Hotărâre nr.20 din 26.05.2017 cu privire la examinarea Raportului auditului privind relevanţa instrumentelor de gestiune silită a obligaţiei fiscale/vamale pentru anii 2014-2016

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Â R E

cu privire la examinarea Raportului auditului privind

relevanţa instrumentelor de gestiune silită a obligaţiei

fiscale/vamale pentru anii 2014-2016

nr. 20  din  26.05.2017

 (în vigoare 30.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 216-228 art. 10 din 30.06.2017

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa Directorului Serviciului Fiscal de Stat, dl Serghei Puşcuţa; Directorului general al Serviciului Vamal, dl Vitalie Vrabie; directorului adjunct al Serviciului Fiscal de Stat, dl Igor Ţurcan; şefului Direcţiei managementul restanţelor şi insolvabilităţii a Serviciului Fiscal de Stat, dl Oleg Lupaşcu; şefului Direcţiei control juridic şi executare silită a Serviciului Vamal, dl Adrian Morărescu; şefului Direcţiei profesii şi servicii juridice din cadrul Ministerului Justiţiei, dl Lilian Deliu; şefului Secţiei executori judecătoreşti din cadrul Ministerului Justiţiei, dna Elena Poalelungi; preşedintelui Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, dl Roman Talmaci; şefului Direcţiei juridice din cadrul Consiliului Concurenţei, dl Ion Ţarnă; şefului Direcţiei politici de piaţă şi statistici energetice din cadrul Ministerului Economiei, dna Galina Parsian, precum şi a altor persoane cu funcţie de răspundere, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului privind relevanţa instrumentelor de gestiune silită a obligaţiei fiscale/vamale pentru anii 2014-2016.

_________________________________

¹ Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 (în continuare – Legea nr.261-XVI din 05.12.2008).

Misiunea de audit a fost realizată în temeiul art.28 şi art.31 din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2016².

_________________________________

² Hotărârea Curţii de Conturi nr.46 din 14.12.2015 “Cu privire la aprobarea Programului activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2016”.

Auditul a fost planificat şi desfăşurat conform Standardelor Internaţionale de Audit aplicate de Curtea de Conturi³, precum şi bunelor practici în domeniu.

_________________________________

³ Hotărârea Curţii de Conturi nr.60 din 11.12.2013 “Cu privire la aplicarea Standardelor Internaţionale de Audit ale Instituţiilor Supreme de Audit de nivelul 3 – ISSAI 100, ISSAI 200, ISSAI 300, ISSAI 400 în cadrul misiunilor de audit ale Curţii de Conturi”; Hotărârea Curţii de Conturi nr.7 din 10.03.2014 “Cu privire la aplicarea Liniilor Directoare de Audit (ISSAI 1000-9999) în cadrul auditului public”; Manualul de audit al performanţei, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.11 din 03.04.2009.

Obiectivul de audit şi sfera de cuprindere a activităţii de audit public extern au constat în oferirea unei concluzii generale că sistemul de executare silită organizat de autorităţile cu atribuţii legale asigură conformitatea şi eficacitatea procesului de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în bugetul public naţional.

Examinând Raportul de audit prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi

A CONSTATAT:

executarea silită constituie un ansamblu de măsuri/acţiuni întreprinse de organele de stat abilitate (Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, executorii judecătoreşti etc.) pentru perceperea forţată a obligaţiei fiscale/vamale, taxei de stat şi altor plăţi restante faţă de bugetul public naţional.

Actualul sistem de gestiune a executării silite nu garantează conformitatea şi eficacitatea procesului de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în buget. Performanţa acestui sistem este afectată de probleme majore, care persistă pe parcursul mai multor ani, având impact negativ asupra rezultatelor de asigurare a statului cu resurse necesare pentru exercitarea funcţiilor sale.

Cele mai semnificative constatări şi deficienţe aferente responsabilităţilor ce revin Serviciului Fiscal de Stat în domeniul auditat atestă următoarele.

Nivelul actual al restanţelor la plata obligaţiilor contribuabililor faţă de bugetul public naţional, administrate de organele fiscale, comparativ cu anii precedenţi înregistrează o descreştere, însumând 1826,0 mil.lei la data de 31.12.2016. Această diminuare reprezintă un fenomen determinat de înscrierea obligaţiilor fiscale restante/datorate în evidenţa specială a 2590 de contribuabili, în sumă de 4717,8 mil.lei, ceea ce reprezintă de circa 2,1 ori mai mult în anul 2016 faţă de 2014. Astfel, ca urmare a faptului că acestea, potrivit cadrului legal, nu se consideră restanţe pe perioada aflării în evidenţă specială, creează impresia îmbunătăţirii situaţiei la capitolul restanţa contribuabililor faţă de bugetul public naţional. În aceste circumstanţe, valoarea generală a obligaţiilor fiscale datorate, inclusiv a celor înscrise în evidenţa specială, este de 6543,8 mil.lei, dintre care cele raportate de Serviciul Fiscal de Stat ca restanţe însumează 1826,0 mil.lei.

Aplicarea de către organele fiscale a celor 4 măsuri de executare silită prevăzute legal⁴ se rezumă, în cea mai mare parte, la încasările de pe conturile bancare ale contribuabililor restanţieri, care în anii 2014-2016 constituiau suma totală de 1844,3 mil.lei, sau 79,0% din totalul sumelor încasate silit (2335,4 mil.lei). Ca rezultat al aplicării celorlalte 3 măsuri, au fost încasate 491,1 mil.lei, sau 21,0% comparativ cu totalul sumelor încasate silit.

_________________________________

⁴ Art.194 din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997.

Performanţa procesului de aplicare a sechestrelor afectează rezultatele şi eficacitatea încasării plăţilor restante faţă de buget. Astfel, deficienţele în procesul de aplicare a sechestrelor sunt cauzate de: instituirea cu întârziere a sechestrelor, de la 1 lună până la 3 ani; aplicarea sechestrelor pe bunurile greu comercializabile şi/sau pe bunurile a căror valoare depăşeşte considerabil restanţele obligaţiilor fiscale ale contribuabililor; ridicarea sechestrelor cu întârziere în cazurile de înstrăinare a bunurilor etc. Totodată, lipsa controlului asupra respectării prevederilor Codului fiscal a condiţionat înstrăinarea bunurilor sechestrate de către contribuabili în perioada 2014-2016 în valoare de 5,4 mil.lei, iar aplicarea sechestrelor asupra roadei viitoare implică riscuri sporite de înstrăinare a producţiei agricole recoltate, de comercializare a acesteia fără eliberarea facturilor. Aceste circumstanţe sporesc efectul apariţiei riscurilor de neonorare a obligaţiilor faţă de stat, fapt ce diminuează încasările aferente bugetului public naţional.

Caracterul limitat şi formal al interesului Serviciului Fiscal de Stat pentru comercializarea bunurilor sechestrate a determinat un grad redus (0,4%) de încasare a obligaţiilor fiscale, comparativ cu cele aferente instituirii sechestrelor. Concomitent, se menţionează lipsa de preocupare a organelor fiscale teritoriale în comercializarea bunurilor sechestrate, fiind desfăşurate doar 15,8% din licitaţiile preconizate (338 de licitaţii desfăşurate din 2138 planificate), iar termenele de evaluare şi comercializare a bunurilor sechestrate nu sunt suficient monitorizate. Sechestrele aplicate pe bunurile cu risc sporit de a nu fi vândute şi/sau solicitate pe piaţă au cauzat necomercializarea lor, valoarea acestora la situaţia din 31.12.2016 însumând 55,8 mil.lei, fapt condiţionat şi de colaborarea ineficientă între Serviciul Fiscal de Stat şi Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei. Mai mult decât atât, deşi organele fiscale dispun de valori mobiliare sechestrate, însă, în condiţiile neaprobării reglementărilor de rigoare de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi de Serviciul Fiscal de Stat, acestea nu pot fi comercializate în scopul stingerii obligaţiilor fiscale restante.

Diminuarea controlului efectiv al Serviciului Fiscal de Stat asupra procesului de executare a documentelor executorii în beneficiul statului de către executorii judecătoreşti a condiţionat neîncasarea în termen a restanţelor faţă de buget.

Cele mai semnificative constatări şi deficienţe aferente responsabilităţilor ce revin Serviciului Vamal în domeniul auditat denotă următoarele.

Măsurile aplicate de Serviciul Vamal nu asigură în totalitate raportarea veridică a volumului restanţelor administrate, care nu include penalităţile aferente plăţilor de bază restante. Situaţia este generată de neactualizarea/necalcularea obligaţiilor vamale restante în Sistemul Informaţional Automatizat al Serviciului Vamal. În aceste circumstanţe, persistă riscurile de neîncasare în deplină măsură a obligaţiilor vamale restante.

Obligaţiile vamale restante faţă de bugetul de stat, administrate şi raportate de Serviciul Vamal la 31.12.2016, au însumat 319,5 mil.lei, acestea fiind înregistrate de 653 de plătitori vamali restanţieri. Se menţionează că suma totală a restanţei este în creştere cu 12,3 mil.lei, comparativ cu perioada similară a anului 2015, iar obligaţiile vamale restante în anul 2015 s-au diminuat, faţă de 2014, cu 28,9 mil.lei, sau cu 8,6%.

În perioada auditată, Serviciul Vamal a recurs la suspendarea conturilor bancare ale plătitorilor vamali şi la intentarea procesului de insolvabilitate. Totodată, pentru obligaţiile vamale neachitate în termen, debitorilor restanţieri nu le-au fost aplicate alte proceduri de executare silită (ordine incaso, sechestre, ridicarea numerarului, urmărirea bunurilor plătitorului vamal). Pe de altă parte, în situaţiile în care s-a procedat la aplicarea acestora, nu s-a realizat încasarea în totalitate a sumelor care reprezintă obligaţiile vamale neachitate la bugetul statului de plătitorii vamali respectivi.

De asemenea, în realizarea măsurilor de executare silită, Serviciul Vamal a identificat şi alte probleme, precum: limitarea acţiunilor la încasarea mijloacelor băneşti din conturile bancare şi neaplicarea, în cazurile verificate, a sechestrelor asupra bunurilor debitorilor. Lipsa unor reglementări exhaustive privind comercializarea bunurilor sechestrate de către Serviciul Vamal a omis oportunitatea aplicării sechestrelor de către organele vamale.

Aparatul central al Serviciului Vamal nu a monitorizat şi nu a coordonat procesul de organizare a activităţii de executare silită de către birourile vamale, nefiind asigurată nici raportarea acţiunilor de executare silită de către acestea. Concomitent, aplicarea insuficientă a măsurilor de executare silită şi conlucrarea neconstructivă între Serviciul Vamal şi executorii judecătoreşti condiţionează formarea restanţelor nerecuperabile în volum deplin ca urmare a deschiderii procedurii de insolvabilitate.

Cele mai semnificative constatări şi deficienţe analizate prin prisma responsabilităţilor ce revin Ministerului Justiţiei, Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti în procesul de executare silită a obligaţiilor restante faţă de bugetul public naţional denotă următoarele.

Gestiunea silită a restanţelor faţă de buget de către executorii judecătoreşti este defectuoasă şi compromisă de mai multe încălcări. Astfel, informaţiile prezentate de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti nu asigură raportarea şi, respectiv, cunoaşterea de către Parlament, Guvern, Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Fiscal de Stat, Serviciul Vamal, Consiliul Concurenţei, societatea civilă etc. a volumului real al restanţelor înaintate spre executare, a nivelului de încasare şi transferare la buget. Rezultatul executării documentelor executorii aferente executării silite de către executorii judecătoreşti indică un nivel redus al încasării mijloacelor băneşti în beneficiul statului. Astfel, la situaţia din 31.12.2016, în gestiunea executorilor judecătoreşti erau înregistrate circa 113,9 mii de documente executorii în valoare cumulativă de circa 781,0 mil.lei, constituite din plăţile neachitate în termen (restanţe) la: obligaţiile fiscale şi vamale, taxele de stat aplicate de instanţele judecătoreşti, amenzi, penalităţi etc. Conform datelor sistematizate de audit, nivelul mediu, pe anii 2014-2016, de executare a documentelor executorii aferente bugetului public naţional constituie 20,6%, sau 177,7 mil.lei.

Lipsa de supraveghere şi control din partea organelor abilitate (Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, Serviciul Fiscal de Stat) a determinat mai multe neconformităţi în activitatea executorilor judecătoreşti ce ţine de executarea silită. Astfel, 119 din 175 de executori judecătoreşti, sau 68%, nu au fost supuşi controalelor din data învestirii în funcţie (a. 2010) până în prezent.

În baza riscurilor estimate de audit, Curtea de Conturi a solicitat Serviciului Fiscal de Stat efectuarea controalelor fiscale la 30 de executori judecătoreşti. Printre cele mai semnificative neconformităţi se semnalează: (i) depăşirea termenului legal de distribuire a sumelor încasate în buget, de la 1 zi până la 5 ani, şi menţinerea mijloacelor încasate silit în conturile curente speciale ale acestora; (ii) netransferarea în termene legale în buget (în 1941 de cazuri) a mijloacelor încasate din obligaţiile restante (taxa de stat, obligaţiile fiscale/vamale, amenzi, penalităţi şi alte plăţi), în sumă totală de circa 2,2 mil.lei; (iii) dezafectarea mijloacelor băneşti, în sumă de 30,5 mil.lei, rezultate din executarea silită, prin depunerea acestora în contul de depozit şi obţinerea dobânzii în conturile proprii de onorarii în sumă de 2,7 mil.lei.

De menţionat că, Consiliul Concurenţei nu deţine informaţii referitor la încasarea în buget de către executorii judecătoreşti a sumelor aferente amenzilor, aplicate de Consiliu şi transmise executorilor judecătoreşti spre încasare în buget, în sumă de 28,1 mil.lei.

În susţinerea celor consemnate, Curtea de Conturi, în baza constatărilor auditului, rezumă că mecanismele instituite de autorităţile implicate în procesul de aplicare a măsurilor de executare silită, în vederea încasării veniturilor în beneficiul statului, nu asigură rezultate eficiente, performanţa acestora fiind limitată de lipsa funcţionalităţii organizaţionale şi de incoerenţele în acţiunile interinstituţionale în domeniu. În aceste circumstanţe, se cere sporirea responsabilităţilor şi capacităţilor aferente procesului de gestiune silită. În special, Curtea de Conturi atenţionează asupra necesităţii de reexaminare a modului de încasare a mijloacelor băneşti în beneficiul statului de către executorii judecătoreşti, prin excluderea contului intermediar (contul curent special), mijloacele financiare urmând a fi încasate direct la conturile trezoreriale de venituri, la poziţiile respective ale Clasificaţiei bugetare. Astfel, se va elimina imobilizarea şi dezafectarea pe termen nedeterminat a sumelor cuvenite statului, încasate silit de către executorii judecătoreşti, se va asigura evidenţa executării documentelor executorii şi încasării în termen a mijloacelor băneşti în conturile bugetului public naţional.

Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului privind relevanţa instrumentelor de gestiune silită a obligaţiei fiscale/vamale pentru anii 2014-2016, care se prezintă în Anexă şi este parte componentă a prezentei Hotărâri.

2. Prezenta Hotărâre şi Raportul de audit se remit, pentru documentare referitor la rezultatele auditului:

2.1. Ministerului Finanţelor şi se cere, conform competenţelor:

2.1.1. examinarea rezultatelor auditului în cadrul Colegiului ministerial, aprobarea unui plan de măsuri în vederea îmbunătăţirii rezultatelor procesului de executare silită a obligaţiilor restante şi întreprinderea acţiunilor de rigoare pentru implementarea recomandărilor din Raportul de audit;

2.1.2. în comun cu Ministerul Justiţiei, reexaminarea prevederilor privind modul de încasare a mijloacelor băneşti în beneficiul statului, cu înaintarea propunerilor, în modul stabilit, de excludere a contului intermediar (contul curent special) al executorului judecătoresc şi încasarea mijloacelor direct la conturile trezoreriale de venituri, la poziţiile respective ale Clasificaţiei bugetare;

2.2. Ministerului Economiei şi se cere, conform competenţelor, examinarea situaţiei ce ţine de executarea silită în anul 2015 a restanţei în sumă de 30,5 mil.lei de la un debitor în beneficiul creditorului, pentru gazele livrate şi neachitate, mijloacele încasate fiind transferate la executorul judecătoresc în conturile speciale şi de depozit;

2.3. Ministerului Justiţiei şi se cere, conform competenţelor:

2.3.1. examinarea rezultatelor auditului în cadrul Colegiului ministerial, cu participarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aprobarea unui plan de măsuri în vederea înlăturării deficienţelor constatate de audit, întreprinderea acţiunilor de rigoare pentru implementarea recomandărilor din Raportul de audit;

2.3.2. elaborarea şi înaintarea, în modul stabilit, a propunerilor de modificare a cadrului legal în vederea introducerii reglementărilor privind perioada limită de păstrare a mijloacelor încasate de către executorii judecătoreşti şi neachitate creditorilor, precum şi de aprobare a mecanismului de transferare a acestora în buget;

2.3.3. monitorizarea respectării termenelor stabilite pentru evidenţa şi documentarea dosarelor aferente procedurilor de executare silită prin instituirea unui registru electronic;

2.3.4. fortificarea controlului asupra activităţii executorilor judecătoreşti privind asigurarea colectării şi transferării restanţelor faţă de bugetul public naţional;

2.3.5. elaborarea şi aprobarea, de comun cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, a cadrului metodologic privind ţinerea evidenţei statistice, formularelor de raportare şi stabilirea periodicităţii raportării de către executorii judecătoreşti a situaţiei de executare a documentelor executorii înregistrate în beneficiul statului;

2.3.6. pentru examinare, conform competenţelor, în vederea încadrării juridice a acţiunilor/inacţiunilor persoanelor care au generat situaţiile expuse în subpunctul 3.3.3. din capitolul 3.3 al Raportului de audit anexat la prezenta Hotărâre.

2.4. Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, conform competenţelor, pentru:

2.4.1. examinarea deficienţelor şi abaterilor constatate de audit în activitatea executorilor judecătoreşti aferentă măsurilor de executare silită şi întreprinderea acţiunilor de responsabilizare în vederea remedierii acestora;

2.4.2. ţinerea evidenţei executării documentelor executorii conform cadrului metodologic elaborat;

2.5. Serviciului Fiscal de Stat, conform competenţelor, şi se cere:

2.5.1. examinarea rezultatelor auditului şi aprobarea unui plan de măsuri în vederea înlăturării deficienţelor constatate de audit, întreprinderea acţiunilor de rigoare pentru implementarea recomandărilor din Raportul de audit;

2.5.2. monitorizarea permanentă a conformităţii aplicării sechestrelor asupra bunurilor contribuabililor restanţieri şi examinarea periodică a rapoartelor privind rezultatele aplicării acestei măsuri de către subdiviziunile sale;

2.5.3. elaborarea şi aprobarea, în comun cu alte autorităţi de resort, a reglementărilor şi responsabilităţilor exhaustive în aspect instituţional privind modul de comercializare a bunurilor sechestrate, inclusiv a valorilor mobiliare;

2.5.4. intensificarea exercitării controalelor fiscale de rigoare la executorii judecătoreşti asupra respectării cadrului normativ aferent;

2.6. Serviciului Vamal, conform competenţelor, şi se cere:

2.6.1. examinarea rezultatelor auditului şi aprobarea unui plan de măsuri în vederea înlăturării deficienţelor constatate de audit, întreprinderea acţiunilor de rigoare pentru implementarea recomandărilor din Raportul de audit;

2.6.2. întreprinderea măsurilor pentru implementarea integrală a modulului automatizat (Accounting) din Sistemul Informaţional al Serviciului Vamal aferent evidenţei, calculării şi raportării obligaţiilor vamale restante, inclusiv a plăţilor de bază şi penalităţilor, prin finalizarea deplină a modernizării Sistemului Informaţional Integrat al Serviciului Vamal;

2.6.3. examinarea, elaborarea şi înaintarea, în modul stabilit, a propunerilor vizând competenţele instituţionale şi atribuţiile de comercializare a bunurilor sechestrate, precum şi elaborarea metodologiilor aferente monitorizării şi coordonării procesului de organizare a activităţii de executare silită de către birourile vamale;

2.7. Consiliului Concurenţei, conform competenţelor, şi se cere asigurarea monitorizării executării documentelor executorii aferente amenzilor sau sancţiunilor aplicate de Consiliu, care, în condiţiile legii, reprezintă venituri în bugetul public naţional, prin solicitarea cu periodicitate a informaţiilor de la executorii judecătoreşti;

2.8. Guvernului Republicii Moldova, pentru informare, şi se propune, în comun cu autorităţile de resort, examinarea situaţiei în domeniul executării silite a obligaţiilor restante şi coordonarea/monitorizarea exercitării de către acestea a atribuţiilor delegate legal;

2.9. Comisiei parlamentare permanente economie, buget şi finanţe, pentru informare şi documentare;

3. Despre executarea subpunctelor 2.1.-2.7. din prezenta Hotărâre şi implementarea recomandărilor auditului, se stabileşte un termen de 6 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iar despre măsurile întreprinse, Curtea de Conturi se va informa trimestrial.

4. Prezenta Hotărâre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008.

Anexă

la Hotărârea Curţii de Conturi

nr.20 din 26 mai 2017

RAPORTUL

auditului privind relevanţa instrumentelor de gestiune

silită a obligaţiei fiscale/vamale pentru anii 2014-2016

LISTA ACRONIMELOR

SINTEZA

Executarea silită constituie un ansamblu de măsuri/acţiuni întreprinse de organele de stat abilitate (SFS, SV, executorii judecătoreşti etc.) pentru perceperea forţată a obligaţiei fiscale/vamale, taxei de stat şi altor plăţi faţă de BPN.

Sistemul de gestiune a executării silite organizat de autorităţile cu atribuţii legale în domeniu nu garantează conformitatea şi eficacitatea procesului de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în BPN. Mecanismele instituite pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării veniturilor în BPN urmează a fi revăzute şi perfecţionate, iar cadrul reglementărilor să fie actualizat. Astfel, Curtea de Conturi constată, pe lângă rezultatele obţinute de autorităţile implicate în procesul de gestiune silită, o eficacitate limitată de funcţionalitatea organizaţională şi incoerenţe în acţiunile interinstituţionale cu atribuţii în acest domeniu.

Cele mai semnificative deficienţe constatate de audit în procesul de executare silită a obligaţiei fiscale aferente responsabilităţilor ce revin Serviciului Fiscal de Stat:

- comparativ, cu anii precedenţi, se atestă o descreştere a restanţelor la plata obligaţiilor contribuabililor faţă de BPN. Această descreştere reprezintă un fenomen determinat de înscrierea obligaţiilor fiscale restante/datorate în evidenţă specială (de circa 2,1 ori mai mult în anul 2016 faţă de anul 2014). Astfel, ca urmare faptului că, potrivit cadrului legal, acestea nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa fiscală specială, se creează impresia îmbunătăţirii situaţiei la capitolul restanţa contribuabililor faţă de bugetul public naţional. În aceste circumstanţe, valoarea generală a obligaţiilor fiscale datorate, inclusiv a celor înscrise în evidenţa specială, constituie 6543,8 mil.lei, dintre care raportate de SFS ca restanţe însumează 1826,0 mil.lei la situaţia din 31.12.2016;

- aplicarea celor 4 măsuri de executare silită, prevăzute legal¹, de către SFS se rezumă, în cea mai mare parte, la încasările de pe conturile bancare ale contribuabililor restanţieri (79,0%), iar celelalte 3 măsuri, deşi au fost aplicate, nu şi-au atins scopul scontat (21,0%);

- deficienţele în procesul de aplicare a sechestrelor afectează rezultatele şi eficacitatea încasării plăţilor restante faţă de BPN. Astfel, auditul a constatat, în special: (i) aplicarea măsurilor de executare silită în timp îndelungat (de la 1 lună la 3 ani) şi aplicarea sechestrelor pe bunurile greu de a fi valorificate; (ii) sechestrarea, în unele cazuri, de către organele fiscale a bunurilor în valoare ce depăşeşte considerabil restanţele obligaţiilor fiscale ale contribuabililor; (iii) lipsa controlului privind respectarea prevederilor Codului fiscal a condiţionat înstrăinarea bunurilor sechestrate de către contribuabili în perioada 2014-2016 în valoare de 5,4 mil.lei; (iv) aplicarea sechestrelor asupra roadei viitoare implică riscuri sporite de înstrăinare a producţiei agricole recoltate, de comercializare a acesteia fără eliberarea facturilor; (v) ridicarea sechestrelor cu întârziere în cazurile înstrăinării bunurilor. Aceste circumstanţe sporesc efectul apariţiei riscurilor de neonorare a obligaţiilor faţă de stat, fapt ce diminuează încasările aferente BPN;

- caracterul limitat şi formal al interesului SFS pentru comercializarea bunurilor sechestrate a cauzat un grad redus (de 0,4%) de încasare a obligaţiilor fiscale, comparativ cu cele aferente valorii sechestrelor aplicate. Concomitent, auditul a identificat că: (i) IFST nu sunt preocupate de comercializarea bunurilor, fiind desfăşurate doar 15,8% din licitaţiile preconizate (338 din 2138 planificate); (ii) termenele de evaluare şi comercializare a bunurilor sechestrate nu sunt suficient monitorizate, ca urmare acestea fiind tergiversate; (iii) sechestrele sunt aplicate pe bunuri cu risc sporit de necomercializare şi/sau nesolicitate pe piaţă, iar necomercializarea bunurilor sechestrate, în valoare de 55,8 mil.lei la situaţia din 31.12.2016, este şi o consecinţă a unei colaborări insuficiente între organele implicate în procesul de comercializare a bunurilor sechestrate; (iv) SFS dispune de valori mobiliare sechestrate, însă în condiţiile neaprobării reglementărilor de rigoare, acestea nu pot fi comercializate în scopul stingerii obligaţiilor fiscale restante;

- diminuarea controlului efectiv al SFS asupra procesului de executare a documentelor executorii în beneficiul statului de către executorii judecătoreşti a condiţionat neîncasarea în termen a restanţelor faţă de BPN.

Prin prisma responsabilităţilor ce revin Serviciului Vamal în procesul de executare silită a obligaţiei vamale, auditul denotă:

- volumul raportat al restanţelor administrate de SV nu include volumul deplin al penalităţilor aferente plăţilor de bază restante, această situaţie fiind generată de neactualizarea/necalcularea obligaţiilor vamale restante în SIA al SV. În aceste circumstanţe, persistă riscurile de neîncasare în deplină măsură a obligaţiilor vamale restante;

- obligaţiile vamale restante faţă de bugetul de stat, administrate şi raportate de SV la 31.12.2016, au însumat 319,5 mil.lei, acestea fiind înregistrate de 653 de plătitori vamali restanţieri. Se menţionează că suma totală a restanţei este în creştere cu 12,3 mil.lei, comparativ cu perioada similară a anului 2015, iar obligaţiile vamale restante în anul 2015 s-au diminuat, faţă de 2014, cu 28,9 mil.lei, sau cu 8,6%;

- în perioada auditată, SV a recurs la suspendarea conturilor bancare ale plătitorilor vamali şi la intentarea procesului de insolvabilitate. Totodată, pentru obligaţiile vamale neachitate în termen, debitorilor restanţieri nu le-au fost aplicate alte proceduri de executare silită (ordine incaso, sechestre, ridicarea numerarului, urmărirea bunurilor plătitorului vamal). Pe de altă parte, în situaţiile în care s-a procedat la aplicarea acestora, nu s-a realizat încasarea în totalitate a sumelor care reprezintă obligaţiile vamale neachitate la bugetul statului de plătitorii vamali respectivi;

- de asemenea, în realizarea măsurilor de executare silită de către SV au fost identificate şi alte probleme, precum: (i) organul vamal nu a asigurat în unele cazuri conformarea la prevederile legale cu privire la înaintarea ordinelor incaso şi (ii) neaplicarea, în cazurile verificate, a sechestrelor asupra bunurilor debitorilor. Lipsa unor reglementări exhaustive privind comercializarea bunurilor sechestrate de către SV a omis oportunitatea aplicării sechestrelor de către organele vamale;

- aparatul central al SV nu a monitorizat şi nu a coordonat procesul de organizare a activităţii de executare silită de către birourile vamale, nefiind asigurată nici raportarea acţiunilor de executare silită de către acestea. Concomitent, aplicarea insuficientă a măsurilor de executare silită şi conlucrarea neconstructivă între SV şi executorii judecătoreşti condiţionează formarea restanţelor nerecuperabile ca urmare a deschiderii procedurii de insolvabilitate.

Prin prisma responsabilităţilor ce revin Ministerului Justiţiei, Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti în procesul de executare silită a obligaţiilor restante faţă de BPN, auditul a constatat următoarele:

- gestiunea silită a restanţelor faţă de BPN de către executorii judecătoreşti este defectuoasă şi compromisă de mai multe încălcări. Astfel, informaţiile prezentate de UNEJ nu asigură raportarea şi, respectiv, cunoaşterea de către Parlament, Guvern, MF, MJ, SFS, SV, Consiliul Concurenţei, societatea civilă etc. a volumului real al restanţei faţă de buget înaintat spre executare de către executorii judecătoreşti, a nivelului de încasare şi transferare la buget;

- rezultatul executării silite de către executorii judecătoreşti indică un nivel redus al încasării mijloacelor băneşti în beneficiul statului. Astfel, la situaţia din 31.12.2016, în gestiunea executorilor judecătoreşti erau înregistrate circa 113,9 mii de documente executorii de încasare în beneficiul statului, în valoare cumulativă de circa 781,0 mil.lei, constituite din: obligaţiile fiscale şi vamale neachitate în termen, taxe de stat aplicate de instanţele judecătoreşti, amenzi, penalităţi etc. Conform datelor sistematizate de audit, nivelul mediu pe anii 2014-2016 de executare a documentelor executorii aferente BPN indică 20,6% (sau 177,7 mil.lei);

- lipsa de supraveghere şi control din partea organelor abilitate (MJ, UNEJ, SFS) a determinat neconformitatea activităţii executorilor judecătoreşti în procesul de executare silită. Astfel, 119 din 175 de executori judecătoreşti, sau 68%, nu au fost supuşi controalelor din data învestirii în funcţie (a. 2010) până în prezent;

- în baza riscurilor estimate de audit, Curtea de Conturi a solicitat Serviciului Fiscal de Stat efectuarea controalelor fiscale la 30 de executori judecătoreşti. Printre cele mai semnificative neconformităţi se semnalează: (i) depăşirea termenului legal de distribuire a sumelor încasate în buget (de la 1 zi până la 5 ani) şi menţinerea mijloacelor încasate silit în conturile curente speciale ale acestora; (ii) netransferarea în termene legale în buget (în 1941 de cazuri) a mijloacelor încasate din obligaţiile restante (taxa de stat, obligaţiile fiscale/vamale, amenzi, penalităţi şi alte plăţi), în sumă totală de circa 2,2 mil.lei; (iii) dezafectarea mijloacelor băneşti, în sumă de 30,5 mil.lei, rezultate din executarea silită, prin depunerea acestora în contul de depozit şi obţinerea dobânzii în conturile proprii de onorarii în sumă de 2,7 mil.lei.

În aceste circumstanţe, opinia auditului indică asupra examinării oportunităţii de încasare a mijloacelor băneşti în beneficiul statului prin utilizarea conturilor trezoreriale la poziţiile Clasificaţiei bugetare, ceea ce va exclude contul intermediar (contul curent special al executorului judecătoresc) care favorizează imoblizarea, dezafectarea pe termen nedeterminat şi neasigurarea integrităţii acestora.

De menţionat că, Consiliul Concurenţei nu deţine informaţii referitor la încasarea în buget de către executorii judecătoreşti a sumelor aferente amenzilor, aplicate de Consiliu şi transmise executorilor judecătoreşti spre încasare în buget, în sumă de 28,1 mil.lei.

_________________________

¹ Art.194 din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997 (în continuare – Codul fiscal).

I. PREZENTAREA DOMENIULUI AUDITAT

Eficacitatea sistemului de executare silită este de o importanţă decisivă în eradicarea fenomenului neplăţilor către buget.

În Republica Moldova instituţiile cu atribuţii în reglementarea şi administrarea restanţelor în BPN, inclusiv prin executare silită, sunt: MF – cu atribuţii de reglementare; SFS – cu atribuţii de administrare şi colectare a obligaţiilor fiscale cu cele 36 de IFST; SV – cu atribuţii de colectare a obligaţiilor vamale; MJ şi UNEJ – cu atribuţii de supraveghere a activităţii executorului judecătoresc care exercită atribuţii de executare a documentelor executorii. Cadrul instituţional privind administrarea obligaţiilor fiscale/vamale şi a altor plăţi în BPN prin executare silită schematic se prezintă în Anexa nr.1 la prezentul Raport.

Responsabilitatea Serviciului Fiscal de Stat constă în organizarea şi efectuarea administrării fiscale, în exercitarea competenţelor atribuite în acest domeniu prin prisma Codului fiscal şi altor acte legislative şi normative. Concomitent, conducerea SFS este responsabilă de implementarea unui management instituţional şi unui sistem de control intern conform cadrului legal², orientat spre exercitarea atribuţiilor de administrare fiscală.

SFS organizează şi efectuează executarea silită a obligaţiilor fiscale, precum şi verifică corectitudinea acţiunilor şi procedurii de alăturare şi raportare, realizate de către executorul judecătoresc³.

Potrivit prevederilor Codului fiscal, executare silită a obligaţiei fiscale⁴ sunt acţiunile întreprinse de organul fiscal pentru perceperea forţată a restanţei.

Responsabilitatea Serviciului Vamal şi a birourilor vamale este de a asigura conformitatea respectării prevederilor legale în activitatea de administrare a obligaţiilor vamale, inclusiv prin executare silită, conformitatea gestionării fondurilor publice, prin implementarea unui sistem de management financiar şi control intern eficient ce ar asigura buna guvernare, precum şi ar preveni faptele de fraudă şi eroare.

Organul vamal a fost învestit cu drepturi de a efectua executarea obligaţiei vamale restante în temeiul Legii nr.324 din 23.12.2013⁵, începând cu 01.01.2014.

Conform prevederilor Codului vamal, executare silită⁶ este întreprinderea de către organul vamal a acţiunilor pentru încasarea silită a obligaţiei vamale ajunsă la scadenţă.

Astfel, atât SV, cât şi SFS întreprind măsuri pentru încasarea silită a obligaţiilor vamale/fiscale restante faţă de buget şi conlucrează cu executorii judecătoreşti în vederea încasării acestora.

Supravegherea activităţii executorului judecătoresc este exercitată de Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti⁷.

Ministerul Justiţiei exercită conducerea, coordonarea şi controlul în domeniile de competenţă, realizează politica statului în domeniul justiţiei şi drepturilor omului, contribuie la menţinerea stabilităţii şi calităţii cadrului normativ, la armonizarea acestuia cu standardele internaţionale, veghează asupra respectării principiului supremaţiei legii. Activitatea MJ este reglementată prin Hotărârea Guvernului nr.736 din 03.10.2012⁸.

În responsabilitatea Ministerului Justiţiei este supravegherea activităţii executorilor judecătoreşti, şi anume: în domeniile reglementării, supravegherii şi controlului activităţii executorilor judecătoreşti, precum şi examinării documentelor şi petiţiilor privind executarea silită. În mod detaliat, competenţele MJ sunt prezentate schematic în Anexa nr.2 la prezentul Raport.

UNEJ este constituită şi funcţionează în temeiul Legii nr.113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti şi Statutului adoptat prin Hotărârea nr.1 a Congresului executorilor judecătoreşti din 21.09.2010. UNEJ acţionează pentru asigurarea prestigiului şi autorităţii profesiei de executor judecătoresc.

Conform Statutului, UNEJ este constituită din executorii judecătoreşti învestiţi în funcţie, calitatea de membru fiind obligatorie şi apare din momentul învestirii în funcţie.

Responsabilitatea UNEJ constă în organizarea şi supravegherea serviciului statistic general al executorilor judecătoreşti; acordarea, în conformitate cu prevederile legislaţiei, a asistenţei de consultanţă, analiză, evaluare, monitorizare în domeniul executării; elaborarea, implementarea/realizarea, evaluarea şi monitorizarea diferitor proiecte la nivel ramural, în scopul dezvoltării activităţii de executare etc.

Executorul judecătoresc este persoana fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat şi doar executorul judecătoresc licenţiat poate efectua executarea silită⁹.

Cadrul legislativ în care îşi desfăşoară activitatea executorii judecătoreşti este reprezentat de Codul de executare¹⁰, Legea cu privire la executorii judecătoreşti nr.113 din 17.06.2010, Hotărârea Guvernului nr.886 din 23.09.2010¹¹ şi de alte acte normative în vigoare.

Executorii judecătoreşti sunt numiţi prin Ordinul ministrului Justiţiei, cu eliberarea licenţei în baza hotărârii Comisiei de licenţiere. Astfel, la etapa de realizare a auditului sunt înregistraţi 175 de executori judecătoreşti licenţiaţi, care pot întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul¹².

Schematic, sistemul executorilor judecătoreşti în RM este prezentat în Figura nr.2.

Figura nr.2

Sursă: Schemă elaborată de echipa de audit în baza informaţiei prezentate de UNEJ.

_________________________

² Legea nr.229 din 23.09.2010 privind controlul financiar public intern (în continuare – Legea nr.229 din 23.09.2010).

³ Art.133 alin.(1) lit.f) şi alin.(2) lit.e) din Codul fiscal.

⁴ Art.129 pct.14 din Codul fiscal.

⁵ Legea nr.324 din 23.12.2013 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

⁶ Art.1 pct.58 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000 (în continuare – Codul vamal).

⁷ Art.33 alin.(1) din Legea nr.113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti (în continuare – Legea nr.113 din 17.06.2010).

⁸ Hotărârea Guvernului nr.736 din 03.10.2012 “Cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei”.

⁹ Art.2 alin.(1) din Legea nr.113 din 17.06.2010.

¹⁰ Codul de executare al Republicii Moldova nr.443 din 24.12.2004 (în continuare – Codul de executare).

¹¹ Hotărârea Guvernului nr.886 din 23.09.2010 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de determinare a mărimii taxelor pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi a spezelor procedurii de executare”.

¹² Art.30 alin.(1) din Codul de executare.

II. SFERA ŞI ABORDAREA AUDITULUI

Misiunea de audit a fost planificată¹³ şi iniţiată de Curtea de Conturi la solicitarea Comisiei parlamentare permanente economie, buget şi finanţe. Conform rigorilor şi cerinţelor actuale, au fost auditate metodele şi instrumentele restanţelor aferente obligaţiilor fiscale şi vamale curente şi istorice.

Auditul de conformitate asociat auditului de performanţă privind relevanţa instrumentelor de gestiune silită a obligaţiei fiscale/vamale pentru anii 2014-2016 a avut drept scop exprimarea unei concluzii generale cu privire la funcţionalitatea sistemului de percepere a obligaţiilor fiscale/vamale prin executare silită.

Prezenta misiune de audit a abordat activităţile implicate în colectarea obligaţiilor cuvenite BPN, respectiv, procesul de formare, evidenţă şi încasare a acestora în buget, accentul preponderent fiind pus pe măsurile de executare silită.

Responsabilitatea echipei de audit a constat în obţinerea probelor de audit suficiente şi adecvate pentru susţinerea constatărilor şi concluziilor de audit privind conformitatea şi eficacitatea măsurilor de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale aplicate faţă de agenţii economici restanţieri pe parcursul anilor 2014-2016, cu formularea concluziilor de audit. Totodată, auditorii nu sunt responsabili de prevenirea faptelor de fraudă şi eroare.

Scopul misiunii de audit a constat în oferirea unei asigurări rezonabile că sistemul de management şi control organizat de autorităţile cu atribuţii de executare silită garantează conformitatea şi eficacitatea procesului de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în BPN.

În cadrul acestei misiuni, auditul public extern şi-a propus ca obiectiv de a răspunde cu prioritate la următoarea întrebare generală: “Mecanismele instituite pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării veniturilor în BPN sunt funcţionale şi eficace?”.

Sfera auditului a cuprins evaluarea implementării cadrului normativ-legal privind modul de executare silită a obligaţiilor fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în BPN, precum şi a responsabilităţilor autorităţilor implicate în procesul de administrare a domeniului respectiv.

Abordarea de audit. Misiunea de audit realizată a fost una de conformitate asociată auditului de performanţă. Astfel, obiectivele de audit au fost atât de conformitate, cât şi de performanţă, cu o abordare mixtă: pe sistem, stabilind dacă sistemele de management şi control sunt funcţionale şi eficace; pe probleme, identificând carenţele şi punctele slabe ale domeniului de executare silită, precum şi pe principalele rezultate stabilind discrepanţele majore între impactul aşteptat şi rezultatul obţinut urmare a încasării veniturilor în BPN prin executare silită.

Domeniul de aplicare şi metodologia auditului sunt prezentate în Anexa nr.3 la prezentul Raport.

_________________________

¹³ În conformitate cu art.28 şi art.31 alin.(1) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 şi cu Programul activităţii de audit pe anul 2016, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.46 din 14.12.2015 (cu modificările ulterioare).

III. CONSTATĂRILE AUDITULUI

3.1 Gestiunea silită a obligaţiei fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat

3.1.1 Performanţele SFS pe dimensiunea stingerii obligaţiilor fiscale restante faţă de BPN sunt modeste.

Potrivit Codului fiscal¹⁴, restanţa este suma pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întârziere (penalităţii) şi/sau amenzii.

Analiza auditului asupra informaţiilor şi datelor raportate de SFS în perioada 2014-2016 a relevat o tendinţă de descreştere continuă a volumului restanţelor administrate de acesta. Informaţiile privind restanţele la plăţile de bază, amenzile şi penalităţile la BPN în anii 2014-2016 sunt prezentate în Diagrama nr.1.

Diagrama nr.1

(mil.lei)

Sursă: Informaţii generalizate de către echipa de audit în baza datelor

privind restanţele la BPN pe anii 2014-2016 administrate de SFS.

Datele din diagramă relevă că restanţele faţă de BPN sunt în descreştere, înregistrând 1826,0 mil.lei la data de 31.12.2016, ceea ce este mai puţin cu 745,3 mil.lei faţă de situaţia prezentată la 31.12.2014 şi cu 18,7 mil.lei – faţă de 31.12.2015, sau cu 29,0% mai puţin faţă de anul 2014 şi, respectiv, cu 1,0% faţă de 2015.

Comparând anul 2016 cu 2014, se observă că cele mai semnificative diminuări ale restanţelor la plata obligaţiilor fiscale faţă de BPN se înregistrează la BASS – cu (-63,8%), urmate de BS – cu (-8,8%), iar restanţele la BUAT au înregistrat o creştere cu 0,1%.

Examinările prezentului audit relevă că unul dintre cei mai semnificativi factori care influenţează totalul restanţelor este înscrierea obligaţiilor fiscale restante în categoria de evidenţă specială a obligaţiei fiscale¹⁵, care este parte componentă a evidenţei generale, dar, în condiţiile legale, nu se consideră restanţe.

Astfel, auditul atestă că, în condiţiile legale, nu sunt raportate ca restanţă, la situaţia din 31.12.2016, obligaţiile fiscale datorate în sumă totală de 4717,8 mil.lei, înscrise în evidenţa specială.

Situaţia cumulativă a obligaţiilor fiscale restante şi a obligaţiilor fiscale înscrise în evidenţa specială se prezintă în Tabelul nr.1.

În aceste circumstanţe, volumul total al obligaţiilor fiscale restante raportate regulamentar de către SFS şi al obligaţiilor fiscale restante, dar care, în condiţiile legii, nu se raportează ca restanţe pe perioada înscrierii în categoria dată, însumează în total 6543,8 mil.lei la situaţia din 31.12.2016.

Şi auditurile precedente ale Curţii de Conturi au relevat că gestionarea de către SFS a restanţelor faţă de BPN rămâne o problemă majoră şi continuă.

_________________________

¹⁴ Art.129 pct.13 din Codul fiscal.

¹⁵ Art.174 alin.(5) din Codul fiscal.

3.1.2 Obligaţiile fiscale înscrise în evidenţa specială sunt parte componentă a evidenţei generale fiscale, dar, în condiţiile actualului cadru legal, nu sunt considerate restanţe pe perioada înscrierii.

Potrivit informaţiilor prezentate de SFS, auditul constată că suma totală a obligaţiilor fiscale restante (plăţi de bază, penalităţi şi amenzi) faţă de BPN la 31.12.2016 constituia 1826,0 mil.lei. În acelaşi timp, la data de 31.12.2016 înregistrarea obligaţiilor fiscale în evidenţa specială în fişele a 2590 de contribuabili constituia 4717,8 mil.lei, fiind formată din: plăţi de bază (2810,5 mil.lei), penalităţi (720,9 mil.lei) şi amenzi (1186,4 mil.lei).

Analiza efectuată de audit constată că în anii 2014-2016 volumul obligaţiilor fiscale restante înscrise în evidenţa specială înregistrează o creştere continuă, de la 1213,3 mil.lei (la 01.01.2014) până la 4717,8 mil.lei (la 31.12.2016), sau de 3,8 ori. Analiza situaţiei în dinamică se prezintă în Tabelul nr.2.

Astfel, cele mai semnificative înscrieri în evidenţa specială a sumelor obligaţiei fiscale datorate au fost înregistrate de organele SFS în anul 2015 în volum de 2799,7 mil.lei la 1079 de contribuabili, datorită implementării noii metodologii ce ţine de luarea la evidenţă specială a obligaţiei fiscale.

Analiza auditului asupra datelor referitor la obligaţiile fiscale datorate înscrise în evidenţa specială efectuată în aspectul componentelor BPN a atestat că acestea revin preponderent BS şi însumează 3899,5 mil.lei, sau 82,7% din volumul total înscris în evidenţa specială. Acestea sunt urmate de componenta BUAT – cu 388,6 mil.lei, sau 8,2%, situaţia fiind prezentată în Diagrama nr.2.

Diagrama nr.2

(mil.lei)

Sursă: Diagrama elaborată de echipa de audit în baza datelor din Raportul privind

sumele obligaţiilor fiscale luate la evidenţă specială pe parcursul anului 2016.

Verificările efectuate de audit relevă că ponderea majoră a obligaţiilor fiscale datorate înscrise în evidenţa specială în anii 2014-2016 este înregistrată de IFS mun. Chişinău (76,4%), urmată de IFS mun. Bălţi (2,5%), IFS UTA Găgăuzia (3,9%) şi IFS Taraclia (2,1%). Auditul denotă că în anii 2014-2016, IFPS a asigurat întocmirea şi prezentarea Ministerului Finanţelor a Rapoartelor trimestriale şi anuale privind sumele obligaţiei fiscale luate la evidenţa specială, în aspectul IFS teritoriale şi componentelor BPN (BS; BUAT; BASS; FAOAM).

Se menţionează că, potrivit cadrului legal¹⁶, obligaţiile fiscale luate la evidenţă specială nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa specială potrivit cadrului legal, cu excepţia obligaţiilor fiscale aferente contribuabililor aflaţi în procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura simplificată a falimentului.

În aceste circumstanţe, modalitatea respectivă de luare la evidenţă specială a obligaţiei fiscale restante oferă o imagine neveridică a totalului obligaţiilor fiscale datorate şi creează doar impresia îmbunătăţirii situaţiei la compartimentul datorii.

_________________________

¹⁶ Art.129 pct.13 din Codul fiscal.

3.1.3 Eficacitatea aplicării măsurilor de executare silită este afectată de mai multe carenţe şi dificultăţi.

Analiza auditului referitor la gradul/rezultatele aplicării măsurilor de executare silită¹⁷ a obligaţiei fiscale restante de către SFS în perioada 2014-2016, în raport cu totalul restanţei la sfârşitul perioadei de gestiune, denotă o creştere permanentă a încasărilor. Situaţia este prezentată în Tabelul nr.3.

Datele din tabel atestă că pe parcursul anilor 2014-2016, urmare a executării silite a obligaţiei fiscale, au fost încasate mijloace în buget în volum de 2335,4 mil.lei, înregistrând o creştere de la 481,9 mil.lei în anul 2014 până la 974,2 mil.lei în anul 2016. Totuşi, raportul acestora faţă de restanţa înregistrată nu depăşeşte 18,0% în anul 2014, respectiv, 47,7% în 2015 şi 53,4% în 2016. Astfel, dacă creşterea încasărilor sumelor restante din aplicarea măsurilor de executare silită în anul 2015, faţă de anul 2014, a constituit + 82,0%, atunci în 2016, faţă de 2015, acest indicator a înregistrat numai +10,8%.

În acest context se menţionează că cel mai eficace rezultat este obţinut din încasarea mijloacelor din conturile bancare ale contribuabililor restanţieri, care însumează 1844,3 mil.lei, deţinând o pondere de 78,9% din totalul sumelor încasate.

Acesta este urmat de volumul mijloacelor băneşti ridicate din casieria plătitorului – 9,8%, sau 228,2 mil.lei, de valoarea bunurilor sechestrate şi ulterior restituite după achitarea benevolă de către contribuabil a restanţei – 7,2%, sau 168,7 mil.lei, şi de mijloacele încasate din conturile debitorilor contribuabilului restanţier – 3,6%, sau 83,8 mil.lei. În acelaşi timp, suma încasată din comercializarea bunurilor sechestrate constituie doar 0,4%, sau 10,4 mil.lei, fiind la cel mai scăzut nivel de executare silită.

_________________________

¹⁷ Art.194 din Codul fiscal.

3.1.4 Încasările de pe conturile bancare ale contribuabililor restanţieri sunt afectate de imperfecţiunea cadrului legal.

În scopul executării prevederilor Codului fiscal în partea ce ţine de aplicarea modalităţii de executare silită a obligaţiei fiscale prin încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabililor restanţieri, IFPS, prin Ordinul nr.65 din 12.04.2006¹⁸ şi prin Ordinul nr.302 din 03.05.2012¹⁹, a aprobat modalitatea suspendării operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabililor şi modalitatea de executare silită a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale restanţierilor la BPN (ordine incaso). Se menţionează că procedura încasării incontestabile a mijloacelor de la conturile bancare este stabilită de Banca Naţională a Moldovei²⁰ în comun cu Ministerul Finanţelor.

Din analiza informaţiilor prezentate de IFPS se atestă creşterea continuă a numărului ordinelor incaso înaintate de organele SFS la conturile bancare ale contribuabililor restanţieri, de la 73544 în anul 2014 până la 144072 în 2016. Concomitent, au fost suspendate operaţiunile la conturile bancare a 46936 de contribuabili restanţieri, prin înaintarea a 67018 dispoziţii de suspendare.

Verificările auditului relevă că pe parcursul anilor 2014-2016 SFS a încasat mijloace băneşti de pe conturile bancare ale contribuabililor în sumă de 1928,09 mil.lei, dintre care 1844,29 mil.lei – din conturile bancare ale plătitorilor, şi 83,82 mil.lei – din conturile debitorilor plătitorilor.

În anul 2016, de pe conturile bancare ale agenţilor economici s-au încasat mijloace cu 134,3 mil.lei mai mult faţă de anul 2015, sau cu 18,9%, şi, respectiv, mai mult faţă de anul 2014 cu 470,8 mil.lei, sau cu 126,0%. Totodată, de pe conturile debitorilor acestor plătitori în anul 2016 au fost încasate mijloace în sumă de 29,3 mil.lei, sau cu 1,9 mil.lei mai puţin faţă de anul 2015, şi cu 5,9 mil.lei mai mult faţă de anul 2014.

Potrivit art.197 din Codul fiscal, încasarea mijloacelor băneşti de către organele SFS de pe conturile bancare este asigurată prin înaintarea ordinelor incaso la instituţiile financiare în care se deserveşte contribuabilul restanţier, al cărui termen de valabilitate este limitat la 24 ore din momentul primirii.

O altă problemă cu care se confruntă mai mulţi ani la rând SFS în încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare este lipsa prevederilor legale privind modul de prioritizare a executării de către instituţiile financiare a ordinelor incaso înaintate de diferite organe, în vederea încasării obligaţiunii faţă de BPN.

În prezent, Codul de executare²¹ prevede alăturarea la urmărire de executorii judecătoreşti prin emiterea ordinelor incaso privind încasarea şi urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului restanţier.

La analiza în evoluţie a numărului materialelor transmise de IFST pentru alăturarea la urmărirea privind executarea silită de executorii judecătoreşti se înregistrează o creştere a acestuia pe parcursul anilor 2014-2015, şi anume cu 226 şi, respectiv, cu 242. Ulterior, la situaţia din 01.01.2017 au fost remise 891 de ordine incaso, în sumă de 237,9 mil.lei, înregistrându-se o descreştere cu 128 de ordine în sumă de 219,2 mil.lei faţă de aceeaşi perioadă a anului 2015. Analiza situaţiei vizând transmiterea materialelor de către SFS la executorii judecătoreşti şi încasarea obligaţiei fiscale prin intermediul acestora este prezentată în Diagrama nr.3.

Diagrama nr.3

(mil.lei)

Sursă: Informaţii generalizate de către echipa de audit în baza datelor prezentate de către organele

fiscale privind volumul obligaţiei fiscale restante în anii 2013-2016 executorilor judecătoreşti.

Datele din diagramă relevă că încasarea restanţei urmare a alăturării ordinelor incaso la urmărirea de executorii judecătoreşti indică un nivel scăzut, care variază de la 6,3%, sau 7,9 mil.lei în anul 2014, până la 3,2%, sau 14,7 mil.lei din volumul total al restanţelor transmise spre încasare executorilor judecătoreşti în anul 2015.

Astfel, analiza încasărilor în BPN denotă că, pe parcursul a 4 ani, prin intermediul executorilor judecătoreşti, din totalul obligaţiilor fiscale restante transmise spre alăturare prin ordine incaso în total de 1035,7 mil.lei, s-au încasat doar 58,8 mil.lei, sau în medie 5,7%.

_________________________

¹⁸ Ordinul IFPS nr.65 din 12.04.2006, “Privind executarea art.227 alin.(1) şi art.229 din titlul V al Codului fiscal, cu modificările ulterioare” (Titlul completat prin Ordinul nr.848 din 12.10.2015, în vigoare din 30.10.2015).

¹⁹ Ordinul IFPS nr.302 din 03.05.2012 “Cu privire la circuitul electronic al documentelor ce ţin de executarea silită a mijloacelor băneşti din conturile bancare ale restanţierilor la bugetul public naţional”.

²⁰ Hotărârea BNM nr.375 din 15.12.2005 “Cu privire la aprobarea Regulamentului privind suspendarea operaţiunilor, sechestrarea şi perceperea în mod incontestabil a mijloacelor băneşti din conturile bancare” (cu modificările şi completările ulterioare).

²¹ Art.92 din Codul de executare.

3.1.5. Procesul de aplicare a sechestrelor pe bunuri în scopul achitării obligaţiei fiscale este afectat de mai multe neconformităţi.

Sechestrarea²² bunurilor contribuabililor restanţieri reprezintă una din modalităţile instituite de asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale restante faţă de BPN.

Analiza auditului atestă o descreştere continuă a volumului bunurilor sechestrate. Astfel, acestea, la 31.12.2016, au însumat 180,3 mil.lei, fiind cu 131,6 mil.lei mai puţin comparativ cu perioada similară a anului 2014, situaţiile analizate fiind redate în Tabelul nr.4.

Datele analizate relevă că volumul bunurilor comercializate este în descreştere permanentă, de la 4738,8 mii lei în anul 2014 până la 2553,7 mii lei în 2016.

Se evidenţiază o creştere continuă a valorii bunurilor sechestrate şi ulterior restituite contribuabililor în legătură cu achitarea benevolă a obligaţiei fiscale restante, aceasta majorându-se de circa 3 ori în anul 2016 (77,7 mil.lei), comparativ cu anul 2014 (27,1 mil.lei).

Totodată, se atestă creşterea ponderii bunurilor sechestrate şi ulterior restituite, de la 6,1% în anul 2014 până la 25,5% în 2016. Însă, ponderea bunurilor comercializate în totalul bunurilor sechestrate evolutiv este în descreştere, de la 1,1% până la 0,8%.

Mai mult decât atât, auditul menţionează şi amploarea fenomenului de înstrăinare a bunurilor sechestrate în contul achitării obligaţiilor fiscale restante. Astfel, volumul bunurilor sechestrate şi înstrăinate în anii 2014-2016 a însumat 5435,0 mii lei, fiind în creştere continuă, de la 475,0 mii lei în anul 2014 până la 4407,7 mii lei în anul 2016. În circumstanţele în care de bunurile sechestrate sunt responsabili contribuabilii, SFS nu dispune de mecanisme pentru asigurarea păstrării şi integrităţii bunurilor sechestrate.

În viziunea auditului, aplicarea sechestrului pe bunurile contribuabilului restanţier la achitarea obligaţiilor fiscale poate fi rezultativă doar în cazurile în care sechestrele sunt aplicate pe bunurile necesare în activitatea agentului economic şi/sau sunt mai uşor supuse comercializării/solicitate pentru comercializare.

Urmare a procedurilor de audit efectuate, auditul a constatat următoarele neconformităţi.

• Instituirea neoperativă a sechestrelor şi aplicarea acestora pe bunuri greu de a fi valorificate în scopul achitării obligaţiei fiscale restante.

Verificările auditului au identificat că din 36 IFST, 15 IFST²³, în scopul achitării restanţei faţă de BPN, în sumă de 3938,8 mii lei, au aplicat sechestre pe terenuri agricole cu o suprafaţă totală de 52,4737 ha, valoarea cărora la finele anului 2016 a însumat 3331,2 mii lei. Se atestă că o mare parte a bunurilor asupra cărora este aplicat sechestrul constituie parcele de teren agricol cu suprafaţa de la 0,02 ha până la 5,93 ha amplasate în diferite locuri, ceea ce îngreunează sau, după caz, face imposibilă vânzarea acestora. Informaţiile generalizate de audit privind sechestrele aplicate de organele fiscale sus-nominalizate se prezintă în Anexa nr.4 la prezentul Raport.

Auditul a constatat întocmirea neregulamentară de către DGACM a Listei bunurilor sechestrate (din 18.11.2015) de la un contribuabil, fapt care a cauzat reflectarea neconformă a terenurilor agricole în “bucăţi” a 816 terenuri agricole. În acest context, nu a fost reflectată suprafaţa terenurilor agricole în unitatea de măsură aplicabilă (ha), în care condiţii organul fiscal nu dispune de informaţia reală privind suprafaţa bunului sechestrat pentru a fi propus spre comercializare.

O altă problemă identificată de audit la acest compartiment ţine de aplicarea unui timp îndelungat a măsurilor de executare silită. Astfel, auditul a constatat aplicarea sechestrelor în termen de 1 lună, 1 an şi 3 ani din data adoptării Hotărârii “Cu privire la asigurarea stingerii obligaţiei fiscale restante”. Astfel de cazuri au fost constatate la IFS Cahul (13), IFS Cantemir (1), IFS Drochia (1), IFS Hânceşti (1) şi IFS Nisporeni (1). În asemenea circumstanţe, auditul consideră că rezultatul aplicării sechestrului ca măsură de executare silită este compromis.

În opinia auditului, situaţiile menţionate sunt cauzate de neasigurarea de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul organelor fiscale teritoriale a unui control intern funcţional asupra conformităţii aplicării sechestrului de către funcţionarii fiscali, în scopul eficientizării acestei măsuri.

• În unele cazuri, organele fiscale sechestrează bunuri în valori ce depăşesc considerabil restanţele la obligaţiile fiscale ale contribuabililor²⁴.

Verificările efectuate atestă că restanţa unui agent economic, conform Hotărârii de executare nr.0121907 din 01.10.2013, constituia 61,0 mii lei, iar IFS pe mun. Chişinău (DAF Buiucani) a sechestrat în contul acestei restanţe un bun în valoare de 300,0 mii lei, sau mai mult cu 239,0 mii lei.

Analogic, IFS pe mun. Chişinău (DAF Râşcani), în baza Hotărârii de executare silită nr.0138252 din 29.10.2014, în contul restanţei contribuabilului în sumă de 862,4 mii lei a sechestrat bunuri în valoare de 1133,5 mii lei, sau cu 271,1 mii lei mai mult. Auditul denotă că, deşi agentul economic dispunea şi de alte bunuri în proprietate (construcţie, teren), organul fiscal a sechestrat 32611 bucăţi (grupate în 3209 poziţii) piese de schimb. Ulterior, doar după atenţionarea de către IFS pe mun. Chişinău despre executarea neconformă a atribuţiilor de serviciu, DAF Râşcani a aplicat sechestru potrivit actului nr.0011887 din 11.12.2014 pe bunurile imobile (oficii, teren etc.) ce aparţineau cu drept de proprietate contribuabilului, pe când măsuri de comercializare a acestora nu au fost întreprinse de către organul fiscal.

Într-un alt caz, potrivit Hotărârii de executare silită nr.0141263 din 30.04.2015 a IFS pe mun. Chişinău (DAF Centru), restanţa agentului economic constituia 426,9 mii lei, dar organul fiscal a sechestrat bunuri în sumă de 1659,70 mii lei, sau cu 1232,83 mii lei mai mult, deşi agentul economic dispunea de alte bunuri cu valoare apropiată obligaţiei fiscale restante (autoturism în valoarea de 610,54 mii lei). Totodată, organul fiscal nu a solicitat de la BUMM (din anul 2015) informaţii despre măsurile întreprinse ce ţin de estimarea, evaluarea şi comercializarea bunului sechestrat.

• Controlul insuficient din partea organelor fiscale privind respectarea prevederilor Codului fiscal²⁵ au favorizat unii contribuabili în înstrăinarea bunurilor sechestrate.

Verificările auditului denotă că în perioada 2014-2016 IFS pe mun. Chişinău, IFS Floreşti, IFS Cantemir, IFS Edineţ, IFS UTA Găgăuzia şi DGACM au raportat 13 cazuri de înstrăinare a bunurilor sechestrate, în valoare totală de 5435,0 mii lei, de către agenţii economici restanţieri. Astfel, din volumul total al bunurilor sechestrate şi ulterior înstrăinate, 652,1 mii lei, sau 12,0%, revin la 6 contribuabili administraţi de către IFS pe mun. Chişinău; 69,1%, sau 3755,8 mii lei - la un agent economic administrat de către DGAMC, şi 1345,7 mii lei, sau 24,8% - la 5 agenţi economici administraţi de către IFS Floreşti, IFS Cantemir, IFS Edineţ şi IFS UTA Găgăuzia.

Totodată, potrivit informaţiilor selectate de audit din SIA al SFS, s-a constatat că restanţele agenţilor economici respectivi faţă de buget, la situaţia din 31.12.2016, însumau 4402,1 mii lei.

Analiza materialelor prezentate la solicitarea auditului de IFST referitor la cazurile sus-menţionate a scos în evidenţă următoarele.

√ Înstrăinarea producţiei agricole nerecoltate (roadei viitoare).

Deşi, potrivit art.201¹ alin.(1) din Codul fiscal, organul fiscal este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, verificările auditului au constatat 5 cazuri de înstrăinare a bunurilor sechestrate (producţia agricolă nerecoltată) în anii 2014-2016, în sumă totală de 1195,7 mii lei, de către IFS Floreşti, IFS Edineţ, IFS Cantemir şi IFS UTA Găgăuzia. Astfel, UTA Găgăuzia a întocmit 2 acte ce confirmă înstrăinarea bunurilor sechestrate, acestea nefiind raportate la IFPS.

Auditul atestă că una din cauzele de înstrăinare a producţiei agricole constă în neaplicarea de către organele fiscale a prevederilor art.201¹ alin.(3), care prevăd remiterea, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, a copiei actului de sechestru şi hotărârii de executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea, pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate. Anume din acest moment contribuabilului îi este interzis să efectueze fără acordul organului fiscal tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate, unul din cazuri fiind stabilit la IFS Floreşti.

Situaţiile examinate de audit atestă că prevederile legale sus-menţionate nu sunt respectate de contribuabilii restanţieri care înstrăinează roada recoltată aflată sub sechestru, iar organele fiscale nu dispun de instrumente eficiente de prevenire a acestor fenomene.

În aceste circumstanţe, SFS urmează să elaboreze şi să implementeze unele pârghii adiţionale care vor diminua cazurile de înstrăinare a bunurilor.

√ Materialele de constatare a înstrăinării bunurilor sechestrate nu sunt remise în toate cazurile organelor de urmărire penală sau sunt remise cu întârziere.

Conform art.204 alin.(5) din Codul fiscal, dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor sechestrate, organul fiscal este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare.

Verificările auditului au constatat într-un caz nesesizarea organelor de drept de către IFS UTA Găgăuzia, iar în 6 cazuri materialele au fost remise în termen de la 1 lună la 5 luni (IFS pe mun. Chişinău (3), IFS Cantemir (1), IFS Edineţ (2)) de la data întocmirii actului constatator de înstrăinare a bunurilor sechestrate nefiind încasate obligaţiile fiscale restante.

√ Ridicarea sechestrelor cu întârziere în cazurile de înstrăinare a bunurilor.

Deşi potrivit art.202 alin.(1) lit.d) din Codul fiscal sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul înstrăinării sau dispariţiei bunurilor, verificările auditului au constatat 4 cazuri (IFS pe mun. Chişinău) din cele verificate (13) că ridicarea acestora s-a efectuat în decurs de la 1 an la 6 ani de la constatarea înstrăinării bunurilor în valoare de 585,8 mii lei. Cauza a fost nespecificarea termenului de ridicare a sechestrului în actele normative interne ale SFS la constatarea înstrăinării bunurilor sechestrate.

√ În condiţiile în care organele SFS nu dispun de încăperi pentru depozitarea bunurilor sechestrate, integritatea acestora nu este asigurată.

În baza Hotărârii IFPS “Cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale a contribuabilului”, pe data de 03.03.2015 a fost aplicat sechestru pe bunuri (zahăr tos fabricat în anul 2014) în cantitate de 440 tone în valoare totală de 4,2 mil.lei, în scopul stingerii restanţelor agentului economic faţă de BPN în sumă de 4,1 mil.lei. Urmare a transmiterii regulamentare pe data de 15.04.2015 de către DGACM a bunurilor sechestrate spre evaluare/comercializare la BUMM, au fost comercializate 2 tone de zahăr în sumă de 15,5 mii lei. Ulterior, la data de 17.07.2015, cumpărătorul a refuzat bunurile din cauza calităţii necorespunzătoare. Conform Contractului bursier nr.8206 din 23.09.2015, bunurile au fost vândute unui alt cumpărător, mijloacele în sumă de 2463,47 mii lei fiind transferate pe contul de decontare al BUMM. Însă, când cumpărătorul în prezenţa inspectorului fiscal a iniţiat ridicarea zahărului procurat, accesul la depozitul contribuabilului i-a fost interzis.

Pe data de 18.12.2015 inspectorii DGACM, deplasându-se la fabrica de zahăr, au constatat că agentul economic a înstrăinat (comercializat) în octombrie 2015 zahărul sechestrat de DGACM în cantitate de 400 tone, încasând suma totală de 2,1 mil.lei pe care au transferat-o în contul datoriilor faţă de alt agent economic, fapt consemnat în Actul de control nr.3-551935. Totodată, se atestă că Decizia IFPS (nr.22 din 10.02.2016) asupra cazului de încălcare a legislaţiei comis de agentul economic a fost emisă cu încălcarea termenului prevăzut de art.246 din Codul fiscal. Potrivit deciziei menţionate, contribuabilului i-a fost aplicată sancţiunea sub formă de amendă, în sumă totală de 3,75 mil.lei. Totodată, IFPS a remis Direcţiei Generale Urmărire Penală a IGP materialele de probă acumulate doar la data de 19.05.2016.

În viziunea auditului, situaţia constatată putea fi prevenită de către organul fiscal prin aplicarea prevederilor art.146 alin.(1) din Codul fiscal, creând un post fiscal.

O altă situaţie identificată de audit relevă că, potrivit datelor IFPS la situaţia din 31.12.2016, DAF Centru a IFS pe mun. Chişinău a raportat 18 kg de aur în valoare de 8,8 mil.lei, sechestrate de la contribuabilul restanţier pe 28.12.2009 şi lăsate la păstrare la acest contribuabil, contrar prevederilor art.200 alin.(12) din Codul fiscal: “bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, pietre preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale sunt depuse spre păstrare la instituţia financiară de către funcţionarul fiscal”. Nerespectarea de către organul fiscal a prevederilor menţionate, precum şi nemonitorizarea pe parcursul a 2 ani a bunurilor (obiectelor de aur) sechestrate au favorizat înstrăinarea parţială a acestora, confirmată prin Actul nr.1-533082 din 16.12.2011.

Deşi la 28.10.2011 IFS pe mun. Chişinău a fost sesizat de Procuratura Anticorupţie despre încălcarea prevederilor Codului fiscal la aplicarea sechestrului pe bunurile (obiecte de aur) sechestrate de DAF Centru, solicitând lichidarea încălcărilor depistate şi sancţionarea disciplinară a funcţionarilor fiscali care au admis încălcările menţionate, aceste măsuri nu au fost întreprinse.

Astfel, lipsa controlului din partea persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul IFS pe mun. Chişinău (DAF Centru) asupra procesului de executare silită a obligaţiei fiscale restante, precum şi ignorarea sesizării Procuraturii Anticorupţie au cauzat următoarele: i)bunurile sechestrate (obiectele de aur) rămân în continuare la contribuabil; ii)raportarea neveridică pe parcursul a 5 ani a 18 kg de obiecte de aur sechestrate în valoare de 8800,0 mii lei, pe când o parte din ele au fost deja înstrăinate. Potrivit motivaţiei SFS, cauza neridicării bunurilor sechestrate şi depunerii acestora spre păstrare la instituţia financiară, conform prevederilor art.200 alin.(12) din Codul fiscal, este cauzată de neefectuarea expertizei asupra acestor bunuri care generează costuri mari pentru evaluarea/expertizarea lor.

Conform datelor din SIA al IFPS, restanţa contribuabilului la 31.12.2016 a constituit 12,9 mil.lei, fiind în continuă creştere, la situaţia din 14.03.2017 însumând 13,1 mil.lei.

_________________________

²² Art.200 alin.(1) şi alin.(2) din Codul fiscal.

²³ IFS Briceni, IFS Cahul, IFS Cantemir, IFS Criuleni, IFS Donduşeni, IFS Drochia, IFS Floreşti, IFS Leova, IFS Nisporeni, IFS Ocniţa, IFS Orhei, IFS Sângerei, IFS Soroca, IFS Străşeni şi DGACM.

²⁴ Art.200 alin.(7) din Codul fiscal.

²⁵ Art.263 alin.(3) din Codul fiscal.

3.1.6 Procesul de comercializare a bunurilor sechestrate a devenit cea mai anevoioasă măsură de executare silită.

Sechestrarea şi, respectiv, comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabililor restanţieri reprezintă modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale restante faţă de buget.

Analiza auditului atestă descreşterea continuă a volumului de bunuri sechestrate, care la 31.12.2016 a însumat 180,3 mil.lei, fiind cu 131,6 mil.lei mai puţin, comparativ cu perioada similară a anului 2014. Situaţia respectivă este redată în Tabelul nr.5, iar informaţia în detaliu – în Anexa nr.5 la prezentul Raport.

Analiza datelor prezentate relevă volumul nesemnificativ, de 10443,6 mii lei, al restanţei încasate ca rezultat al comercializării bunurilor sechestrate pe parcursul anilor 2014-2016, variind de la 1,5% (4738,8 mii lei din totalul bunurilor sechestrate) în anul 2014 până la 1,4% (2553,7 mii lei) în 2016.

Verificările datelor raportate au constatat divergenţe între indicatorii raportaţi de IFST în “Informaţia privind rezultatele executării silite a obligaţiei fiscale şi altor atribuţii stabilite prin lege” (Forma 8-SF)²⁶ şi prezentată IFPS pentru generalizare.

Astfel, potrivit explicaţiei IFS pe mun. Bălţi, 760,0 mii lei au fost încasate în urma licitaţiei desfăşurate în anul 2013, dar care nu au fost raportate în perioada respectivă. Totodată, mijloacele încasate din conturile bancare în sumă de 390,0 mii lei au fost raportate ca mijloace încasate din comercializarea bunurilor sechestrate.

Urmare a sistematizării de către IFPS a informaţiilor prezentate de IFST, s-a constatat diminuarea cu 1,6 mil.lei a volumului bunurilor comercializate de către organele fiscale teritoriale. Situaţiile constatate relevă neasigurarea raportării corecte şi depline a rezultatelor comercializării bunurilor sechestrate la situaţia din 31.12.2014 de unele IFST, precum şi de IFPS.

Potrivit cadrului legal²⁷, pentru efectuarea evaluării bunurilor şi comercializarea lor la licitaţie, IFS teritoriale/ IFS specializate, iar în cazul în care bunurile au fost sechestrate de către IFPS – subdiviziunea responsabilă, selectează persoanele care dispun de licenţă pentru activitatea respectivă, încheie cu ele contracte şi le repartizează materialele pentru evaluare.

Astfel, auditul a selectat aleatoriu 8 IFST (mun. Chişinău, Făleşti, Ialoveni, Taraclia, Soroca, Nisporeni, Criuleni şi Drochia) pentru verificarea conformităţii desfăşurării licitaţiilor privind comercializarea bunurilor sechestrate. Concomitent, au fost solicitate documentele ce confirmă desfăşurarea licitaţiilor pe parcursul anilor 2014-2016. Analiza informaţiilor prezentate de IFST la solicitarea echipei de audit, denotă următoarele aspecte.

_________________________

²⁶ Aprobată prin Circulara IFPS nr.17-11-06/282-4757 din 28.10.2002 (cu modificările ulterioare).

²⁷ Art.203 alin.(3) din Codul fiscal.

• Efectuarea evaluării bunurilor sechestrate nu se efectuează în toate cazurile cu respectarea prevederilor legale. Astfel,

√ întreprinderile evaluatoare selectate pentru evaluarea bunurilor sechestrate în anii 2014-2016 şi contractate de SFS sunt prezentate de 6 agenţi economici (SRL “Rilici Compani” – de 11 IFST; SC “Centrul de Expertiză Independentă” SRL – de 8 IFST; “Camera de Comerţ şi Industrie” – de 2 IFST; “Vibimobil” SRL – de 1 IFST; SRL “Geocad Expert” – de 1 IFST; SRL “Imobil Industrial Grup” – de 1 IFST). De menţionat că, deşi IFST au fost atenţionate prin circulara IFPS²⁸ că SC “Rilici Compani” SRL a prestat servicii de evaluare a bunurilor imobile cu eventuale derogări de la cadrul de reglementare în vigoare şi urmează ca organele fiscale să se abţină de la colaborarea cu entitatea nominalizată, IFST pe parcursul anilor 2015-2016 au continuat contractarea serviciilor de la compania menţionată;

√ doar 9 (25%) din numărul total al IFST (36) au selectat prin concurs întreprinderile evaluatoare, 5 IFST (14%) au încheiat contracte cu întreprinderile evaluatoare în baza conlucrării anterioare, iar 22 (60%) nu au prezentat documente confirmative în acest sens;

√ IFPS nu deţine informaţii cu privire la soldul bunurilor sechestrate şi transmise întreprinderilor evaluatoare spre evaluare. Astfel, potrivit informaţiilor solicitate de echipa de audit şi prezentate de IFST, soldul bunurilor transmise spre evaluare la situaţia din 31.12.2016 constituia 31079,7 mii lei.

Doar 2 (IFS Căuşeni şi IFS Rezina) din 36 de IFST dispun de acte de verificare a soldurilor bunurilor sechestrate şi transmise spre evaluare întreprinderilor evaluatoare.

_________________________

²⁸ Circulara IFPS nr.26-06-11-1020/2465 din 02.04.2015.

• Comercializarea bunurilor sechestrate prin intermediul Comisiei permanente a organelor fiscale este defectuoasă. Verificările auditului la acest compartiment au constatat următoarele.

√ IFST nu sunt interesate de comercializarea bunurilor, nefiind desfăşurate licitaţiile preconizate. Informaţii detaliate în aspectul IFST se prezintă în Anexa nr.6 la prezentul Raport, iar informaţiile generalizate se prezintă în Tabelul nr.6.

Astfel, analiza auditului denotă că, pe parcursul anilor 2014-2016, bunurile sechestrate au fost comercializate în cadrul a 338 de licitaţii din 2143 preconizate, ceea ce constituie doar 15,8%, sau 10,4 mil.lei din 113,1 mil.lei ce constituie valoarea bunurilor expuse spre comercializare.

Datele din tabel relevă că pe parcursul a 3 ani au fost expuse bunuri la licitaţii în valoare de 113,1 mil.lei, comercializate fiind doar în sumă de 10,4 mil.lei, sau 9,2%. Totodată, din cauza licitaţiilor nule²⁹, au fost restituite contribuabililor bunurile sechestrate în sumă de 20291,3 mii lei.

Verificările auditului constată că 22% (8 IFST) din numărul total de IFST (36), dispunând de bunuri sechestrate în perioada 2014-2016 în valoare totală de 71,0 mil.lei, care urmau a fi comercializate, inclusiv prin intermediul Comisiei permanente, nu au preconizat şi, respectiv, desfăşurat nicio licitaţie.

În alte cazuri identificate de audit, unele IFST (IFS Anenii Noi, IFS Cantemir, IFS Donduşeni, IFS Dubăsari, IFS Edineţ etc.) au planificat licitaţii, însă acestea nu au fost desfăşurate sau au fost desfăşurate, dar în număr nesemnificativ (IFS pe mun. Chişinău, UTA Găgăuzia etc.), având în vedere că valoarea bunurilor sechestrate pentru comercializare în perioada 2014-2016 constituie circa 389,7 mil.lei.

Verificările asupra conformităţii desfăşurării licitaţiilor privind comercializarea bunurilor sechestrate, efectuate pe un eşantion selectat aleatoriu la 8 IFST (Chişinău, Ialoveni, Făleşti, Taraclia, Soroca, Nisporeni, Criuleni şi Drochia), denotă că:

√ pe parcursul anilor 2015-2016, IFS mun. Chişinău a desfăşurat 4 licitaţii cu strigare, 4 licitaţii cu reducere şi ulterior repetate, fiind supuse comercializării bunuri sechestrate în valoare de 1678,7 mii lei, pe când în 2014 nu a organizat nicio licitaţie. Toate licitaţiile organizate au fost declarate nule. Potrivit motivaţiilor persoanelor responsabile din cadrul IFS mun. Chişinău, cauza principală a fost neînregistrarea participanţilor la licitaţiile anunţate;

√ deşi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de licitaţie din cadrul IFS pe mun. Chişinău prevede că se consideră deliberative şedinţele Comisiei în cazul prezenţei a cel puţin 2/3 din membri³⁰, echipa de audit, analizând 9 procese-verbale ale licitaţiilor nule, a constatat că 6 procese-verbale, contrar cerinţelor menţionate, au fost semnate de 3 membri ai Comisiei (reprezentanţi ai SFS), ceea ce constituie mai puţin de 2/3, iar un proces-verbal – semnat de către un singur membru al Comisiei (reprezentatul SFS). Contrar prevederilor art.212 alin.(12) din Codul fiscal, IFS pe mun. Chişinău, din 9 cazuri de licitaţii declarate nule, a întocmit doar 3 procese-verbale pe formularul tipizat aprobat.

Potrivit art.203 alin.(3) din Codul fiscal, pentru efectuarea evaluării bunurilor şi comercializarea lor la licitaţie, plata serviciilor prestate de persoanele care dispun de licenţă pentru activitatea respectivă nu poate depăşi 10% din mijloacele băneşti obţinute din comercializarea bunurilor sechestrate. Analiza auditului denotă că, potrivit clauzelor contractuale³¹, remunerarea evaluatorilor pentru efectuarea evaluării şi comercializării bunurilor sechestrate de către IFS pe mun. Chişinău, în perioada auditată deviază de la 1,2% la 5% din valoarea tranzacţiei de comercializare.

Verificările auditului au constatat că, în cazul unui Contract de evaluare a bunurilor sechestrate de la contribuabil (restanţier) şi organizarea comercializării lor³², IFS pe mun. Chişinău nu a monitorizat respectarea clauzelor contractuale de către evaluator. Situaţia este determinată de lipsa specificării în contract a termenului limită de prezentare a Raportului de evaluare a bunurilor sechestrate de către SFS. Astfel, contractul a fost valabil până la 31.12.2014 (cu prelungirea termenului pe încă un an). Totodată, clauzele contractuale prevăd că, în 30 de zile din data primirii materialelor de sechestru, se efectuează evaluarea bunurilor, dar nu este specificat termenul de prezentare a Raportului de evaluare a bunului sechestrat, ceea ce a determinat prezentarea rezultatelor evaluării la 25.06.2015.

Un caz analogic a fost constatat şi la IFS Criuleni, fiind încheiat un contract în anul 2012³³ cu un evaluator, modificat în baza Acordului adiţional nr.1 din 01.01.2013 de prelungire a termenului cu încă 2 ani. Deşi contractul stipula prezentarea materialelor în termen de 30 de zile, Rapoartele de evaluare au fost prezentate peste 2 ani, respectiv, la 13.11.2014 şi la 08.10.2014.

În perioada 2014-2016, IFS Făleşti a desfăşurat (în anul 2015) doar o singură licitaţie cu “strigare” referitor la 2 loturi a 2 agenţi economici, cu valoarea bunurilor sechestrate în sumă de 3749,38 mii lei, fiind expuse spre comercializare după evaluare cu valoarea de 7907,27 mii lei, sau cu o diferenţă de 4,1 mil.lei. Contrar prevederilor art.203 alin.(4) din Codul fiscal, IFS Făleşti nu a organizat o licitaţie cu reducere în termen de 30 zile din data expirării termenului de înscriere la licitaţia (nule) la care nu s-a înscris niciun participant. Pentru a participa la licitaţia menţionată, IFS Făleşti a stipulat ca condiţie/cerinţă de participare prezentarea documentului de plată privind transferul acontului de 10% (790,73 mii lei) din preţul iniţial al lotului şi achitarea obligatorie a taxei de participant în mărime de 1,5 mii lei organizatorului licitaţiei. În opinia auditului, înaintarea acestei condiţii a respins potenţialii participanţi la licitaţie. Totodată, deşi prevederile art.200 alin.(7) din Codul fiscal restricţionează sechestrarea bunurilor numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, IFS Făleşti a admis pe parcursul anilor 2014-2015 la adresa unui agent economic întocmirea a 4 acte de sechestrare în valoare de 13544,66 mii lei, ceea ce depăşeşte de 4 ori restanţa agentului economic, care, conform Hotărârii de executare silită, însuma 3983,76 mii lei.

Limitarea acţiunilor de comercializare a bunurilor sechestrate de către IFS Făleşti, precum şi nerespectarea cadrului legal au cauzat necomercializarea bunurilor sechestrate şi menţinerea acestora în evidenţă ca bunuri sechestrate cu drept de comercializare, în scopul stingerii obligaţiei fiscale a contribuabililor faţă de buget.

În acelaşi context se atestă că, în 2014-2016, IFS Taraclia a desfăşurat 3 licitaţii “cu strigare” care au avut loc în anul 2015, cu valoarea bunurilor înaintate spre comercializare în sumă de 1126,9 mii lei, rezultatele licitaţiilor fiind declarate nule. Deşi potrivit art.202 alin.(1) lit.e) din Codul fiscal, în caz de imposibilitate a comercializării bunurilor expuse la licitaţiile declarate nule urma a fi ridicat sechestrul, în cazul unui agent economic, această prevedere nu a fost respectată. Unui alt agent economic i-a fost aplicat sechestru asupra unui teren cu plantaţie de viţă de vie, în sumă de 440,00 mii lei în lipsa hotărârii de executare silită şi a fost expus spre comercializare doar la licitaţia “cu strigare”. Astfel, în temeiul prevederilor art.203 alin.(4) din Codul fiscal, IFS Taraclia urma să organizeze o licitaţie cu reducere în termen de 30 zile de la data expirării termenului de înscriere la licitaţia (nulă) la care nu s-a înscris niciun participant.

În perioada 2014-2016 IFS Criuleni a organizat regulamentar 6 licitaţii, fiind supuse comercializării bunuri sechestrate în sumă de 57,1 mii lei, însă toate licitaţiile au fost declarate nule din cauza neînregistrării cumpărătorilor.

În contextul celor menţionate, concluzionăm că, din 8 IFST analizate, doar un IFST (IFS Nisporeni) a comercializat un bun sechestrat prin intermediul Comisiei permanente. Respectiv, pe parcursul anilor 2014-2016 prin intermediul Comisiei permanente la 7 IFST nu au fost comercializate bunuri sechestrate din lipsa cumpărătorilor.

_________________________

²⁹ Art.209 alin.(3) lit.c) din Codul fiscal.

³⁰ Art.210 alin.(2) din Codul fiscal.

³¹ Contractul nr.2 din 17.12.2015 cu privire la evaluarea bunului sechestrat de la contribuabil şi organizarea comercializării acestuia; Contractul nr.1 din 20.11.2015; Contractul nr.89/3 din 09.04.2014; Contractul nr.1 din 08.06.2016.

³² Contractul nr.89/3 din 09.04.2014 cu privire la evaluarea bunurilor sechestrate de la contribuabili şi organizarea comercializării lor.

³³ Contractul nr.1 din 13.03.2012 cu privire la evaluarea bunului sechestrat de la contribuabil şi organizarea comercializării acestuia.

• Comercializarea bunurilor sechestrate prin intermediul Bursei Universale de Mărfuri a Moldovei este afectată de colaborarea instituţională insuficientă, neevaluarea sau evaluarea bunurilor cu mari întârzieri, precum şi de aplicarea sechestrului pe bunuri cu risc sporit de necomercializare.

Potrivit art.203 alin.(9) din Codul fiscal, bunurile sechestrate calificate drept mărfuri bursiere se comercializează prin intermediul Bursei de mărfuri în modul stabilit de Guvern³⁴. Astfel, organele cu atribuţii de administrare fiscală expun bunurile spre vânzare la Bursă prin intermediul companiilor de brokeraj acreditate de Bursă. Companiile de brokeraj, care reprezintă organul fiscal în cadrul licitaţiilor, sunt alese prin concurs organizat de Bursă.

Analiza efectuată de audit atestă că, din totalul (8041,7 mii lei) bunurilor sechestrate şi comercializate pe parcursul anilor 2014-2016, bunurile comercializate prin BUMM reprezintă circa 19,7%, ceea ce denotă un nivel scăzut al comercializării bunurilor sechestrate prin intermediul BUUM. Astfel, potrivit datelor raportate de IFPS, în anul 2014 au fost comercializate prin BUMM bunuri în sumă de 489,4 mii lei, în anul 2015 – în sumă de 7,1 mii lei, şi în anul 2016 – de 1089,4 mii lei.

Potrivit informaţiilor IFST, oferite la solicitarea echipei de audit, la 31.12.2016 soldul bunurilor sechestrate şi transmise la BUMM spre comercializare pe parcursul anilor 2014-2016 constituia 55767,79 mii lei. Urmare a examinărilor auditului, principalele cauze care au determinat un grad scăzut de comercializare a bunurilor sechestrate prin BUMM sunt următoarele.

√ Colaborarea insuficientă între organele implicate în comercializarea bunurilor sechestrate.

În perioada verificată, IFPS s-a adresat³⁵ la BUMM doar în anul 2015 pentru luarea de atitudine vizavi de activitatea sa, cu asigurarea onorării atribuţiilor conform cadrului legal în vigoare şi avertizarea sesizării organelor de drept competente. Astfel, potrivit motivaţiei IFPS, “datorită tergiversării întreprinderii măsurilor reglementate de cadrul legal în vigoare de către BUMM, în vederea asigurării comercializării bunurilor sechestrate de la contribuabilii restanţieri în contul stingerii obligaţiilor fiscale, organele fiscale întâmpină dificultăţi în colectarea restanţelor, iar contribuabilii vizaţi admit majorarea restanţelor la BPN”.

√ Neevaluarea bunurilor sechestrate în vederea valorificării acestora sau evaluarea cu mare întârziere.

S-au constatat situaţii în care, după instituirea sechestrului, organele de executare silită nu au continuat executarea cu evaluarea bunurilor sechestrate sau au continuat cu întârziere evaluarea acestor bunuri. Din informaţiile prezentate, se constată că organele fiscale adoptă decizii cu privire la expunerea spre evaluare/comercializare a bunurilor prin intermediul Bursei, dar nu primesc răspuns, expediind scrisori repetate.

√ Îndeplinirea defectuoasă a procedurilor de executare silită şi valorificarea bunurilor un timp îndelungat nu asigură încasarea restanţelor în BPN.

În baza Hotărârii de executare silită nr.0126610 din 03.02.2014, emisă de DAF Botanica, mun. Chişinău, a fost întocmit Actul de sechestru din 03.02.2014 pe bunurile (două autoturisme) în valoare de 266,86 mii lei. Regulamentar, bunurile au fost transmise pentru comercializare la BUMM.

Unui alt agent economic restanţier faţă de BPN (cu suma de 1891,33 mii lei care este în creştere permanentă), deşi i-a fost aplicată Hotărârea de executare silită nr.0101397 din 24.05.2011, DAF Botanica i-a întocmit actele de sechestrare a bunurilor în sumă de 910,67 mii lei peste unu şi, respectiv, 3 ani mai târziu, cu valoarea bunurilor în sumă de 1107,5 mii lei.

Neţinând cont de prevederile Codului fiscal şi de Instrucţiunea IFPS nr.11 din 19.11.2005³⁶, DAF Botanica a transmis BUMM spre comercializare bunurile sechestrate, valoarea cărora, potrivit scrisorii BUMM, era sub 10,0 mii lei, fapt ce a servit temei pentru a le restitui organului fiscal. Urmare a neaplicării de către organul fiscal a prevederilor legale de comercializare a bunurilor menţionate prin Decizia nr.5/16 din 21.03.2016, peste 4 ani a fost ridicat sechestrul aplicat, nefiind stinsă obligaţia fiscală.

Printr-un alt act de sechestru (nr.0001023 din 11.12.2014), aceluiaşi contribuabil i-au fost sechestrate bunuri³⁷, fiind expuse spre comercializare la BUMM şi ulterior, din cauza necomercializării, au fost propuse spre vânzare prin unităţile comerciale. Potrivit motivaţiei IFS pe mun. Chişinău, au fost remise în acest sens 75 de scrisori agenţilor economici în urma cărora nu s-a adresat niciunul pentru a prelua bunurile sechestrate în scopul comercializării lor pe principii de consignaţie. Însă, DAF Botanica, neaplicând prevederile art.202 alin.(1) lit.e) din Codul fiscal, menţine sechestrul pe aceste bunuri până în prezent.

În opinia auditului, situaţia menţionată este determinată de aplicarea sechestrului pe bunurile cu risc sporit de necomercializare din cauza nesolicitării pe piaţă.

_________________________

³⁴ Hotărârea Guvernului nr.332 din 02.04.2004 “Pentru aprobarea Regulilor de expunere spre vânzare la Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei a bunurilor sechestrate în scopul stingerii obligaţiilor fiscale, a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte şi a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune”.

³⁵ Scrisoarea nr.26-06-10-1571/9879 din 26.11.2015. Regulile de expunere spre vânzare la Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei a bunurilor sechestrate în scopul stingerii obligaţiilor fiscale, a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte şi a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune.

³⁶ Instrucţiunea IFPS nr.11 din 19.11.2005, abrogată prin Ordinul IFPS nr.167 din 20.02.2014.

³⁷ Cherestea R+63 o unitate în valoare de 635,00 mii lei şi 1350 de curele industriale în sumă de 472,5 mii lei.

• Comercializarea bunurilor prin intermediul APP şi organelor administraţiei publice locale este tergiversată de prezenţa litigiilor cu contribuabilii restanţieri.

Conform art.203 alin.(7) din Codul fiscal, expertiza, evaluarea şi comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului care fac parte din fondurile fixe ale întreprinderilor şi ale altor bunuri proprietate publică de stat supuse privatizării în care statul deţine mai mult de o pătrime din capitalul social, se organizează de Agenţia Proprietăţii Publice, subordonată Ministerului Economiei, în modul stabilit pentru privatizarea patrimoniului public.

Comercializarea bunurilor prin intermediul APP şi organelor administraţiei publice locale s-a efectuat doar în anul 2014, fiind încasată suma de 308,7 mii lei, ceea ce reprezintă 6,18% din volumul total înaintat spre comercializare în sumă de 4994,3 mii lei.

La situaţia din 31.12.2016, s-a înregistrat un sold de 4 bunuri sechestrate şi transmise APP şi APL în sumă totală de 4685,6 mii lei, dintre care 3 bunuri în sumă de 1541,2 mii lei la APP în anii 2005, 2014 şi 2016 şi un bun în sumă de 3144,4 mii lei din anul 2015 la APL. Potrivit informaţiilor analizate, necomercializarea bunurilor este cauzată de aflarea unor dosare în litigiu.

• Comercializarea valorilor mobiliare sechestrate prin intermediul Bursei de Valori nu funcţionează din cauza lipsei mecanismului de comercializare a valorilor mobiliare.

Potrivit art.203 alin.(8) din Codul fiscal, comercializarea valorilor mobiliare sechestrate de către SFS se efectuează în conformitate cu regulile pieţei reglementate şi cu actele normative ale CNPF.

În perioada 2014-2016, SFS (IFS pe mun. Chişinău (DAF Râşcani), IFS Criuleni, IFS Donduşeni, IFS Glodeni, IFS Străşeni, IFS Căuşeni) au sechestrat 12302 valori mobiliare în sumă de 965,5 mii lei, iar restanţa contribuabililor respectivi la situaţia din 31.12.2016 constituia 2085,2 mii lei, informaţiile în detaliu fiind prezentate în Anexa nr.7 la prezentul Raport.

Verificările auditului au constatat că IFS Căuşeni deţine valori mobiliare sechestrate din anul 1997 de la un contribuabil restanţier (colhozul Coşcalia, c/f 18617, care se află în procedură de insolvabilitate din anul 2009), în sumă de 270,2 mii lei şi care sunt transmise spre comercializare IFPS conform “Instrucţiunii privind organizarea şi efectuarea tranzacţiilor la BVM cu valorile mobiliare sechestrate de către organele fiscale”³⁸, elaborată în conformitate cu reglementările în vigoare la etapa respectivă.

Notă: Pe parcursul auditului, IFS Căuşeni, prin Hotărârea nr.1 din 02.02.2017, a ridicat sechestrul de pe averea colhozului Coşcalia, în sumă de 270,1 mii lei şi sechestrată din 22.08.1997.

IFS Criuleni şi IFS Glodeni au transmis BVM bunuri mobiliare în sumă totală de 5,7 mii lei, fiind sechestrate în anul 2009 şi, respectiv, în anul 2008. Însă, potrivit motivaţiei organelor fiscale, acestea nu pot fi comercializate din cauza necorelării Instrucţiunii cu modificările care au survenit în legislaţia fiscală în anul 2011 cu privire la înstrăinarea valorilor mobiliare sechestrate³⁹.

Potrivit explicaţiilor IFPS, proiectul Instrucţiunii privind modul de comercializare prin Bursa de Valori a valorilor mobiliare sechestrate de SFS, urmat de o corespondenţă interinstituţională din anul 2013 între CNPF şi IFPS, până la etapa actuală nu este aprobat. În aceste circumstanţe, organele fiscale nu aplică sechestre pe valorile mobiliare şi nici nu le-a comercializat pe cele sechestrate anterior.

_________________________

³⁸ Aprobată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi IFSP în decembrie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 19.03.2004).

³⁹ Art.203 alin.(8) din Legea nr.267 din 23.12.2011 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

3.1.7 Lipsa de coerenţă în acţiunile SFS şi executorilor judecătoreşti referitor la aplicarea sechestrelor pe bunurile contribuabililor.

Verificările auditului au constatat că pe parcursul anilor 2014-2016 executorii judecătoreşti au prezentat 819 încheieri de distribuire a sumelor băneşti, încasate la BPN în urma aplicării ordinelor incaso, în sumă de 72,2 mil.lei.

Astfel, în anul 2016 au fost prezentate 287 de încheieri de distribuire în sumă de 27,7 mil.lei, cu 33 de încheieri mai puţine faţă de anul 2015, dar în BPN fiind încasate mai mult cu 1,9 mil.lei.

Auditul constată că, potrivit Hotărârii nr.0109373 din 30.07.2012 emisă de IFS pe mun. Bălţi, a fost aplicat sechestrul pe un bun imobil al agentului economic restanţier, fiind înregistrat la Î.S. “Cadastru” la data de 16.08.2012 ca bun sechestrat. Ulterior, cu 3 luni mai târziu, pe acelaşi bun a fost aplicat sechestrul de către executorul judecătoresc.

Deşi, potrivit art.101 din Codul de executare, bunurile imobile şi mobile, sechestrate de alte organe pentru asigurarea încasării unei datorii, pot fi urmărite de executorul judecătoresc în baza documentului executoriu, în acest caz executorul judecătoresc urma să înştiinţeze organul fiscal (IFS pe mun. Bălţi) despre posibilitatea de a interveni, în decursul a 10 zile de la înştiinţare, în procedura de executare, de alăturare la urmărire, prevedere însă nerespectată de executorul judecătoresc. Respectiv, executorul judecătoresc nu a solicitat de la IFS pe mun. Bălţi informaţia despre mărimea sumei urmărite. Situaţia menţionată a condiţionat necomercializarea bunurilor sechestrate nici de către organul fiscal şi nici de către executorul judecătoresc pe parcursul a 5 ani, iar restanţa agentului economic faţă de buget la momentul efectuării auditului constituia 2,5 mil.lei. Totodată, prin scrisoarea nr.12-2/32020/8697 din 24.11.2014, IFS pe mun. Bălţi a solicitat executorului judecătoresc ridicarea interdicţiei aplicate pentru a fi comercializate bunurile, dar, în pofida faptului că interdicţia nu a fost ridicată, IFS pe mun. Bălţi a continuat organizarea licitaţiilor care au fost declarate nule. Totodată, la solicitarea auditului, IFS pe mun. Bălţi a menţionat că nu are înregistrate cazuri de aplicare a interdicţiilor de către executorii judecătoreşti pe bunurile sechestrate de către IFS pe mun. Bălţi.

Verificările auditului denotă că, contrar prevederilor art.115 alin.(1¹) din Codul de executare, executorii judecătoreşti sechestrează bunuri în limitele valorii revendicărilor ce se conţin în documentul executoriu şi ale cheltuielilor de executare, iar organele fiscale – în baza art.200 alin.(7) din Codul fiscal, fiind sechestrate bunuri în valoare mai mare decât suma restanţei contribuabilului. Astfel, la data de 02.12.2015, agentul economic a depus un demers la organul fiscal precum că valoarea patrimoniului sechestrat şi pus sub interdicţie depăşeşte considerabil suma procedurilor de executare, acest fapt cauzând prejudicii materiale mari contribuabilului.

Notă: Pe parcursul auditului, la data de 30.03.2017, IFS mun. Bălţi, prin scrisoarea nr.12-2/3 418/2362, s-a alăturat la urmărirea oricăror active de către executorul judecătoresc.

3.1.8 Organele SFS nu au asigurat verificarea conformităţii distribuirii sumelor (obligaţiilor fiscale) aferente bugetului încasate de executorii judecătoreşti.

Potrivit cadrului legal, executorul judecătoresc, după eliberarea sumelor realizate în faza de executare, urmează să prezinte organului fiscal, în termen de 3 zile, informaţii cu privire la sumele distribuite creditorilor în modul stabilit⁴⁰.

Verificările auditului au constatat că SFS nu deţine o evidenţă de prezentare în termen a informaţiilor menţionate. Mai mult decât atât, niciun IFST nu a supus verificării în anii 2014-2016 conformitatea distribuirii sumelor obligaţiilor fiscale⁴¹ aferente bugetului încasate de executorii judecătoreşti şi, respectiv, nu au fost aplicate amenzi⁴² pentru nerespectarea termenului de distribuire a mijloacelor. Acest fapt a fost confirmat auditului prin informaţiile solicitate şi prezentate de toate organele fiscale teritoriale şi de DGAMC.

Astfel, pe parcursul anilor 2014-2016, a fost efectuat doar un singur control de către IFST Cahul, fiind aplicată o sancţiune faţă de un executor judecătoresc în sumă de 1,6 mii lei, pentru nedistribuirea sumelor conform categoriilor de creanţe în partea ce ţine de obligaţia fiscală aferentă bugetului.

Analiza informaţiilor prezentate de IFST la solicitarea echipei de audit relevă nerespectarea de către executorii judecătoreşti (în 22 de cazuri) a prevederilor art.92 din Codul de executare, de nesolicitare la alăturare la procedura de urmărire a mijloacelor băneşti de pe conturile instituţiilor financiare (IFS mun. Chişinău (3 cazuri), IFS Ialoveni (14 cazuri), IFS Criuleni (5 cazuri)).

_________________________

⁴⁰ Art.41 alin.(3) din Codul de executare.

⁴¹ Art.145 din Codul de executare.

⁴² Art.229 alin.(2²) din Codul fiscal.

3.1.9 Auditul intern din cadrul SFS a evaluat în cadrul misiunilor sale procesul privind modul de executare silită, stabilind mai multe nefuncţionalităţi.

În conformitate cu prevederile cadrului legal⁴³, auditul intern al SFS are ca scop acordarea consultanţei şi asigurarea obiectivă privind eficacitatea sistemului de management financiar şi control, oferind recomandări pentru perfecţionarea acestuia şi contribuind la îmbunătăţirea activităţii entităţii publice.

Pe parcursul anilor 2014-2016, Direcţia audit intern a efectuat 11 misiuni de audit, din care în 4 au fost evaluate numai procesele privind executarea silită, iar în celelalte 7 au fost stabilite obiectivele de evaluare a modului de executare silită.

În urma efectuării misiunilor de audit, IFPS a întocmit Planurile de acţiuni privind implementarea recomandărilor de audit, care sunt monitorizate de Direcţia respectivă.

În cadrul misiunilor de audit efectuate în anii 2014-2016 ce vizează executarea silită, au fost înaintate 43 de recomandări, gradul de implementare al cărora este de 83,7% (sau 36 de recomandări implementate). Pentru misiunile de audit în care au fost evaluate doar procesele de executare silită (în număr de 4), gradul de implementare constituie 89% (sau 24 de recomandări implementate din 27, iar 3 au fost parţial implementate).

În opinia auditului, pentru asigurarea bunei funcţionări a sistemului, urmează ca cele mai esenţiale probleme, constatări şi concluzii privind sistemul de executare silită, identificate ca rezultat al misiunilor realizate de către auditorii interni (DAI) ai IFPS, să fie mediatizate/aduse la cunoştinţă tuturor IFST, pentru a exclude repetarea acestor situaţii de către funcţionarii fiscali.

_________________________

⁴³ Art.17 şi art.19 din Legea nr.229 din 23.09.2010.

3.2 GESTIUNEA SILITĂ A OBLIGAŢIILOR VAMALE

DE CĂTRE SERVICIUL VAMAL

3.2.1 Restanţa administrată de către Serviciul Vamal este semnificativă, iar volumul raportat al acesteia nu include volumul deplin al penalităţilor aferente plăţilor de bază restante.

Conform cadrului legal⁴⁴ în domeniu, obligaţie vamală este obligaţia de plată a drepturilor de import şi de export (inclusiv a amenzilor şi penalităţilor) apărute conform legislaţiei, precum şi a celor constatate ulterior operaţiunilor vamale.

Potrivit datelor raportate de SV, totalul restanţelor faţă de bugetul de stat la plăţile administrate de către organele vamale la 31.12.2016 au însumat 319,5 mil.lei înregistrate după 653 de restanţieri. Se atestă că totalul restanţei este în creştere cu 12,3 mil.lei, comparativ cu perioada similară a anului 2015. Totodată, obligaţiile vamale restante în anul 2015 s-au diminuat faţă de anul 2014 cu 28,9 mil.lei, sau cu 8,6%, situaţia fiind prezentată în Diagrama nr.4.

Diagrama nr.4

(mil.lei)

Sursă: Rapoartele privind datoriile agenţilor economici faţă de Serviciul

Vamal în divizare pe veniturile bugetului de stat pentru anii 2014-2016.

Analiza auditului denotă că, în totalul restanţei administrate de SV, ponderea majoră revine restanţei administrate de BV, de la 57,9%, sau 194,5 mil.lei în anul 2014, până la 57,5%, sau 183,7 mil.lei în anul 2016. Totodată, s-a identificat prezenţa fenomenului de creştere a restanţei formate cu un termen mai mare de 6 ani, asemenea restanţe însumând 50,4 mil.lei la situaţia din 29.12.2016, care sunt cu 17,8 mil.lei mai mult faţă de anul 2014.

Deşi, conform art.129 alin.(2) din Codul vamal, pentru fiecare zi de întârziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal, cu excepţiile prevăzute de lege, examinările auditului au constatat deficienţe la acest capitol. Astfel, restanţele raportate la MF pentru anii 2014-2016 includ doar penalitatea calculată la plata de bază de SIA al SV până la data de 07.05.2015. Potrivit motivaţiei SV, pentru perioada ulterioară şi până în prezent penalitatea calculată în sistem a fost efectuată manual de către persoanele responsabile din cadrul SV pentru cazurile în care plata de bază a plătitorului vamal ajunge la scadenţă sau se iniţiază procedura de încasare silită.

Auditul a considerat oportun şi a solicitat SV să efectueze recalcularea datelor privind penalităţile aferente plăţilor de bază restante, precum şi corectarea “Raportului privind datoriile agenţilor economici şi ale persoanelor fizice la data de 31.12.2016” cu sumele penalităţilor recalculate. Astfel, informaţiile privind rezultatele procedurilor de audit aplicate se prezintă în Tabelul nr.7.

Se menţionează că, în perioada auditului, SV a efectuat astfel de recalculări ale penalităţilor doar pentru 16 din 653 de plătitori vamali restanţieri, sau ceea ce constituie 2,4% din numărul acestora şi 6,5% din totalul restanţelor. Astfel, la aceşti 16 plătitori vamali selectaţi de către SV, restanţa la data de 31.12.2016, potrivit SIA al SV, constituia 120,4 mil.lei, iar restanţa reală recalculată cu penalităţi – 141,3 mil.lei, sau cu 20,9 mil.lei mai mult decât a fost raportat MF. Situaţia respectivă este cauzată de nefuncţionalitatea SIA al SV. Auditul relevă că, deşi SV încă în anii 2012-2013 a contractat servicii în valoare de 36,8 mil.lei pentru modernizarea SIA⁴⁵, până în prezent procesele sunt în fază de testare.

În viziunea auditului, necalcularea penalităţilor la plăţile de bază ale plătitorilor vamali în SIA generează: (i) utilizarea ineficientă a resurselor umane şi imposibilitatea acestora de a face faţă calculării manuale a penalităţilor; (ii) raportarea neveridică şi necompletă la MF a obligaţiei vamale restante, care este semnificativ inferioară celei reale; (iii) abordarea neunivocă şi selectivă faţă de plătitorii vamali restanţieri; (iv) şi, respectiv, pot prejudicia bugetul prin necalcularea şi neîncasarea obligaţiilor vamale restante.

_________________________

⁴⁴ Art.1 pct.35 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000 (în continuare – Codul vamal).

⁴⁵ Contractul nr.45 din 01.11.2012 pentru achiziţionarea echipamentelor şi serviciilor pentru modernizarea sistemului informaţional vamal (Acord adiţional nr.1 din 28.10.2013).

3.2.2 Eficacitatea procesului de executare silită de către organele vamale este compromisă de neconformităţi.

Potrivit cadrului legal⁴⁶, organele vamale aplică executarea silită a obligaţiei vamale prin: i) încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale plătitorului vamal; ii) ridicarea mijloacelor băneşti în numerar; iii) urmărirea bunurilor plătitorului vamal; iv) urmărirea datoriilor debitoare ale plătitorului vamal. Urmărirea bunurilor se face prin aplicarea de interdicţii şi/sau prin sechestrare.

Verificările auditului la acest capitol denotă că în perioada auditată, în vederea încasării incontestabile a obligaţiei vamale restante, organele vamale: au întreprins măsuri de suspendare a dreptului de efectuare a operaţiunilor vamale; au remis decizii de suspendare a conturilor bancare; au remis decizii de regularizare în calitate de titluri executorii către executorii judecătoreşti.

Totodată, auditul constată că, potrivit datelor raportate la finele anului 2016, SV avea întocmite cumulativ 2299 decizii de regularizare a recalculării spre încasare suplimentară a drepturilor de import/export în sumă de 59,3 mil.lei. Din totalul acestei sume, au fost încasate obligaţii vamale recalculate în sumă de 28,6 mil.lei, sau 48,26% din totalul drepturilor de import/export recalculate, iar mijloacele neîncasate în sumă de 30,7 mil.lei au condiţionat formarea/creşterea restanţelor agenţilor economici la achitarea obligaţiilor vamale. Verificările auditului relevă că, în perioada 2014-2016, în temeiul deciziilor instanţelor judecătoreşti, au fost anulate decizii de regularizare în sumă de 4525,8 mii lei, recunoscute ca ilegale.

Auditul constată că, din 361 de agenţi economici restanţieri, doar pentru 65, sau 18,0% din total, au fost aplicate următoarele măsuri de executare silită: pentru 6 agenţi, cu restanţe în sumă de 12,3 mil.lei, au fost aplicate ordine incaso; pentru un agent economic, cu restanţa în sumă de 35,0 mii lei, a fost aplicat sechestrul, iar pentru 58 la care au fost aplicate măsuri de executare silită, cu restanţe în sumă de 82,9 mil.lei, a fost intentat procesul de insolvabilitate. Astfel, pentru 296 de agenţi economici restanţieri, ce reprezintă 82,0% din totalul contribuabililor restanţieri, nu a fost aplicată nicio măsură de executare silită menţionată mai sus, dar potrivit motivaţiei SV au fost doar suspendate operaţiunile în conturile bancare .

Lipsa controlului intern bine determinat asupra aplicării măsurilor de executare silită şi, ca urmare, ignorarea unor prevederi legale/regulamentare de către SV au generat iregularităţi care au afectat încasările obligaţiilor vamale în buget.

_________________________

⁴⁶ Art.130² din Codul vamal.

3.2.3 Nerespectarea prevederilor legale în vigoare⁴⁷ la aplicarea sechestrelor şi valorificarea acestora.

Organele vamale, analogic executorilor judecătoreşti şi organelor fiscale, sunt în drept să execute silit restanţa la achitarea obligaţiei vamale, inclusiv prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor⁴⁸ restanţierilor.

Verificările auditului denotă că pe parcursul anilor 2014-2016, în temeiul deciziilor organelor vamal privind executarea silită a obligaţiei vamale nr.11 din 24.07.2014 şi nr.12 din 11.08.2016, SV a întocmit 2 acte de sechestre în sumă totală de 172,1 mii lei. Astfel, în baza Deciziilor de regularizare nr.172 din 10.05.2012 (299,6 mii lei) şi nr.173 din 10.05.2012 (169,63 mii lei) în privinţa unui agent economic, a fost stabilită obligaţia vamală în sumă de 199,2 mii lei, inclusiv penalităţi de 211,08 mii lei. Deciziile de regularizare nominalizate au constituit obiectul unui litigiu examinat de Curtea de Apel Chişinău şi Curtea Supremă de Justiţie, ca urmare la 06.03.2013 recursul plătitorului vamal a fost respins.

Deşi restanţa plătitorului vamal a fost confirmată de instanţă, aparatul central al SV după 7 luni a emis Decizia nr.11 din 24.07.2014 cu privire la executarea silită a obligaţiei vamale a plătitorului vamal, respectiv, fiind sechestrate bunuri în sumă de 137,12 mii lei, sau cu 73,96 mii lei mai puţin faţă de restanţa contestată. În această situaţie, nu au fost respectate prevederile art.130⁸ din Codul vamal, deoarece, conform documentelor plătitorului vamal, acesta deţinea şi alte bunuri⁴⁹.

Ulterior, în cadrul procedurii de executare silită, la data de 29.07.2014, în baza art.130¹⁰ alin.(1) lit.g) din Codul vamal, a fost ridicat sechestrul de pe bunurile sechestrate şi a fost încheiat un contract (nr.11/1) de modificare a termenului de stingere prin eşalonare a obligaţiei vamale ajunse la scadenţă, pe perioada de la 29.07.2014 până la 29.12.2014. Auditul relevă că achitarea integrală a restanţei în sumă de 213,76 mii lei şi termenele stabilite de achitare au fost efectuate cu mici abateri.

Verificările auditului asupra unei alte situaţii, reflectate în Procesul-verbal nr.3 din 04.01.2011 cu privire la contravenţie, constată aplicarea amenzii în valoare de 35,0 mii lei, fiind întocmit concomitent Procesul-verbal din 21.10.2011 de reţinere a mărfurilor şi obiectelor (un mijloc de transport) aflate sub control vamal. Cazul menţionat a constituit obiectul unui litigiu examinat de instanţele judecătoreşti, ca urmare, prin Decizia din 17.04.2013 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a decis de a da câştig de cauză Biroului Vamal Bender. Cu toate acestea, biroul vamal respectiv, după circa 3 ani, a emis Decizia nr.12 din 11.08.2016 cu privire la executarea silită a obligaţiei vamale a plătitorului vamal şi a aplicat sechestrul la 02.09.2016 pe un bun în valoare de 30,4 mii lei.

Pentru comercializarea bunului sechestrat, în baza Hotărârii Guvernului nr.972 din 11.09.2001⁵⁰, Biroul Vamal Bender s-a adresat (la 27.10.2016) IFST Căuşeni, însă organul fiscal a refuzat preluarea în evidenţă a bunului, motivând că acesta (mijloc de transport) nu întruneşte condiţiile Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor. Examinarea de către audit a documentelor prezentate de organul vamal constată că, potrivit pct.2 din Hotărârea menţionată, Regulamentul nu se extinde asupra mijloacelor de transport auto.

Actualmente, restanţa plătitorului vamal constituie 35,0 mii lei, iar conform explicaţiilor persoanelor responsabile, bunul sechestrat (mijlocul de transport) se află în custodia BV Bender.

√ Potrivit motivaţiei SV, cauza principală de neaplicare a sechestrelor este întâmpinarea dificultăţilor la comercializarea bunurilor sechestrate, ceea ce dovedeşte interesul redus al organelor vamale în aplicarea sechestrelor.

Auditul, analizând informaţiile prezentate de SV, precum şi cadrul legal în vigoare, a constatat că, potrivit art.130⁷ alin.(5) din Codul vamal, organul vamal transmite bunurile sechestrate organului abilitat să le comercializeze. Totodată, conform art.130⁸ alin.(13) din Codul vamal, actul de sechestru conţine somaţia că, dacă în termen de 30 de zile lucrătoare din data aplicării sechestrului plătitorul vamal nu va plăti obligaţia vamală, bunurile sechestrate se vor comercializa conform prevederilor Codului fiscal.

De menţionat că SV s-a adresat IFPS printr-o scrisoare⁵¹ pentru a fi informat, în cadrul executării silite a obligaţiei vamale, asupra mecanismului şi procedurilor aplicabile, precum şi asupra setului de documente necesare pentru transmiterea bunurilor sechestrate. Răspunsul IFPS cu privire la adresarea SV a fost următorul: “conform prevederilor cadrului legal, comercializarea bunurilor sechestrate de către organul vamal urmează a fi efectuată de către organul vamal, în corespundere cu normele reglementate de Codul fiscal”.

Prin prisma celor relatate, neatribuirea competenţei exprese organului abilitat de comercializarea bunurilor sechestrate a condiţionat tratarea în mod diferit de către IFPS şi SV a prevederilor legale sus-menţionate, ca urmare nefiind comercializate bunurile sechestrate în scopul stingerii obligaţiilor vamale restante de către SV.

_________________________

⁴⁷ Art.130⁸, art.130⁹ şi art.130¹⁰ din Codul vamal.

⁴⁸ Art.130² alin.(2) din Codul vamal.

⁴⁹ Art.130⁸ alin.(7) din Codul vamal.

⁵⁰ Hotărârea Guvernului nr.972 din 11.09.2001 “Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor” (în continuare – Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.972 din 11.09.2001).

⁵¹ Scrisoarea nr.28-11/4250 din 09.04.2015.

3.2.4 Organul vamal, în unele cazuri, nu a asigurat conformarea la prevederile legale cu privire la înaintarea ordinelor incaso.

Potrivit art.130⁵ din Codul vamal, din momentul în care obligaţia vamală ajunge la scadenţă sau începând cu ziua următoare celei în care a apărut obligaţia vamală ori în care s-a aflat despre apariţia ei, organul vamal este în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare. Totodată, conform art.127 alin.(7) din Codul vamal, Declaraţia vamală şi decizia de regularizare sunt titluri executorii ce se onorează de către bancă fără accept, poprire şi validare la simpla solicitare a organului vamal.

Verificările auditului constată că, pe parcursul anilor 2014-2016, SV a înaintat 21 de ordine incaso şi a încasat mijloace băneşti de pe conturile bancare ale plătitorilor vamali în sumă totală de 1072,9 mii lei. Suma încasată în anul 2016 din conturile bancare ale restanţierilor constituie 625,7 mii lei, fiind cu 178,5 mii lei mai mult faţă de suma încasată în anul 2015. Totodată, în anul 2014 nu a fost înaintat niciun ordin incaso, respectiv, nu au fost încasate mijloace băneşti în buget.

Verificările auditului efectuate la 14 plătitori vamali denotă că, la situaţia din 29.12.2016, acestora le-au fost înaintate 21 de ordine incaso, care au fost executate parţial, restanţa nestinsă potrivit SIA al SV constituind 12,3 mil.lei. Potrivit motivaţiei SV, restanţa achitată parţial a fost determinată de lipsa mijloacelor băneşti în conturile bancare ale plătitorilor vamali restanţieri.

Auditul relevă că, din 21 de ordine incaso, 3 în sumă de 35,8 mii lei nu au fost executate. Potrivit explicaţiilor persoanelor responsabile din cadrul SV, asupra contului unui agent economic sunt aplicate sechestre de către alte instituţii de stat şi de executori judecătoreşti. Totodată, pentru 2 plătitori vamali dintre cei menţionaţi au fost intentate procese de insolvabilitate cu restanţa înregistrată în sumă de 1,6 mil.lei.

Verificarea şi analiza dosarelor a 5 plătitori vamali restanţieri au constatat următoarele probleme:

√ încasarea mijloacelor băneşti se efectuează preponderent din conturile bancare, ceea ce a cauzat neinstituirea în unele cazuri a sechestrelor asupra bunurilor debitorilor. Deşi, potrivit Deciziei nr.59 din 05.10.2015 cu privire la executarea silită a obligaţiei vamale, restanţa plătitorului vamal constituia 6,8 mil.lei, iar responsabilii organului vamal au indicat aplicarea măsurilor de executare silită, Decizia nu a fost executată precum se prevedea: sechestrarea bunurilor, ridicarea banilor şi urmărirea datoriei debitoare. Organul vamal s-a limitat la suspendarea conturilor bancare. Ulterior, în anul 2015 au fost înaintate 4 ordine incaso şi altele 2 – în anul 2016, fiind stinse datorii în sumă de 387,75 mii lei. Organul vamal, neţinând cont de faptul că plătitorul vamal dispunea de mijloace de transport şi de bunuri imobile amplasate pe teritoriul RM, nu a sechestrat bunurile menţionate. Potrivit SIA al SV, restanţa plătitorului vamal la finele anului 2016 constituia 6261,2 mii lei, iar conform calculelor efectuate manual de către persoanele responsabile din cadrul SV suma restanţei constituie 7910,9 mii lei, fiind cu 1649,7 mii lei mai mare decât datele din SIA;

√ lipsa ordinelor incaso în unele dosare ale plătitorilor vamali cărora li s-a aplicat executarea silită a obligaţiei vamale. Verificările auditului atestă lipsa ordinelor incaso în unele dosare ale plătitorilor vamali restanţieri, prezenţa cărora, contrar prevederilor art.130¹³ alin.(3) din Codul vamal, nu a fost asigurată de organul vamal;

√ contestaţiile plătitorului vamal în instanţele de judecată stopează acţiunile de încasare silită a obligaţiilor vamale restante. La situaţia din 29.12.2016, un plătitor vamal înregistra restanţă în sumă de 1442,9 mii lei, formată urmare a întocmirii Deciziei de regularizare nr.01 din 04.01.2016 de către BV Cahul pentru încasarea drepturilor de export pentru mărfurile exportate de către alt plătitor vamal, la care primul avea calitatea de broker vamal şi de garant financiar, inclusiv: plăţi de bază – 976,3 mii lei, şi penalitate – 466,9 mii lei. Ulterior, prin încheierea Judecătoriei Cahul din 25.02.2016, la solicitarea plătitorului vamal a fost suspendată executarea deciziei de regularizare menţionată. Pe 28.03.2016, Curtea de Apel Cahul a respins recursul declarat de BV Cahul, menţinând încheierea Judecătoriei Cahul din 25.02.2016.

3.2.5 Lipsa unei conlucrări constructive între SV şi executorii judecătoreşti afectează încasarea integrală a obligaţiilor vamale în buget.

Conform prevederilor art.11 lit.m) din Codul de executare, deciziile de regularizare întocmite de SV sunt documente executorii şi pot fi remise spre încasare forţată executorilor judecătoreşti.

Astfel, verificările auditului denotă că în perioada 2014-2016 SV a remis 107 decizii de suspendare a conturilor bancare/deciziilor de regularizare în sumă de 11310,1 mii lei, în calitate de titluri executorii către executorii judecătoreşti, în vederea încasării incontestabile a obligaţiei vamale prin intermediul acestora, încasate fiind mijloace în sumă de 1759,6 mii lei, sau 15,5%. Din totalul restanţelor remise spre executare în anii 2014-2016, în sumă de 11310,1 mii lei, au fost încasate în buget numai 1759,6 mii lei, sau 15,5%, informaţii detaliate fiind prezentate în Diagrama nr.5.

Diagrama nr.5

(mii lei)

Sursă: Informaţii generalizate de echipa de audit potrivit datelor prezentate de Serviciul Vamal.

Datele din diagramă denotă că încasările obligaţiilor vamale prin intermediul executorilor judecătoreşti în perioada 2014-2015 indică un nivel scăzut, în anul 2014 înregistrând 53,9 mii lei, sau 0,7%, şi 244,2 mii lei, sau 11%, în anul 2015. Totodată, în 2016 se atestă o îmbunătăţire a încasărilor până la 1461,6 mii lei, sau 67% din volumul total al restanţelor transmise spre încasare incontestabilă executorilor judecătoreşti în acest an.

Deşi, conform prevederilor art.130¹-130¹⁴ din Codul vamal, organul vamal are competenţa încasării silite, echipa de audit a constatat că numărul materialelor remise executorilor judecătoreşti din an în an creşte, în 2015 fiind transmise 41 de dosare de executare silită, sau cu 11 mai mult decât în 2014. În anul 2016 au fost transmise 36 de dosare de executare silită, în sumă de 2121,1 mii lei, sau cu 6 dosare mai mult faţă de anul 2014.

Verificările auditului au constatat că SV a transmis executorului judecătoresc spre executare Documentul executoriu nr.8 din 14.02.2011, întocmit unui agent economic. În 2015, peste 4 ani, executorul judecătoresc a restituit SV documentul menţionat fără a fi executat, motivând inacţiunile sale prin modificările operate în Codul vamal, care prevăd că executarea silită a obligaţiei vamale se efectuează de către organul vamal din 01.01.2014.

La rândul său, SV, doar peste un an de la primirea materialelor de la executorul judecătoresc, a emis Decizia nr.72 din 21.04.2016 cu privire la executarea silită a obligaţiei vamale a plătitorului vamal. Însă Dispoziţia de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale plătitorului a fost emisă la 23.08.2016 (cu nr.149), sau cu 4 luni mai târziu.

Astfel, conlucrarea neconstructivă între SV şi executorul judecătoresc, implicit, tergiversarea termenului de aplicare a măsurilor de executare silită de către SV au condus la iniţierea procesului de insolvabilitate, întreprinderea fiind declarată insolvabilă.

3.2.6 Aplicarea insuficientă de către SV a măsurilor de executare silită condiţionează formarea restanţelor, iar în unele cazuri – a celor nerecuperabile.

Procedura de insolvabilitate se intentează şi se desfăşoară în conformitate cu Legea insolvabilităţii nr.149 din 29.06.2012, precum şi cu Codul de procedură civilă. Potrivit art.1 din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se rezumă la asigurarea satisfacerii colective a creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit.

Potrivit art.130¹² alin.(2) din Codul vamal, suma obligaţiei vamale a cărei executare silită este imposibilă, precum şi suma obligaţiilor vamale stinse prin renunţarea la încasare, în cazul în care se constată că sunt nedatorate, sunt luate la o evidenţă separată, în modul stabilit de MF, până la expirarea termenului de prescripţie. Executarea silită a obligaţiilor vamale se consideră imposibilă dacă persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate⁵².

Astfel, la solicitarea auditului a documentelor confirmative de intentare a procesului de insolvabilitate pe parcursul anilor 2014-2016, s-a constatat că SV a intentat procesul de insolvabilitate pentru 66 de plătitori vamali, în sumă de 45,5 mil.lei. Respectiv, au fost înaintate în instanţele judecătoreşti 30 de cereri introductive de iniţiere a procedurii de insolvabilitate pentru plătitorii vamali restanţieri, din care 16 au fost admise spre examinare, în sumă de 4,5 mil.lei, iar 14 au fost respinse. Drept urmare, la situaţia din 31.12.2016, unui număr de 36 de plătitori vamali le-au fost înaintate creanţe spre validare, în sumă de 31,7 mil.lei, fiind validate de către instanţele judecătoreşti creanţe în sumă de 944,43 mii lei la doar 3 plătitori vamali, ceea ce reprezintă 3% din totalul înaintat spre validare.

Potrivit informaţiilor actualizate (completate cu anul 2017) de către persoanele responsabile din cadrul aparatului central al SV, la etapa executării auditului pentru 30 de plătitori vamali au fost admise creanţe în valoare de 40,4 mil.lei, fiind validate de către instanţele judecătoreşti creanţe în sumă de 27,5 mil.lei, sau 68%.

Conform art.130² alin.(3) din Codul vamal, în cazul în care după ce au fost aplicate modalităţile de executare silită, obligaţia vamală a plătitorului vamal nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, organul vamal are dreptul să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Verificările auditului denotă că, contrar prevederilor legale, nu pentru toţi plătitorii vamali cărora li s-au intentat procese de insolvabilitate, li s-au aplicat toate modalităţile de executare silită. Astfel, au fost suspendate conturile bancare a 4 plătitori vamali, alte măsuri de executare silită nefiind aplicate, doar într-un caz fiind aplicat sechestrul pe bunuri.

_________________________

⁵² Art.130¹² alin.(1) lit.b) din Codul vamal.

3.2.7 Organele vamale nu au asigurat funcţionarea eficientă a mecanismelor de încasare silită a obligaţiei vamale.

Drept acţiune prioritară pentru demararea de către SV a procesului de monitorizare a progresului indicatorilor de performanţă a fost determinarea obiectivelor specifice consolidate în Planurile de acţiuni pentru anii 2014, 2015 şi 2016. Astfel, organele responsabile din cadrul SV şi-au propus obţinerea indicatorilor de măsurare a rezultatelor aferente scopului identificat spre îndeplinire, şi anume: asigurarea funcţionării eficiente a mecanismului de încasare silită a obligaţiei vamale prin revizuirea şi perfecţionarea mecanismului de încasare silită a acesteia.

În acest context, auditul a analizat gradul de îndeplinire a acţiunilor planificate pe parcursul a ultimilor 3 ani şi a evaluat eficacitatea măsurilor aplicate, în scopul obţinerii rezultatelor de performanţă aferente diminuării restanţelor înregistrate la buget. Rezultatele atestă că acţiunile planificate se repetă din an în an, fără a fi modificate şi se îndeplinesc parţial. Astfel, SV nu a înregistrat performanţe urmare a aplicării mecanismului de încasare silită a obligaţiei vamale şi, respectiv, a majorării încasării obligaţiilor vamale restante în buget.

Deşi, prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.44 din 20.11.2015⁵³ SV i-a fost înaintată recomandarea “Să aprobe reglementări interne referitor la procesul şi procedurile de executare silită a obligaţiei vamale în vederea eficientizării acestora”, până în prezent a fost încheiat doar un contract cu Î.S. “Cadastru” în vederea furnizării, pe suport de hârtie, a informaţiilor din Cadastrul bunurilor imobile. Examinările auditului relevă că informaţiile nu sunt utilizate în aplicarea măsurilor de executare silită.

Potrivit art.130¹³ alin.(2) din Codul vamal, în ziua semnării sau, cel târziu, în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a obligaţiei vamale se înscriu la organul vamal în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau electronic, de un model stabilit de SV. Conform Anexei nr.6 la Ordinul SV nr.30-O din 28.01.2014⁵⁴, “Registrul special de evidenţă a actelor ce confirmă acţiunile de executare silită a obligaţiei vamale” este ţinut manual de către SV. Verificările auditului constată neasigurarea conformităţii îndeplinirii Registrului menţionat, care se exprimă prin necompletarea pe deplin cu datele acţiunilor de executare silită. De asemenea, auditul menţionează lipsa reglementărilor şi metodologiilor aprobate în modul stabilit privind raportarea, periodicitatea şi sinteza rapoartelor asupra activităţilor de executare silită. În aceste circumstanţe, SV nu a asigurat raportarea acţiunilor de executare silită de către BV şi, respectiv, nici aparatul central al SV nu raportează MF.

Conform cadrului normativ intern⁵⁵, persoanele responsabile din cadrul aparatului central al SV coordonează şi supraveghează măsurile întreprinse de BV pentru executarea încasării silite, totodată asigură controlul privind întreprinderea tuturor măsurilor în vederea încasării restanţelor la bugetul de stat.

Verificările auditului au constatat lipsa documentelor confirmative de supraveghere a măsurilor întreprinse de BV. Doar în anul 2016, printr-o circulară⁵⁶, au fost solicitate informaţii privind acţiunile întreprinse de BV în vederea executării silite a obligaţiei vamale pentru perioada 2014 - trimestrul II al anului 2015, dar care nu au fost prezentate auditului.

_________________________

⁵³ Hotărârea Curţii de Conturi nr.44 din 20.11.2015 “Cu privire la Raportul auditului performanţei sistemului administrării veniturilor publice”.

⁵⁴ Ordinul Serviciului Vamal nr.30-O din 28.01.2014 “Cu privire la aprobarea formularelor de executare silită a obligaţiei vamale şi a contractului-tip privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei vamale prin amânarea sau eşalonarea plăţilor”.

⁵⁵ Regulamentul Secţiei supravegherea încasării obligaţiei vamale a Direcţiei control al încasării obligaţiei vamale şi asistenţă juridică, aprobat prin Ordinul Directorului general al Serviciului Vamal nr.693-p din 27.07.2012.

⁵⁶ Scrisoarea nr.345-C din 29.06.2015.

3.3 GESTIUNEA SILITĂ A RESTANŢEI FAŢĂ DE BUGETUL PUBLIC

NAŢIONAL DE CĂTRE EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI

Potrivit cadrului legal⁵⁷, doar executorul judecătoresc licenţiat poate efectua executarea silită. Licenţa pentru activitatea de executor judecătoresc se eliberează de MJ pe un termen nelimitat, la cererea persoanei, conform hotărârii Comisiei de licenţiere, contra plată (450,0 lei), iar datele despre licenţă se includ în Registrul executorilor judecătoreşti⁵⁸.

_________________________

⁵⁷ Art.2 din Legea nr.113 din 17.06.2010.

⁵⁸ Art.12 alin.(1) din Legea nr.113 din 17.06.2010.

3.3.1 Se atestă raportarea incompletă de către executorii judecătoreşti a situaţiilor privind executarea documentelor executorii în beneficiul statului.

Deşi una din activităţile desfăşurate de UNEJ⁵⁹ ţine de organizarea şi supravegherea serviciului statistic general al executorilor judecătoreşti, analiza şi verificările efectuate de audit constată că rapoartele statistice cu privire la executarea silită a obligaţiei fiscale/vamale şi a altor plăţi la bugetul de stat prezentate de UNEJ includ doar cantitativ numărul de documente executorii, fără specificarea volumului restanţei de încasare în beneficiul statului. Astfel, potrivit informaţiilor prezentate, numărul documentelor neexecutate la 01.01.2016 constituia 107,7 mii de documente, acesta fiind în creştere cu 14,1 mii comparativ cu perioada similară a anului 2014. Totodată, volumul dosarelor executate în 2015 constituie 42,4 mii, ceea ce reprezintă 26,8% din totalul dosarelor înregistrate spre executare. Analogic, în anul 2014 nivelul de executare a documentelor executorii a înregistrat 28,6%, fiind unul nesemnificativ.

Situaţia menţionată, potrivit explicaţiilor reprezentanţilor UNEJ, este determinată de faptul că prioritatea în activitatea executorilor judecătoreşti, cât şi a UNEJ este de a contribui la înfăptuirea justiţiei prin executarea documentelor executorii şi nicidecum în încasarea veniturilor în buget. Astfel, potrivit motivaţiei “UNEJ nu consideră oportun ca executorii judecătoreşti să raporteze executarea documentelor executorii de încasare a sumelor în beneficiul statului, pe tipuri de plăţi în BPN, pe numărul documentelor executorii primite spre executare şi sumele care urmează a fi încasate, precum şi numărul documentelor neexecutate şi volumul restanţei neîncasate”.

Din aceste considerente, în cadrul auditului, prin scrisoarea Curţii de Conturi nr.07-243 din 17.02.2017, s-a solicitat repetat MJ asigurarea prezentării de către toţi executorii judecătoreşti a informaţiei referitor la încasările efectuate în baza documentelor executorii în beneficiul statului. Astfel, din 175 de executori judecătoreşti învestiţi în funcţie, au prezentat informaţia solicitată 162 de executori judecătoreşti.

Potrivit informaţiilor sistematizate de audit, la situaţia din 31.12.2016 în gestionarea executorilor judecătoreşti erau înregistrate circa 113,9 mii de documente executorii de încasare în beneficiul statului în valoare de circa 781,0 mil.lei, constituite din: obligaţiile fiscale şi vamale neachitate în termen, taxe de stat aplicate de instanţele judecătoreşti, amenzi, penalităţi etc. Datele generalizate de audit în aspectul detaliat, conform informaţiilor prezentate de executorii judecătoreşti sunt parte componentă a documentelor de lucru ale auditului (incluzând datele cu caracter personal).

Rezultatele sistematizării şi analizei informaţiilor privind documentele executorii de încasare a sumelor în beneficiul statului în dinamica anilor 2014-2016 sunt prezentate în Diagrama nr.6.

Diagrama nr.6

(mil.lei)

Sursă: Informaţii generalizate de echipa de audit în baza datelor oferite de executorii judecătoreşti.

Se atestă o creştere continuă a numărului documentelor executorii restante, care la finele anului 2016 a crescut cu 15,6 mii în sumă de 463,4 mil.lei, comparativ cu anul 2015 şi, respectiv, cu 31,6 mii de documente în sumă de 506,9 mil.lei, faţă de 2014.

Necesitatea asigurării evidenţei şi raportării de către executorii judecătoreşti a restanţei faţă de BPN a fost solicitată prin pct.2.3.1. din Hotărârea Curţii de Conturi nr.27 din 28.07.2011⁶⁰, potrivit căruia “ Ministerul Justiţiei în comun cu Ministerul Finanţelor urma să examineze situaţia la compartimentul evidenţa şi raportarea încasării mijloacelor băneşti în beneficiul statului, precum şi achitării datoriilor creditorilor-beneficiar din contul mijloacelor bugetare, în condiţiile reformei sistemului de executare prin prisma eficienţei acumulărilor la buget”. Verificările auditului relevă că această cerinţă nu a fost executată de către MJ, din care cauză în perioada 2011-2016 raportarea gradului de executare a documentelor executori cantitativ şi valoric nu a fost asigurată.

_________________________

⁵⁹ Pct.3.2 lit.d) din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr.1 a Congresului executorilor judecătoreşti din 21.09.2010 (cu modificările ulterioare).

⁶⁰ Hotărârea Curţii de Conturi nr.27 din 28.07.2011 “Cu privire la Raportul auditului regularităţii exerciţiului bugetar 2010 la Ministerul Justiţiei şi unele instituţii din subordine, inclusiv Serviciul Stare Civilă” (în continuare – Hotărârea Curţii de Conturi nr.27 din 28.07.2011).

3.3.2.Nu este transparentă situaţia reală privind sumele calculate, încasate şi cele restante aferente taxei de stat.

Conform cadrului legal⁶¹, creanţele privind taxa de stat sunt atribuite la categoria a doua, însă actele normative interne ale MJ nu prevăd o modalitate de asigurare a unei evidenţe transparente referitor la sumele taxei de stat calculate în baza titlurilor executorii eliberate de instanţele judecătoreşti de toate nivelurile şi transmise spre executare silită către executorii judecătoreşti. Aceste circumstanţe exclud cunoaşterea situaţiei reale, depline şi transparente privind înregistrarea şi ţinerea evidenţei sumelor calculate la taxa de stat, care legal urmează a fi încasată de către executorii judecătoreşti, a volumului taxei de stat efectiv încasate şi a restanţei generate pe parcursul perioadelor de gestiune.

Analiza informaţiei prezentate de executorii judecătoreşti, la solicitarea echipei de audit, constată că, la situaţia din 31.12.2016, numărul documentelor executorii restante la încasarea silită a taxei de stat constituie 19,1 mii în valoare de 39,6 mil.lei, acesta fiind în creştere cu 3,0 mii de documente executorii şi în scădere cu 1,3 mil.lei faţă de anul 2014.

În contextul celor relatate, auditul atestă că cadrul legal⁶² prevede prezentarea informaţiilor doar la solicitarea părţilor interesate, dar nu şi prezentarea/raportarea anuală de către executorii judecătoreşti MF a situaţiei referitor la sumele taxei de stat care urmează a fi încasate, taxei de stat real încasate şi taxei de stat datorată la finele exerciţiului bugetar.

_________________________

⁶¹ Art.145 alin.(3) lit.b) din Codul de executare.

⁶² Art.22 alin.(1) lit.k) din Codul de executare.

3.3.3 Rezultatul executării silite aplicate de către executorii judecătoreşti în beneficiul statului este unul redus.

Urmare a analizei de către audit a situaţiei privind nivelul încasării mijloacelor în beneficiul statului ca rezultat al executării silite, se atestă că deşi, comparativ cu anul 2010 (perioada reformării sistemului executorilor judecătoreşti), nivelul de încasare a plăţilor în buget a crescut de 3 ori, de la 7,3%, sau 16,9 mil.lei, până la 22,8%, sau 57,4 mil.lei, în anul 2014, totuşi faţă de volumul care urma a fi executat silit (331,1 mil.lei) acesta este redus. În anul 2015, gradul de încasare a constituit 18,6%, sau 46,3 mil.lei din volumul total al documentelor executorii (336,8 mil.lei) şi, respectiv, 20,5% (74,1 mil.lei) în anul 2016 din totalul de 855,0 mil.lei, care urma a fi executat silit. Informaţiile generalizate sunt redate în Tabelul nr.8.

Potrivit motivaţiei persoanelor responsabile din cadrul UNEJ, una din cauzele rezultatelor reduse ale executării silite în beneficiul statului este “lipsa accesului executorilor judecătoreşti în perioada auditată la SIA al Serviciului Fiscal de Stat”. Verificările auditului atestă că, la situaţia din 20.02.2017, dispun de acces la SIA al SFS, în baza acordurilor încheiate cu IFPS, circa 70,0%, sau 121 de executori judecătoreşti din numărul total învestiţi în funcţie. De asemenea, executorii judecătoreşti care au acces la SIA al SFS au menţionat că se confruntă cu unele probleme la utilizarea bazei de date a IFPS, precum:

√ informaţia despre contribuabilul restanţier nu este relevantă în procesul de executare a documentelor executorii în care calitatea de creditor o deţine statul;

√ în unele cazuri, informaţia indică că restanţa nu este stinsă, pe când debitorii au prezentat documente care justifică achitarea restanţei;

√ lipsa informaţiilor despre existenţa datoriei;

√ lipsa datelor despre documentul executoriu în temeiul căruia a fost stabilită sancţiunea contravenţională achitată de debitor;

√ din cauza acordării accesului la SIA al SFS, organele fiscale teritoriale refuză furnizarea informaţiilor solicitate de executorii judecătoreşti, prin care fapt se afectează operativitatea şi rezultatul executării documentelor executorii etc.

UNEJ a sesizat (în anul 2011) MJ referitor la necesitatea constituirii Registrului procedurilor de executare. Prin modificarea cadrului legal, Registrul electronic al procedurilor de executare (e-executare), care este o platformă unică de documentare a dosarelor procedurilor de executare, urmează a fi lansat la 01.10.2017.

Potrivit informaţiilor prezentate de MJ la solicitarea auditului, pe data de 05.08.2014 a fost încheiat cu SC “GREENSOFT” SRL contractul nr.14/01310/1 privind achiziţionarea SIA “Registrul procedurilor de executare”, în sumă de 381,6 mii lei. Actualmente, SIA “ Registrul procedurilor de executare”(e-executare) este în proces de testare.

• Se atestă lipsa de monitorizare şi evaluare a rezultatelor obţinute de executorii judecătoreşti urmare a aplicării procedurilor de executare silită.

Potrivit art.33 din Legea nr.113 din 17.06.2010⁴, supravegherea activităţii executorului judecătoresc este exercitată de MJ şi UNEJ şi constă în efectuarea controalelor asupra activităţii executorului judecătoresc prin verificarea dosarelor de executare, ţinerea registrelor procedurilor de executare, modului de calculare a cheltuielilor de executare etc.

Conform aceluiaşi cadru legal, controlul activităţii executorului judecătoresc se efectuează de către MJ şi UNEJ o dată la 2 ani, iar activitatea executorului judecătoresc nou-numit este supusă primului control la expirarea primului an de activitate.

Verificările auditului la acest capitol constată că:

√ MJ în perioada 2014-2015 a efectuat controale la 56 de executori judecătoreşti, ce reprezintă doar 32% din numărul total de 175 de executori judecătoreşti;

√ contrar prevederilor legale, controalele au fost efectuate doar o dată la 3-4 ani de la data numirii executorului judecătoresc, iar 68%, sau 119 executori judecătoreşti nu au fost supuşi controalelor din data învestirii în funcţie (anul 2010) până în prezent;

√ urmare a controlului efectuat de MJ în perioada 01.01.2014 – 01.04.2015 la 22 de executori judecătoreşti, s-a constatat: neasigurarea ţinerii Registrului de evidenţă a măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu de către 12 executori judecătoreşti, ponderea documentelor executorii în beneficiul statului variază de la 65% la 83% din totalul documentelor executorii administrate de către executorii judecătoreşti;

√ pe parcursul anilor 2014-2016, MJ nu a efectuat controale privind activităţile executorilor judecătoreşti care vizează creanţele statului şi urmează a fi încasate în BPN prin executare silită.

• Netransferarea în termene legale în BPN a mijloacelor încasate (taxa de stat, obligaţiile fiscale/vamale, amenzi, penalităţi şi alte plăţi) de către executorii judecătoreşti.

În conformitate cu prevederile art.28 din Legea nr.113 din 17.06.2010, “executorul judecătoresc este obligat să dispună de: a) cont curent special, pe care se depun cauţiunile şi sumele rezultate din executarea silită şi din alte activităţi procesuale, precum şi spezele de executare şi taxele pentru efectuarea actelor executorului judecătoresc şi b) cont pentru încasarea onorariilor.

Potrivit art.41 alin.(3) din Codul de executare, sumele aflate în contul executorului judecătoresc se eliberează ori se transferă imediat sau în cel mult 3 zile lucrătoare. După eliberarea sumelor realizate în faza de executare, executorul judecătoresc urmează să prezinte organului fiscal, în termen de 3 zile, informaţii cu privire la sumele distribuite creditorilor în modul stabilit de Codul de executare⁶³.

Urmare a verificărilor efectuate de către SFS la 29 de executori judecătoreşti, la solicitarea auditului, au fost constatate următoarele iregularităţi şi probleme la acest capitol:

√ contrar prevederilor legale⁶⁴, 18 executori judecătoreşti în 1941 de cazuri nu au transferat mijloacele încasate (restanţa faţă de BPN, taxa de stat, amenzi, penalităţi, alte plăţi) datorate BPN în termen de 3 zile lucrătoare, în sumă totală de circa 2151,4 mii lei;

√ depăşirea termenului legal de distribuire a sumelor încasate în buget variază de la 1 zi până la 5 ani;

√ transmiterea cu întârziere a bunurilor confiscate în baza hotărârilor instanţelor judecătoreşti în 23 cazuri, în sumă de 54,4 mii lei şi 23,0 mii euro, încălcând astfel cerinţele pct.5 din Hotărârea Guvernului nr.972 din 11.09.2001⁶⁵. Potrivit explicaţiilor executorilor judecătoreşti, cauza netransmiterii în termen constă în refuzul IFS pe mun. Chişinău de preluare a corpurilor delicte fără rezultatele expertizei/evaluării bunurilor;

√ contrar prevederilor art.161 alin.(6) şi alin.(8) din Codul fiscal, nu a fost prezentată la organul fiscal informaţia despre modificarea sediului executorului judecătoresc.

Notă: În perioada verificării de către SFS a executorilor judecătoreşti, au fost transferate în buget, de la conturile acestora, mijloace băneşti încasate silit şi care nu au fost transferate în termenul stabilit de cadrul legal în sumă de 10,3 mii lei.

_________________________

⁶³ Art.41, alin.(3) din Codul de executare.

⁶⁴ Art.41 din Codul de executare.

⁶⁵ Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.972 din 11.09.2001.

• Sumele încasate din executarea silită sunt dezafectate de către executorii judecătoreşti prin depunere la conturile proprii de depozit şi obţinere de dobânzi substanţiale.

Verificările auditului referitor la conformitatea respectării termenelor de achitare a sumelor încasate în conturile speciale aferente transferării în BPN au stabilit cazuri de dezafectare a mijloacelor băneşti prin plasarea lor în conturile proprii de depozit. Urmare a controlului efectuat⁶⁶ la un executor judecătoresc s-a constat că, prin Dispoziţia de incaso nr.67 din 19.10.2015, acesta a încasat de la debitor datoria în sumă de 8,6 mil.lei în beneficiul unui creditor pentru gazele livrate. Contrar prevederilor legale⁶⁷, executorul judecătoresc nu a transferat în termen de 3 zile restanţa încasată la contul creditorului.

La rândul său, la data de 26.10.2015, debitorul a depus cerere de chemare în judecată împotriva creditorului şi a executorului judecătoresc menţionat, solicitând anularea încheierii executorului judecătoresc nr.005-04/13 din 20.10.2015.

Ulterior, executorul judecătoresc, în baza contractului de depozit bancar “La termen” nr.25/1 din 12.11.2015, a deschis pe numele său contul de depozit la o instituţie financiară la care şi au fost transferate mijloace băneşti în sumă de 8,0 mil.lei, cu rata dobânzii de 12% anual pe un termen de 3 luni. În perioada menţionată, executorul judecătoresc a încasat dobândă în sumă de 241,7 mii lei, care a fost transferată la contul de onorarii al acestuia.

Analogic, la data de 15.01.2016, acelaşi executor judecătoresc a încasat de la debitorul menţionat, restanţa pentru gazele livrate în beneficiul creditorului în sumă de 22,9 mil.lei. Similar primului caz menţionat, executorul judecătoresc a ignorat prevederile legale⁶⁸ netransferând în termen de 3 zile restanţa încasată la contul creditorului, în sumă de 22,9 mil.lei.

La 26.01.2016 debitorul a contestat încheierea executorului judecătoresc de distribuire a sumei încasate. Urmare, la data de 03.02.2017, de către acest executor judecătoresc a fost deschis contul de depozit în aceeaşi instituţie financiară, conform contractului de depozit bancar “La termen” nr.2/1 din 03.02.2016, la care a depus mijloace băneşti în sumă de 22,5 mil.lei, cu rata dobânzii de 12% anual pe un termen de 3 luni. Din ziua intrării mijloacelor băneşti în contul de depozit, executorul judecătoresc a încasat dobândă în sumă de 663,9 mii lei, care la fel ca şi în primul caz a fost transferată la contul curent de onorarii al executorului judecătoresc.

De asemenea, conform informaţiei privind rulajul mijloacelor băneşti în conturile bancare, inspectorii fiscali au constatat transferarea de pe contul curent special pe contul curent de onorarii a dobânzilor în sumă de 308,0 mii lei pe data de 13.02.2015, ceea ce constituie dobânzi încasate conform contractului de depozit nr.8/1 din 10.03.2014.

Este de menţionat că debitorul este o întreprindere al cărei capital aparţine integral statului.

Ţinând cont de cele menţionate, auditul concluzionează că executorul judecătoresc, prin dezafectarea mijloacelor băneşti în sumă totală de 30,5 mil.lei încasate urmare a executării silite a restanţei debitorului faţă de creditor pentru gazele livrate, a beneficiat de dobândă bancară în sumă totală de 1,2 mil.lei.

Prin încheierea nr.005-04/13 din 24.08.2016 a executorului judecătoresc, s-a dispus transferarea tuturor documentelor executorii ale debitorului la alt executor judecătoresc. Respectiv, la 26.08.2016 mijloacele băneşti în sumă de 30,4 mil.lei (8,3 mil.lei+22,1 mil.lei) nu au fost transferate la creditor în vederea stingerii datoriei debitorului pentru gazele livrate, dar au fost transferate pe contul curent special al celui de-al doilea executor judecătoresc la care sunt şi în prezent. De asemenea, ca şi în primul caz, executorul judecătoresc a depus mijloacele băneşti la conturile personale de depozit. Conform informaţiei privind rulajul mijloacelor băneşti în conturile bancare, inspectorii fiscali au constatat transferarea de pe contul curent special pe contul curent de onorarii a dobânzilor încasate în sumă de 1,5 mil.lei.

Concomitent, examinările auditului asupra restanţelor înscrise în conturile contribuabililor aferente creditorului şi debitorului faţă de BPN, la situaţia din 31.12.2016, constituie 5,0 mil.lei şi, respectiv, 9,7 mil.lei.

Auditul atestă că situaţiile menţionate sunt condiţionate de nerespectarea de către executorii judecătoreşti a termenelor legale de transfer a mijloacelor băneşti încasate în folosul creditorilor, precum şi de lipsa controlului asupra activităţii executorilor judecătoreşti din partea MJ şi UNEJ.

_________________________

⁶⁶ Actul de control nr.5-681599 din 11.04.2017.

⁶⁷ Art.41 alin.(1) din Codul de executare.

⁶⁸ Art.41 alin.(1) din Codul de executare.

• Nereglementarea termenului-limită de păstrare a mijloacelor băneşti încasate/executate silit în conturile bancare ale executorilor judecătoreşti menţine nejustificat solduri considerabile în aceste conturi .

Rezultatele verificării soldurilor mijloacelor băneşti înregistrate în conturile curente speciale, pe care se depun cauţiunile şi sumele rezultate din executarea silită transferate de către debitori în scopul redistribuirii ulterioare creditorilor, atestă o valoare semnificativă, de 56,8 mil.lei înregistrate la situaţia din 01.04.2017 la 66 de executori judecătoreşti. Situaţia dată este cauzată de nereglementarea termenului-limită de menţinere a mijloacelor băneşti în conturile bancare ale executorilor judecătoreşti, încasate urmare a executării silite şi neachitate creditorului din diferite motive (persoane decedate, persoane plecate peste hotare, persoane imposibil de găsit).

Astfel, la situaţia din 01.01.2017, în contul special al unui executor judecătoresc soldul mijloacelor băneşti era de 3,4 mil.lei, incasate pe parcursul anilor 2003-2016, din care 1,5 mil.lei, sau 43,9% - mijloacele încasate în perioada 2003-2010 de la debitori şi nedistribuite creditorilor.

Auditul precedent⁶⁹ a constatat că, la situaţia din 28.07.2011, în conturile de depozit ale oficiilor de executare au fost depuse mijloace în sumă de 1382,9 mii lei, constituite din compensaţia bănească a angajaţilor MAI în schimbul raţiei alimentare, transferată de Minister în baza titlurilor executorii, în sumă de 1062,6 mii lei, şi de 132,9 mii lei, indexarea depunerilor băneşti de către Banca de Economii, parvenite în conturile bancare ale oficiilor de executare din anul 2003 şi neachitate beneficiarilor din diferite motive (persoane decedate, persoane plecate peste hotare, persoane imposibil de găsit).

Verificările auditului denotă că la 01.02.2017, din volumul mijloacelor băneşti constituite din compensaţia bănească a angajaţilor MAI în schimbul raţiei alimentare, pe parcursul anilor 2014-2016 au fost achitate mijloace în sumă totală de 481,1 mii lei la 81 de persoane. Totodată, potrivit informaţiilor din “Registrul încasărilor şi plăţilor la contul special” la situaţia din 01.02.2017, restanţa neachitată creditorilor din mijloacele încasate de la debitorul MAI în perioada 2003-2006 constituie 595,5 mii lei.

Deşi, prin Hotărârea Curţii de Conturi nr.27 din 28.07.2011, s-a cerut MJ, în comun cu MF şi MAI, deci-derea referitor la mijloacele bugetului de stat destinate achitării datoriilor creditorilor-beneficiari din cadrul MAI, asigurând monitorizarea utilizării conforme sau returnării acestora la bugetul de stat în cazurile nestabilirii beneficiarilor, mijloacele în sumă de 595,9 mii lei nu au fost returnate în buget. Cauza principală, potrivit explicaţiilor executorului judecătoresc, este lipsa prevederilor legale privind termenul de păstrare a mijloacelor băneşti încasate silit de la debitor şi depuse pe conturile curente speciale ale executorilor judecătoreşti, în cazurile de neachitare a mijloacelor menţionate creditorilor din imposibilitatea depistării/neprezentării acestora din diferite motive (persoane decedate, plecate peste hotare sau imposibil de găsit etc.).

Conform legislaţiei fiscale şi procedurilor de judecare a cauzelor civile, bunurile fără stăpân urmează a fi supuse unui control din partea SFS, însă în perioada 2010-2016 un astfel de control nu a fost solicitat de către executorul judecătoresc menţionat.

Auditul constată lipsa reglementării⁷⁰ termenelor de menţinere în contul curent special al executorului judecătoresc a mijloacelor încasate silit şi neachitate creditorilor în cazurile de neidentificare a beneficiarilor.

De asemenea, în opinia auditului, este necesară examinarea oportunităţii de încasare a mijloacelor băneşti în folosul statului, prin utilizarea conturilor trezoreriale la poziţiile Clasificaţiei bugetare, ceea ce va exclude contul intermediar (contul curent special al executorului judecătoresc) care favorizează imoblizarea, dezafectarea pe termen nedeterminat şi neasigurarea integrităţii acestora.

Notă: Ministerul Justiţiei a iniţiat modificarea cadrului legal privind reglementarea perioadei limită de păstrare a mijloacelor încasate de către executorii judecătoreşti şi neachitate creditorilor din diferite motive, inclusiv elaborarea mecanismului de transferare a acestora în buget.

_________________________

⁶⁹ Hotărârea Curţii de Conturi nr.27 din 28.07.2011.

⁷⁰ Spre comparare, în România, în caz de menţinere a mijloacelor băneşti încasate silit mai mult de 5 ani, acestea sunt transferate în mod obligatoriu în bugetul de stat.

3.3.4 Consiliul Concurenţei nu deţine informaţii referitor la încasarea în buget de către executorii judecătoreşti a sumelor aferente amenzilor.

Potrivit prevederilor cadrului legal⁷¹, sumele ce reprezintă amenzi sau sancţiuni aplicate de Consiliul Concurenţei se fac venit la bugetul de stat, în condiţiile legii. Astfel, pe parcursul anilor 2014-2016, amenzile calculate conform deciziilor Consiliului Concurenţei constituie 63,7 mil.lei, din care 0,3 mil.lei – suma amenzilor care au fost aplicate ca urmare a proceselor-verbale contravenţionale.

Totodată, în instanţele judecătoreşti au fost contestate decizii potrivit cărora suma amenzilor transmise executorilor judecătoreşti spre încasare în buget constituie 28,1 mil.lei, iar rezultatele încasărilor nu pot fi identificate, deşi cadrul legal⁷² prevede prezentarea actelor procedurale de către executorii judecătoreşti la solicitarea părţilor interesate.

Astfel, la solicitarea auditului, Consiliul Concurenţei nu a prezentat informaţii privind suma amenzilor încasate în buget prin intermediul executorilor judecătoreşti, motivând că Consiliul nu deţine calitatea de creditor în cadrul procedurii de executare.

_________________________

⁷¹ Art.36 alin.(5) din Legea concurenţei nr.183 din 11.07.2012.

⁷² Art.22 alin.(1) lit.k) din Codul de executare.

IV. CONCLUZIA GENERALĂ

Actualul sistem de gestiune a executării silite organizat de autorităţile cu atribuţii legale în domeniu nu garantează conformitatea şi eficacitatea procesului de executare silită a obligaţiei fiscale/vamale, taxelor şi altor plăţi în BPN, performanţa acestuia fiind afectată de prezenţa unor probleme majore, care persistă pe parcursul mai multor ani, având impact negativ asupra rezultatelor de asigurare a statului cu resurse necesare pentru exercitarea funcţiilor sale. Evaluarea funcţionalităţii mecanismelor instituite pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării veniturilor în BPN denotă necesitatea de a fi revăzute şi perfecţionate, iar cadrul regulamentar de domeniu să fie actualizat. Astfel, Curtea de Conturi constată că eficacitatea rezultatelor obţinute de autorităţile implicate în procesul de gestiune silită este limitată de funcţionalitatea organizaţională şi de incoerenţele în acţiunile interinstituţionale cu atribuţii în acest domeniu. În aceste circumstanţe, opinia auditului indică asupra necesităţii de sporire a capacităţilor manageriale aferente procesului de gestiune silită şi de examinare a oportunităţii de încasare a mijloacelor băneşti în beneficiul statului, prin utilizarea conturilor trezoreriale de venituri la poziţiile respective ale Clasificaţiei bugetare. Astfel, se va exclude contul intermediar (contul curent special al executorului judecătoresc) şi imoblizarea/dezafectarea pe termen nedeterminat a mijloacelor încasate silit şi cuvenite BPN.

V. RECOMANDĂRILE AUDITULUI

Recomandări conducerii Serviciului Fiscal de Stat

1. Să dispună elaborarea şi aprobarea unui plan de măsuri în vederea îmbunătăţirii rezultatelor acţiunilor de executare silită a obligaţiilor fiscale restante.

2. Să intensifice procesul de monitorizare privind conformitatea aplicării sechestrelor asupra bunurilor contribuabililor restanţieri, cu examinarea sistematică a rapoartelor privind rezultatele aplicării acestei măsuri.

3. Să aprobe reglementări şi să dispună responsabilităţi exhaustive părţilor implicate (funcţionarul fiscal, contribuabilul restanţier, APL) în cazul aplicării sechestrelor asupra roadei anului viitor, pentru evitarea înstrăinării acesteia.

4. În comun cu părţile implicate (BUMM, CNPF, Bursa de Valori, APL), să reevalueze cadrul juridic referitor la comercializarea bunurilor şi valorilor mobiliare sechestrate, determinând criterii clare şi exhaustive aferente acestui proces.

5. Să se conformeze cerinţelor legale şi să efectueze controalele fiscale de rigoare la executorii judecătoreşti asupra respectării cadrului normativ aferent executării silite.

6. Să asigure revizuirea clauzelor contractuale cu entităţile de evaluare prin includerea expresă a termenului de prezentare a rapoartelor de evaluare asupra bunurilor sechestrate.

Recomandări conducerii Serviciului Vamal:

1. Să dispună elaborarea şi aprobarea unui plan de măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei rezultatelor din măsurile de executare silită a obligaţiilor vamale restante.

2. Să asigure soluţionarea problemei de calculare a penalităţilor la obligaţiile vamale în SIA al Serviciului Vamal, efectuând înregistrarea, evidenţa şi raportarea către Ministerul Finanţelor a restanţei reale administrate în aspectul plăţilor de bază şi penalităţilor.

3. Să examineze şi să propună, în modul stabilit, prevederi vizând competenţele instituţionale şi atribuţiile de comercializare a bunurilor sechestrate de către birourile vamale, fiind excluse incertitudinile aferente acestui proces.

4. Să intensifice procesul de monitorizare privind conformitatea aplicării măsurilor de executare silită asupra bunurilor plătitorilor vamali restanţieri, cu examinarea sistematică a rapoartelor privind rezultatele aplicării acestei măsuri de către birourile vamale.

Recomandări conducerii Ministerului Justiţiei în comun cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

1. Să elaboreze un plan interdepartamental de măsuri pentru îmbunătăţirea cadrului normativ-legal privind activitatea executorilor judecătoreşti în procesul de executare silită.

2. Să elaboreze şi să aprobe reglementări privind evidenţa şi raportarea de către executorii judecătoreşti a rezultatelor executării documentelor executorii în beneficiul statului.

3. Să intensifice supravegherea activităţii executorilor judecătoreşti prin efectuarea controalelor asupra încasării şi distribuirii mijloacelor încasate urmare a executării silite, cu periodicitatea în strictă conformitate cu prevederile legale.

4. Să examineze oportunitatea de reglementare a termenului-limită de păstrare a mijloacelor băneşti încasate silit în conturile curente speciale ale executorilor judecătoreşti.

5. Să examineze şi să soluţioneze problema privind asigurarea evidenţei calculării, încasării şi restanţei aferente taxei de stat.

6. Să examineze şi să întreprindă măsuri de responsabilizare a executorilor judecătoreşti faţă de situaţiile de dezafectare a mijloacelor încasate urmare a executării silite, cu plasarea în conturile de depozit şi eludarea transferării în termen pe contul destinatarilor.

Anexa nr.1

Cadrul instituţional

privind administrarea obligaţiilor fiscale/vamale

şi a altor plăţi în BPN prin executarea silită

Sursă: Codul fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997; Codul vamal

al Republicii Moldova nr.1149-XIV din 20.07.2000;

Legea nr.113 din 17.06.2010 privind executorii judecătoreşti

(cu modificările şi completările ulterioare).

Anexa nr.2

Competenţele Ministerului Justiţiei

în domeniile aferente activităţii executorilor judecătoreşti

Sursă: Regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei

profesii şi servicii juridice din cadrul Ministerului Justiţiei.

Anexa nr.3

Domeniul de aplicare şi metodologia auditului

Domeniul de aplicare. Curtea de Conturi, în conformitate cu Programul activităţii de audit pe anul 2016 şi la solicitarea organului legislativ, a iniţiat auditul de conformitate asociat auditului de performanţă în scopul exprimării unei concluzii generale cu privire la funcţionalitatea sistemului de gestiune silită.

În cadrul misiunii de audit efectuate au fost auditate activităţi, entităţi implicate direct sau indirect în sistemul de administrare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat. Astfel, probele de audit au fost colectate de la următoarele entităţi: Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat, inclusiv au fost solicitate date/informaţii de la 36 de IFST, Serviciul Vamal, inclusiv 3 birouri vamale, Ministerul Justiţiei, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, inclusiv 175 de executori judecătoreşti, şi Consiliul Concurenţei.

Pe parcursul misiunii de audit, la efectuarea activităţilor aferente, echipa de audit s-a ghidat de: ISSAI 100 “Principii fundamentale ale auditului sectorului public”; ISSAI 300 “Principii fundamentale ale auditului de performanţă”; ISSAI 3000 “Standarde şi linii directoare pentru auditul performanţei în baza Standardelor de Audit ale INTOSAI şi a experienţei practice”; ISSAI 3100 “Ghidul auditului performanţei – principii de bază”; ISSAI 400 “Principii fundamentale ale auditului de conformitate”; ISSAI 4000 “Ghidul auditului de conformitate. Introducere generală”; Manualul de audit al performanţei; actele legislative şi normative în vigoare aferente domeniului auditat; bunele practici internaţionale. La elaborarea Raportului, echipa de audit s-a condus de Normele metodologice privind structura, conţinutul şi formatul rapoartelor de audit ale Curţii de Conturi, aprobate prin Hotărârea nr.52 din 05.12.2016⁷³.

Metodologia auditului. Pentru obţinerea unor probe relevante şi rezonabile, care să susţină concluziile şi credibilitatea constatărilor expuse în Raportul de audit, echipa de audit a utilizat mai multe proceduri, cum ar fi: examinarea documentelor şi a rapoartelor, interviurile, chestionarele, calculele şi comparaţiile, precum şi observaţiile directe.Astfel, echipa de audit a exercitat:

√ examinarea documentelor privind aplicarea măsurilor de executare silită, prezentate de către entităţile auditate în baza a 27 de solicitări adresate SFS, a 4 adresate SV, a 6 adresate Ministerului Justiţiei, a 6 adresate UNEJ şi 1 solicitare adresată Consiliului Concurenţei;

√ analiza dosarelor contribuabililor, registrelor, documentelor aferente executării silite;

√ examinarea, selectarea, reconcilierea datelor din produsele informaţionale de care dispune SFS (SIA CCDE, SIA “Contul curent al contribuabilului” etc.) aferente procesului de executare silită;

√ intervievarea unor persoane responsabile din cadrul SFS, SV, M J, UNEJ, în scopul înţelegerii funcţionalităţii şi gestionării sistemului de executare silită, fiind documentate 3 interviuri;

√ elaborarea chestionarelor în vederea determinării aspectelor problematice aferente procesului de executare silită în cadrul SFS, SV, M J, UNEJ, fiind documentate şi utilizate răspunsurile a 6 chestionare returnate;

√ elaborarea tabelelor (model) referitor la prezentarea informaţiilor de către executorii judecătoreşti privind documentele executorii luate la evidenţă în număr şi valoare; remiterea acestora şi solicitarea prin intermediul Ministerului Justiţiei a oferirii acestor date;

√ generalizarea şi sistematizarea datelor prezentate de 175 de executori judecătoreşti pe 24 deindicatori statistici conform tabelului (model) privind volumul documentelor executate, sumele încasate şi sumele restante faţă de BPN, în aspectul anilor 2014-2016;

√ solicitarea efectuării verificărilor de către SFS asupra respectării cadrului legal referitor la conformitatea distribuirii de către executorii judecătoreşti a sumelor băneşti încasate în folosul statului, la 30 de executori judecătoreşti la care echipa de audit a identificat cele mai mari riscuri;

√ comunicarea permanentă cu entităţile auditate referitor la constatările preliminare de audit în scopul identificării cauzelor şi problemelor;

√ elaborarea a 7 procese-verbale cu privire la comunicarea efectuatăpe marginea dezbaterilor şi constatărilor de audit etc.

Procedurile de audit aplicate au constat în identificarea, verificarea şi analiza problemelor aferente aplicării măsurilor de executare silită prin: (i) înţelegerea proceselor de executare silită;(ii) analiza documentelor aferente executării silite;(iii) verificarea conformităţii aplicării prevederilor cadrului legal aferent executării silite;(iv) verificarea reflectării/raportării depline şi conforme a măsurilor de executare silită;(v) identificarea problemelor ce ţin de lipsa unor prevederi exhaustive în cadrul legal aferent procesului de executare silită.

_______________________

⁷³ Hotărârea Curţii de Conturi nr.52 din 05.12.2016 “Privind aprobarea Normelor metodologice privind structura, conţinutul şi formatul rapoartelor de audit ale Curţii de Conturi”.

Anexa nr.4

 Informaţii privind sechestrele aplicate asupra terenurilor agricole

Anexa nr.5

Analiza nivelului de comercializare

a bunurilor de către IFST pe parcursul anilor 2014-2016

Sursă: Informaţii generalizate de către echipa de audit în baza datelor prezentate de IFPS

cu privire la rezultatele comercializării bunurilor sechestrate în anii 2014, 2015 şi 2016.

Anexa nr.6

Informaţii privind licitaţiile planificate şi desfăşurate

de către IFST pe parcursul anilor 2014-2016

(mii lei)

Anexa nr.7

Informaţii privind sechestrarea

valorilor mobiliare de către Serviciul Fiscal de Stat