necesar pentru prevenirea corupţiei. Dacă aceste condiţii vor fi respectate, norma contestată va corespunde exigenţelor proporţionalităţii.
63. Cu privire la finanţarea comisiilor de evaluare şi obligaţia comisiilor de a prezenta Parlamentului raportul anual, stabilite de articolele 4 alin.(7) şi 5 alin.(3) din Legea nr.252 din 17 august 2023, Institutul menţionează că aceste prevederi nu au fost considerate discutabile de către Comisia de la Veneţia în opiniile sale. De asemenea, Institutul notează că autorul nu a argumentat în mod corespunzător acest capăt al sesizării.
64. Referitor la faptul că trei membri ai comisiei sunt numiţi în funcţie la propunerea partenerilor de dezvoltare, Institutul face trimitere la opiniile Comisiei de la Veneţia, care a menţionat că participarea componentei internaţionale într-o procedură de evaluare excepţională a integrităţii judecătorilor stabileşte un echilibru între independenţa judecătorilor şi necesitatea asigurării integrităţii acestora. Institutul subliniază că principala garanţie împotriva utilizării abuzive a mecanismului de evaluare este faptul că decizia de nepromovare este adoptată de către Consilii. Referitor la perioadele de evaluare, Institutul face trimitere la cauza Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 349, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că bunurile personale sau familiale se acumulează în mod normal pe parcursul vieţii profesionale şi că stabilirea unor limite temporale stricte pentru evaluarea bunurilor ar restrânge şi ar afecta în mare măsură capacitatea autorităţilor de a evalua legalitatea totalului activelor dobândite de către persoana care este verificată pe parcursul carierei sale profesionale. În acest sens, o evaluare a bunurilor manifestă particularităţi, spre deosebire de anchetele disciplinare obişnuite, care ar necesita acordarea unui grad mai mare de flexibilitate statului pentru aplicarea prescripţiilor legale, în concordanţă cu obiectivul de restabilire şi de consolidare a încrederii publicului în sistemul de justiţie şi asigurarea unui nivel ridicat de integritate aşteptat de la membrii sistemului judiciar.
65. Referitor la claritatea textului "dubii serioase", Institutul menţionează că în DCC nr.92 din 25 iulie 2023 Curtea Constituţională a notat că acesta nu prezintă vreo problemă de constituţionalitate. Cu privire la competenţa Curţii Supreme de Justiţie, Institutul notează că în cazul anulării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea procedurii de evaluare, instanţa supremă are competenţa să constate promovarea sau nepromovarea evaluării.
66. Comentând proporţionalitatea măsurilor aplicate subiecţilor care nu trec evaluarea, Institutul afirmă că interdicţia de a exercita funcţia de judecător, de procuror, precum şi alte funcţii de demnitate publică nu se aplică automat, ci pentru o perioadă de la cinci la şapte ani. De asemenea, lipsirea de dreptul la indemnizaţia unică de concediere reprezintă o consecinţă a neîndeplinirii de către subiect a condiţiei plecării onorabile din funcţie, stabilită de lege pentru primirea indemnizaţiei. De asemenea, autorii nu pot pretinde încălcarea dreptului de proprietate în cazul lipsirii de dreptul la pensie specială, de vreme ce acordarea prestaţiilor sociale sunt condiţionate de un anumit comportament.
67. Referindu-se la audierea subiecţilor evaluaţi în şedinţă publică şi la publicarea hotărârilor Consiliilor, Institutul menţionează că prevederile contestate conţin suficiente garanţii pentru protejarea reputaţiei profesionale a subiecţilor evaluaţi. Referitor la competenţa Consiliilor de a respinge o singură dată raportul de evaluare şi de a dispune reluarea evaluării, Institutul notează că hotărârea Consiliilor poate fi contestată în faţa Curţii Supreme de Justiţie, care deţine competenţă deplină asupra cazului. Referitor la competenţa Comisiei de evaluare de a constata că subiectul evaluat a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, Institutul a notat că, potrivit opiniei Comisiei de la Veneţia din octombrie 2023, această prevedere este "acceptabilă, deoarece rămâne în limitele unor situaţii definite în mod restrâns". În partea privind competenţa Consiliilor de a examina rezultatele evaluării pe baza dosarului de evaluare primit de la Comisia de evaluare, Institutul menţionează că această prevedere nu trebuie interpretată ca o obligaţie a Consiliilor de a examina integritatea subiectului evaluat doar din perspectiva dosarului de evaluare. Mai mult, Curtea Supremă de Justiţie este competentă să examineze materialele cauzei atât în fapt, cât şi în drept.
III. Aprecierea Curţii
A. Admisibilitatea
68. Prin Decizia sa din 19 septembrie 2024, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.
69. Curtea a reţinut că, în conformitate cu articolele 25 literele d) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) literele d) şi g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, părţile în procesele judiciare şi deputaţii sunt abilitaţi cu prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.
70. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi din Legea nr.252 din 17 august 2023, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
71. Prevederile contestate anterior nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.
72. Autorii sesizărilor au notat că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 2 (suveranitatea şi puterea de stat), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 5 (democraţia şi pluralismul politic), 6 (separaţia şi colaborarea puterilor), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 28 (viaţa intimă, familială şi privată), 39 (dreptul la administrare), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 48 (familia), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 114 (înfăptuirea justiţiei), 115 (instanţele judecătoreşti), 116 (statutul judecătorilor), 120 (caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive) 124 (Procuratura), 1251 (Consiliul Superior al Procurorilor) din Constituţie.
73. Referitor la incidenţa articolelor 2, 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea a reţinut că aceste norme comportă un caracter general şi nu pot reprezenta repere individuale şi separate. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.16 din 3 octombrie 2023, § 28; DCC nr.156 din 14 noiembrie 2023, § 22; DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 19).
74. Referitor la incidenţa articolului 21 din Constituţie, care garantează principiul prezumţiei nevinovăţiei, Curtea a reţinut că aplicabilitatea acestui principiu este condiţionată de existenţa unei acuzaţii în materie penală (DCC nr.81 din 18 iulie 2023, §§ 22-25). Potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Europeană a stabilit că existenţa unei "acuzaţii în materie penală" trebuie evaluată pe baza a trei criterii, denumite "criteriile Engel" (Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, § 82). Primul constă în caracterizarea juridică a încălcării în dreptul intern, al doilea în natura încălcării şi al treilea în gradul de severitate al sancţiunii care îi poate fi aplicată persoanei. Al doilea şi al treilea criteriu sunt alternative şi nu neapărat cumulative. Acest fapt nu exclude cumularea lor, dacă analiza separată a fiecărui criteriu nu conduce la o concluzie clară privind existenţa unei acuzaţii în materie penală (a se vedea Jussila v. Finlanda [MC], 23 noiembrie 2006, § 30-31; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 32).
75. În cauza Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, §§ 240-246, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procedurile de verificare extraordinară a integrităţii judecătorilor şi a procurorilor nu au putut fi asimilate unei acuzaţii în materie penală din perspectiva articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană.
76. În această cauză, pentru a constata incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea a examinat normele contestate din perspectiva celor trei criterii Engel.
77. Referitor la caracterizarea juridică a procedurii, Curtea a observat că procedura în discuţie este reglementată de legi non-penale, i.e. de Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi de Legea nr.252 din 17 august 2023. Având în vedere că în cazul nepromovării evaluării subiectul evaluat este eliberat din funcţie, Curtea a considerat că această procedură are un caracter non-penal. Procedura de verificare este iniţiată de către un organ specializat – Comisia de evaluare –, care întocmeşte un raport consultativ pentru Consiliul Superior al Magistraturii sau pentru Consiliul Superior al Procurorilor. Promovarea sau nepromovarea evaluării se decide de către Consiliile respective care sunt autorităţi de rang constituţional şi dispun de competenţe de aplicare a diferitelor măsuri, inclusiv a celor de natură disciplinară. Deciziile acestor Consilii pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie. Curtea a constatat că autorităţile de urmărire penală şi instanţele de drept comun specializate în judecarea cauzelor penale nu sunt implicate în evaluare (a se vedea, mutatis mutandis, Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 243).
78. Analizând natura aspectelor de integritate supuse evaluării, Curtea a observat că subiecţii care cad sub incidenţa legilor contestate vizează o categorie îngustă de demnitari, i.e. judecătorii şi procurorii, nu publicul larg. Prevederile contestate au fost concepute pentru a proteja conduita, onoarea şi reputaţia judecătorilor şi a procurorilor şi pentru a menţine încrederea publicului în sistemul judiciar. Acestea au un caracter disciplinar şi nu au fost învestite cu elemente de natură penală (a se vedea, mutatis mutandis, Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 244).
79. Referitor la gradul de severitate al măsurilor prevăzute în cazul nepromovării evaluării, Curtea a reţinut că eliberarea din funcţie reprezintă o sancţiune caracteristică unei abateri disciplinare şi, în acest caz, nu poate fi calificată ca o pedeapsă. Această măsură nu este însoţită de aplicarea unei amenzi. De asemenea, prevederile contestate nu impun o interdicţie permanentă de a ocupa funcţii în sistemul de justiţie. Scopul interdicţiei de reintegrare în funcţiile de judecător sau de procuror nu pare a fi cel de impunere a unei pedepse în legătură cu demiterea din funcţie, ci mai curând cel de a asigura şi de a menţine încrederea publicului în sistemul de justiţie. Chiar dacă interdicţia pare a fi, în sine, o consecinţă destul de gravă, multe măsuri non-penale cu caracter preventiv pot avea un impact substanţial asemănător (a se vedea, mutatis mutandis, Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 245).
80. În aceste împrejurări, Curtea a considerat că, privite în mod alternativ sau cumulativ, circumstanţele menţionate mai sus sunt insuficiente pentru a face aplicabil articolul 21 din Constituţie în această cauză.
81. Referitor la incidenţa articolului 22 din Constituţie, care garantează caracterul non-retroactiv al legii, Curtea a reţinut că teza I din articolul 11 alin.(6) din Legile nr.65/2023 şi nr.252/2023 prevede că la aprecierea corespunderii cu criteriile prevăzute la alin.(2) şi (3) se ţine cont de prevederile legale existente la momentul săvârşirii faptelor respective. Prin urmare, nu se poate pune problema retroactivităţii legii, a fortiori problema retroactivităţii legii penale. Totodată, Curtea a reiterat că articolul 22 din Constituţie garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii de "penal", adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 42; DCC nr.73 din 27 mai 2021, § 18; DCC nr.10 din 31 ianuarie 2023, § 16). Nimic din textul articolului 22 din Constituţie nu sugerează aplicabilitatea sa în privinţa legilor cu caracter civil (a se vedea DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 26). În prezenta cauză, Curtea a reţinut că prevederile contestate nu au un caracter penal şi, prin urmare, articolul 22 din Constituţie nu este incident.
1) Nepromovarea evaluării de către subiecţii care şi-au dat demisia după expirarea termenului de 20 de zile de la notificarea privind iniţierea evaluării (articolele 3 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Legea nr.65 din 30 martie 2023 şi 3 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.252 din 17 august 2023)
82. Curtea a observat că normele contestate prevăd posibilitatea subiecţilor care cad sub incidenţa legilor menţionate să-şi dea demisia din funcţia deţinută [judecător, procuror] în termen de 20 de zile de la notificarea lor despre iniţierea evaluării. Legea mai prevede şi condiţiile de retragere a cererii de demisie, precum şi consecinţele demisiei după expirarea termenului oferit. În sesizare, autorul nu contestă condiţiile depunerii sau retragerii cererii de demisie, ci pretinde că această alternativă stabilită de legislator pentru subiecţii care nu acceptă să fie evaluaţi urmăreşte, de fapt, să elimine din sistem judecătorii incomozi puterii politice. Având în vedere că nepromovarea evaluării are repercusiuni serioase asupra carierei subiecţilor evaluaţi, Curtea consideră necesar să examineze acest capăt al sesizării la etapa fondului.
2) Regimul juridic special al Comisiilor de evaluare (articolul 4 alin.(4) teza I din Legea nr.252 din 17 august 2023)
83. Norma contestată prevede că comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Potrivit autorului, norma contestată împiedică subiecţii evaluaţi să beneficieze de garanţiile aplicabile procedurii administrative în faţa comisiilor de evaluare, precum cele referitoare la obţinerea probelor, la notificarea părţii şi la obligaţia de imparţialitate a membrilor comisiilor. Autorul a invocat articolele 20, 53 alin.(1), 54, 124 alin.(1) şi 1251 (1) din Constituţie, însă prezintă argumente doar din perspectiva articolului 20 din Constituţie. Curtea a considerat necesar să examineze acest capăt al sesizării la etapa fondului, pentru a vedea dacă Legea nr.252 din 17 august 2023 conţine suficiente garanţii procedurale, apte să asigure caracterul echitabil al procedurii din faţa comisiilor de evaluare.
3) Posibilitatea finanţării comisiilor de evaluare din alte surse neinterzise de lege (articolul 4 alin.(7) din Legea nr.252 din 17 august 2023)
84. Norma contestată prevede că finanţarea activităţii comisiilor de evaluare şi a secretariatelor acestora se efectuează din contul şi în limitele mijloacelor financiare aprobate în legea bugetară anuală şi din alte surse neinterzise de lege. Autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că această prevedere reprezintă o imixtiune în activitatea Procuraturii şi încalcă articolele 6, 124 şi 1251 din Constituţie.
85. Curtea a reţinut că deşi norma contestată permite finanţarea comisiilor de evaluare şi a secretariatelor din alte surse neinterzise de lege, această prevedere nu impune comisiilor de evaluare vreo obligaţie corelativă. Dimpotrivă, articolul 5 din Legea nr.252 din 17 august 2023 instituie garanţii de independenţă pentru comisiile de evaluare. Alineatul (1) din acest articol garantează independenţa funcţională şi decizională a comisiilor de evaluare, inclusiv faţă de fracţiunile parlamentare şi faţă de partenerii de dezvoltare, care au participat la desemnarea membrilor acestora. De asemenea, alineatul (5) din acest articol menţionează expres că partenerii de dezvoltare nu pot da indicaţii comisiilor de evaluare sau secretariatelor acestora cu privire la aspectele care ţin de realizarea mandatelor comisiilor de evaluare. Totodată, articolul 7 din Legea contestată stabileşte de o manieră precisă cazurile şi procedura privind încetarea calităţii de membru al comisiei. Raportul Comisiei are un caracter consultativ pentru Consiliul Superior al Magistraturii sau pentru Consiliul Superior al Procurorilor, care, în cele din urmă, decid în privinţa promovării sau a nepromovării evaluării de către subiecţii vizaţi. În opinia Comisiei de la Veneţia, acest rol al comisiilor de evaluare reprezintă principala garanţie împotriva utilizării abuzive a mecanismului de verificare (CDL-AD(2023)005, § 26).
86. Curtea a constatat că există suficiente garanţii pentru a asigura independenţa comisiilor de evaluare şi a secretarialelor acestora. Prin urmare, activitatea comisiilor de evaluare nu afectează principiul separaţiei puterilor în stat, independenţa Procuraturii şi a Consiliul Superior al Procurorilor. Aşadar, Curtea nu a constatat incidenţa articolelor 6, 124 şi 1251 din Constituţie.
4) Obligaţia comisiilor de evaluare de a prezenta Parlamentului anual raportul de activitate (articolul 5 alin.(3) din Legea nr.252 din 17 august 2023)
87. Norma contestată prevede că comisiile de evaluare îi prezintă Parlamentului anual, până la data de 31 martie, un raport despre activitatea lor în anul precedent, care se publică pe pagina web oficială a comisiilor de evaluare. Autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că această prevedere reprezintă o imixtiune în activitatea Procuraturii şi încalcă articolele 6, 124 şi 1251 din Constituţie.
88. În Decizia nr.71 din 27 iulie 2017, Curtea Constituţională a analizat o prevedere similară care obliga Procurorul General să-i prezinte anual Parlamentului un raport despre activitatea Procuraturii în anul precedent. Legea prevedea că raportul poate fi audiat în plenul Parlamentului şi că acesta trebuie publicat pe pagina oficială a Procuraturii Generale. Analizând această prevedere, Curtea a constatat că legea împiedica deputaţii să formuleze întrebări care conduc la amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală, fiind exclusă responsabilitatea Procuraturii în faţa Parlamentului în cauze individuale. Din aceste motive, Curtea a notat că prevederea analizată nu afectează independenţa Procuraturii (a se vedea §§ 29 şi 31).
89. În această cauză, Curtea a reţinut că această măsură urmăreşte să asigure transparenţa procedurii de evaluare a judecătorilor şi procurorilor. Acest obiectiv este justificat de caracterul excepţional al procedurii şi corespunde interesului public de a cunoaşte informaţii despre rezultatele evaluării judecătorilor şi procurorilor. Curtea a constatat că prin textul "raport despre activitate" legislatorul a avut în vedere informaţii despre procesul evaluării. De altfel, nicio prevedere din lege nu obligă Comisia să-i prezente Parlamentului informaţii despre cazuri individuale din activitatea Procuraturii. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile contestate nu fac incidente articolele 6, 124 şi 1251 din Constituţie.
5) Posibilitatea cetăţenilor străini de a fi membri ai comisiilor de evaluare (articolul 6 alin.(1) lit.b) şi alineatul (6) din Legea nr.252 din 17 august 2023 şi din Legea nr.65 din 30 martie 2023)
90. Normele contestate prevăd că fiecare comisie de evaluare este formată din şase membri, numiţi cu votul a 3/5 din deputaţii aleşi, după cum urmează: a) trei membri, cetăţeni ai Republicii Moldova la propunerea fracţiunilor parlamentare, cu respectarea reprezentării proporţionale a majorităţii şi a opoziţiei; b) trei membri la propunerea partenerilor de dezvoltare. De asemenea, aceleaşi prevederi stabilesc că prin parteneri de dezvoltare se înţeleg donatorii internaţionali (organizaţiile internaţionale, misiunile diplomatice şi reprezentanţele acestora din Republica Moldova) activi în domeniul reformei justiţiei şi combaterii corupţiei în ultimii 2 ani. Lista partenerilor de dezvoltare se aprobă prin dispoziţia Guvernului. Autorii consideră că aceste prevederi contravin articolelor 1 alin.(1), 2 alin.(1) şi 39 din Constituţie.
91. Curtea a reţinut că articolul 39 alin.(2) din Constituţie garantează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova de a accede într-o funcţie publică, în condiţiile legii. Autorii consideră că legislatorul a omis să respecte cerinţa deţinerii cetăţeniei Republicii Moldova atunci când a stabilit că trei din şase funcţii de membru al comisiei de evaluare pot fi ocupate de cetăţeni străini.
92. Pentru a stabili incidenţa articolului 39 alin.(2) din Constituţie, Curtea a examinat dacă funcţia de membru al comisiei de evaluare poate fi asimilată unei funcţii publice, în sensul acestei norme constituţionale. Curtea a admis că pentru unele funcţii publice condiţia deţinerii cetăţeniei are o legătură fundamentală cu îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor aferente acestor funcţii.
93. În această cauză, Curtea a observat că comisiile au fost instituite de Parlament, ca măsură excepţională, pentru a verifica integritatea judecătorilor şi procurorilor. Comisiile nu au un statut permanent. Concluziile comisiilor cu privire la integritatea subiecţilor nu au caracter obligatoriu pentru Consiliul Superior al Magistraturii sau pentru Consiliul Superior al Procurorilor. Din perspectiva competenţelor şi a statutului funcţiei de membru al comisiei acesta nu poate fi asimilat funcţiilor publice aparţinând celor trei puteri ale statului: legislativă, executivă sau judecătorească. În fine, având în vedere că Consiliile au fost abilitate să decidă asupra promovării sau nepromovării evaluării, Curtea nu a considerat că deţinerea cetăţeniei are o legătură fundamentală cu îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor funcţiei de membru al comisiei de evaluare. Prin urmare, Curtea a reţinut că articolul 39 alin.(2) din Constituţie nu este incident.
94. Totodată, Comisia de la Veneţia a menţionat în opinia sa că cota membrilor internaţionali asigură atât reprezentarea intereselor politice, cât şi a celor non-politice în cadrul comisiilor de evaluare (a se vedea CDL-AD(2023)005, § 34). În acest sens, Comisia le-a recomandat autorităţilor din Republica Moldova să asigure de o manieră suficientă rolul componentei internaţionale în cadrul comisiilor de evaluare. La modul concret, recomandarea viza includerea a cel puţin doi membri din cota internaţională în majoritatea necesară pentru a adopta raportul de evaluare (a se vedea CDL-AD(2023)023, § 15).
95. Pentru că nu a constatat vreo ingerinţă în articolul 39 din Constituţie, Curtea a reţinut că nici articolele 1 alin.(1), 2 alin.(1) din Constituţie nu sunt incidente.
6) Competenţa comisiilor de evaluare de a aprecia caracterul arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat (textele "dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare" şi "o decizie similară a fost contrară" din alineatul (2) lit.a) şi alineatul (6) din articolul 11 al Legii nr.252/2023)
96. Articolul 11 alin.(2) lit.a) din Legea nr.252/2023 prevede că se consideră că subiectul evaluării nu corespunde cerinţelor de integritate etică dacă comisia de evaluare a stabilit, inter alia, că în ultimii cinci ani, a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor, precum şi dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Alineatul (6) din acelaşi articol prevede că actele sau constatările altor entităţi cu competenţe în domeniile respective nu au o valoare prestabilită pentru comisia de evaluare. Constatările din hotărârile judecătoreşti irevocabile se iau în considerare în mod obligatoriu de către comisia de evaluare, cu excepţia hotărârilor pe care comisia de evaluare le consideră arbitrare sau vădit nerezonabile. Comisia de evaluare se poate pronunţa doar asupra încălcărilor regulilor de etică şi conduită profesională, fără a se pronunţa asupra legalităţii hotărârilor respective. Autorul invocă articolele 20, 23, 54 şi 120 din Constituţie, însă prezintă argumente doar din perspectiva neclarităţii textului de lege şi a principiului res judicata. Având în vedere că dispoziţiile contestate interferează cu principiul certitudinii juridice, Curtea a considerat necesar să le examineze în fond din perspectiva articolelor 20, 23 şi 120 din Constituţie.
7) Standardul de probă al "dubiilor serioase" aplicat de comisiile de evaluare (sintagma "dubii serioase" din articolul 11 alin.(3) din Legea nr.252/2023 şi din Legea nr.65/2023)
97. Potrivit normei contestate, subiectul evaluării nu va corespunde criteriului de integritate financiară dacă comisia de evaluare are dubii serioase determinate de faptul că a) diferenţa dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023 sau, după caz, pentru anul în care a început evaluarea şi b) în ultimii 10 ani, a admis iregularităţi fiscale în urma cărora suma impozitului neplătit a depăşit, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023 sau, după caz, pentru anul în care a început evaluarea. Autorii sesizării notează că legislatorul nu a stabilit niciun criteriu care ar defini standardul "dubii serioase". Autorii invocă articolele 1 alin.(3), 8, 20, 21, 22, 23, 28, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie, însă prezintă argumente doar din perspectiva articolului 20 din Constituţie.
98. Curtea a reţinut că, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul "dubiu" presupune o lipsă de încredere, iar sinonimele cuvântului "serios" sunt "grav", "convingător" sau "lipsit de superficialitate". Curtea a considerat că aceşti termeni ar putea ghida comisiile de evaluare să-şi formeze o opinie cu privire la probele necesare descalificării unui subiect.
99. Totuşi, pentru o înţelegere mai precisă a standardului de probă stabilit pentru comisiile de evaluare, Curtea l-a comparat cu standardul de probă stabilit pentru Consiliul Superior al Magistraturii şi pentru Consiliul Superior al Procurorilor. Legea prevede că Consiliile pot decide nepromovarea evaluării doar dacă raportul examinat conţine "dovezile care confirmă" că subiectul evaluat nu corespunde unuia sau mai multor criterii de integritate. Textul "confirmă" sugerează o certitudine cu privire la neîntrunirea de către subiect a criteriilor legale. Astfel, comparând expresia "dubii serioase" cu textul "dovezile care confirmă", Curtea a considerat că primul implică mai curând o probabilitate ridicată, fără a se ridica la nivelul certitudinii.
100. Competenţa comisiilor de evaluare de a se pronunţa doar asupra unei probabilităţi ridicate cu privire la necorespunderea subiectului cu criteriile de integritate corespunde rolului acestei instituţii în structura procedurii de evaluare. Comisiile investighează faptele din trecut ale judecătorilor şi ale procurorilor evaluaţi şi întocmesc un raport prin care propun Consiliilor să confirme sau să nu confirme promovarea subiectului, fără a le impune vreo soluţie. Pe de altă parte, Consiliilor le-a fost rezervată competenţa să stabilească cu certitudine că subiectul nu îndeplineşte criteriile de integritate, de vreme ce acestor autorităţi le-a fost atribuită prerogativa constituţională de a garanta independenţa autorităţii judecătoreşti şi, după caz, de a garanta independenţa şi imparţialitatea procurorilor, precum şi competenţa de a constata comiterea faptelor sancţionate disciplinar de către judecători şi procurori. Această delimitare de roluri, stabilită inclusiv la nivelul standardului de probă aplicabil, urmăreşte să asigure independenţa judecătorilor şi a procurorilor.
101. Curtea a constatat că s-a pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire standardul "dubiilor serioase" în contextul evaluării candidaţilor la funcţia de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi procurorilor. Astfel, în Decizia nr.42 din 6 aprilie 2023, §§ 133-135, Curtea a reţinut că definirea standardelor de probă implică, în mod inevitabil, utilizarea unor texte flexibile. Acest standard îi impune Comisiei de evaluare, atunci când trebuie să decidă cu privire la integritatea unui candidat, să constate dacă există sau nu dubii serioase cu privire la respectarea criteriilor de integritate etică şi financiară de către candidat, stabilite de lege. Standardul în discuţie urmăreşte să ghideze Comisia de evaluare la aprecierea rezultatelor evaluării. De asemenea, Curtea a avut în vedere că legea obligă Comisia de evaluare să emită o decizie motivată, care trebuie să cuprindă faptele relevante, motivele şi concluzia comisiei cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării. Mai mult, legea îi permitea candidatului să pună în discuţie existenţa unor dubii serioase cu privire la respectarea de către acesta a criteriilor de integritate etică şi financiară în faţa completului special al Curţii Supreme de Justiţie. Curtea a reţinut că, în prezenta cauză, prevederile legilor în discuţie îi permit subiectului evaluat să-şi prezinte punctul de vedere în faţa Consiliului. Astfel, potrivit acestora, subiectul evaluat poate prezenta informaţii suplimentare pe care le consideră relevante dacă probează că a fost în imposibilitatea de a le prezenta anterior. Totodată, subiectul evaluării, în persoană, este în drept să îşi prezinte poziţia (articolele 17 alin.(1) din Legea nr.65/2023 şi 18 alin.(1) din Legea nr.252/2023).
102. Totodată, Curtea a constatat că într-o opinie amicus curiae referitoare la proiectul de lege privind verificarea extraordinară a judecătorilor şi procurorilor Comisia de la Veneţia şi Directoratul General pentru Drepturile Omului şi Preeminenţa Dreptului au afirmat că, având în vedere rolul decizional pe care îl au CSM şi CSP în procedura de evaluare, criteriul "dubiilor serioase" reprezintă un standard de probă potrivit pentru Comisiile de evaluare (CDL-AD(2023)005, 14 martie 2023, § 66).
103. Prin urmare, Curtea nu a constatat incidenţa articolului 20 din Constituţie.
8) Standardul de probă aplicat de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor (articolele 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 şi 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023)
104. Articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 prevede că printr-o hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepţionarea documentelor menţionate la articolul 16 alin.(6), Consiliul Superior al Magistraturii: a) acceptă raportul cu privire la evaluare şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării; b) respinge raportul cu privire la evaluare şi dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare a judecătorului, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării; c) după recepţionarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a reluării procedurii de evaluare, prevăzută la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl respinge şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării.
105. De asemenea, articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023 prevede că în procesul examinării rezultatelor evaluării, Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor ţine cont de dovezile care confirmă săvârşirea de către subiectul evaluării a faptelor prevăzute la articolul 11 alineatele (2) şi (3).
106. Autorul menţionează că articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 nu stabileşte niciun standard de probă aplicabil de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023 este neclar în privinţa standardului de probă utilizat de Consilii la examinarea rezultatelor evaluării.
107. Autorii invocă articolele 1 alin.(3), 8, 20, 23, 28, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie, însă prezintă argumente doar din perspectiva articolului 20 din Constituţie.
108. Curtea a observat că articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 nu stabileşte niciun standard de probă aplicabil de Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea rezultatelor evaluării subiecţilor. Având în vedere că nepromovarea evaluării conduce la eliberarea din funcţie a judecătorilor şi că standardul de probă pentru aplicarea acestei măsuri joacă un rol la examinarea proporţionalităţii, Curtea a constatat incidenţa articolelor 20, 23, 28, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie.
109. Cu privire la articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023, Curtea reţine că prin utilizarea textului "dovezi care confirmă" din norma contestată legislatorul a stabilit un standard de probă mai ridicat aplicabil de Consiliul Superior al Magistraturii şi de Consiliul Superior al Procurorilor, comparativ cu standardul "dubiilor serioase" aplicabil de Comisiile de evaluare. Cuvântul "confirmă" denotă o certitudine cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de integritate etică şi financiară de către subiectul evaluat.
110. Totodată, în prima lor opinie amicus curiae referitoare la proiectul de lege privind verificarea extraordinară a judecătorilor şi a procurorilor, Comisia de la Veneţia şi Directoratul General pentru Drepturile Omului şi Preeminenţa Dreptului au menţionat că CSM şi CSP nu reprezintă tribunale penale şi, astfel, nu este necesar ca acestea să aplice cel mai înalt standard de probă, i.e. standardul "dincolo de orice îndoială rezonabilă". Având în vedere caracterul mai curând disciplinar al procedurilor în discuţie, Comisia şi Directoratul au considerat potrivit ca cele două Consilii să utilizeze un standard care le-ar permite să-şi bazeze concluzia pe o certitudine coerentă, i.e. "probă suficientă", "probă care nu poate fi infirmată", "balanţa probabilităţilor" (CDL-AD(2023)005, 14 martie 2023, § 67).
111. Aşadar, Curtea nu a constatat incidenţa articolului 20 din Constituţie în cazul articolului 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023.
9) Perioadele de evaluare a subiecţilor (textele "5 ani" şi "10 ani" din articolul 11 alin.(2) şi textele "12 ani" şi "10 ani" din articolul 11 alin.(3) din Legea nr.65/2023 şi din Legea nr.252/2023)
112. Potrivit normelor contestate, subiectul nu va corespunde cerinţelor de integritate etică dacă comisia de evaluare a stabilit că: a) în ultimii 5 ani, a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor, precum şi dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului; b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilităţi şi conflicte de interese care afectează funcţia deţinută. Autorii sesizării nr.60a/2024 menţionează că perioadele stabilite sunt contrare articolelor 16, 22, 23 şi 54 din Constituţie, deoarece pot depăşi perioada în care subiectul evaluat a exercitat funcţia de judecător sau de procuror.
113. Curtea a observat că legislatorul a operat cu trei perioade diferite la care trebuie raportată situaţia subiecţilor supuşi evaluării. Perioada de cinci ani şi perioada de 10 ani se referă la criteriul de integritate etică şi profesională (a se vedea literele a) şi b) din alin.2) al articolului 11), iar perioada de 12 ani şi perioada de 10 ani la cel de integritate financiară (a se vedea literele a) şi b) din alin.3) al articolului 11 în cele două legi).
114. Totuşi, articolul 11 alin.(6) din Legile nr.65/2023 şi nr.252/2023 prevăd că la aprecierea întrunirii criteriilor prevăzute la alin.(2) şi (3) se ţine cont de prevederile legale existente la momentul săvârşirii faptelor respective. De asemenea, articolul 14 alin.(6) din Legea nr.252/2023 îi permite subiectului evaluat să invoce imposibilitatea prezentării informaţiei din cauza inaccesibilităţii acesteia. Prin urmare, nu se poate pune problema retroactivităţii legii din perspectiva articolului 22 din Constituţie. Pentru că acest capăt de sesizare nu face incident articolul 22 din Constituţie, Curtea nu a reţinut nici incidenţa articolelor 16, 23 şi 54, care reclamă existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie.
115. În cauza Thanza v. Albania, 4 iulie 2023, Curtea Europeană a notat că legislaţia naţională nu reglementa niciun termen limită la care autorităţile se puteau raporta pentru a examina integritatea etică şi financiară a subiecţilor evaluării. Deşi a reiterat că termenele limită asigură certitudinea juridică, Curtea Europeană nu a considerat că reclamantul, judecător al Curţii Supreme supus procesului de vetting în anul 2017, a fost plasat într-o situaţie dificilă atunci când i s-a cerut să-şi justifice caracterul legal al resurselor financiare din perioada anilor 1990 şi 2000. Dimpotrivă, Curtea Europeană a făcut trimitere la jurisprudenţa sa anterioară din cauza Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, potrivit căreia trebuie luate în considerare şi particularităţile proceselor de verificare a activelor utilizate la scară largă (a se vedea Thanza v. Albania, §§ 103, 104 şi 107).
116. Având în vedere că bunurile personale sau familiale se acumulează în mod normal pe parcursul vieţii profesionale, Curtea Europeană a notat că stabilirea unor limite temporale stricte pentru evaluarea bunurilor ar restrânge şi ar afecta în mare măsură capacitatea autorităţilor de a evalua legalitatea tuturor activelor dobândite de către persoana care este verificată pe parcursul carierei sale profesionale. O evaluare a bunurilor manifestă particularităţi, spre deosebire de procedurile disciplinare obişnuite, care impun acordarea unui grad mai mare de flexibilitate autorităţilor statului pentru aplicarea prescripţiilor legale, în conformitate cu obiectivul de restabilire şi de consolidare a încrederii publicului în sistemul de justiţie şi asigurarea unui nivel ridicat de integritate aşteptat de la membrii sistemului judiciar (a se vedea Thanza v. Albania, § 104; Xhoxhaj v. Albania, § 349).
117. De asemenea, Curtea a observat că, în opinia Comisiei de la Veneţia, perioada de 12 ani nu pare să impună o sarcină excesivă, având în vedere că judecătorii şi procurorii aveau obligaţia să-şi declare veniturile încă din anul 2002 (CDL-AD(2023)023, 13 iunie 2023, § 20). Prin urmare, acest capăt al sesizărilor este inadmisibil.
10) Competenţa comisiilor de evaluare de a lua în considerare averea, cheltuielile, veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluării (articolul 11 alin.(5) din Legea nr.252/2023)
118. Norma contestată prevede că la aprecierea corespunderii cu criteriile prevăzute la alin.(3) din articolul 11 comisia de evaluare ia în considerare inclusiv averea, cheltuielile, veniturile persoanelor apropiate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, precum şi ale persoanelor indicate la articolul 33 alineatele (4) şi (5) din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. Autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că această normă nu are în vedere prezumţia de nevinovăţie a subiectului evaluării, principiul individualizării răspunderii şi dreptul la viaţa privată, contrar articolelor 23, 28, 48 şi 54 din Constituţie. Curtea a constatat că autorul nu a motivat incidenţa articolului 48 din Constituţie. Totuşi, din perspectiva argumentelor prezentate în sesizare, Curtea a reţinut că verificarea averii, a cheltuielilor, a veniturilor persoanelor apropiate subiectului evaluării presupune o ingerinţă în viaţa privată a acestor persoane. Din acest motiv, Curtea a constatat incidenţa articolelor 23, 28 şi 54 din Constituţie.
11) Competenţa comisiilor de evaluare de a primi sau de a acumula de sine stătător informaţii relevante despre subiectul evaluat (articolul 14 alin.(1) teza a II-a din Legea nr.252/2023)
119. Norma contestată prevede că comisiile de evaluare pot primi de la orice persoană doar informaţiile relevante despre subiectul evaluat şi pot acumula de sine stătător informaţiile respective. Autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că această competenţă a comisiilor permite acumularea informaţiilor din surse nesigure şi că subiectul evaluării nu ar putea să prezinte probe în apărarea sa, contrar articolelor 23 şi 28 din Constituţie.
120. Curtea a observat că competenţa comisiilor de a acumula informaţii relevante de la orice persoană este însoţită de obligaţia legală de a le verifica, aşa cum prevede articolul 4 alin.(5) lit.a) din aceeaşi lege. De asemenea, prin utilizarea cuvântului "relevante" legislatorul obligă comisiile să reţină spre examinare doar informaţiile care au importanţă din perspectiva criteriilor de evaluare. Curtea a observat că, la etapa acumulării informaţiei despre subiectul evaluat, articolul 14 alin.(10) din Lege stabileşte limitele informaţiilor care pot fi utilizate pentru evaluarea subiectului. Curtea a constatat că subiectul evaluării poate prezenta orice dovezi pe care le consideră relevante pentru clarificarea dubiilor comisiei de evaluare (articolul 14 alin.(7) din Lege). Totodată, la etapa audierii subiectului, legea prevede că după analiza informaţiei acumulate completul de evaluare îi comunică subiectului evaluării, în formă scrisă, toate dubiile pe care le are în privinţa acestuia şi care urmează a fi discutate în cadrul audierii, oferindu-i acces la materialele din dosarul de evaluare în legătură cu dubiile respective (articolul 16 alin.(1) din Lege). În fine, legea prevede şi obligaţia membrilor comisiilor de evaluare de a asigura confidenţialitatea datelor acumulate în legătură cu evaluarea subiectului (articolul 10 alin.(1) lit.b) din Lege). Mai mult, acumularea acestor informaţii nu poate avea loc prin mijloace ilegale, de vreme ce comisiile de evaluare sunt şi ele supuse legislaţiei din Republica Moldova. Prin urmare, Curtea a reţinut că dreptul garantat de articolul 28 din Constituţie nu este afectat în mod disproporţionat. În consecinţă, decade şi analiza pe baza articolului 23 din Constituţie.
12) Caracterul public al şedinţei de audiere a subiectului de către comisia de evaluare şi al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la evaluarea subiectului (textul "în şedinţă publică" din articolul 16 alin.(3) şi textul "se publică" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252/2023)
121. Articolul 16 alin.(3) din Legea nr.252/2023 prevede că audierea [subiectului evaluat de către comisia de evaluare] are loc în şedinţă publică. De asemenea, articolul 18 alin.(4) din aceeaşi Lege prevede că hotărârea motivată a consiliului respectiv se publică pe pagina web oficială a acestuia şi se expediază la poşta electronică subiectului evaluării şi comisiei de evaluare în ziua adoptării. Autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că aceste prevederi afectează dreptul la viaţa privată al subiectului evaluat, contrar articolului 28 din Constituţie.
122. Referitor la caracterul public al şedinţelor de audiere a subiectului evaluării de către comisiile de evaluare, Curtea a observat că deşi autorul a contestat textul "în şedinţă publică" din articolul 16 alin.(3) din Legea nr.252/2023, în motivarea sesizării acesta s-a referit mai curând la faptul că subiecţii evaluaţi nu pot contesta decizia Comisiei de evaluare prin care refuză solicitarea de desfăşurare a audierii în şedinţă închisă, critică care se referă la articolul 16 alin.(3) teza a IV, care prevede că "Comisia poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia în şedinţă închisă doar dacă există motive temeinice pentru aceasta".
123. Referitor la admisibilitatea acestei critici, Curtea a admis că prin această măsură legislatorul a urmărit să asigure transparenţa procedurii de evaluare a integrităţii judecătorilor şi procurorilor. Deşi transparenţa procedurilor reprezintă un principiu important într-o societatea democratică – mai ales dacă în cadrul acestor proceduri se pune în discuţie integritatea unor funcţionari publici importanţi, precum judecătorii şi procurorii –, acest principiu interferează, în mod inevitabil, cu dreptul la viaţa privată al funcţionarilor vizaţi.
124. Curtea a observat că articolul 16 alin.(3) teza I din Legea nr.252/2023 stabileşte o regulă generală, potrivit căreia audierea subiectului evaluării de către Comisia de evaluare are loc în şedinţă publică. Totodată, Curtea a constatat că teza a III-a din acelaşi alineat prevede că la solicitarea motivată a subiectului evaluării, dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea ordinii publice, protecţia vieţii private sau moralităţii, audierea sau o parte a acesteia poate avea loc într-o şedinţă care nu este publică. Comisia poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia într-o şedinţă care nu este publică doar dacă există motive temeinice pentru aceasta. Pe de altă parte, Curtea a constatat că legea nu prevede o cale de atac împotriva deciziilor comisiilor prin care ar fi respins demersurile de audiere a subiectului în şedinţă care nu este publică. În acest sens, Curtea a avut în vedere recomandarea Comisiei de la Veneţia care susţine că refuzul Comisiei de a audia subiectul în şedinţă închisă ar trebui să se bazeze pe motive convingătoare şi supusă controlului de către CSM/CSP (a se vedea CDL-AD(2023)005, § 93). Prin urmare, Curtea a constatat incidenţa articolului 28 din Constituţie, sub aspectul său procedural.
125. Cu referire la textul "se publică" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252/2023, Curtea a constatat că această prevedere permite publicarea hotărârii motivate a Consiliului respectiv pe pagina web oficială a acestuia, în ziua adoptării, chiar dacă hotărârea în discuţie poate fi contestată de către subiectul evaluat în faţa Curţii Supreme de Justiţie. Mai mult, Curtea a avut în vedere că hotărârea Consiliului conţine informaţii care vizează viaţa privată a subiectului evaluat. Din acest motiv, Curtea a constatat incidenţa articolului 28 din Constituţie, sub aspectul său procedural.
13) Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al Procurorilor de a examina rezultatele evaluării în baza dosarului de evaluare recepţionat de la comisia de evaluare (articolul 18 alin.(1) din Legea nr.252/2023)
126. Norma contestată prevede că Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, Consiliul Superior al Procurorilor examinează rezultatele evaluării în şedinţă, pe baza dosarului de evaluare recepţionat de la comisia de evaluare. Autorul sesizării nr.282a/2023 consideră că această competenţă nu le permite Consiliilor să examineze, în mod deplin, întrunirea de către subiectul evaluării a condiţiilor de integritate etică şi financiară, contrar articolelor 54, 124 şi 1251 din Constituţie. Curtea a constatat că autorul excepţiei nu a argumentat incidenţa articolelor 54 şi 124 din Constituţie
127. Cu privire la incidenţa articolului 1251 din Constituţie, Curtea a observat că la etapa evaluării subiectului de către Comisia de evaluare, Comisia acumulează informaţii despre persoana evaluată, o verifică şi anexează informaţiile relevante la materialele dosarului (articolele 4 alin.(5) lit.a), 14 alineatele (1) şi (11) din Lege). După analiza informaţiei acumulate de către Comisia de evaluare, subiectului evaluării i se oferă acces la materialele dosarului (articolul 16 alin.(1) din Lege). Pe durata evaluării, subiectul are dreptul să prezinte, în formă scrisă, date şi informaţii suplimentare pe care le consideră relevante (articolul 16 alin.(5) lit.d) din Lege). De asemenea, în faţa Consiliului, subiectul evaluării poate prezenta informaţii suplimentare pe care le consideră relevante doar dacă probează că s-a aflat în imposibilitatea de a le prezenta anterior (articolul 18 alin.(1) din Lege). Astfel, Curtea a reţinut că norma contestată este însoţită de suficiente garanţii care-i permit Consiliului Superior al Procurorilor să aibă în vedere atât informaţiile acumulate de comisia de evaluare, cât şi informaţiile prezentate de subiectul evaluat. Prin urmare, articolul 1251 din Constituţie nu este afectat.
14) Competenţele Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Consiliului Superior al Procurorilor la etapa examinării rezultatelor evaluării (articolul 18 alin.(3) lit.b) din Legea nr.252/2023)
128. Norma contestată prevede că printr-o hotărâre motivată, adoptată în cel mult 30 de zile de la recepţionarea documentelor menţionate la articolul 17 alin.(6), consiliul respectiv are următoarele competenţe: a) acceptă raportul cu privire la evaluare şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării; b) respinge raportul cu privire la evaluare şi dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau conduce la promovarea sau, după caz, la nepromovarea evaluării; c) după recepţionarea raportului cu privire la evaluare, întocmit ca urmare a reluării evaluării prevăzute la lit.b), acceptă raportul conform lit.a) sau îl respinge şi constată promovarea sau nepromovarea evaluării. Autorii consideră că articolul 18 alin.(3) lit.b) din Lege nu le permite Consiliilor să exercite un control deplin al legalităţii raportului cu privire la evaluarea subiecţilor, contrar articolelor 20 şi 54 din Constituţie.
129. Curtea a observat că, potrivit acestui articol, în cel mult 30 de zile de la recepţionarea dosarului de evaluare, Consiliul Superior al Magistraturii sau Consiliul Superior al Procurorilor trebuie să adopte o hotărâre motivată. Soluţia prevăzută de litera b) din acest alineat le permite Consiliilor să respingă raportul cu privire la evaluare şi să dispună, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare, dacă constată circumstanţe de fapt sau erori procedurale care puteau duce la promovarea sau, după caz, nepromovarea evaluării. Curtea nu a considerat că formularea acestui articol limitează în vreun fel competenţa Consiliilor de a examina rezultatele evaluării atât în fapt, cât şi în drept. Prin urmare, norma contestată corespunde exigenţelor stabilite în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.5 din 14 februarie 2023, la care face trimitere autorul sesizării. Aşadar, norma contestată nu afectează articolul 20 din Constituţie. Pentru că nu a constatat incidenţa vreunui drept fundamental, Curtea nu a analizat nici incidenţa articolului 54 din Constituţie.
15) Măsurile aplicabile judecătorilor şi procurorilor care nu promovează evaluarea (articolele 17 alineatele (4) şi (5) din Legea nr.65/2023 şi 18 alineatele (5) şi (6) din Legea nr.252/2023)
130. Normele contestate stabilesc că hotărârea consiliului respectiv cu privire la nepromovarea evaluării are ca efect eliberarea din funcţie a judecătorului sau, după caz, a procurorului. Judecătorul sau, după caz, procurorul eliberat din funcţie pentru nepromovarea evaluării: a) nu are dreptul de a exercita funcţia de judecător, de procuror, precum şi alte funcţii de demnitate publică timp de 5–7 ani din data rămânerii definitive a hotărârii consiliului respectiv, a ordinului Procurorului General sau, după caz, a decretului Preşedintelui Republicii Moldova; b) este lipsit de dreptul la indemnizaţia unică de concediere şi c) este lipsit de dreptul la pensie specială cu menţinerea pensiei generale pentru limită de vârstă conform condiţiilor generale. Autorii sesizărilor consideră că măsurile contestate sunt disproporţionate prin raportare la faptele comise, permit dubla sancţionare pentru comiterea aceleiaşi fapte, sunt discriminatorii prin raportare la categoriile de judecători şi de procurori care nu au fost incluşi în programul de evaluare, sunt aplicabile în lipsa unei decizii judecătoreşti şi contravin principiului neretroactivităţii legii. Autorii invocă articolele 16, 23, 39, 43, 47 şi 54 din Constituţie.
131. Cu privire la pretinsul tratament discriminatoriu al prevederilor contestate, Curtea a reţinut că deşi acest argument vizează domeniul de aplicare al legilor contestate din perspectiva subiecţilor care vor fi şi care nu vor fi evaluaţi, autorii sesizării nu au contestat normele din legi care stabilesc aceste categorii şi nu au prezentat argumente în acest sens. Astfel, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea sesizări, Curtea i-ar înlocui pe autorii acesteia la formularea unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.117 din 8 septembrie 2022, §§ 14-15; DCC nr.107 din 29 august 2023, § 18 şi jurisprudenţa citată acolo). Prin urmare, Curtea nu a constatat incidenţa articolului 16 din Constituţie.
132. Referitor la faptul că măsurile contestate nu sunt aplicate printr-o decizie judecătorească, ci printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor, Curtea a reţinut că, potrivit Constituţiei, aceste autorităţi asigură independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi a procurorilor (articolele 1211 şi 1251 alin.(1)). Legile care reglementează activitatea acestor Consilii stabilesc garanţii puternice de independenţă. De asemenea, la examinarea rezultatelor evaluării, competenţa Consiliilor este deplină. Ele pot examina atât circumstanţele de fapt, cât şi respectarea garanţiilor procedurale aplicabile procedurii de evaluare. Consiliile au competenţa să admită raportul de evaluare, să-l respingă şi să constate că subiectul a promovat sau nu a promovat evaluarea. Curtea a avut în vedere că hotărârile Consiliilor sunt obligatorii şi pot fi contestate în faţa Curţii Supreme de Justiţie. Mai mult, Curtea a observat că depunerea contestaţiei suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al Procurorilor (articolele 18 alin.(1) din Legea 65/2023 şi 19 alin.(3) din Legea nr.252/2023). Prin urmare, Curtea a reţinut că prevederile contestate în acest capăt al sesizărilor nu afectează aspectul procedural al articolelor 39 alin.(2) şi 43 din Constituţie.
133. Având în vedere că nepromovarea evaluării are repercusiuni serioase asupra carierei subiecţilor evaluaţi, Curtea a considerat necesar să examineze la etapa fondului acest capăt al sesizărilor din perspectiva articolelor 23, 39, 43, 47 şi 54 din Constituţie.
16) Competenţa Curţii Supreme de Justiţie în cazul examinării contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii sau ale Consiliului Superior al Procurorilor (articolele 18 alin.(21) pct.2) şi alin.(22) din Legea nr.65/2023 şi 19 alin.(5) pct.2) din Legea nr.252/2023)
134. Articolul 18 alin.(21) din Legea nr.65/2023 prevede soluţiile care pot fi luate de Curtea Supremă de Justiţie în cazul examinării contestaţiilor depuse împotriva hotărârilor adoptate de Consilii. Astfel, acest articol prevede că Curtea Supremă de Justiţie: 1) respinge contestaţia; 2) admite contestaţia şi: a) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Comisia de evaluare; b) dispune, o singură dată, reluarea procedurii de evaluare de către Consiliul Superior al Magistraturii; c) constată promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii emise după reluarea procedurii de evaluare. Alineatul (22) din acelaşi articol prevede cazurile în care instanţa supremă poate admite contestaţia. Curtea Supremă de Justiţie admite contestaţia doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave, care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare, sau că există circumstanţe de fapt care puteau conduce la promovarea sau la nepromovarea evaluării. Prevederi similare conţine articolul 19 alin.(5) pct.2) din Legea nr.252/2023.
135. Autorii sesizării nr.60a/2024 consideră că în cazul admiterii contestaţiei depuse împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor, norma contestată stabileşte o competenţă limitată pentru Curtea Supremă de Justiţie, contrar articolelor 20, 22, 23 şi 54 din Constituţie.
136. Referitor la argumentul autorilor care susţin că instanţa supremă poate să dispună doar reluarea procedurii de evaluare în cazul admiterii contestaţiei, Curtea a reţinut că acest argument este invalidat prin litera c) din articolele contestate, care prevede că instanţa supremă trebuie să constate promovarea sau nepromovarea evaluării în cazul anulării hotărârii consiliului respectiv emise după reluarea procedurii de evaluare.
137. Referitor la argumentul autorilor potrivit cărora competenţa instanţei supreme ar fi limitată prin faptul că nu poate dispune reluarea procedurii de evaluare în cazul constatării unor erori în aprecierea probelor, Curtea a reţinut că acest argument este invalidat prin articolele 18 alin.(22) din Legea nr.65/2023 şi 19 alin.(6) din Legea nr.252/2023, care prevăd că contestaţia poate fi admisă doar dacă se constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanţe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării. Curtea nu a considerat că formularea acestui articol limitează în vreun fel competenţa Curţii Supreme de Justiţie de a examina hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii atât în fapt, cât şi în drept. Prin urmare, Curtea nu a constatat incidenţa articolului 20 din Constituţie. Pentru că nu a constatat incidenţa articolului 20, Curtea nu a examinat acest capăt al sesizării din perspectiva articolelor 23 şi 54 din Constituţie.
B. Fondul cauzei
I. Nepromovarea evaluării de către subiecţii care şi-au dat demisia după expirarea termenului de 20 de zile de la notificarea privind iniţierea evaluării (articolul 3 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Legea nr.65/2023 şi articolul 3 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.252/2023)
138. Autorii sesizărilor consideră că dispoziţiile contestate nu ar trebui să-i pună pe subiecţii supuşi evaluării în situaţia de a decide dacă demisionează sau dacă îşi depun actele necesare evaluării. Ei menţionează că principiul independenţei judecătorilor şi principiul separaţiei puterilor trebuie interpretate în sensul în care subiecţilor evaluării ar trebui să li se permită să demisioneze la orice etapă a procesului de evaluare, cu menţinerea garanţiilor sociale.
139. Curtea reţine că prin Legea nr.65/2023 legislatorul a reglementat procedura de evaluare a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie şi a candidaţilor la această funcţie. Legea nr.252/2023 prevede în mod precis categoriile de judecători şi procurori care trebuie evaluaţi. În ambele legi, legislatorul a stabilit criteriile de evaluare care trebuie avute în vedere de comisiile de evaluare. De asemenea, legile menţionate conţin garanţii procedurale de care beneficiază fiecare subiect supus evaluării, garanţii care vor fi analizate mai jos. Decizia privind promovarea sau nepromovarea evaluării se adoptă de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Consiliul Superior al Procurorilor, care au competenţa constituţională să asigure independenţa judecătorilor şi a procurorilor. Aceste Consilii, ca autorităţi publice de rang constituţional, dispun de garanţii puternice de independenţă faţă de politic. De asemenea, subiecţii evaluaţi pot contesta hotărârile Consiliilor menţionate în faţa Curţii Supreme de Justiţie, care este instanţa judecătorească supremă a statului.
140. Faptul că dispoziţiile contestate nu le permit subiecţilor evaluaţi să demisioneze cu menţinerea tuturor garanţiilor sociale, la oricare etapă a procesului de evaluare, ci doar în interiorul termenului stabilit de lege nu presupune, în sine, o încălcare a independenţei judecătorilor sau a principiului separaţiei puterilor. Această regulă stabilită de Parlament urmăreşte mai curând să asigure buna desfăşurare a procedurii de evaluare, prin delimitarea subiecţilor care participă la procedura de evaluare de cei care nu participă, ca urmare a depunerii cererii de demisie şi prin evitarea risipei de resurse financiare necesare pentru demararea evaluărilor. De asemenea, această regulă mai urmăreşte să asigure că participarea la procedura de evaluare reprezintă o chestiune voluntară a subiectului.
141. Prin urmare, din perspectiva argumentelor autorilor sesizărilor, Curtea reţine că dispoziţiile articolelor 3 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Legea nr.65/2023 şi 3 alin.(2) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.252/2023 nu contravin articolelor 6 şi 116 din Constituţie.
II. Regimul juridic special al comisiilor de evaluare (articolul 4 alin.(4) teza I din Legea nr.252/2023)
142. Autorii sesizărilor susţin că norma contestată îi împiedică pe subiecţii evaluaţi să beneficieze de garanţiile aplicabile procedurii administrative în faţa comisiilor de evaluare, precum cele referitoare la obţinerea probelor, la notificarea părţii şi la obligaţia de imparţialitate a membrilor comisiilor, aşa cum o cer dispoziţiile articolului 20 din Constituţie.
143. Potrivit dispoziţiilor contestate, comisiile de evaluare nu sunt autorităţi publice în sensul prevederilor Codului administrativ. Curtea reţine că decizia legislatorului de a nu asimila comisia de evaluare cu o autoritate publică în sensul Codului administrativ trebuie privită în contextul rolului comisiei în procedura de evaluare. În linii generale, Comisia de evaluare colectează informaţiile relevante despre fiecare subiect evaluat, verifică aceste informaţii în sensul determinării corespunderii acestora criteriilor de integritate etică şi financiară, audiază subiectul evaluat în legătură cu informaţiile supuse verificării şi întocmeşte un raport de evaluare. Raportul Comisiei trebuie să fie motivat şi să conţină faptele relevante, motivele şi concluzia privind promovarea sau nepromovarea evaluării de către subiectul evaluat (articolul 17 alin.(1) din Legea nr.252/2023). Deşi legea nu prevede expres acest fapt, raportul Comisiei nu produce vreun efect juridic în privinţa subiectului evaluat. Raportul întocmit de Comisie este trimis Consiliului Superior al Magistraturii sau Consiliului Superior al Procurorilor, după caz, care, la rândul lor, au competenţa să-l accepte sau să-l respingă (a se vedea articolul 18 alin.(3) din Legea nr.252/2023). Consiliile decid cu privire la promovarea sau nepromovarea judecătorilor şi procurorilor. De altfel, aşa cum a menţionat Comisia de la Veneţia în opinia sa din 14 martie 2023, Comisia de evaluare are competenţe de investigare, iar raportul trimis către Consilii are caracter de recomandare (a se vedea CDL-AD(2023)005, §§ 6 şi 42).
144. Mai mult, Curtea constată că, potrivit articolelor 123 alin.(1) şi 1251 alin.(3) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Superior al Procurorilor au competenţe exclusive cu privire la numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători şi, respectiv, procurori. Eventuala asimilare a Comisiei de evaluare cu atributele unei autorităţi publice în sensul Codului administrativ ar conduce, în mod implicit, la faptul că raportul cu privire la evaluare ar reprezenta un act administrativ individual cu caracter obligatoriu (a se vedea articolele 10 alin.(1) şi 11 alin.(1) lit.a) din Codul administrativ). Curtea reţine că atribuirea unui caracter obligatoriu raportului cu privire la promovarea sau nepromovarea evaluării de către judecători sau procurori ar diminua rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Consiliului Superior al Procurorilor în materia deciziilor care afectează cariera judecătorilor. Prin urmare, opinia promovată de autorii sesizărilor ar veni în conflict cu articolele 123 alin.(1) şi 1251 alin.(3) din Constituţie.
145. Curtea reţine că decizia legislatorului de a nu asimila Comisia de evaluare cu o autoritate publică în sensul Codului administrativ reprezintă o măsură rezonabilă, care are în vedere rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Consiliului Superior al Procurorilor în materia deciziilor care privesc cariera judecătorilor şi procurorilor.
146. De asemenea, Curtea are în vedere garanţiile aplicabile în faţa Comisiei de evaluare. Astfel, Legea prevede obligaţia notificării subiectului evaluării despre iniţierea procedurii de evaluare, dreptul subiectului evaluat de a-şi da demisia, de a avea acces la informaţiile acumulate de Comisie, de a prezenta probe, de a oferi explicaţii, în cadrul audierii, cu privire la dubiile comunicate, de a fi asistat de un avocat sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare, de a fi audiat în şedinţă închisă, de a nu se auto-incrimina şi de a solicita recuzarea membrului comisiei de evaluare. De asemenea, comisia de evaluare trebuie să motiveze raportul de evaluare (a se vedea articolele 12 alin.(3), 14 alin.(5) şi (7), 16 alin.(5) 17 alin.(1) din Lege). Prin urmare, autorul nu a argumentat care garanţii procedurale din perspectiva dreptului de acces liber la justiţie lipsesc în Legea nr.252/2023. Aşadar, Curtea nu constată vreo aparenţă de încălcare a articolului 20 din Constituţie.
III. Competenţa comisiilor de evaluare de a aprecia caracterul arbitrar al actelor emise de subiectul evaluat (textul "dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare" şi textul "o decizie similară a fost contrară" din articolul 11 alin.(2) lit.a) şi articolul 11 alin.(6) din Legea nr.252/2023)
147. Referitor la neclaritatea textului "comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare", Curtea reţine că norma contestată îi permite Comisiei de evaluare să verifice, inter alia, dacă în ultimii zece ani subiectul evaluat a avut un comportament arbitrar sau dacă a emis acte arbitrare. Pentru a constata caracterul arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat, Comisia de evaluare trebuie să stabilească întrunirea cumulativă a două condiţii: a) comportamentul sau actul emis este contrar normelor imperative ale legii şi b) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
148. Pentru a elucida înţelesul textelor contestate, destinatarii pot avea în vedere, inclusiv, sensul atribuit acestei noţiuni de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, de exemplu, în cauza Bochan v. Ucraina (nr.2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea Europeană a notat că o decizie judecătorească este arbitrară dacă, în esenţă, nu are nicio bază juridică în dreptul intern şi nu stabileşte nicio legătură între faptele litigiului, legea aplicabilă şi rezultatul procedurii. Curtea Europeană consideră că o asemenea decizie reprezintă o "denegare a dreptăţii". De asemenea, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, Curtea Europeană a notat că se poate considera că printr-o decizie judecătorească a fost comisă o "eroare vădită" dacă instanţa a comis o eroare de drept sau de fapt pe care nicio instanţă rezonabilă nu ar comite-o vreodată şi că aceasta este aptă să perturbe caracterul echitabil al procedurii.
149. Cu privire la respectarea principiului certitudinii juridice, Curtea reţine că acesta are o reglementare expresă în articolul 120 din Constituţie. Acest articol prevede obligaţia respectării sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti.
150. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că principiul securităţii juridice este implicit în toate articolele Convenţiei. Din această perspectivă, principiul securităţii juridice se manifestă în diferite forme şi contexte, una dintre ele fiind cerinţa ca atunci când instanţele au pronunţat o decizie definitivă cu privire la o chestiune, decizia lor să nu fie pusă în discuţie. Acest ultim aspect al certitudinii juridice presupune, în general, respectarea principiului res judicata, care, prin salvgardarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti şi a drepturilor părţilor la procedurile judiciare – inclusiv ale persoanelor care au calitatea de victime – serveşte pentru asigurarea stabilităţii sistemului judiciar şi contribuie la încrederea publicului în instanţe. Deşi cerinţele principiului certitudinii juridice şi cele ale res judicata nu sunt absolute, derogarea este justificată numai atunci când este necesară din cauza unor circumstanţe de natură substanţială şi imperativă, cum ar fi corectarea unor defecte fundamentale sau o eroare de justiţie. Curtea Europeană nu a definit în mod precis întinderea acestor noţiuni, ci apreciază în fiecare caz dacă derogarea de la principiul securităţii juridice a fost justificată (Wałęsa v. Polonia, 23 noiembrie 2023, §§ 222 şi 224 şi jurisprudenţa citată acolo). Principiile certitudinii juridice şi res judicata se aplică nu doar în cazurile în care o hotărâre definitivă este casată, ci şi în cazul în care aceasta este lipsită de efect juridic din cauza unei decizii pronunţate în cadrul unei proceduri separate. Principiul certitudinii juridice implică, de asemenea, faptul că o parte care se bazează pe aprecierea făcută de o instanţă într-o cauză anterioară cu privire la o chestiune care apare şi într-un caz ulterior să poată să se aştepte în mod legitim că instanţa se va conforma hotărârii anterioare, cu excepţia cazului în care există un motiv valid pentru a se abate de la aceasta (Jelčić Stepinac v. Croaţia, 26 septembrie 2023, § 14).
151. În primul rând, Curtea observă că articolul 11 alin.(6) din Legea nr.252/2023 stabileşte limitele intervenţiei comisiei de evaluare în faptele examinate anterior de alte autorităţi. În cazul actelor adoptate de entităţi cu competenţe în domenii similare competenţelor comisiei de evaluare, teza a II-a din acest alineat prevede că pentru comisia de evaluare actele în discuţie nu au o valoare prestabilită. În cazul hotărârii irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, teza a III-a din acest alineat stabileşte o regulă generală, potrivit căreia constatările din hotărârile judecătoreşti irevocabile se iau în considerare în mod obligatoriu de către comisia de evaluare. Acelaşi alineat prevede o excepţie de la această regulă în cazurile în care comisia de evaluare consideră că hotărârile pronunţate sunt arbitrare sau vădit nerezonabile. Pentru a stabili caracterul arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat, comisia trebuie să demonstreze întrunirea celor două condiţii cumulative de la articolul 11 alin.(2) lit.a) din Lege, i.e. actul este contrar normelor imperative ale legii şi exista o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate într-un caz similar.
152. În al doilea rând, aprecierea caracterului arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat de către Comisia de evaluare trebuie confirmată de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Consiliul Superior al Procurorilor, după caz. Aceste autorităţi au competenţe constituţionale de a aplica măsuri disciplinare, inclusiv de a asigura independenţa şi imparţialitatea judecătorilor sau a procurorilor (a se vedea articolele 1211, 123 alin.(1), 1251 alin.(1) şi (3) din Constituţie).
153. În al treilea rând, caracterul arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiecţii evaluaţi trebuie constatat printr-un standard de probă ridicat, aşa cum o cere articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023, care obligă Consiliile să constate că există o certitudine că actul emis contravine normelor imperative ale legii şi că anterior adoptării acestui act Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
154. În al patrulea rând, teza a IV-a din articolul 11 alin.(6) din Lege prevede că Comisia de evaluare se poate pronunţa doar asupra încălcărilor regulilor de etică şi conduită profesională, fără a se pronunţa asupra legalităţii hotărârilor respective.
155. Prin urmare, Curtea consideră că dispoziţiile articolului 11 alin.(2) lit.a) şi alin.(6) din Legea nr.252/2023 sunt compatibile cu articolele 20, 23 şi 120 din Constituţie.
IV. Competenţa comisiilor de evaluare de a lua în considerare averea, cheltuielile şi veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluării (articolul 11 alin.(5) din Legea nr.252/2023)
156. Norma contestată prevede că la determinarea întrunirii criteriilor de integritate financiară, prevăzute la alin.(3) din articolul 11, comisia de evaluare ţine cont inclusiv de averea, de cheltuielile şi de veniturile persoanelor apropiate, astfel cum acestea sunt definite în Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale, precum şi ale persoanelor indicate la articolul 33 alineatele (4) şi (5) din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. Autorul sesizării nr.282a/2023 menţionează că această normă nu are în vedere prezumţia de nevinovăţie a subiectului evaluării, principiul individualizării răspunderii şi dreptul la viaţa privată, contrar articolelor 23, 28, 48 şi 54 din Constituţie.
157. Deşi măsura contestată poartă un caracter intruziv în viaţa privată a persoanelor apropiate subiectului evaluat, aceasta se încadrează într-un obiectiv mai larg al legislatorului de a asigura verificarea completă a integrităţii judecătorilor şi procurorilor. O prevedere similară poate fi identificată în Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, care stabileşte la articolul 52 § 1 că fiecare stat trebuie să ia măsurile necesare pentru ca instituţiile financiare aparţinând jurisdicţiei sale să fie obligate să verifice identitatea clienţilor şi să ia măsuri rezonabile pentru a determina identitatea beneficiarilor fondurilor depuse în conturi mari, precum şi de a supune unei supravegheri sporite conturile pe care persoanele care exercită sau au exercitat funcţii publice importante şi membrii familiilor lor şi anturajul lor caută să le deschidă sau să le deţină direct ori caută să le deschidă sau să le deţină printr-un intermediar. Ghidul legislativ cu privire la implementarea acestei Convenţii prevede că infractorii îşi ascund deseori tranzacţiile şi veniturile din infracţiuni în spatele numelor false sau ale unor terţi. Pe baza acestei obligaţii stabilite de articolul 52 § 1 din Convenţie, instituţiile financiare trebuie să depună eforturi rezonabile pentru a determina proprietarul efectiv al fondurilor care intră în conturi de mare valoare.
158. Deşi obligaţia stabilită de articolul 52 § 1 din Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei se referă la instituţiile financiare şi urmăreşte prevenirea cazurilor de spălare a banilor, Curtea consideră că prin stabilirea unei competenţe similare pentru comisiile de evaluare, în cazul verificării integrităţii judecătorilor şi procurorilor, legislatorul nu şi-a depăşit marja discreţionară în acest domeniu, de vreme ce ambele măsuri urmăresc obiective comune, i.e. asigurarea integrităţii funcţionarilor publici de nivel înalt. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că poate reprezenta o măsură legitimă să se ţină cont de veniturile şi declaraţiile soţului, ale partenerului sau ale altui membru al familiei funcţionarului public atunci când se evaluează dacă funcţionarul public respectă legile anticorupţie (Nikëhasani v. Albania, 12 decembrie 2022, § 117).
159. Curtea are în vedere faptul că verificarea integrităţii financiare presupune o analiză a averii, a cheltuielilor şi a veniturilor realizate de subiectul evaluării într-o perioadă îndelungată de timp. În această perioadă, de obicei, la acumularea averii participă atât subiectul evaluat, cât şi persoanele apropiate acestuia (e.g. soţul, soţia etc.). De asemenea, cheltuielile sunt repartizate în funcţie de numărul şi de necesităţile membrilor familiei. Cu siguranţă că pot exista excepţii, însă acestea trebuie analizate în mod particular. Având în vedere această stare de fapt, Curtea consideră rezonabilă soluţia legislatorului care impune o analiză a situaţiei financiare generale a subiectului evaluării, inclusiv a persoanelor apropiate acestuia.
160. Cu privire la respectarea principiului individualizării răspunderii, Curtea reţine că din această competenţă a comisiilor de evaluare nu rezultă că subiectul evaluării ar putea răspunde pentru faptele comise de persoanele apropiate acestuia. Dimpotrivă, din textul normei contestate rezultă expres că comisiile de evaluare trebuie să aprecieze situaţia individuală a subiectului evaluat din perspectiva îndeplinirii criteriilor de evaluare. Analiza situaţiei financiare a persoanelor apropiate subiectului evaluării permite comisiilor de evaluare să verifice integritatea financiară a acestuia dintr-o perspectivă mai largă, de exemplu, pentru a vedea dacă diferenţa dintre averea, cheltuielile şi veniturile subiectului evaluării este justificată de veniturile soţului sau ale soţiei.
161. Cu privire la respectarea vieţii private a persoanelor apropiate subiectului evaluat, Curtea reţine că această măsură urmăreşte să asigure verificarea completă a integrităţii judecătorilor şi procurorilor. Legea prevede garanţii referitoare la perioada prelucrării datelor acumulate şi la confidenţialitatea acestor date. Astfel, potrivit articolului 14 alin.(5) din Lege, informaţia acumulată de comisii, inclusiv cea referitoare la averea, cheltuielile şi veniturile persoanelor apropiate subiectului evaluat, va fi prelucrată doar pentru perioada desfăşurării activităţii de către comisiile de evaluare şi secretariatele acestora. De asemenea, articolele 10 alin.(1) lit.b) şi 14 alin.(5) din Lege îi obligă pe membrii comisiilor de evaluare şi pe subiecţii evaluaţi să păstreze confidenţialitatea datelor cu caracter personal din materialele acumulate.
162. Referitor la impedimentele subiectului evaluat de a prezenta informaţii cu privire la persoanele apropiate acestuia, Curtea observă că articolul 14 alin.(6) din Lege îi permite subiectului evaluat să invoce imposibilitatea prezentării informaţiei din cauza inaccesibilităţii acesteia. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 11 alin.(5) din Legea nr.252/2023 corespunde exigenţelor articolelor 23, 28 şi 54 din Constituţie.
163. Cu privire la articolul 14 alin.(1) teza a II-a din Legea nr.252/2023, Curtea observă că competenţa comisiilor de a acumula informaţii relevante de la orice persoană este însoţită de obligaţia legală de a le verifica, aşa cum prevede articolul 4 alin.(5) lit.a) din aceeaşi lege. De asemenea, prin utilizarea cuvântului "relevante", legislatorul obligă comisiile să reţină spre examinare doar informaţiile care au importanţă din perspectiva criteriilor de evaluare. Curtea observă că la etapa acumulării informaţiei despre subiectul evaluat, articolul 14 alin.(10) din Lege stabileşte limitele informaţiilor care pot fi utilizate pentru evaluarea subiectului. Acest articol prevede că în procesul de evaluare nu pot fi folosite informaţiile care nu au o legătură cauzală cu dosarul de evaluare examinat, informaţiile care constituie secret de stat şi care nu au fost desecretizate, precum şi informaţiile anonime, neconfirmate de alte surse oficiale. Curtea constată că subiectul evaluării poate prezenta orice dovezi pe care le consideră relevante pentru clarificarea dubiilor comisiei de evaluare (articolul 14 alin.(7) din Lege). Totodată, la etapa audierii subiectului, legea prevede că după analiza informaţiilor acumulate, completul de evaluare îi comunică subiectului evaluării, în formă scrisă, toate dubiile pe care le are în privinţa acestuia şi care urmează a fi discutate în cadrul audierii, oferindu-i acces la materialele din dosarul de evaluare în legătură cu dubiile respective (articolul 16 alin.(1) din Lege). Legea prevede şi obligaţia membrilor comisiilor de evaluare de a asigura confidenţialitatea datelor acumulate în legătură cu evaluarea subiectului (articolul 10 alin.(1) lit.b) din Lege). În cele din urmă, legea le permite subiecţilor evaluaţi să pună în discuţie relevanţa informaţiilor solicitate şi anexate de comisii la dosarul de evaluare în faţa Consiliilor sau a Curţii Supreme de Justiţie. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile articolelor 23, 28 şi 54 din Constituţie nu sunt afectate în mod disproporţionat.
V. Caracterul public al şedinţei de audiere a subiectului de către Comisia de evaluare şi al hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la evaluarea subiectului (articolul 16 alin.(3) şi textul "se publică" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252/2023)
164. Articolul 16 alin.(3) din Legea nr.252/2023 stabileşte, ca regulă generală, faptul că audierea candidaţilor se face într-o şedinţă publică. La solicitarea motivată a subiectului evaluării, dacă acest lucru este necesar pentru asigurarea ordinii publice, protecţia vieţii private sau moralităţii, audierea sau o parte a acesteia poate avea loc într-o şedinţă care nu este publică. Cea care decide, în ultimă instanţă, este Comisia de evaluare, care poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia într-o şedinţă care nu este publică doar dacă există motive temeinice pentru aceasta. De asemenea, articolul 18 alin.(4) din aceeaşi Lege stabileşte că hotărârea motivată a consiliului se publică pe pagina web oficială a acestuia şi se expediază la adresa de poştă electronică subiectului evaluării şi comisiei de evaluare în ziua adoptării.
165. În Opinia sa CDL-AD(2023)005, Comisia de la Veneţia a subliniat că decizia de a refuza cererea judecătorului sau a procurorului evaluat de desfăşurare a unei şedinţe care nu este publică ar trebui să se bazeze pe motive convingătoare şi ar trebui supusă controlului CSM sau CSP. Comisia de la Veneţia subliniază că, spre deosebire de procedurile judiciare obişnuite, integritatea şi comportamentul judecătorilor/procurorilor vor fi discutate în cadrul procesului de evaluare. Având în vedere nivelul deja scăzut al încrederii publice în sistemul judiciar din Republica Moldova, precum şi mandatul şi competenţele extrem de largi ale Comisiei de evaluare, pot exista motive importante pentru o şedinţă care nu este publică, nu doar pentru a proteja interesele judecătorilor/procurorilor în cauză, ci şi pentru a proteja şi imaginea publică a sistemului judiciar. În mod normal, pentru aceste motive, judecătorului sau procurorului vizat ar trebui să-i fie asigurat dreptul de a solicita să fie audiat într-o şedinţă care nu este publică (§ 93 din Opinia citată).
166. Curtea observă că prin articolul 16 alin.(3) din Legea nr.252/2023 legislatorul a acordat subiectului evaluării dreptul de a solicita motivat ca audierea în cauza sa sau a unei părţi a acesteia să se desfăşoare în şedinţă închisă. Comisia de evaluare poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia într-o şedinţă care nu este publică doar dacă există motive temeinice pentru aceasta. Legislatorul a acordat comisiilor de evaluare competenţa să decidă dacă audierea subiectului va avea loc în şedinţă publică sau închisă. Totuşi, articolul 16 alin.(3) teza a IV-a din Legea nr.252/2023 nu permite subiectului evaluat să conteste decizia Comisiei în faţa CSM sau CSP.
167. Prin urmare, Curtea ajunge la concluzia că articolul 16 alin.(3) teza a IV-a din Legea nr.252/2023 este constituţional în măsura în care în cazul unui dezacord cu decizia Comisiei cu privire la audierea subiectului în şedinţă publică, subiectul evaluat o va putea contesta în faţa Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor.
168. Cu referire la textul "se publică" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252/2023, care stabileşte că hotărârea motivată a Consiliului respectiv se publică pe pagina web oficială a acestuia şi se expediază la adresa de poştă electronică subiectului evaluării şi comisiei de evaluare în ziua adoptării, Curtea reţine următoarele.
169. În Opinia sa, Comisia de la Veneţia afirmă că audierea în şedinţă publică nu implică în mod necesar ca raportul de evaluare, în special dacă este unul negativ, să fie făcut public la această etapă. Efectele negative ale unei asemenea publicări asupra reputaţiei persoanei pot fi cu greu eliminate printr-o rectificare ulterioară, iar persoana afectată nu are mijloace să se apere împotriva unor asemenea efecte negative. Potrivit Comisiei, publicarea ar trebui să aibă loc numai după o hotărâre a instanţei de judecată, în eventualitatea în care se iniţiază un proces judiciar. De asemenea, Comisia de la Veneţia nu recomandă publicarea rapoartelor de evaluare la o etapă precoce (a se vedea CDL-AD(2023)005, § 94).
170. Totuşi, legislatorul a prevăzut obligaţia de publicare a hotărârii motivate a CSM sau CSP, care conţine informaţii din raportul de evaluare al uneia dintre Comisii, după ce această hotărâre este adoptată. Curtea consideră că publicarea informaţiilor din raportul de evaluare ar fi mai potrivită, pentru optimizarea principiilor concurente (i.e. principiul transparenţei treburilor publice, dreptul la respectarea vieţii private, imaginea sistemului judiciar), doar atunci când hotărârea unuia dintre Consilii rămâne neatacată sau după ce se pronunţă Curtea Supremă de Justiţie, în eventualitatea unui recurs împotriva hotărârii Consiliului.
171. Curtea constată că textul "se publică" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252/2023 corespunde articolului 28 din Constituţie în măsura în care hotărârea motivată a Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor se publică pe pagina web oficială după expirarea termenului de contestare a acestei hotărâri sau, în cazul în care hotărârea respectivă a fost atacată, după pronunţarea actului de jurisdicţie corespunzător de către Curtea Supremă de Justiţie.
VI. Standardul de probă aplicat de Consiliul Superior al Magistraturii (articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023)
172. Autorii sesizărilor notează că articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 nu stabileşte niciun standard de probă aplicabil de către Consiliul Superior al Magistraturii. Prin urmare, Consiliul ar putea dispune eliberarea din funcţie a subiecţilor evaluaţi în baza standardului de probă scăzut aplicat de Comisia de evaluare, fapt care este inadmisibil din perspectiva principiului independenţei judecătorilor.
173. Curtea reţine că articolele 20, 23, 28, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie nu conţin nicio prevedere explicită care ar obliga legislatorul să instituie un standard de probă precis în procedura de examinare de către Consiliul Superior al Magistraturii a rezultatelor evaluării. Totuşi, Curtea nu poate trece cu vederea faptul că decizia de nepromovare a evaluării are repercusiuni serioase asupra reputaţiei şi a carierei judecătorilor.
174. De altfel, potrivit Comisiei de la Veneţia, procedura de evaluare seamănă, din perspectiva consecinţelor sale, cu procedurile disciplinare. Efectul nepromovării evaluării (eliberarea din funcţie) este acelaşi ca în cazul celor mai grave abateri disciplinare sau ca în cazul aplicării unei pedepse accesorii care rezultă dintr-o condamnare pentru comiterea infracţiunilor grave (a se vedea CDL-AD(2023)005, § 66).
175. Curtea observă că în procedura din faţa Comisiei de evaluare, care recomandă CSM să promoveze sau să nu promoveze subiecţii evaluaţi, legislatorul a stabilit standardul de probă "dubii serioase". Pe de altă parte, în procedura de examinare a rezultatelor evaluării de către CSM, legislatorul nu a stabilit niciun standard de probă. Acest fapt îi permite CSM să evalueze integritatea judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, care este cea mai înaltă funcţie în sistemul judiciar, în baza standardului de probă aplicat de Comisia de evaluare. În opinia Comisiei de la Veneţia, constituie o sursă de îngrijorare faptul că CSM ar putea decide pe baza criteriului "dubiilor serioase" (a se vedea CDL-AD(2023)005, § 68).
176. În acest sens, Curtea reţine că legislatorul poate stabili standarde de probă mai joase în procedura din faţa Comisiei de evaluare, întrucât raportul ei are caracter de recomandare pentru Consiliu. Acest lucru însă nu este valabil în cazul Consiliului, deoarece hotărârea Consiliului are consecinţe puternice asupra carierei judecătorilor. Din acest motiv, constatarea Consiliului că un judecător nu întruneşte condiţiile de integritate etică sau financiară trebuie să aibă la bază un standard de probă mai ridicat decât cel al "dubiilor serioase", de exemplu, certitudinea coerentă sugerată de Comisia de la Veneţia sau standardul stabilit în articolul 18 alin.(2) din Legea nr.252/2023.
177. Pentru că norma contestată nu stabileşte niciun standard de probă în procedura de examinare a rezultatelor evaluării de către Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea consideră că articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65/2023 corespunde articolelor 20, 23, 28, 54 şi 116 alin.(1) din Constituţie în măsura în care Consiliul Superior al Magistraturii în procesul examinării rezultatelor evaluării va ţine cont de dovezile care confirmă săvârşirea de către subiectul evaluării a faptelor prevăzute la articolul 11 alin.(2) şi (3) din aceeaşi Lege.
VII. Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor care nu promovează evaluarea (articolele 17 alineatele (4) şi (5) din Legea nr.65/2023 şi 18 alineatele (5) şi (6) din Legea nr.252/2023)
178. Cu privire la măsura eliberării din funcţie a subiecţilor care nu au trecut evaluarea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 43 din Constituţie este aplicabil în toate cazurile în care o persoană este concediată (a se vedea HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 157; HCC nr.14 din 8 august 2023, § 45).
179. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că eliberarea din funcţie reprezintă o sancţiune disciplinară gravă – dacă nu chiar cea mai gravă – care poate fi impusă unei persoane. Impunerea unei astfel de măsuri, care afectează negativ viaţa privată a unei persoane, pretinde prezentarea unor concluzii solide referitoare la etica, integritatea şi competenţa profesională a persoanei (a se vedea Nikëhasani v. Albania, 13 decembrie 2022, § 114).
180. În această cauză, Curtea observă că procedura de evaluare externă a integrităţii financiare şi etice a procurorilor şi judecătorilor are un caracter excepţional şi face parte din reforma domeniului justiţiei. Această procedură urmăreşte să elimine din sistemul public judecătorii şi procurorii lipsiţi de integritate, să sporească încrederea cetăţenilor în autoritatea judecătorească şi în procuratură şi a fost reglementată pentru că s-a constatat că mecanismele obişnuite de evaluare erau ineficiente. Prin urmare, Curtea consideră că, în astfel de împrejurări, o reformă a sistemului de justiţie care implică verificarea extraordinară a judecătorilor şi procurorilor în funcţie răspunde unei "nevoi sociale imperioase".
181. Într-adevăr, Legile contestate prevăd o singură măsură aplicabilă subiectului evaluat în cazul nepromovării evaluării: eliberarea din funcţie. Absenţa unei scale adecvate de sancţiuni pentru abaterile disciplinare poate fi incompatibilă cu principiul proporţionalităţii (a se vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 182). Curtea observă că în cazul procedurilor disciplinare obişnuite legile prevăd o ierarhie a sancţiunilor disciplinare. Astfel, în cazul comiterii unei abateri disciplinare, articolul 6 alin.(1) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede o scală alcătuită din trei sancţiuni (i) avertisment; (ii) mustrare; (iii) eliberarea din funcţie, care pot fi aplicate judecătorilor în funcţie de gravitatea abaterii. În cazul procurorilor, articolul 39 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură prevede o scală alcătuită din cinci sancţiuni (i) avertisment; (ii) mustrare; (iii) reducerea salariului; (iv) retrogradarea din funcţie; (v) eliberarea din funcţie, care pot fi aplicate procurorilor în funcţie de gravitatea abaterii.
182. Totuşi, Curtea nu poate să treacă cu vederea caracterul particular şi excepţional al procedurii de evaluare a judecătorilor şi procurorilor stabilit de Legile contestate. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că procedurile de verificare a integrităţii judecătorilor şi procurorilor au un caracter sui generis, în pofida asemănărilor pe care par să le aibă cu procedurile disciplinare obişnuite. Aceste proceduri au fost introduse ca răspuns la percepţia publică a omniprezenţei corupţiei în sistemul de justiţie, pentru a-l purifica de elementele corupte şi pentru a menţine partea sănătoasă a sistemului. În circumstanţele excepţionale care au precedat adoptarea Legii de verificare din Albania, Curtea Europeană a reţinut că este conform cu spiritul procesului de verificare să existe o scară mai limitată de sancţiuni în cazul în care o persoană nu îndeplineşte unul dintre criteriile stabilite în Legea de verificare (a se vedea Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 412).
183. Curtea reţine că proporţionalitatea eliberării din funcţie pentru nepromovarea evaluării trebuie examinată din perspectiva comportamentelor pentru care această măsură se aplică. Astfel, pentru aplicarea acestei măsuri Consiliul Superior al Magistraturii sau Consiliul Superior al Procurorilor, după caz, trebuie să constate că subiectul evaluat a comis cel puţin una din faptele menţionate la articolul 11 alin.(2): a) în ultimii 5 ani, a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor, precum şi a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene a Drepturilor Omului; b) în ultimii 10 ani, a admis în activitatea sa incompatibilităţi şi conflicte de interese care afectează funcţia deţinută; c) diferenţa dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul în care a început evaluarea sau, după caz, pentru anul 2023; d) în ultimii 10 ani, a admis iregularităţi fiscale în urma cărora suma impozitului neplătit a depăşit, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul în care a început evaluarea sau, după caz, pentru anul 2023.
184. Competenţa Curţii în acest caz constă în a verifica dacă comportamentele incluse în Lege au o gravitate suficientă pentru a justifica aplicarea în toate cazurile a celei mai severe măsuri, i.e. eliberarea din funcţie.
a) Eliberarea din funcţie pentru necorespunderea criteriului de integritate etică, adică: (i) în ultimii 5 ani, subiectul evaluat a încălcat grav regulile de etică şi conduită profesională a judecătorilor sau, după caz, a procurorilor; (ii) a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare, în ultimii 10 ani, contrare normelor imperative ale legii, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilise, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului
185. Prin utilizarea textului "a încălcat grav", legislatorul a stabilit un prag ridicat al încălcării regulilor de etică şi de conduită profesională aplicabile judecătorilor şi procurorilor, eliminând posibilitatea eliberării din funcţie în cazul încălcărilor mai puţin grave. Curtea reţine că încălcările grave ale regulilor de etică şi de conduită profesională au repercusiuni serioase asupra integrităţii etice a subiectului evaluat şi justifică includerea acestui comportament în lista celor care conduc la eliberarea din funcţie.
186. Cea de-a doua situaţie o reprezintă eliberarea din funcţie pentru comportamentul arbitrar sau pentru actele arbitrare emise de subiectul evaluat. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a avut în vedere locul proeminent pe care sistemul judiciar îl ocupă în rândul organelor statului într-o societate democratică şi importanţa crescândă acordată separării puterilor şi necesităţii de a proteja independenţa sistemului judiciar şi a notat că trebuie acordată o atenţie deosebită protecţiei membrilor puterii judecătoreşti împotriva măsurilor care le afectează statutul sau cariera şi care pot ameninţa independenţa şi autonomia judiciară. Ca principiu general, judecătorii nu ar trebui să poarte o răspundere personală în legătură cu exercitarea cu bună credinţă a funcţiilor lor judiciare. În cazurile care atrag răspunderea unui judecător, trebuie făcută o distincţie între o interpretare sau aplicare contestabilă a legii, pe de o parte, şi o decizie sau măsură care dezvăluie o încălcare gravă şi evidentă a legii, arbitrariu, o distorsionare gravă a faptelor sau o lipsă evidentă de bază legală pentru o măsură judiciară, pe de altă parte. În plus, astfel de cazuri pretind luarea în considerare a elementului subiectiv al presupusei conduite judiciare necorespunzătoare. O eroare juridică de bună-credinţă ar trebui distinsă de conduita judiciară de rea-credinţă (a se vedea Mnatsakanyan v. Armenia, 6 decembrie 2022, §§ 87-88).
187. În această cauză, Curtea observă că eliberarea din funcţie este condiţionată de stabilirea caracterului arbitrar al comportamentului sau al actelor emise de subiectul evaluat, care presupune că acestea (i) contravin normelor imperative ale legii şi că (ii) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, anterior adoptării actului, că o decizie similară a fost contrară Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Curtea admite că pragurile ridicate ale acestui comportament justifică alegerea legislatorului pentru stabilirea celei mai aspre sancţiuni disciplinare.
b) Eliberarea din funcţie pentru faptul că, în ultimii 10 ani, subiectul evaluat a admis în activitatea sa incompatibilităţi şi conflicte de interese
188. Cu privire la eliberarea din funcţie a subiectului evaluat pentru nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, Curtea a calificat incompatibilitatea ca fiind: (i) situaţia în care aceeaşi persoană exercită o funcţie publică în paralel cu o alta ori când aceasta deţine o calitate sau exercită o activitate în condiţiile în care legea interzice acest lucru (DCC nr.146 din 28 septembrie 2021, § 33); precum şi (ii) interdicţia de a cumula funcţii, în vederea asigurării independenţei persoanei care ocupă o funcţie publică, pentru evitarea concentrării unor prerogative excesive de aceeaşi persoană, precum şi pentru menţinerea integrităţii profesionale şi morale a acesteia (HCC nr.18 din 27 septembrie 2022, §78; DCC nr.101 din 4 septembrie 2020, § 24). Incompatibilităţile speciale pentru funcţia de judecător sunt reglementate la articolele 116 alin.(7) din Constituţie şi 8 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 în raport cu prevederile generale reglementate prin articolele 12 din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor de demnitate publică, 12 din Legea integrităţii nr.82/2017, iar respectarea regimului juridic este verificat de către Autoritatea Naţională de Integritate din oficiu sau la sesizare, în baza articolelor 37 din Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate şi 10 din Legea nr.133/2017 cu privire la declararea averii şi intereselor personale. Nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către judecător constituie o abatere disciplinară şi poate fi sancţionată în modul prevăzut de lege (a se vedea articolul 4 alin.(1) lit.l) din Legea nr.178/2014). Totodată, în scopurile menţionate, cu titlu excepţional, legislatorul a delegat comisiilor de evaluare competenţa de a verifica respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către judecătorii şi procurorii supuşi procedurii de evaluare în baza Legilor nr.65/2023 şi nr.252/2023, şi în cazul constatării unor incompatibilităţi admise în ultimii 10 ani care afectează funcţia deţinută de a propune nepromovarea evaluării, cu toate consecinţele ce derivă din această propunere. Prin urmare, Curtea a ajuns la concluzia că încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor justifică eliberarea din funcţie a subiectului evaluat dacă incompatibilitatea afectează funcţia deţinută şi subminează încrederea publicului în justiţie.
189. Cu privire la proporţionalitatea eliberării din funcţie a subiectului evaluat pentru nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese, în jurisprudenţa sa, Curtea a notat că judecătorii, care exercită o funcţie de demnitate publică, sunt obligaţi să respecte exigenţele Legii nr.133 din 17 iunie 2016, inclusiv regimul juridic al conflictelor de interese. Pe de altă parte, Curtea reţine că judecătorii au obligaţia imparţialităţii, urmând să se abţină de la judecarea cauzelor în care pot exista îndoieli faţă de obiectivitatea lor (articolul 15 alin.(1) literele a) şi d) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). Obligaţia judecătorului de a se abţine de la examinarea unei cauze, atunci când există motive în acest sens, decurge din dreptul la un proces echitabil. Mai mult, garanţia caracterului echitabil al procedurii este aplicabilă cu privire la orice incident din faţa instanţei de judecată şi pretinde ca în privinţa fondului acesteia să decidă un tribunal independent şi imparţial (a se vedea HCC nr.18 din 27 septembrie 2022, §§ 60 şi 62).
190. În Hotărârea citată, Curtea a făcut deosebire între conflictele de interese în activitatea jurisdicţională şi conflictele de interese în activitatea administrativă a judecătorilor. Conflictele de interese în activitatea jurisdicţională a judecătorilor sunt stabilite de Codul de procedură civilă şi de Codul de procedură penală.
191. În cazul judecării cauzelor civile, judecătorul este obligat să se abţină de la judecată în cazul în care se află în una din situaţiile prevăzute de articolul 50 alin.(1) din Codul de procedură civilă: a) la judecarea anterioară a cauzei a participat în calitate de martor, expert, specialist, interpret, reprezentant, grefier, executor judecătoresc, arbitru sau mediator; b) se află în raporturi de rudenie până la al patrulea grad inclusiv sau de afinitate până la al treilea grad inclusiv cu vreuna dintre părţi, cu alţi participanţi la proces sau cu reprezentanţii acestora; b1) o rudă a sa până la al patrulea grad inclusiv sau un afin până la al treilea grad inclusiv a participat, ca judecător, la judecarea aceleiaşi cauze; b2) este rudă până la al patrulea grad inclusiv sau afin până la al treilea grad inclusiv cu un alt membru al completului de judecată; c) este reprezentantul legal al uneia dintre părţi; d) şi-a expus opinia asupra cauzei care se judecă; e) are un interes personal, direct sau indirect, în soluţionarea cauzei ori există alte împrejurări care pun la îndoială obiectivitatea şi nepărtinirea lui.
192. Legislatorul a stabilit o obligaţie similară pentru judecători şi pentru procurori în cauzele penale, stabilind la articolele 33, 34 şi 54 din Codul de procedură penală că aceştia sunt obligaţi să se abţină de la judecarea/investigarea cauzei: 1) dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, precum şi alte rude ale lui, sunt direct sau indirect interesate în proces; 2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente responsabilă, soţ sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia; 3) dacă a participat la acest proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret, traducător, grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror, judecător de instrucţie, apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente responsabile; 4) dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanţelor cauzei sau a participat la adoptarea unei hotărâri referitoare la această cauză în orice organ obştesc sau de stat; 5) dacă el a luat în această cauză hotărâri anterioare judecăţii în care şi-a expus opinia asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului; 6) dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului; 7) dacă a mai participat în calitate de judecător la examinarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, pe cale ordinară sau extraordinară de atac, precum şi în cazul participării ca judecător de instrucţie, cu excepţia judecătorului de instrucţie şi judecătorului instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărârii privind măsura preventivă.
193. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că existenţa procedurilor naţionale care urmăresc să asigure imparţialitatea judecătorilor, respectiv regulile care reglementează înlocuirea judecătorilor, sunt un factor relevant. Astfel de reguli manifestă preocuparea legislativului naţional de a elimina toate îndoielile rezonabile cu privire la imparţialitatea judecătorului sau a instanţei respective şi constituie o încercare de a asigura imparţialitatea prin eliminarea cauzelor acestor îngrijorări. În afară de a asigura absenţa prejudecăţilor reale, acestea sunt îndreptate spre eliminarea oricărei aparenţe de părtinire şi servesc, astfel, la promovarea încrederii pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului (Menarić v. Croaţia, 15 iulie 2005, § 27).
194. Situaţiile care generează conflicte de interese în activitatea jurisdicţională a judecătorilor pot fi grupate în următoarele categorii: (i) situaţiile de interes personal; (ii) situaţiile de rudenie sau afinitate cu părţile procesului sau cu un judecător din completul de judecată; (iii) exercitarea atât a funcţiilor judiciare, cât şi extrajudiciare în aceeaşi cauză şi (iv) alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului.
(i) Eliberarea din funcţie pentru faptul că subiectul evaluat a manifestat un interes personal faţă de cazul atribuit spre examinare
195. Curtea reţine că manifestarea unui interes personal de către judecători faţă de cazurile atribuite spre examinare afectează imparţialitatea acestora. Părţile procesului au o aşteptare legitimă că litigiul pornit de ei şi interesele aflate în conflict vor fi soluţionate de o autoritate neutră, care nu are vreun interes personal în litigiu decât cel de a asigura preeminenţa dreptului. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a afirmat că principiul imparţialităţii judecătorilor este incompatibil cu situaţiile în care judecătorul are un interes personal în soluţionarea cazului (Langborger v. Suedia, 22 iunie 1989, § 35 şi Croatian Golf Federation v. Croaţia, 17 decembrie 2020, §§ 126-133).
196. Curtea reţine că interesul personal manifestat de subiectul evaluat în cazul atribuit spre examinare, în detrimentul obligaţiei sale de imparţialitate, are repercusiuni serioase şi creează o imagine cuprinzătoare cu privire integritatea etică a subiectului. Această situaţie afectează aşteptarea legitimă a justiţiabililor că subiectul evaluat va acţiona în mod neutru în cauzele lor. Date fiind eventualele prejudicii pe care le poate aduce conflictul de interese în discuţie, Curtea reţine că includerea acestui comportament în lista celor care conduc la eliberarea din funcţie a subiectului evaluat este justificată.
(ii) Eliberarea din funcţie pentru faptul că subiectul evaluat se afla într-o legătură de rudenie sau afinitate cu o parte a procesului sau cu un judecător din completul de judecată
197. În jurisprudenţa sa în materia exigenţelor aplicabile dreptului la un tribunal imparţial, Curtea Europeană a notat că atunci când un judecător are legături de rudenie cu un angajat al unei firme de avocatură care reprezintă o parte într-o anumită procedură, acest fapt nu-l împiedică, în sine, să judece cauza. O descalificare automată pe baza unor astfel de legături nu este neapărat necesară. Totuşi, legătura dintre judecător şi o parte a procesului ar putea da naştere unor îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului. Dacă astfel de rezerve sunt justificate în mod obiectiv, depinde foarte mult de circumstanţele precise ale cauzei, o serie de factori trebuind avuţi în vedere în acest sens. Ei ar trebui să includă, între altele, dacă ruda judecătorului a fost implicată în cazul în discuţie, funcţia deţinută de ruda judecătorului în companie, dimensiunea firmei, structura sa organizaţională internă, importanţa financiară a cazului pentru firma de avocatură şi orice interes financiar posibil sau beneficiu potenţial şi amploarea acestora care ar reveni rudei (a se vedea Ramljak v. Croaţia, 27 iunie 2017, § 29; Ghulyan v. Armenia, 24 ianuarie 2019, § 51).
198. Totuşi, Curtea observă că conflictul de interese există doar dacă se constată existenţa unei legături de rudenie directe cu părţile procesului sau cu reprezentanţii acestora. Într-o cauză în care judecătorul care prezida şedinţa era unchiul avocatului unei părţi a procesului, Curtea Europeană a notat că legăturile strânse de familie dintre avocat şi preşedintele şedinţei au fost suficiente pentru a justifica în mod obiectiv temerile că judecătorul nu era imparţial (Micallef v. Malta [MC], 15 octombrie 2009, § 102). Într-o altă cauză în care un judecător al unui complet de judecată format din trei judecători ai Curţii Supreme era tatăl procurorului, Curtea Europeană a reţinut că legătura de rudenie apropiată dintre judecător şi procuror a compromis imparţialitatea Curţii Supreme (Dainelienė v. Lituania, 16 octombrie 2018, § 47).
199. Întrebarea care se impune în această cauză este dacă omisiunea subiectului evaluat de a se abţine de la examinarea cauzei în care o parte a procesului sau un reprezentant este o rudă trebuie sancţionată, în toate cazurile, cu eliberarea din funcţie. Răspunsul Curţii la această întrebare este afirmativ. În primul rând, eliberarea din funcţie se aplică doar dacă judecătorul este într-o legătură de rudenie sau afinitate cu părţile procesului sau cu reprezentanţii acestora şi nu se abţine de la examinarea cauzei. Această circumstanţă îl împiedică pe subiectul evaluat să soluţioneze în mod obiectiv cazul repartizat spre examinare. Mai mult, obligaţia de abţinere de la examinarea cauzei este prevăzută expres de lege. Faptul că subiectul nu se abţine de la examinarea cauzei afectează încrederea pe care instanţele de judecată dintr-o societate democratică trebuie să o inspire publicului.
200. Cât priveşte obligaţia judecătorului de a se abţine de la examinarea cauzei dacă se află în legătură de rudenie cu un alt membru al completului de judecată, Curtea reţine că această măsură urmăreşte să-i împiedice pe judecători să se influenţeze reciproc pe baza legăturilor de rudenie şi afinitate, precum şi să-i asigure pe justiţiabili că fiecare judecător a soluţionat cazul în mod autonom. Prin urmare, Curtea reţine că includerea acestor comportamente în lista celor care conduc la eliberarea din funcţie a subiectului evaluat este justificată.
(iii) Eliberarea din funcţie pentru faptul că subiectul evaluat a exercitat atât funcţii judiciare, cât şi funcţii extrajudiciare în aceeaşi cauză fără să se abţină
201. În cauza Meznaric v. Croaţia, 15 iulie 2005, § 33, unul dintre judecătorii care au făcut parte din completul Curţii Constituţionale care a pronunţat decizia acesteia a acţionat anterior ca avocat al reclamanţilor la etapele iniţiale ale procesului. Potrivit Curţii Europene, faptul că un judecător a acţionat în diferite calităţi în aceeaşi cauză poate, în anumite circumstanţe, compromite imparţialitatea unui tribunal. Aceeaşi problemă a fost constatată în cauza Piersack v. Belgia, 1 octombrie 1982, §§ 30-31, în care un judecător a prezidat un proces penal după ce a fost şeful procuraturii responsabile de urmărirea penală în cazul respectiv, ceea ce putea face ca imparţialitatea tribunalului să fie pusă la îndoială, încălcând astfel articolul 6 § 1 din Convenţie.
202. Pe de altă parte, participarea în calitate de procuror la examinarea cauzei de o manieră limitată, fără să ajungă la concluzia cu privire la vinovăţia acuzatului, nu poate fi considerată un motiv obiectiv care ar compromite imparţialitatea judecătorului (Borg v. Malta, 12 ianuarie 2016, §§ 89-90).
203. Evaluarea circumstanţelor individuale ale fiecărui caz este întotdeauna necesară pentru a stabili gradul de implicare a judecătorului în examinarea cauzei din funcţiile pe care le-a ocupat anterior. În cazurile în care se constată că din funcţia deţinută anterior s-a implicat în mod semnificativ în promovarea unei soluţii asupra cauzei sau chiar s-a pronunţat asupra modului în care trebuie rezolvat litigiul, iar ulterior ar fi examinat acelaşi caz din funcţia de judecător fără să se abţină de la judecarea cauzei, acest fapt ar trebui să constituie un motiv obiectiv care ar pune la îndoială imparţialitatea judecătorului.
204. Cât priveşte interdicţia participării, ca judecător, la judecarea aceleiaşi cauze, Curtea Europeană a notat că nu este prima facie incompatibilă cu condiţiile articolului 6 § 1 situaţia în care acelaşi judecător este implicat, mai întâi, într-o decizie pe fondul unei cauze şi, ulterior, în proceduri în care se examinează admisibilitatea unui apel împotriva acelei decizii. Evaluarea respectării condiţiei imparţialităţii prevăzute de articolul 6 § 1 prin participarea aceluiaşi judecător în diferite etape ale unei cauze civile trebuie făcută de la caz la caz, având în vedere circumstanţele cazului individual şi, mai ales, caracteristicile regulilor relevante de procedură civilă aplicabile în cazul respectiv. În special, este necesar să se ia în considerare dacă legătura dintre problemele de fond stabilite într-o decizie pe fond şi admisibilitatea unui apel împotriva acelei decizii este atât de strânsă încât să ridice îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului (Pasquini v. San Marino, 2 mai 2019, § 148).
205. Eliberarea din funcţie a subiectului evaluat poate fi justificată doar dacă se constată că în activitatea desfăşurată anterior subiectul evaluat şi-a format o opinie asupra cazului şi fiind ulterior în funcţia de judecător nu s-a abţinut de la examinarea cauzei.
(iv) Eliberarea din funcţie a judecătorului pentru alte circumstanţe care pun la îndoială, în mod rezonabil, imparţialitatea judecătorului
206. Formularea neexhaustivă a situaţiilor în care subiecţii evaluaţi trebuie să se abţină de la examinarea cauzelor atribuite permite justiţiabililor să solicite recuzarea subiecţilor ori de câte ori constată fapte care compromit imparţialitatea acestora. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că normele rigide şi insensibile cu privire la circumstanţele particulare ale cauzei limitează dreptul instanţei de a individualiza măsura aplicată (DCC nr.55 din 13 aprilie 2021, § 53).
207. Este important că prin textul "circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea judecătorului" legislatorul a instituit un criteriu care poate ghida destinatarii legii în acest domeniu şi, spre exemplu, ar putea lua în consideraţie şi aşa instituţii juridice cum ar fi "persoane apropiate", "persoane afiliate", "interes privat" etc.
208. Cât priveşte faptul că subiectul evaluat poate fi eliberat din funcţie pentru că nu s-a abţinut de la examinarea unei cauze chiar dacă existau circumstanţe care puneau la îndoială, în mod rezonabil, imparţialitatea sa, Curtea reţine că această măsură trebuie aplicată în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei. Este important să fie stabilit faptul că subiectul evaluat cunoştea despre circumstanţa în discuţie şi nu s-a abţinut de la examinarea cauzei, afectând în acest mod încrederea în justiţie şi dreptul justiţiabililor la un tribunal imparţial.
c) Eliberarea din funcţie a subiectului evaluat pentru constatarea existenţei unei diferenţe dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, care depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023 sau, după caz, pentru anul în care a început evaluarea
209. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat că anumite eşecuri ale funcţionarilor publici de a respecta obligaţiile legate de declaraţiile de avere pot fi considerate în general grave. Acestea pot include, printre altele, neîndeplinirea obligaţiei de a declara active majore sau surse de venit sau încercări deliberate de a le ascunde de autorităţi; incapacitatea de a justifica achiziţii majore prin economii legitime şi suficiente sau resurse deţinute la momentul achiziţiei; sau incapacitatea de a justifica un stil de viaţă excesiv sau cheltuieli extravagante, care sunt clar dincolo de mijloacele legale declarate ale oficialului relevant şi ale familiei sale. Curtea a recunoscut de asemenea în acest sens că poate fi legitim să se ţină cont de veniturile şi declaraţiile soţului, partenerului sau altui membru al familiei imediate a funcţionarului în evaluarea conformităţii acestuia cu legile anti-corupţie. În acelaşi timp, nu fiecare caz minor de neconformitate cu regimurile de declarare a averii sau discrepanţele nesemnificative între cheltuieli şi resursele legale ar trebui să declanşeze cele mai grave sancţiuni disciplinare, cum ar fi demiterea din funcţie (Samoylova v. Russia, 14 decembrie 2021, §§ 85-86; Sevdari v. Albania, 13 decembrie 2022, § 85). De asemenea, Curtea Europeană a stabilit că nu numărul sau mărimea bunurilor unei persoane ca atare ar putea da naştere la răspundere disciplinară, ci incapacitatea persoanei de a justifica legalitatea, sursa utilizată pentru achiziţionarea acestora, având în vedere necesitatea de a asigura încrederea publicului în integritatea sa (a se vedea Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, § 362).
210. Curtea constată că legislatorul a stabilit competenţa Consiliului Superior al Magistraturii să dispună eliberarea din funcţie a subiectului evaluat dacă constată că acesta a admis o diferenţă dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, care depăşeşte 20 de salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul în care a început evaluarea, sau, după caz, pentru anul 2023.
211. Spre exemplu, dacă evaluarea subiectului a început în anul 2023, Comisia de evaluare este ţinută de Hotărârea nr.936 din 28 decembrie 2022, în care Guvernul a prognozat pentru anul 2023 salariul mediu lunar pe economie în cuantum de 11700 lei. Prin urmare, eliberarea din funcţie a subiectului evaluat poate fi dispusă dacă acesta a admis o diferenţă dintre avere, cheltuieli şi venituri, pentru ultimii 12 ani, care depăşeşte 234 000 lei.
212. Curtea observă că cuantumul averii nejustificate care conduce la eliberarea din funcţie a subiectului evaluat este similar celui stabilit de procedura ordinară de verificare a averii judecătorilor şi procurorilor de către Autoritatea Naţională de Integritate în baza Legii privind declararea averii şi a intereselor personale şi Legii cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. În ambele cazuri, constatarea diferenţei dintre avere, cheltuieli şi venituri care depăşeşte 20 de salarii medii pe economie conduce la eliberarea din funcţie a persoanei.
213. Cuantumul ridicat al averii nejustificate îndreptăţeşte opţiunea legislatorului de a stabili cea mai severă măsură disciplinară aplicată subiecţilor care se încadrează în acest comportament. Este important că ambele legi oferă subiecţilor evaluaţi posibilitatea să prezinte dovezi relevante pentru a clarifica dubiile apărute în legătură cu averea analizată. Prin urmare, Curtea nu consideră că această măsură este disproporţionată.
d) Eliberarea din funcţie a subiectului evaluat pentru faptul că în ultimii 10 ani a admis iregularităţi fiscale, în urma cărora suma impozitului neplătit a depăşit, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023 sau, după caz, în anul în care a început evaluarea
214. Cu titlu preliminar, Curtea observă că în Opinia din 9 octombrie 2023 Comisia de la Veneţia şi Directoratul General pentru Drepturile Omului şi statul de drept al Consiliului Europei au menţionat că pragul financiar stabilit de legislator în cazul iregularităţilor fiscale, care conduc la eliberarea din funcţie a subiecţilor evaluaţi, sunt proporţionale (a se vedea CDL-AD(2023)035, § 15).
215. Curtea consideră că prin termenul "iregularităţi fiscale" legislatorul a avut în vedere încălcările fiscale stabilite în Capitolul 15 din Titlul V al Codului fiscal, care reglementează tipurile de încălcări fiscale şi răspunderea pentru ele.
216. Curtea reţine că judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să corespundă standardelor înalte de integritate în desfăşurarea activităţilor lor private în afara funcţiei pentru a menţine încrederea publicului în integritatea sistemului de justiţie. Această obligaţie cuprinde, inclusiv, respectarea legislaţiei fiscale (a se vedea Sevdari v. Albania, 13 decembrie 2022, § 95). Plata impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională, stabilită de articolul 58 alin.(1) din Constituţie.
217. Curtea observă că eliberarea din funcţie se aplică doar pentru încălcările fiscale în urma cărora suma impozitului neplătit depăşeşte, în total, 5 salarii medii pe economie, în cuantumul stabilit de către Guvern pentru anul 2023, adică mai mult de 58 500 lei. Curtea admite că eschivarea subiecţilor evaluaţi de la obligaţia de plată a impozitelor într-un cuantum semnificativ afectează integritatea financiară a acestora şi încrederea publicului în integritatea sistemului de justiţie.
218. Având în vedere că analizele şi raţionamentele Curţii de la §§ 178-217 s-au referit, îndeosebi, la temeiurile de eliberare din funcţie a judecătorilor, Curtea consideră că acestea sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în privinţa procurorilor.
219. Totodată, Curtea observă că legea le permite subiecţilor evaluaţi să prezinte probe Comisiei de evaluare şi Consiliului Superior al Magistraturii sau Consiliului Superior al Procurorilor, care să clarifice dubiile apărute în legătură cu corespunderea exigenţelor de integritate financiară.
VIII. Consecinţele survenite în cazul eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor care nu promovează evaluarea (articolele 17 alin.(5) din Legea nr.65/2023 şi 18 alin.(6) din Legea nr.252/2023)
- Interdicţia exercitării funcţiei de judecător, de procuror şi alte funcţii de demnitate publică
220. Referitor la interdicţia aplicată subiecţilor care nu au trecut evaluarea de a exercita funcţia de judecător, de procuror şi alte funcţii de demnitate publică timp de şapte ani, în cazul Legii nr.65/2023, şi de la cinci la şapte ani, în cazul Legii nr.252/2023, Curtea observă următoarele. În cauza Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, reclamanta a fost eliberată din funcţie şi i-a fost aplicată interdicţia pe viaţă de a activa în domeniul justiţiei reprezintă o măsură disproporţionată din perspectiva dreptului la viaţa privată. Sub acest aspect, Curtea Europeană a notat că judecătorii şi, în special, cei care ocupă posturi cu un grad ridicat de responsabilitate, precum postul de judecător al Curţii Constituţionale, deţin o parte din puterea suverană a statului. Interdicţia pe viaţă impusă reclamantei şi altor persoane revocate din funcţie bazată pe încălcarea gravă a normelor de etică nu este incompatibilă sau disproporţionată cu obiectivul legitim al statului de a asigura integritatea funcţiei judiciare şi încrederea publicului în sistemul justiţiei. Acest fapt este valabil mai ales în contextul naţional de consolidare continuă a statului de drept (a se vedea § 413).
221. De asemenea, în cauza Naidin v. România, 21 octombrie 2014, reclamantului i-a fost aplicată interdicţia absolută de a se încadra în serviciul public pe baza faptului că autorităţile au constatat că acesta colaborase anterior cu poliţia politică. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a notat că perspectivele profesionale ale reclamantului nu au fost eliminate decât în ceea ce priveşte funcţia publică. Funcţionarii publici, în special cei care ocupă posturi cu un grad înalt de răspundere, precum funcţia de membru al corpului de rezervă al subprefecţilor, exercită o parte din suveranitatea statului. Interdicţia aplicată reclamantului nu era disproporţionată în raport cu scopul legitim al statului de a asigura loialitatea persoanelor responsabile pentru protejarea interesului general. De asemenea, Curtea Europeană a notat că nu a existat nicio restricţie impusă de stat în ceea ce priveşte perspectivele reclamantului de angajare în sectorul privat, chiar şi în cadrul unor întreprinderi care pot prezenta o anumită importanţă pentru interesele statului în domeniul economic, politic sau în materie de securitate. De asemenea, reclamantului nu i s-a interzis să ocupe un post în alt domeniu al sectorului public, care nu implică exercitarea puterii publice (a se vedea §§ 54-55).
222. În această cauză, Curtea constată că interdicţia contestată urmăreşte să asigure integritatea funcţiei judiciare şi încrederea publicului în sistemul justiţiei. Cu privire la caracterul proporţional al acestei interdicţii, Curtea reţine că domeniul ei de aplicare vizează doar unele funcţii din sectorul public, care implică un standard înalt de integritate şi un grad înalt de răspundere, i.e. funcţiile de procuror, judecător şi funcţiile de demnitate publică. Astfel, interdicţia exercitării funcţiei de judecător, de procuror şi a altor funcţii de demnitate publică aplicată în cazul eliberării din funcţie a judecătorilor şi procurorilor care nu au promovat evaluarea este proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului la muncă. Prevederea contestată nu împiedică subiecţii care nu au promovat evaluarea să-şi continue activitatea în domeniul juridic în funcţii din sectorul privat sau în funcţii din sectorul public, în afara celor menţionate. Aşadar, articolul 18 alin.(6) din Legea nr.252/2023 corespunde exigenţelor articolului 43 din Constituţie.
223. Pe de altă parte, Curtea constată că în cazul articolului 17 alin.(5) lit.a) din Legea nr.65/2023 legislatorul a stabilit o perioadă fixă a interdicţiei a de exercitare a funcţiei de judecător şi a altor funcţii de demnitate publică, i.e. 7 ani, din data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Din perspectiva principiului individualizării sancţiunii, Curtea consideră că norma contestată va împiedica Consiliul Superior al Magistraturii să aplice interdicţia pentru o perioadă care să aibă în vedere circumstanţele particulare ale cauzei.
224. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 17 alin.(5) lit.a) din Legea nr.65/2023 este constituţional în măsura în care judecătorul eliberat din funcţie conform alin.(4) nu are dreptul de a exercita funcţia de judecător şi alte funcţii de demnitate publică timp de 5-7 ani, din data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
- Lipsirea de dreptul la indemnizaţia unică de concediere
225. Referitor la lipsirea subiecţilor care nu au promovat evaluarea de dreptul la indemnizaţia unică de concediere, Curtea observă că indemnizaţia în discuţie se acordă judecătorilor şi procurorilor în condiţiile Legii cu privire la statutul judecătorului şi Legii cu privire la Procuratură. Astfel, Curtea observă că ambele legi condiţionează plata indemnizaţiei unice de concediere de "demisia onorabilă", în cazul judecătorilor, şi de un comportament care "nu afectează prestigiul Procuraturii şi reputaţia procurorilor", în cazul procurorilor (a se vedea articolele 26 alin.(3) din Legea cu privire la statutul judecătorului şi 62 alin.(2) din Legea cu privire la Procuratură). Astfel, Curtea reţine că subiecţii care nu au promovat evaluarea şi au fost eliberaţi din funcţie în legătură cu aceasta nu mai întrunesc condiţiile legale pentru a li se achita indemnizaţia unică de concediere. Aşadar, Curtea constată că articolul 47 din Constituţie nu este afectat în mod disproporţionat.
- Lipsirea de dreptul la pensie specială
226. Referitor la lipsirea subiecţilor care nu au promovat evaluarea de dreptul la pensie specială, Curtea are în vedere interpretarea oferită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la domeniul de aplicare a dreptului de proprietate, garantat de articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţia Europeană. Potrivit Curţii Europene, acest articol nu creează un drept de a dobândi un bun. El nu impune nicio restricţie asupra libertăţii statelor contractante să decidă dacă este nevoie sau nu de un sistem de securitate socială sau să aleagă tipul sau cuantumul prestaţiilor pe care le va asigura în cadrul oricărui astfel de sistem. Cu toate acestea, în cazul în care legislaţia unui stat contractant prevede dreptul la plata unei prestaţii sociale – condiţionată sau nu de plata prealabilă a contribuţiilor –, această legislaţie trebuie considerată ca generând un interes care intră în domeniul de aplicare al articolului 1 pentru persoanele care îndeplinesc cerinţele sale (Valverde Digon v. Spania, 26 ianuarie 2023, § 50). În cazul în care cuantumul unei prestaţii este redus sau dacă plata este întreruptă, poate exista o ingerinţă în dreptul la posesia bunului, care trebuie să fie justificată de un interes general. Totuşi, în cazul în care reclamantul nu îndeplineşte sau încetează să îndeplinească condiţiile legale prevăzute de legislaţia naţională pentru acordarea unor astfel de prestaţii, nu există nicio ingerinţă în drepturile prevăzute la articolul 1 din Protocolul nr.1 (Ramiz Jafarov v. Azerbaidjan, 16 iunie 2022, § 39).
227. În cauza Rasmussen v. Polonia, 28 aprilie 2009, reclamanta a dobândit statutul de judecător pensionat care îi permitea să beneficieze de o pensie specială în valoare de şaptezeci şi cinci la sută din ultimul său salariu integral, iar pe baza unei legi a lustraţiei, care a intrat în vigoare după dobândirea statutului de judecător pensionat, ea a fost privată de dreptul de a beneficia de pensia specială, fiindu-i menţinut dreptul de a solicita o pensie în condiţii obişnuite, pentru că autorităţile au constatat că reclamanta a colaborat cu serviciile secrete comuniste. În această cauză, Curtea Europeană a avut în vedere că legea lustraţiei urmărea un interes general, fiind concepută parţial ca o condamnare a rolului politic pe care serviciul de securitate comunist l-a jucat în reprimarea opoziţiei politice faţă de sistemul comunist. Curtea a notat că pierderea dreptului la pensia specială nu a lipsit-o pe reclamantă de mijloacele de existenţă. Ea şi-a păstrat drepturile la prestaţiile de asigurări sociale obişnuite, inclusiv, iniţial, prestaţiile de invaliditate şi, ulterior, dreptul la pensie. Curtea a reţinut că reclamanta era conştientă încă de la început şi înainte de a primi vreo parte din pensie că statutul ei de judecător pensionar şi dreptul ei de a primi o pensie specială erau condiţionate de prezentarea unei declaraţii de lustraţie şi că dreptul ei la pensie specială a fost anulat pentru că s-a constatat că a depus o declaraţie falsă. Prin urmare, Curtea a constatat că pierderea calităţii de judecător pensionar a reclamantului şi a pensiei speciale de pensionare aferente acestui statut, ca urmare a depunerii unei declaraţii de lustraţie false nu a constituit o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantei în temeiul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană (a se vedea §§ 72, 74-76).
228. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că "societatea şi statul, înaintând faţă de judecător şi faţă de activitatea sa profesională exigenţe sporite, sunt obligate să-i asigure garanţii corespunzătoare pentru exercitarea activităţii de înfăptuire a justiţiei" (HCC nr.4 din 27 ianuarie 2000), că "judecătorul, care decide, în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor omului, pe lângă un înalt profesionalism şi o reputaţie ireproşabilă, trebuie să posede o independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său" (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 102), precum şi că "incompatibilităţile şi interdicţiile stabilite pentru judecători prin Legea fundamentală şi dezvoltate prin legea specială, precum şi responsabilităţile şi riscurile aferente profesiei, impun reglementarea dreptului la pensie al judecătorilor corespunzător statutului lor" (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 103).
229. Având în vedere exigenţele sporite faţă de activitatea judecătorilor şi pentru a le asigura garanţiile necesare, de exemplu, începând cu 1 iulie 2024, legislatorul a stabilit că judecătorul din Republica Moldova dobândeşte dreptul la pensie specială în proporţie de cel puţin 55% şi cel mult 80% din salariul său mediu lunar, dacă: (i) atinge o anumită vârstă (cel puţin 52 de ani); (ii) are o anumită vechime generală în muncă (cel puţin 22 de ani); (iii) are o vechime în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 14 ani şi 6 luni (a se vedea articolul 32 din Legea nr.544/1995).
230. Pe lângă alte garanţii, dreptul la pensie specială are menirea să asigure judecătorul cu o pensie onorabilă pentru efortul depus, înaltul profesionalism, reputaţia ireproşabilă manifestate în exerciţiul funcţiei şi, în special, pentru respectarea restricţiilor, interdicţiilor, incompatibilităţilor şi standardelor ridicate de integritate care îi sunt impuse conform legii. Totodată, Curtea constată că dreptul judecătorului de a beneficia de pensie specială nu este absolut, acesta fiind condiţionat de respectarea strictă şi permanentă a cerinţelor legale menţionate supra.
231. În această cauză, Curtea observă că notele informative la legile contestate prevăd că procedura de evaluare externă a integrităţii financiare şi etice a procurorilor şi judecătorilor are un caracter excepţional şi face parte dintr-o reformă în domeniul justiţiei. Aceste legi urmăresc să elimine din sistemul public judecătorii şi procurorii lipsiţi de integritate, să sporească încrederea cetăţenilor în autoritatea judecătorească şi în procuratură şi a fost reglementată pentru că s-a constatat că mecanismele obişnuite de evaluare erau ineficiente. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate urmăresc un interes general.
232. Nepromovarea evaluării, în realitate, echivalează cu faptul că subiectul supus evaluării nu mai întruneşte condiţiile aferente activităţii de judecător/procuror care stau la baza acordării pensiei speciale. Prin urmare, nepromovarea evaluării conduce la faptul că subiectul evaluării nu îndeplineşte sau încetează să mai îndeplinească condiţiile legale prevăzute de legislaţia naţională pentru acordarea pensiei speciale pe baza prevederilor contestate. Aşadar, din perspectiva criticilor autorilor sesizărilor, dispoziţiile contestate nu afectează drepturile prevăzute la articolul 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Ramiz Jafarov v. Azerbaidjan, 16 iunie 2022, § 39).
233. Curtea are în vedere că, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor contestate, dreptul de a beneficia de pensia specială este condiţionat de promovarea evaluării de către subiecţi.
234. Curtea reţine că lipsirea subiecţilor care nu au promovat evaluarea de dreptul la pensie specială nu conduce la pierderea mijloacelor de existenţă, deoarece prevederile contestate le permit să beneficieze de pensia pentru limită de vârstă în condiţiile generale stabilite de Legea privind sistemul public de pensii. În acest sens, stagiul profesional al judecătorului care nu a promovat evaluarea va fi luat în calcul la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, care, spre deosebire de pensia specială se plăteşte la împlinirea vârstei de 63 de ani pentru bărbaţi şi 61 de ani pentru femei şi un stagiu general de cel puţin 15 ani.
235. Astfel, Curtea reţine că subiecţii evaluării nu pot pretinde la protecţia dreptului de proprietate şi a dreptului la protecţie socială în cazul în care se constată că nu au respectat condiţiile legale pentru acordarea pensiei speciale. Prin urmare, Curtea conchide că dispoziţiile articolelor 46 şi 47 din Constituţie nu sunt afectate în mod disproporţionat.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se admit parţial sesizările depuse de dnii Grigore Novac, Vlad Batrîncea şi Vladimir Voronin, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, şi excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Andrian Ciobanu, în dosarul nr.3-18/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.
2. Se recunosc constituţionale:
- articolul 3 alineatele (2) lit.b) şi (3), textul "dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare" şi textul "o decizie similară a fost contrară" din articolul 11 alin.(2) lit.a), articolul 17 alin.(4) din Legea nr.65 din 30 martie 2023;
- articolul 3 alineatele (2) lit.c) şi (4), articolul 4 alin.(4) teza I, textul "dacă a avut un comportament arbitrar sau a emis acte arbitrare" şi textul "o decizie similară a fost contrară" din articolul 11 alin.(2) lit.a), alineatele (5) şi (6) şi articolul 18 alineatele (5) şi (6) din Legea nr.252 din 17 august 2023.
3. Se recunoaşte constituţional textul "Comisia poate refuza solicitarea de a desfăşura audierea sau o parte a acesteia în şedinţă închisă doar dacă există motive temeinice pentru aceasta" din articolul 16 alin.(3) al Legii nr.252 din 17 august 2023, în măsura în care, în cazul unui dezacord cu decizia Comisiei cu privire la audierea sa în şedinţă publică, subiectul evaluat o va putea contesta în faţa Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor.
4. Se recunoaşte constituţional articolul 17 alin.(2) din Legea nr.65 din 30 martie 2023, în măsura în care, în procesul examinării rezultatelor evaluării, Consiliul Superior al Magistraturii va ţine cont de dovezile care confirmă comiterea de către subiectul evaluat a faptelor prevăzute la articolul 11 alin.(2) şi (3) din aceeaşi Lege.
5. Se recunoaşte constituţional articolul 17 alin.(5) lit.a) din Legea nr.65 din 30 martie 2023, în măsura în care, judecătorul eliberat din funcţie conform alin.(4) nu are dreptul de a exercita funcţia de judecător şi alte funcţii de demnitate publică timp de 5-7 ani, din data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.
6. Se recunoaşte constituţional textul "se publică pe pagina web oficială a acestuia şi" din articolul 18 alin.(4) din Legea nr.252 din 17 august 2023 în măsura în care hotărârea motivată a Consiliului Superior al Magistraturii sau a Consiliului Superior al Procurorilor se publică pe pagina web oficială după expirarea termenului de contestare a acestei hotărâri sau, în cazul în care hotărârea a fost atacată, după pronunţarea actului de jurisdicţie corespunzător de către Curtea Supremă de Justiţie.
7. În rest, celelalte capete de cerere din sesizările examinate se declară inadmisibile.
8. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.2. Chişinău, 16 ianuarie 2025. | |