Hotărâre nr.25 din 12.08.2021 privind excepţia de neconsituţionalitate a unor prevederi din articolul 287 alin.(1) din Codul penal (neclaritatea normelor care incriminează infracţiunea de huliganism) (sesizările nr.208g/2020, nr.44g/2021, nr.49g/2021 şi nr.76g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind  excepţia  de  neconsituţionalitate  a  unor

prevederi din articolul 287 alin.(1) din Codul penal

(neclaritatea normelor care incriminează

infracţiunea de huliganism)

(sesizările nr.208g/2020, nr.44g/2021,

nr.49g/2021 şi nr.76g/2021)

nr. 25  din  12.08.2021

 (în vigoare 12.08.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 212-218 art.164 din 10.09.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 18 decembrie 2020, 26 februarie 2021, 4 martie 2021 şi 1 aprilie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul penal, adoptat prin Legea nr.985-XV din 18 aprilie 2002:

- articolul 287 alin.(1) în întregime;

- sintagma "actele huliganice" din articolul 287 alin.(1);

- textele "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1).

2. În cazul sesizării nr.208g/2020, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dna avocat Larisa Maxim, în interesele dlor Marcel Ilico şi Denis Gherasimencov, învinuiţi în dosarul nr.1-4/2020, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Mozgovoi de la Judecătoria Bălţi, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. În cazul sesizării nr.44g/2021, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Tudor Osoianu, în interesele inculpaţilor Vladimir Martin, Constantin Osoianu, Ion Rotari şi Mihail Rotari în dosarul nr.1-174/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Sergiu Stratan de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

4. În cazul sesizării nr.49g/2021, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele inculpaţilor Valeriu Dumbrăveanu şi Vladimir Dumbrăveanu, în dosarul nr.1a-441/2017, pendinte la Curtea de Apel Bălţi. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Curţii de Apel Bălţi, format din doamnele Ala Rotaru, Ruslana Burdeniuc şi dl Dumitru Puşca, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

5. În cazul sesizării nr.76g/2021, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl Adrian Munteanu, parte în dosarul nr.1-62/17, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Ion Volcovschi de la Judecătoria Cimişlia, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

6. Având în vedere că sesizările menţionate pun în discuţie o problemă similară, i.e neclaritatea normelor care incriminează infracţiunea de huliganism, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 208g/2020.

7. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Procuraturii Generale, Institutului de Reforme Penale, Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova şi Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

8. În cadrul şedinţei publice a Curţii, sesizarea nr.44g/2021 a fost susţinută de dl avocat Viorel Berliba, sesizarea nr.49g/2021 a fost susţinută de dna avocat Angela Procopciuc, iar sesizarea nr.76g/2021 a fost susţinută de dl Adrian Munteanu.

9. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Radu Radu, consultant principal în cadrul Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Circumstanţele cauzei penale nr.1-4/2020 (sesizarea nr.208g/2020)

10. Pe rolul Judecătoriei Bălţi, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlor Marcel Ilico şi Denis Gherasimencov de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) [huliganismul] din Codul penal.

11. Potrivit rechizitoriului, aflându-se în preajma unui magazin de pe strada Alexandru cel Bun nr.5 din oraşul Bălţi, încălcând grosolan ordinea publică prin sfidarea normelor morale de comportare în societate şi o vădită lipsă de respect faţă de societate, printr-o obrăznicie deosebită şi cinism, învinuiţii le-au aplicat părţilor vătămate multiple lovituri. Faptele care se presupune că au fost comise de inculpaţi au fost încadrate în prevederile articolului 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal, ca acţiuni intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, precum şi acţiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, comise de două sau mai multe persoane.

12. Pe 1 decembrie 2020, în cadrul examinării cauzei, dna avocat Larisa Maxim a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul penal în întregime.

13. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei penale nr.1-174/2021 (sesizarea nr .44g/2021)

14. La Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, se află în proces de examinare cauza penală privind învinuirea dlor Vladimir Martin, Constantin Osoianu, Ion Rotari şi Mihail Rotari de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) [huliganismul] din Codul penal.

15. Potrivit rechizitoriului, pe 30 august 2020, învinuiţii se aflau în curtea unui bloc locativ, considerat loc public, încălcând grosolan ordinea publică, le-au adresat părţilor vătămate I.D. şi P.R. cuvinte necenzurate şi le-au aplicat multiple lovituri cu pumnii şi cu picioarele în diferite părţi ale corpului. Potrivit raportului de expertiză judiciară, dlui I.D. i-au fost provocate leziuni corporale sub formă de traumatisme, calificate ca vătămare corporală uşoară.

16. Pe 17 decembrie 2020, domnilor Vladimir Martin, Constantin Osoianu, Ion Rotari şi Mihail Rotari le-a fost înaintată învinuirea privind comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) [huliganismul] din Codul penal. Pe 22 februarie 2021, dl avocat Tudor Osoianu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul penal în întregime.

17. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei penale nr.1a-441/2017 (sesizarea nr.49g/2021)

18. La Curtea de Apel Bălţi este pendinte în procedura apelului cauza penală privind învinuirea dlui Valeriu Dumbrăveanu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal şi a dlui Vladimir Dumbrăveanu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(3) din Codul penal.

19. Prin sentinţa Judecătoriei Drochia, sediul Râşcani, din 20 iunie 2017, dl Valeriu Dumbrăveanu a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal, iar dl Dumbrăveanu Vladimir a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(3) din Codul penal, fiindu-le stabilite pedepse penale. Astfel, dnii Valeriu Dumbrăveanu şi Vladimir Dumbrăveanu au fost condamnaţi pentru faptele prevăzute de articolul 287 alin.(2) lit.b) şi alin.(3) din Codul penal, pentru că, pe 13 aprilie 2015, aflându-se pe malul unui lac şi încălcând grosolan ordinea publică, le-au adresat dlor V. D. şi D. C. cuvinte necenzurate şi le-au aplicat lovituri, cauzându-le vătămări corporale neînsemnate, conform raportului de expertiză. De asemenea, inculpatul Vladimir Dumbrăveanu i-a aplicat dlui D. C. lovituri cu o unealtă agricolă, provocându-i leziuni calificate drept vătămări corporale neînsemnate. Sentinţa a fost contestată cu apel de procuror, dar şi de ambii condamnaţi în prima instanţă.

20. Pe 19 februarie 2021, în cadrul şedinţei de judecată a instanţei de apel, dna Angela Procopciuc, apărător al inculpaţilor, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

21. Prin încheierea din 19 februarie 2021, Curtea de Apel Bălţi a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

Circumstanţele cauzei penale nr.1-162/17(sesizarea nr.76g/2021)

22. Pe rolul Judecătoriei Cimişlia, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlor Victor Munteanu, Adrian Munteanu, Alexandru Munteanu şi Dionisie Buimistru de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(3) [huliganismul] din Codul penal.

23. Potrivit actului de învinuire, pe 16 martie 2017, inculpaţii Adrian Munteanu, Victor Munteanu, Alexandru Munteanu şi Dionisie Buimistru, aflându-se în spaţiu public şi încălcând grosolan ordinea publică, manifestată printr-o obrăznicie deosebită, i-au aplicat dlui I. D. multiple lovituri fără nicio justificare, provocându-i vătămări corporale neînsemnate. De asemenea, inculpaţii l-au ameninţat pe dl I. D. cu moartea şi au utilizat arma împotriva sa, rânindu-l uşor, iar dlui V. D. i-au cauzat dureri fizice. Astfel, acţiunile inculpaţilor au fost încadrate în articolul 287 alin.(3) din Codul penal.

24. Pe 23 august 2017, potrivit încheierii Curţii Supreme de Justiţie, cauza penală privind învinuirea dlor Victor Munteanu, Adrian Munteanu, Alexandru Munteanu şi Dionisie Buimistru de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 alin.(3) din Codul penal a fost strămutată de la Judecătoria Hânceşti la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

25. Pe 18 martie 2021, în cadrul şedinţei de judecată, dl Adrian Munteanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică", "actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

26. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Cimişlia, sediul central, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

27. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.

28. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 3

Principiul legalităţii

"(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea unei infracţiuni, nici supus unei pedepse penale, decât în baza unei hotărâri a instanţei de judecată şi în strictă conformitate cu legea penală.

(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii penale sunt interzise."

Articolul 287

Huliganismul

"(1) Huliganismul, adică acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor sau de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită,

[...]"

29. Prevederile relevante ale Codului contravenţional al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 354

Huliganismul nu prea grav

"Huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acţiuni similare ce tulbură ordinea publică şi liniştea persoanei fizice,

[...]"

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

30. Curtea a verificat respectarea condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

31. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

32. Curtea a observat că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

33. Analizând admisibilitatea sesizărilor în discuţie, Curtea a observat că în cazul sesizărilor nr.208g/2020 şi nr.44g/2021, deşi s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 287 alin.(1) din Codul penal în întregime, autorii sesizărilor au criticat, din perspectiva exigenţelor de calitate a legii penale, doar textele "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din acelaşi articol. Cu privire la celelalte dispoziţii ale articolului 287 alin.(1) din Codul penal, criticile autorilor se referă la aspecte care ţin de interpretarea legii penale şi de calificarea în practică a infracţiunilor, competenţă care nu aparţine Curţii Constituţionale.

34. În cazul sesizărilor nr.49g/2021 şi nr.76g/2021, Curtea a constatat că autorii sesizărilor au contestat, din perspectiva exigenţelor de calitate a legii penale, textele "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal. De asemenea, în sesizarea nr.76g/2021, autorul a contestat şi sintagma "actele huliganice" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal. Totuşi, Curtea a reţinut că în raport cu sintagma "actele huliganice" autorul sesizării nu a motivat contrarietatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate.

35. Prin urmare, Curtea a reţinut spre examinare în fond doar textele "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

36. Curtea a observat că prevederile legale în discuţie au făcut anterior obiect al sesizărilor la Curtea Constituţională, însă prin Decizia nr.44 din 22 mai 2017 sesizarea nr.51g/2017 a fost declarată inadmisibilă, pentru că autorul excepţiei nu a argumentat pretinsa lipsă de previzibilitate a prevederilor contestate.

37. Având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în procesul judecării unor cauze penale de învinuire de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 287 din Codul penal, Curtea a admis că instanţele de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauzele pe care le examinează.

38. Autorii excepţiilor au susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [calitatea legilor], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, susţinând că textele contestate nu sunt conforme cu exigenţele de calitate a unei legi penale.

39. Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

40. Curtea a reiterat că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special, în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (DCC nr.49 din 31 mai 2018, § 30; DCC nr.9 din 23 ianuarie 2019, § 15; DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 19).

41. Curtea Europeană a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, condamnării şi sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 76). Pentru a impune o sancţiune, articolul 7 solicită o legătură de natură intelectuală care permite identificarea cu precizie a unui element de răspundere în conduita autorului infracţiunii (G.I.E.M. SRL şi alţii v. Italia, 28 iunie 2018 [MC], § 242 şi § 246).

42. Din analiza dispoziţiilor contestate, Curtea a observat, prima facie, că acestea au un caracter general, sarcina Curţii fiind să verifice dacă destinatarul normei penale poate afla, făcând apel la consultanţa de specialitate, care este acţiunea/inacţiunea interzisă, astfel încât să-şi adapteze conduita în mod corespunzător.

43. Astfel, Curtea a considerat că textele "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" şi "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal trebuie examinate prin prisma articolelor 1 alin.(3) şi 22 din Constituţie, care garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale, şi a articolului 23 din Constituţie, care stabileşte exigenţele referitoare la calitatea legii.

44. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor articolului 26 din Constituţie, Curtea a observat că autorii sesizării nu au motivat contrarietatea dispoziţiilor contestate cu norma constituţională invocată. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.50 din 28 mai 2020, § 16; DCC nr.54 din 2 iunie 2020, § 31).

45. De asemenea, Curtea a reţinut că autorii excepţiilor nu au motivat incidenţa articolului 54 din Constituţie.

46. Prin urmare, Curtea va verifica dacă prevederile contestate din articolul 287 alin.(1) din Codul penal contravin articolelor 1 alin.(3) şi 22 coroborate cu articolul 23 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorilor sesizărilor

47. În viziunea autorilor excepţiilor, prevederile contestate sunt formulate de o manieră imprecisă şi neclară, fapt care nu corespunde exigenţelor calităţii legii penale, fiind în contradicţie cu articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie. Astfel, în articolul 287 alin.(1) din Codul penal este utilizată o terminologie neclară, care oferă o marjă discreţionară largă autorităţilor care aplică legea penală. Textul "acţiunile care încalcă grosolan ordinea publică" şi textul "acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" nu sunt suficient de previzibile, destinatarul normei fiind în dificultate să conştientizeze care este acţiunea interzisă de legea penală.

48. Totodată, autorii excepţiilor susţin că nici practica judiciară nu oferă claritate în privinţa prevederilor contestate. Astfel, în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.6 din 15 mai 2017, Curtea Supremă de Justiţie, intenţionând să explice textele "obrăznicie deosebită" şi "huliganism însoţit de un cinism deosebit", le-a substituit cu alte noţiuni neclare.

49. Prin urmare, autorii excepţiilor susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

2. Argumentele autorităţilor şi ale instituţiilor cărora li s-a solicitat şi au prezentat opiniile

50. Parlamentul a susţinut că dispoziţiile contestate au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate şi, prin urmare, sesizările trebuie să fie declarate inadmisibile.

51. În opinia sa scrisă, Procuratura Generală a menţionat că aspectele abordate de autorii excepţiilor ridică o problemă de interpretare a legii penale. Articolul 287 din Codul penal, în forma în care este reglementat, asigură un climat civilizat de convieţuire socială, bazat pe respectul reciproc.

52. În opinia Procuraturii Generale, toate dubiile referitoare la aplicabilitatea articolului 287 din Codul penal urmează a fi clarificate prin intermediul interpretării oferite de instanţele de judecată.

53. Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice a menţionat în opinia sa scrisă că dispoziţiile contestate prezintă anumite deficienţe din punct de vedere al calităţii legii, însă acestea ar putea fi înlăturare de către legislator. De asemenea, Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice a menţionat că excluderea prevederilor contestate ar putea crea un dezechilibru în menţinerea ordinii de drept.

54. În opinia amicus curiae, Institutul de Reforme Penale a conchis că prevederile contestate sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate. O eventuală soluţie de neconstituţionalitate a normelor în discuţie va face claritate sub aspectul calificării huliganismului în baza Codului penal sau în baza Codului contravenţional.

55. În avizul Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova se menţionează că termenul "grosolan" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal complică textul normei, fiind o sursă de incertitudine juridică. Acest termen este inutil şi trebuie declarat neconstituţional. Potrivit avizului Facultăţii de Drept, declararea neconstituţionalităţii acestui termen nu va afecta câmpul de aplicare al articolului 287 alin.(1) din Codul penal.

56. Cu privire la textul "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal, Facultatea de Drept consideră că acesta nu trece de testul previzibilităţii legii penale. Jurisprudenţa nu a dezvoltat pentru această normă un înţeles care să constituie un reper obiectiv în funcţie de care să-i fie apreciat conţinutul. Chiar făcându-se apel la consultanţa de specialitate, destinatarul normei nu ar putea stabili ce semnifică aceste prevederi. Această modalitate normativă a infracţiunii de huliganism se suprapune cu contravenţia de huliganism nu prea grav de la articolul 354 din Codul contravenţional.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

57. Curtea reaminteşte că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. În special în materie penală, dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

58. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50; Vasiliauskas v. Lituania [MC], 20 octombrie 2015, § 153; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 45). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie.

59. În acest sens, Curtea constată că principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale presupune, prin definiţie, că nicio faptă nu poate fi considerată infracţiune dacă nu există o lege care să o prevadă (nullum crimen sine lege) şi că pedepsele nu pot fi aplicate dacă nu sunt prevăzute de lege (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei reprezintă principala garanţie a securităţii juridice a persoanei în materie penală.

60. Curtea reţine că principiul în discuţie are consecinţe atât pentru activitatea de elaborare a normelor penale, cât şi pentru procesul aplicării acestora. Altfel spus, acesta este obligatoriu deopotrivă pentru legislator şi pentru judecător.

61. Curtea menţionează că, în activitatea legislativă, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei intervine şi se realizează atât sub aspect material, cât şi sub aspect formal. Sub aspect material, acest principiu îi impune legislatorului două obligaţii fundamentale: (1) să prevadă într-un text de lege faptele considerate infracţiuni şi pedepsele aferente; şi (2) să redacteze textul legal cu suficientă claritate, pentru ca orice persoană să poată realiza care sunt acţiunile sau inacţiunile care intră sub incidenţa acestuia. Aspectul formal se referă la obligaţia adoptării normelor penale ca legi organice, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie (HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 35, 36).

62. Pe de altă parte, principiul analizat le impune subiectelor care au competenţa aplicării legii penale, inclusiv instanţelor de judecată, două obligaţii esenţiale: (1) interpretarea corectă şi aplicarea în mod uniform a legii penale; (2) interzicerea aplicării retroactive a legii penale, cu excepţia legii penale mai favorabile (HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 37).

63. Curtea Europeană a subliniat în jurisprudenţa sa că expresia "prevăzută de lege" presupune, între altele, ca legea să întrunească standardul calităţii, i.e. ca aceasta să fie accesibilă şi previzibilă (Rohlena v. Cehia [MC], 27 ianuarie 2015, § 50; Vasiliauskas v. Lituania [MC], 20 octombrie 2015, § 154; Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 48). De altfel, Curtea notează că şi articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile, clare şi previzibile.

64. Condiţia accesibilităţii presupune ca textele de lege să poată fi cunoscute de către destinatari. Orice persoană trebuie să poată dispune de informaţii privind normele juridice aplicabile într-un caz concret (Khlyustov v. Rusia, 11 iulie 2013, § 68). Accesibilitatea legii are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în baza articolului 76 din Constituţie, legea publicându-se în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

65. La rândul ei, condiţia clarităţii şi a previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (Koprivnikar v. Slovenia, 24 ianuarie 2017, § 47).

66. Totuşi, Curtea Europeană a menţionat că, deşi certitudinea este dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă. Nevoia de a evita rigiditatea excesivă şi de a ţine pasul cu circumstanţele în schimbare presupune exprimarea unor legi în termeni care sunt, într-o mai mare sau mai mică măsură, vagi, iar interpretarea şi aplicarea unor asemenea reglementări depinde de practică (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 59).

67. Cu privire la clarificarea normelor juridice, Curtea Europeană a reţinut că dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul procesului de creare a dreptului este o parte bine-consolidată şi necesară a tradiţiei juridice în statele-părţi la Convenţie. Articolul 7 din Convenţie nu poate fi citit ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale prin intermediul interpretării judiciare de la caz la caz, cu condiţia ca evoluţia care rezultă să fie conformă cu esenţa infracţiunii şi să fie previzibilă în mod rezonabil (Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010 § 185). Atunci când examinează previzibilitatea unei norme penale, Curtea Europeană trebuie să se asigure dacă interpretarea judiciară a legii penale a continuat pur şi simplu o linie perceptibilă a dezvoltării jurisprudenţiale (Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni v. România, 24 mai 2007, § 44).

68. De asemenea, pentru ca legea să îndeplinească cerinţa previzibilităţii, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit (Sissanis v. România, 25 ianuarie 2007, § 66). O putere discreţionară care nu este delimitată, chiar dacă face obiectul controlului judiciar din punct de vedere formal, nu trece de testul previzibilităţii. Aceeaşi concluzie este valabilă şi pentru puterea discreţionară nelimitată a instanţelor judecătoreşti (HCC nr.28 din 23 noiembrie 2015, § 61; HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, § 46).

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

3.2.1. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal

69. Curtea va examina dacă textul "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal corespunde exigenţelor legalităţii incriminării şi pedepsei penale prin prisma Constituţiei şi a jurisprudenţei sale anterioare, şi anume în baza testului stabilit în Hotărârea nr.22 din 1 octombrie 2018 şi în Hotărârea nr.24 din 17 octombrie 2019.

70. Cu privire la condiţia accesibilităţii prevederilor contestate, Curtea menţionează că publicul larg are acces la Codul penal, acesta fiind republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.72-74 din 14 aprilie 2009. Aici operează prezumţia cunoaşterii legii, care decurge din principiul general de drept nemo censetur ignorare legem. Prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispoziţiile examinate îndeplinesc condiţia accesibilităţii, iar sarcina Curţii este de a stabili dacă aceste prevederi sunt suficient de previzibile.

71. În jurisprudenţa Curţii Europene s-a reţinut că sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în mare măsură de conţinutul instrumentului în cauză, de domeniul pe care îl reglementează, precum şi de numărul şi statutul destinatarilor săi. Persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai mare în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65).

72. Curtea observă că infracţiunea de huliganism de la articolul 287 din Codul penal nu are un subiect calificat. Cu alte cuvinte, norma incriminatoare nu reclamă o calitate specială pentru a putea fi catalogat subiect al infracţiunii. În aceste cazuri, gradul de previzibilitate al legii trebuie apreciat în lumina standardului "experienţei juridice obişnuite".

73. Analizând textul articolului 287 alin.(1) din Codul penal, Curtea constată că legislatorul a descris patru modalităţi normative de comitere a infracţiunii de huliganism:

(1) acţiuni intenţionate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanelor;

(2) acţiuni intenţionate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor;

(3) acţiuni intenţionate, care încalcă grosolan ordinea publică, însoţite de opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane, care curmă actele huliganice;

(4) acţiuni care, prin conţinutul lor, se deosebesc prin cinism sau obrăznicie deosebită.

74. Textul "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal se referă la primele trei modalităţi normative de comitere a infracţiunii de huliganism menţionate la paragraful precedent.

75. Curtea constată că Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr.4 din 19 iunie 2006, pct.3, conţine următoarea explicaţie: "[î]ncălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se consideră săvârşirea unor acţiuni intenţionate ce atentează la regulile sociale şi morale de convieţuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan şi demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviinţă, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetăţenii, prin înjosire a onoarei şi demnităţii persoanei, încălcare îndelungată şi insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităţilor de masă, suspendare temporară a activităţii normale a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, transportului obştesc etc. [...] prin "acţiuni care încalcă grosolan ordinea publică" se înţelege fapta săvârşită în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare a persoanelor, în alte acţiuni similare, ce încalcă normele etice, tulbură ordinea publică şi liniştea persoanelor".

76. Curtea observă că, pe lângă definiţia circulară oferită termenului de "încălcare grosolană a ordinii publice", semnificaţia atribuită acestui concept de către instanţa supremă este, de fapt, similară cu dispoziţia articolului 354 din Codul contravenţional, referitor la huliganismul nu prea grav. Acest articol stabileşte că huliganismul nu prea grav constă în acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acţiuni similare ce tulbură ordinea publică şi liniştea persoanei fizice. Curtea a reţinut că diferenţa dintre infracţiunea şi contravenţia de huliganism constă în prezenţa sau în lipsa acţiunilor adiacente. Acţiunile adiacente sunt aplicarea violenţei asupra persoanelor, ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor şi opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care combat actele huliganice.

77. Diferenţa dintre infracţiunea şi contravenţia de huliganism constă, de fapt, în prezenţa sau în lipsa acţiunilor adiacente, i.e.: aplicarea violenţei asupra persoanelor, ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor şi opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care combat actele huliganice.

78. În aceste condiţii, Curtea constată că în textul "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" prezintă probleme din perspectiva calităţii legii doar termenul "grosolan". Reglementând acest termen, legislatorul s-a referit la intensitatea încălcării ordinii publice. Totuşi, nu sunt clare modul şi criteriile de evaluare a acestei intensităţi, pentru că prezenţa vreuneia dintre acţiunile adiacente menţionate mai sus care implică aplicarea violenţei sau ameninţarea cu violenţă exclude aplicabilitatea articolului 354 din Codul contravenţional, fapta constituind infracţiunea de huliganism.

79. Aşadar, din raţiunile clarităţii şi previzibilităţii legii penale, Curtea reţine că termenul "grosolan" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal complică în mod inutil formularea legii. Acesta generează o stare de incertitudine juridică şi creează impedimente la interpretarea articolului de către instanţele judecătoreşti.

80. Prin urmare, Curtea constată că termenul "grosolan" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrar articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 din Constituţie.

3.2.2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului "precum şi acţiunile care, prin conţinutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal

81. Cu privire la condiţia accesibilităţii, Curtea menţionează că raţionamentele menţionate la § 70 supra sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în privinţa acestor dispoziţii legale.

82. Aceste dispoziţii, de asemenea, urmează a fi analizate prin prisma standardului "experienţei juridice obişnuite" (a se vedea §72 din prezenta Hotărâre).

83. Acţiunile care se deosebesc prin "cinism sau obrăznicie deosebită" se referă la cea de-a patra modalitate normativă de comitere a infracţiunii de huliganism (a se vedea § 73 supra).

84. Curtea admite că, prin natura ei, fapta de huliganism se poate manifesta printr-o multitudine de acţiuni şi poate fi comisă în diverse circumstanţe. Prin urmare, legislatorul se află în imposibilitatea de a enumera în mod exhaustiv toate formele de manifestare a "cinismului" sau a "obrăzniciei deosebite" care încalcă într-un mod demonstrativ ordinea publică, adică coexistenţa şi convieţuirea paşnică şi liniştită în societate. Astfel, sarcina interpretării şi aplicării acestor prevederi generale la circumstanţele factuale ale fiecărei cauze le revine autorităţilor care aplică legea penală.

85. Sub acest aspect, Curtea reiterează jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit căreia una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni v. România, 24 mai 2007, §§ 36, 37; Kafkaris v. Cipru, 12 februarie 2008, § 141; Del Rio Prada v. Spania, 21 octombrie 2013, § 92, 93). Totuşi, utilizarea unor concepte şi a unor criterii prea vagi în interpretarea unei prevederi legislative conduce la incompatibilitatea acesteia cu exigenţele clarităţii şi previzibilităţii, în privinţa efectelor sale (Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009, § 96–104).

86. Curtea observă că Plenul Curţii Supreme de Justiţie a încercat să explice, în scopul unificării practicii judiciare, semnificaţia prevederilor în discuţie. În Hotărârea explicativă nr.4 din 19 iunie 2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism, Curtea Supremă de Justiţie a menţionat că prin huliganism însoţit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă şi demonstrativă a regulilor morale, manifestată prin dispreţuire şi batjocură faţă de bolnavi, de persoanele în etate, aflate în stare de neputinţă, prin purtare neruşinată în prezenţa altor persoane, trezind indignarea acestora, etc.

87. Sub acest aspect, Curtea constată că noţiunea generală de "cinism deosebit" a fost explicată cu utilizarea altor expresii echivoce, e.g. "încălcare insistentă şi demonstrativă a regulilor morale", "purtare neruşinată în prezenţa altor persoane". Astfel spus, explicaţiile oferite de Curtea Supremă de Justiţie nu au adus o claritate normei în discuţie şi nu au instituit vreun reper obiectiv care să asigure previzibilitatea aplicării acestei norme de către organele de urmărire penală şi instanţele de judecată.

88. Curtea reţine că, având în vedere multitudinea semnificaţiilor normei contestate, destinatarul normei penale nu poate cunoaşte care este acţiunea/inacţiunea prohibită, astfel încât să-şi adapteze conduita în modul corespunzător. În practică, stabilirea conţinutului noţiunii de "cinism" este efectuată, într-o măsura determinantă, în baza convingerilor personale sau a percepţiilor subiective ale persoanelor care aplică legea penală. Chiar dacă se face apel la consultanţa de specialitate, destinatarul normei ar putea fi privat de posibilitatea conformării cu prevederile legale, aflându-se într-o stare de insecuritate juridică.

89. Spre exemplu, în cauza Liivik v. Estonia, Curtea Europeană a observat că reclamantul fusese condamnat pentru crearea unei situaţii în care a fost periclitată păstrarea activelor statului, iar acest fapt a fost considerat un prejudiciu semnificativ, chiar dacă riscurile nu s-au materializat. Mai mult, tribunalele naţionale au hotărât că reclamantul a provocat daune morale semnificative intereselor statului, el ignorând simţul general al dreptăţii. Curtea a considerat că această daună morală semnificativă nu poate fi dovedită. Norma de drept penal a fost aplicată pe o bază discreţionară. Un asemenea criteriu vag a încălcat condiţiile clarităţii şi previzibilităţii efectelor unei legi (Hotărârea din 25 iunie 2009, § 96-104).

90. Rezumând cele enunţate, Curtea conchide că noţiunea de "cinism" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal este formulată de o manieră imprecisă şi neclară, fapt care le conferă autorităţilor care o aplică o marjă discreţionară excesivă.

91. Prin urmare, Curtea reţine că această prevedere legală (textul "cinism sau") nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, fiind contrară articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 din Constituţie.

92. Concluzia Curţii este consolidată şi de existenţa altor dispoziţii legale care asigură ordinea, liniştea şi respectarea normelor de convieţuire socială, e.g. huliganism nu prea grav [articolul 354 din Codul contravenţional], consumul de băuturi alcoolice în locuri publice şi apariţia în astfel de locuri în stare de ebrietate produsă de alcool [articolul 355 din Codul contravenţional], tulburare a liniştii [articolul 357 din Codul contravenţional] etc.

93. Cu privire la acţiunile care se deosebesc prin "obrăznicie deosebită", Curtea Supremă de Justiţie a menţionat, în Hotărârea explicativă nr.4 din 19 iunie 2006, că acestea sunt acţiunile care încalcă ordinea publică şi sunt însoţite de aplicarea violenţei asupra persoanei, de distrugerea şi degradarea bunurilor proprietarului, de întreruperea temporară a activităţii normale a întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor etc. Din interpretarea oferită de Curtea Supremă de Justiţie rezultă că prin "obrăznicie deosebită" se înţeleg şi "acţiunile de încălcare grosolană a ordinii publice însoţite de acte de violenţă asupra persoanei". Totuşi, legislatorul a prevăzut că acţiunile care implică violenţă asupra persoanei constituie o modalitate distinctă de comitere a infracţiunii de huliganism.

94. Cu privire la celelalte exemple de "obrăznicie deosebită", Curtea observă că, în comparaţie cu acţiunile care se deosebesc prin "cinism", potrivit explicaţiei oferite de către instanţa judecătorească supremă, acţiunile manifestate prin "obrăznicie deosebită" atentează la obiecte materializate.

95. Curtea admite că, deşi există alte norme penale sau contravenţionale care asigură protecţia unor valori similare, e.g. distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor [articolul 197 din Codul penal], distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor străine [articolul 104 din Codul contravenţional] etc., ţine de competenţa persoanelor care aplică legea penală să delimiteze huliganismul de alte fapte, în funcţie de obiectul şi urmările infracţiunii sau ale contravenţiei, de intenţia făptuitorului, de motivele, scopurile şi circumstanţele comiterii faptei.

96. Aspectele îndoielnice ale fiecărui caz particular cu privire la aplicarea noţiunii de "obrăznicie deosebită" urmează a fi clarificate ţinând cont de regulile de aplicare a legii penale, în special cele cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

97. Astfel, Curtea nu poate reţine criticile autorilor sesizărilor, potrivit cărora sintagma "obrăznicie deosebită" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal este imprevizibilă din cauză că legislatorul nu a stabilit în mod expres modalităţile de manifestare a acestui comportament. Apelând la consultanţa de specialitate, o persoană ar putea afla care acţiuni pot fi catalogate ca acţiuni care se deosebesc prin "obrăznicie deosebită". Prin urmare, Curtea constată că acest capăt al sesizărilor nu prezintă probleme din perspectiva standardului calităţii legii penale.

98. De asemenea, Curtea menţionează că soluţia cu privire la declararea neconstituţionalităţii textului "cinism sau" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal (a se vedea § 91) impune adaptarea din punct de vedere gramatical a cuvântului "printr-un" din acelaşi articol. În acest sens, Curtea îi va emite o adresă Parlamentului.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de dna avocat Larisa Maxim, în dosarul nr.1-4/2020, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central; de dl avocat Tudor Osoianu, în dosarul nr.1-174/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani; de dna avocat Angela Procopciuc, în dosarul nr.1a-441/2017, pendinte la Curtea de Apel Bălţi, şi de dl Adrian Munteanu, parte în dosarul nr.1-62/17, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

2. Se declară neconstituţionale cuvântul "grosolan" şi textul "cinism sau" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002;

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Pe 12 august 2021, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.25 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

Prin Hotărârea citată, Curtea a declarat neconstituţionale cuvântul "grosolan" şi textul "cinism sau" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002.

De asemenea, Curtea a menţionat că soluţia cu privire la declararea neconstituţionalităţii textului "cinism sau" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal impune adaptarea din punct de vedere gramatical a cuvântului "printr-un" din acelaşi articol.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să opereze modificările de rigoare în textul articolului 287 alin.(1) din Codul penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i comunice rezultatele examinării ei în termenele prevăzute de lege.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională şi articolului 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Prin prezenta, subsemnatul îmi exprim dezacordul cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională în Hotărârea nr.25 din 12 august 2021, prin care au fost admise parţial excepţiile de neconstituţionalitate invocate în sesizările nr.208g/2020, nr.44g/2021, nr.49g/2021 şi nr.76g/2021 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

Prin sesizările menţionate supra, autorii au solicitat controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolului 287 alin.(1) din Codul penal, considerându-le contrare articolelor 1 alin.(3), 22, 23, 26 şi 54 din Constituţie, afirmând că acestea nu întrunesc exigenţele de calitate ale legii penale.

Prin Hotărârea nr.25 din 12 august 2021, Curtea Constituţională a admis parţial excepţiile de neconstituţionalitate şi a declarat neconstituţionale cuvântul "grosolan" şi textul "cinism sau" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal.

Dezacordul meu se referă, în special, la soluţia Curţii expusă în punctul 2 din dispozitivul Hotărârii adoptate, precum şi la o parte din argumentele invocate în susţinerea acestora.

A. Cu privire la neconstituţionalitatea cuvântului "grosolan"

din articolul 287 alin.(1) din Codul penal

1. Prin Hotărârea nr.25 din 12 august 2021, Curtea Constituţională a constatat că, contrar articolelor 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 din Constituţie, în textul "acţiunile intenţionate care încalcă grosolan ordinea publică" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal prezintă probleme din perspectiva calităţii legii doar termenul "grosolan", deoarece acesta "complică în mod inutil formularea legii", "generează o stare de incertitudine juridică şi creează impedimente la interpretarea articolului de către instanţele judecătoreşti" [§ 79]. De asemenea, s-a afirmat că practica de aplicare a textului contestat ar fi confuză, deoarece acesta are, în interpretarea Curţii Supreme de Justiţie, o semnificaţie similară celui din articolul 354 din Codul contravenţional (huliganismul nu prea grav) [§ 75-76]. Curtea a stabilit că, în realitate, diferenţa dintre infracţiunea şi contravenţia de huliganism constă "în prezenţa sau în lipsa acţiunilor adiacente, i.e.: aplicarea violenţei asupra persoanelor, ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra persoanelor şi opunerea de rezistenţă violentă reprezentanţilor autorităţilor sau altor persoane care combat actele huliganice" [§ 77], iar cuvântul "grosolan" ar împiedica efectuarea unei asemenea diferenţieri [§ 79].

2. În opinia subsemnatului, expresiile legale referitoare la acţiuni care "încalcă grosolan ordinea publică" [articolul 287 alin.(1) din Codul penal] sau acţiuni care "tulbură ordinea publică" [articolul 354 din Codul contravenţional] au natura de a demonstra opţiunea legislatorului de a deosebi faptele penale de cele contravenţionale. Expresia "încalcă grosolan" ordinea publică, chiar dacă pare a fi insuficient de precisă, subliniază o ameninţare mai sporită a acţiunilor social periculoase în raport cu cele care doar "tulbură" ordinea publică. Cuvântul "grosolan" are propria semnificaţie şi greutate juridică în procesul de aplicare a normelor legale şi de determinare a gradului prejudiciabil al acţiunilor huliganice. Utilizarea lui [a termenului "grosolan"] este o preferinţă lexicală a legislatorului şi demonstrează intenţia acestuia de a distinge gradul prejudiciabil mai pronunţat al faptelor huliganismului penal în raport cu faptele "nu prea grave" ale huliganismului contravenţional.

3. Consider că, sub aspect procedural, decizia de incriminare revine legislatorului în baza competenţei oferite prin articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, având la bază studii şi cercetări de ordin criminologic. Aprecierea obiectului juridic al infracţiunii şi a modalităţilor normative ale faptei incriminate revine legiuitorului, iar Curtea nu ar trebui să devină un redactor al textului incriminator.

4. Mai mult, prin excluderea termenului "grosolan", Curtea a radiat distincţia gradului de prejudiciabilitate dintre huliganism [art.287 Cod penal] şi huliganismul nu prea grav [art.354 din Codul contravenţional]. Această excludere va determina autorităţile care aplică legea să califice ca fiind infracţiuni toate faptele huliganice însoţite de violenţă, ameninţarea cu violenţă şi opunerea de rezistenţă violentă persoanelor care combat actele huliganice, chiar dacă s-ar demonstra că pericolul social al acestora este redus sau neînsemnat.

B. Cu privire la neconstituţionalitatea textului "cinism sau"

din articolul 287 alin.(1) din Codul penal

5. Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că noţiunea "cinism" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal nu îndeplineşte standardul calităţii legii penale, protejat de articolele 1 alin.(3) şi 22 în coroborare cu articolul 23 din Constituţie, deoarece este formulată de o manieră imprecisă, neclară şi conferă autorităţilor o marjă discreţionară excesivă.

6. În opinia subsemnatului, cuvântul "cinism" din norma contestată este un termen cunoscut limbii române. Plasându-l în conţinutul articolului 287 alin.(1) din Codul penal, legislatorul a intenţionat să caracterizeze comportamentul condamnabil al persoanei, care, deşi nu implică acte de violenţă, de ameninţare cu aplicarea violenţei şi de opunere a rezistenţei, totuşi sfidează evident anumite reguli de convieţuire socială. Acest comportament poate fi calificat ca o încălcare grosolană a ordinii publice. În acest sens, Curtea Supremă de Justiţie a considerat că se deosebesc printr-un cinism deosebit acţiunile de încălcare insistentă şi demonstrativă a regulilor morale, manifestată prin dispreţuire şi batjocură faţă de bolnavi, persoanele în etate, aflate în stare de neputinţă, prin purtare neruşinată în prezenţa altor persoane, trezind indignarea acestora, etc. [Hotărârea explicativă a Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 19 iunie 2006 cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism].

7. În dezacord cu concluziile Curţii Constituţionale din § 86-88 ale Hotărârii nr.25 din 12 august 2021, subsemnatul consideră că în hotărârea explicativă menţionată supra Curtea Supremă de Justiţie a punctat cu suficientă claritate că comportamentul batjocoritor faţă de bolnavi, bătrâni, copii, credincioşi etc., împreună cu alte circumstanţe relevante, ar putea fi calificat ca act de huliganism şi sancţionat în baza articolului 287 alin.(1) din Codul penal.

8. Nici nu trebuie să se apeleze la ajutorul unor jurişti profesionişti pentru a înţelege că, aflându-se într-un spital, azil, şcoală, grădiniţă, biserică etc., orice persoană trebuie să aibă un comportament decent şi respectuos faţă de oamenii care se află acolo şi, totodată, să aibă certitudinea că acţiunile batjocoritoare/dispreţuitoare/insultătoare comise în raport cu aceştia vor fi sancţionate. Altfel spus, consecinţele nerespectării legislaţiei penale sunt previzibile în mod adecvat nu doar datorită consultaţiilor juridice, ci şi datorită bunului simţ (Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 54; DCC nr.63 din 25 aprilie 2019 § 19).

9. În dezacord cu constatarea Curţii, potrivit căreia normele contestate nu îndeplinesc standardul calităţii legii penale (§ 91 din Hotărâre), consider relevante raţionamentele din jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit cărora "deşi certitudinea este un deziderat, aceasta poate conduce la o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul cu modificările circumstanţelor. În consecinţă, multe legi sunt inevitabil formulate în termeni care, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt vagi şi a căror interpretare şi aplicare devine o chestiune ce se rezolvă prin jurisprudenţă" (Galstyan v Armenia, Hotărârea Camerei din 15 noiembrie 2007, §106). În analiza sa, Curtea trebuia să se limiteze la tehnicile standard de reglementare, astfel cum au fost stabilite în cauza Del Rio Prada v. Spania, potrivit cărora în orice sistem juridic, oricât de clară ar fi formularea unei dispoziţii legale, inclusiv o dispoziţie de drept penal, există inevitabil un element de interpretare judiciară.

10. În lumina celor expuse, consider excluderea textelor "grosolan" şi "cinism sau" din norma penală ca fiind superfluă. Subsemnatul susţine că definirea noţiunilor "grosolan" şi "cinism" din articolul 287 alin.(1) din Codul penal este de competenţa instanţelor şi nu reclamă probleme de constituţionalitate. În sprijinul acestei concluzii, sunt pertinente considerentele Comisiei de la Veneţia, potrivit cărora "Curtea Constituţională ar trebui să analizeze doar "chestiuni constituţionale", lăsând interpretarea dreptului comun în sarcina instanţelor de jurisdicţie generală" (Studiul Comisiei de la Veneţia nr.538/2009, CDL-AD(2010)039rev, § 211).