Hotărâre nr.21 din 03.10.2019 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (remunerarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept) (Sesizarea nr.64a/2019)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.270 din 23.11.2018

privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar

(remunerarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii

aleşi din rândul profesorilor titulari de drept)

(Sesizarea nr.64a/2019)

nr. 21  din  03.10.2019

 (în vigoare 03.10.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 310-313 art. 192 din 18.10.2019

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 29 martie 2019

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă pe 29 martie 2019, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Curtea Supremă de Justiţie, pentru controlul constituţionalităţii articolului V pct.2 din Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative.

2. Autorul sesizării a pretins că dispoziţiile care fac obiectul controlului de constituţionalitate încalcă prevederile articolelor 16, 43 şi 116 din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 aprilie 2019, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa publică a Curţii, sesizarea a fost examinată cu participarea dlui judecător Oleg Sternioală, reprezentant al Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Laurenţiu Hadârcă, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

6. Domnul judecător constituţional Serghei Ţurcan, în deschiderea şedinţei Curţii, a prezentat plenului Curţii Constituţionale o cerere de abţinere de la judecarea cauzei. Analizând motivele invocate în cererea de abţinere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei şi notarea acestui fapt în procesul-verbal al şedinţei Curţii.

ÎN FAPT

7. Pe 13 noiembrie 2018, Guvernul a înregistrat la secretariatul Parlamentului Republicii Moldova proiectul Legii nr.398 pentru executarea articolului 30 din Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Amendamentele urmăreau modificarea unui set de acte legislative. În nota de fundamentare a proiectului de lege, Guvernul a menţionat că modificările legislative urmăresc ajustarea cadrului legal la normele Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

8. Proiectul legii de modificare a avut în vedere, inter alia, şi articolul 27 alineatul (2) (“Asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii”) din Legea nr.947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care reglementa modalitatea remunerării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi din rândul corpului judecătorilor. Modificările propuse se referă la abrogarea alineatului (2) al articolului 27 din Legea nr.947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

9. Pe 23 noiembrie 2018, Parlamentul a aprobat Legea nr.271 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative. Dispoziţiile sale au intrat în vigoare pe 1 decembrie 2018.

LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 122

Componenţa

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Articolul 123

Atribuţiile [Consiliului Superior al Magistraturii]

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri disciplinare faţă de judecători.

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele:

Articolul 1

Consiliul Superior al Magistraturii - organ de autoadministrare judecătorească

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii judecătoreşti.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.”

Articolul 3

Componenţa

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri.

(2) În componenţa Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători şi profesori de drept titulari, precum şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General care sunt membri de drept.

(3) Trei membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, selectaţi în mod deschis şi transparent de către Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului în urma unui concurs public, se aleg de către Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

[…]

(6) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia membrilor de drept, nu pot exercita o altă activitate remunerată decât cea didactică şi ştiinţifică.

(7) La alegerea în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, persoanele care ocupă funcţii administrative, în termen de 30 de zile de la data alegerii, depun cerere de suspendare a activităţii administrative pe perioada exercitării mandatului de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.”

Articolul 11

Obligaţiunile

“(1) Membrul Consiliului Superior al Magistraturii este obligat:

a) să-şi exercite atribuţiile în conformitate cu legea;

b) să asigure ocrotirea drepturilor şi libertăţilor magistraţilor, onoarei şi demnităţii lor în condiţiile legii;

c) să contribuie la promovarea principiului independenţei autorităţii judecătoreşti;

d) să păstreze secretul deliberărilor şi confidenţialitatea lucrărilor;

e) să voteze pro sau contra la adoptarea de hotărâri;

f) să depună, în condiţiile legii, declaraţia de avere şi interese personale;

g) să respecte prevederile legale privind conflictul de interese şi regimul juridic al incompatibilităţilor şi interdicţiilor.

(2) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor titulari sunt obligaţi să respecte incompatibilităţile şi interdicţiile specificate la art.8 din Legea cu privire la statutul judecătorului.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 privind Consiliul Superior al Magistraturii, abrogate prin Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, au fost următoarele:

Articolul 27

Asigurarea activităţii Consiliului Superior al Magistraturii

“[…]

(2) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii detaşaţi din rândul judecătorilor sunt salarizaţi la nivelul salariului de funcţie al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie stabilit la art.4 alin.(4) lit.a) din Legea nr.328/2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari, cu excepţia persoanei alese în calitate de preşedinte al Consiliului, primesc o remunerare lunară în mărime de 2,4 salarii medii pe economie.”

[Alin.(2) a fost modificat prin Legea nr.48 din 7 iunie 2018 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative]

13. Prevederile relevante ale Legii nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative sunt următoarele:

“[…]

Art.V. – Legea nr.947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

2. La articolul 27, alineatul (2) se abrogă.

[…]”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

Articolul 1

Obiectul şi scopul legii

“(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar şi reprezintă un cadru general ce cuprinde principiile, regulile şi procedurile de stabilire a drepturilor salariale în raport cu ierarhia funcţiilor din sectorul bugetar.

(2) Scopul prezentei legi constă în asigurarea unui sistem de salarizare a personalului din sectorul bugetar transparent, echitabil, atractiv, simplu de gestionat, capabil să reflecte şi să remunereze performanţa, în cadrul căruia salariul de bază să reprezinte principalul element al remuneraţiei personalului.”

Articolul 2

Domeniul de aplicare

“Reglementările prezentei legi se aplică persoanelor cu funcţii de demnitate publică, funcţionarilor publici, inclusiv cu statut special, persoanelor care ocupă funcţii cu statut special specifice apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, altui personal angajat în baza contractului individual de muncă în autorităţile/instituţiile bugetare finanţate integral din bugetul de stat sau din bugetele locale, precum şi personalului Casei Naţionale de Asigurări Sociale (în continuare – unităţi bugetare).”

Articolul 12

Salariul de bază

“(1) Salariul de bază corespunde muncii prestate în cadrul programului complet de muncă în cursul unei luni.

(2) Salariul de bază se stabileşte conform coeficienţilor de salarizare prevăzuţi în anexele nr.3–10, în raport cu funcţia deţinută, nivelul de studii, categoria de calificare, gradul didactic, vechimea în muncă sau treapta de salarizare, după caz, în condiţiile prezentei legi.

[…]

(13) Salariul de bază se calculează prin înmulţirea valorii de referinţă stabilite cu coeficientul de salarizare corespunzător clasei de salarizare pentru funcţia respectivă, determinată în condiţiile prezentei legi, cu rotunjire până la 10 lei în favoarea salariatului.

(14) Valoarea de referinţă corespunzătoare coeficientului de salarizare 1,00 se stabileşte în legea bugetului de stat pentru anul respectiv.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică sunt următoarele:

Articolul 2

Funcţia de demnitate publică

“(1) Funcţiile de demnitate publică se instituie în temeiul actelor emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi.

(2) Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin mandat obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii.

(3) Demnitarii sunt persoane care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul Constituţiei, al prezentei legi şi al altor acte legislative.”

Articolul 3

Sfera de aplicare a prezentei legi

“(1) Prevederile prezentei legi se aplică persoanelor cu funcţii de demnitate publică specificate în anexa la prezenta lege.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică demnitarului în partea în care statutul acestuia nu este reglementat prin legi speciale. În cazul în care soluţiile juridice prevăzute de prezenta lege şi de legea specială care reglementează activitatea demnitarului respectiv diferă, se aplică prevederile legii speciale corespunzătoare.”

[…]”

Anexă

Funcţiile de demnitate publică

“[…]

Preşedinte, membru al Consiliului Superior al Magistraturii cu activitatea de bază în Consiliu, inspector-judecător din Inspecţia judiciar

[…]”

16. Prevederile relevante ale Legii nr.303 din 30 noiembrie 2018 privind bugetul de stat pentru anul 2019 sunt următoarele:

“Art.10. – (1) Pentru calcularea, începând cu 1 ianuarie 2019, a salariilor angajaţilor din sectorul bugetar, în conformitate cu prevederile Legii nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, se stabileşte valoarea de referinţă în mărime de 1500 de lei.

(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), se stabilesc următoarele valori de referinţă:

– în mărime de 1300 de lei – pentru persoanele cu funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor/instituţiilor finanţate de la bugetul de stat, cu excepţia persoanelor cu funcţii de demnitate publică din cadrul Parlamentului, a judecătorilor, a procurorilor şi a inspectorilor-judecători;

[…]

– în mărime de 2600 de lei – pentru judecătorii din cadrul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Curţii Supreme de Justiţie.”

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

17. Prin Decizia sa din 12 septembrie 2019, Curtea a reţinut că obiectul sesizării îl constituie articolul V pct.2 din Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative. Curtea a reţinut că verificarea constituţionalităţii acestui tip de act normativ ţine de competenţa sa ratione materiae, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

18. De asemenea, în conformitate cu articolele 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Supremă de Justiţie posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

19. Având în vedere opinia autorului sesizării, care a afirmat incidenţa, în prezenta cauză, a dispoziţiilor articolelor 16, 43 şi 116 din Constituţie, Curtea a examinat aplicabilitatea acestor prevederi constituţionale. Curtea şi-a început analiza cu privire la incidenţa dispoziţiilor constituţionale invocate, subliniind că o măsură statală intră în câmpul de aplicare al articolului 16 din Constituţie atunci când aceasta conduce, în funcţie de anumite criterii, la rezultate diferite în situaţii identice sau asemănătoare, sau atunci când, utilizând criterii neutre, ea are ca efect dezavantajarea unei categorii de persoane (a se vedea, în acest sens, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 20). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

20. Curtea a precizat că cerinţa caracterului comparabil al situaţiilor nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare. Curtea a menţionat că verificarea respectării acestei cerinţe presupune compararea condiţiilor aplicabile membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi din rândul corpului judecătorilor, în privinţa remunerării lor, precum şi compararea aspectului dacă categoriile în discuţie se află în situaţii asemănătoare, în exerciţiul funcţiei lor.

21. În acest sens, Curtea a reţinut că prin Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative s-a abrogat alineatul (2) al articolului 27 din Legea nr.947 din 19 iulie 1997 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabilea condiţiile de remunerare a muncii membrilor aleşi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Deşi autorul sesizării a sugerat că abrogarea acestei dispoziţii a condus la eliminarea prevederilor care ar reglementa condiţiile de stabilire a remuneraţiei pentru membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept, Curtea a observat că condiţiile în discuţie se regăsesc în Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Astfel, potrivit datelor Tabelului nr.1 la Anexa nr.3 la Lege, calcularea salariului pentru funcţia de membru în cadrul altor autorităţi administrative centrale se realizează în baza coeficientului de salarizare – 10,19. Deşi această prevedere nu conţine nicio menţiune care ar viza anume funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii ales din rândul profesorilor titulari de drept, Curtea a precizat că noţiunea utilizată aici trebuie interpretată într-un sens larg, cuprinzând în câmpul său de aplicare şi funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

22. Curtea a avut în vedere, în special, faptul că dispoziţiile Anexei nr.3 se aplică tuturor persoanelor care exercită funcţii de demnitate publică, cu excepţia judecătorilor şi a procurorilor, care se supun regulilor stabilite în Tabelul nr.1 la Anexa nr.4 din aceeaşi Lege. De asemenea, Curtea a ţinut cont şi de prevederile Anexei la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, care prevăd că este considerată funcţie de demnitate publică activitatea membrului Consiliului Superior al Magistraturii desfăşurată în cadrul Consiliului, dacă aceasta este activitatea lui de bază. Deşi textul “activitate de bază în cadrul Consiliului” trezeşte unele dubii referitor la categoriile de membri consideraţi a fi posesori ai funcţiei de demnitate publică, Curtea a considerat că această excepţie nu vizează membrii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept. Valabilitatea acestui raţionament este fundamentată pe faptul că, în eventualitatea renunţării la funcţia didactică, membrul ales din rândul profesorilor titulari de drept nu îşi încetează activitatea în cadrul Consiliului, ci continuă să-şi exercite mandatul până la împlinirea termenului pentru care a fost numit. Nu este aceeaşi situaţia în cazul renunţării la funcţia de Procuror General, Ministru al Justiţiei sau de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, care atrage încetarea calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii (i.e. accesorium sequitur principale). Astfel, de vreme ce nicio prevedere din Lege nu exclude aplicarea acestei dispoziţii faţă de membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi nici nu justifică o concluzie contrară, Curtea a stabilit aplicabilitatea prevederii menţionate.

23. Din acest motiv, Curtea a stabilit că obiect al controlului de constituţionalitate nu este articolul V pct.2 din Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, aşa cum a invocat autorul sesizării, ci poziţia cu numărul patru (desemnată cu codul A1034) din compartimentul “Alte funcţii de demnitate publică la nivel central” din Tabelul nr.1 la Anexa nr.3 din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018. Curtea a subliniat că, fiind suverană în materie de control de constituţionalitate, ea este competentă să recalifice faptele care îi sunt deduse judecăţii, importante fiind argumentele autorului sesizării. Curtea a făcut referire în acest sens la jurisprudenţa sa anterioară, unde a stabilit că nu este ţinută de încadrarea juridică făcută de către autorul sesizării, ci este liberă să recalifice faptele care îi sunt prezentate (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.7 din 26 aprilie 2018, § 23; HCC nr.15 din 22 mai 2018, § 24; HCC nr.20 din 4 iulie 2018, § 47; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 23; DCC nr.24 din 25 februarie 2019, § 16).

24. În continuare, Curtea a analizat pretinsul tratament diferenţiat invocat. În acest sens, ea a stabilit că ambele categorii de subiecte sunt obligate să respecte aceleaşi incompatibilităţi şi interdicţii stabilite de articolul 8 [Restricţiile de serviciu ale judecătorului] din Legea privind statutul judecătorului. Mai mult, ea a observat că atât membrii Consiliului aleşi din rândul profesorilor titulari de drept, cât şi membrii aleşi din rândul corpului judecătorilor nu pot exercita o altă activitate remunerată în afara celei didactice, ştiinţifice sau de creaţie. În pofida acestui fapt, coeficientul de salarizare aplicabil acestor categorii de subiecte este unul diferit. Astfel, Curtea a observat că membrii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept sunt remuneraţi în baza coeficientului de salarizare – 10,19, pe când membrii aleşi din rândul judecătorilor sunt remuneraţi în baza coeficientului de salarizare – 11,79, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de pană la 16 ani, şi de – 12,29, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de peste 16 ani. Mai mult, Curtea a observat că valoarea de referinţă a coeficienţilor de salarizare aplicabili acestor categorii de subiecte este diferită. Curtea a enunţat în acest sens dispoziţiile articolului 10 alin.(2) din Legea nr.303 din 30 noiembrie 2018 privind bugetul de stat pentru anul 2019, care stabilesc valoarea de referinţă a coeficientului de salarizare pentru persoanele cu funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor finanţate de la bugetul de stat în cuantum de 1300 de lei şi pentru judecătorii din cadrul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Curţii Supreme de Justiţie în cuantum de 2600 de lei. Aceste elemente i-au permis Curţii să concluzioneze referitor la existenţa tratamentului diferenţiat între aceste categorii de subiecte, în privinţa remunerării lor. În continuare, Curtea a analizat dacă sesizarea respectă celelalte condiţii referitoare la incidenţa articolului 16 din Constituţie, şi anume, dacă tratamentul diferenţiat constatat implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat de Constituţie.

25. Curtea a observat că autorul sesizării a pretins incidenţa articolului 43 din Constituţie, care garantează dreptul la muncă şi la protecţia muncii. Curtea a reţinut incidenţa acestui drept constituţional, menţionând că dreptul la muncă şi protecţia muncii este aplicabil în toate cazurile în care se pretinde apărarea drepturilor salariale. Curtea a precizat că noţiunea de remuneraţie, în sensul articolului 43 din Constituţie, trebuie interpretată într-un sens larg. Acesta cuprinde, în special, toate avantajele prezente sau viitoare, cu condiţia să fie acordate, chiar dacă indirect, de angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, în baza unui contract de muncă sau al unor dispoziţii legale.

26. Cu privire la incidenţa articolului 116 (“Statutul judecătorilor”) din Constituţie, care reglementează statutul judecătorilor din instanţele judecătoreşti, Curtea a precizat că prevederile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu implică existenţa unei ingerinţe în acest articol constituţional. Curtea a specificat că actul numirii profesorului titular de drept în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu presupune şi recunoaşterea statutului de judecător. Recunoaşterea acestui statut implică respectarea de către potenţialul candidat a unor condiţii distincte privind selecţia şi accederea în funcţia respectivă.

27. Aşadar, la etapa admisibilităţii sesizării, Curtea a reţinut că cazul în discuţie ridică problema unei diferenţe de tratament între membri Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi din rândul corpului judecătorilor, în privinţa remunerării lor. În analiza care va urma prezentei admisibilităţi, Curtea va stabili dacă tratamentul diferenţiat stabilit este justificat în mod obiectiv şi rezonabil.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 16 ŞI 43 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului sesizării

28. În motivarea sesizării, autorul susţine că amendamentele operate prin Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative au condus la abrogarea dispoziţiilor articolului 27 alin.(2) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii, care reglementau condiţiile privind calcularea salariului membrului Consiliului Superior al Magistraturii ales din rândul profesorilor titulari de drept.

29. Autorul sesizării menţionează că Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea învestită constituţional cu competenţa organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc. În continuare, autorul sesizării precizează că membrii Consiliului nu pot exercita o altă activitate remunerată, în afara celei didactice, ştiinţifice sau de creaţie. Mai mult, membrii Consiliului sunt obligaţi să respecte incompatibilităţile şi interdicţiile specificate la articolul 8 [Restricţiile de serviciu ale judecătorului] din Legea privind statutul judecătorului.

30. Astfel, având în vedere aceste considerente, autorul sesizării conchide că statutul membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este asemănător, indiferent că sunt aleşi din rândul profesorilor titulari de drept sau din rândul corpului judecătorilor, iar distincţiile operate de legislator în materie de remunerare sunt neconstituţionale. Astfel, autorul sesizării consideră că dispoziţiile care reglementează în mod discriminatoriu remunerarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi din rândul corpului judecătorilor încalcă articolele 16 şi 43 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor

31. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a menţionat că sesizarea pentru controlul constituţionalităţii articolului V pct.2 din Legea nr.271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative este nefondată. Reprezentantul Parlamentului a invocat că ţine de competenţa legislatorului de a reglementa condiţiile de remunerare a activităţii funcţionarilor săi în instituţiile statului, inclusiv în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

32. Guvernul a susţinut în opinia sa asupra sesizării că pretinsul tratament diferenţiat între membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul judecătorilor, invocat de către autorul sesizării, este neîntemeiat. Potrivit Guvernului, categoriile de subiecte în discuţie nu se află în situaţii similare, iar diferenţa de tratament rezultată este justificată.

33. Guvernul a precizat că egalitatea presupune aplicarea aceluiaşi tratament pentru situaţii similare şi aplicarea unui tratament diferit în situaţii diferite. În acest sens, Guvernul a menţionat că membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul judecătorilor au un statut juridic special. Guvernul a invocat în acest sens dispoziţiile Legii nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, care stabilesc că judecătorului detaşat i se menţine statutul de magistrat şi garanţiile funcţiei. Astfel, Guvernul contestă caracterul similar al statutului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul judecătorilor şi din rândul profesorilor titulari de drept.

34. Preşedintele Republicii Moldova a precizat în opinia sa asupra sesizării că Consiliul Superior al Magistraturii este organul profesional al autorităţii judecătoreşti, constituit în vederea organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc. Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că, potrivit dispoziţiilor Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii, membrii Consiliului sunt aleşi din rândul profesorilor titulari de drept şi din rândul corpului judecătorilor. Aceştia se bucură în baza Legii de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii. Preşedintele Republicii Moldova consideră că statutul juridic al membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii este unul similar, indiferent că sunt aleşi din rândul profesorilor titulari de drept sau din rândul corpului judecătorilor.

35. În continuare, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că salarizarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii se realizează în baza Legii nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar. Deşi Legea nu ar conţine dispoziţii privind remunerarea profesorilor titulari de drept, în opinia Preşedintelui Republicii Moldova, acest fapt nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci o omisiune a legislatorului, care poate fi remediată prin trimiterea unei Adrese către Parlament. Totuşi, în finalul opiniei sale, având în vedere faptul că Curtea Constituţională este mai bine plasată pentru a decide cu privire la constituţionalitatea prevederilor contestate, Preşedintele Republicii Moldova lasă la discreţia Curţii aprecierea constituţionalităţii prevederilor contestate.

C. Aprecierea Curţii

35. Articolul 122 din Constituţie stabileşte că Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de patru ani. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.

36. Cu privire la tratamentul diferenţiat între aceste categorii de subiecte, Curtea constată că acesta are în vedere aplicarea unor condiţii salariale preferenţiale faţă de membrii Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul corpului judecătorilor în raport cu membrii Consiliului aleşi din rândul profesorilor titulari de drept. Curtea face trimitere, în acest sens, la constatările sale din decizia de admisibilitate, unde a reţinut că coeficientul de salarizare aplicabil acestor categorii de subiecte este de – 10,19, în cazul membrilor aleşi din rândul profesorilor titulari de drept, de – 11,79, în cazul membrilor aleşi din rândul judecătorilor cu o vechime în muncă de pană la 16 ani, şi de – 12,29, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de peste 16 ani. De asemenea, la etapa admisibilităţii sesizării, Curtea a reţinut că valoarea de referinţă a coeficienţilor de salarizare aplicabili acestor categorii de subiecte este de 1300 de lei pentru persoanele cu funcţii de demnitate publică din cadrul autorităţilor finanţate de la bugetul de stat şi de 2600 de lei pentru judecătorii din cadrul Curţii Constituţionale, al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Curţii Supreme de Justiţie.

37. Curtea observă că componenţa Consiliului Superior al Magistraturii este reglementată la articolul 3 din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii. Acest articol stabileşte că Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri, şase fiind aleşi prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, trei fiind aleşi de către Parlament, din rândul profesorilor de drept titulari, şi trei membri de drept. Referitor la procedura alegerii membrilor Consiliului din rândul corpului judecătorilor, Legea stabileşte la alineatul (5) că judecătorii aleşi în CSM sunt detaşaţi în cadrul Consiliului pe durata mandatului. Pe de altă parte, aşa cum a stabilit Curtea la etapa admisibilităţii sesizării, numirea profesorului titular de drept în funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu atrage şi consecinţa recunoaşterii statutului de magistrat. Aşadar, dată fiind această concluzie şi ţinând cont de faptul că dispoziţiile Legii privind sistemul unitar de salarizare operează diferenţa de tratament în discuţie în baza criteriului apartenenţei persoanei la corpul magistraţilor, Curtea va examina, în continuare, constituţionalitatea acestei distincţii.

38. Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că protecţia recunoscută judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăţi, acesta fiind chemat să asigure protecţia eficientă a drepturilor fiecărui membru al societăţii. Remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, constituie una din componentele de bază ale independenţei lui, reprezentând o contrapondere faţă de restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse acestora în virtutea funcţiilor. Mai mult, Curtea a precizat că statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită. Astfel, incompatibilităţile şi interdicţiile stabilite pentru judecători prin Legea fundamentală şi dezvoltate prin legea specială, precum şi responsabilităţile şi riscurile aferente profesiei, impun stabilirea unui cuantum al remuneraţiei judecătorului corespunzător statutului lor (a se vedea, în acest sens, HCC nr.24 din 2 octombrie 2018, § 38-40). Mai mult, o vastă jurisprudenţă a Curţii Europene vorbeşte despre necesitatea protecţiei judecătorilor, dată fiind necesitatea garantării independenţei lor. Aşadar, de vreme ce legislatorul este pe deplin îndreptăţit să instituie în raport cu aceste categorii de subiecte garanţii suplimentare, Curtea consideră că diferenţa rezultată este justificată în mod obiectiv şi rezonabil.

39. De asemenea, o pondere semnificativă o are şi faptul că diferenţa de tratament în discuţie se înscrie în sfera marjei de discreţie recunoscute legislatorului în acest domeniu. Curtea menţionează că legislatorul se bucură de o marjă amplă de discreţie în materie de politică socială şi de ocupare a forţei de muncă, precum şi în materie de definire a măsurilor susceptibile să realizeze acest obiectiv. Această marjă de discreţie cuprinde inclusiv libertatea organizării instituţiilor statului şi a serviciilor sale publice.

40. Mai mult, Curtea are în vedere şi faptul că membrii de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt remuneraţi în baza altor reguli decât cele aplicabile faţă de membrii aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, legislatorul a prevăzut în conţinutul Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar că remunerarea acestora se realizează în baza coeficientului de salarizare – 13,94, aşa cum rezultă din datele tabelului nr.1 la Anexa nr.3, în cazul Ministrului Justiţiei (i.e. codul funcţiei A1008), şi din datele tabelului nr.1 la Anexa nr.4, în cazul Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie şi al Procurorului General (i.e. codurile funcţiei B1003 şi, respectiv, B1008). Acest ultim element vine să confirme concluzia Curţii, referitor la existenţa caracterului obiectiv şi rezonabil al tratamentului diferenţiat. Aşadar, având în vedere considerentele menţionate supra, Curtea constată că tratamentul diferenţiat în discuţie în prezentul caz nu încalcă articolele 16 şi 43 din Constituţie, care garantează principiul egalităţii şi dreptul la muncă şi la protecţia muncii.

41. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea pentru controlul constituţionalităţii poziţiei cu numărul patru din compartimentul “Alte funcţii de demnitate publică la nivel central” din Tabelul nr.1 la Anexa nr.3 din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

2. Se recunoaşte constituţională poziţia cu numărul patru (desemnată cu codul A1034) din compartimentul “Alte funcţii de demnitate publică la nivel central” din Tabelul nr.1 la Anexa nr.3 din Legea nr.270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în măsura în care se aplică şi membrilor Consiliului Superior al Magistraturii aleşi din rândul profesorilor titulari de drept.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.