Hotărâre nr.26 din 10.11.2020 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003 (temeiurile pentru recursul în anulare) (sesizarea nr.94a/2020)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din

articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală,

adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003

(temeiurile pentru recursul în anulare)

(sesizarea nr.94a/2020)

nr. 26  din  10.11.2020

 (în vigoare 10.11.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 313-317 art.176 din 27.11.2020

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea depusă pe 12 iunie 2020 şi

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea referitoare la controlul constituţionalităţii textului "inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii" din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl deputat Angel Agache.

3. Autorul sesizării îi solicită Curţii să declare neconstituţional articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, în măsura în care acesta nu permite formularea unui recurs în anulare separat sau după trecerea a 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care Curtea Europeană informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 octombrie 2020, sesizarea privind controlul constituţionalităţii a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Agentului Guvernamental, Procuraturii, Institutului de Reforme Penale, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociale.

6. La şedinţa publică a Curţii, au fost prezenţi dl avocat Tudor Osoianu, reprezentant al autorului sesizării, dl Radu Radu, reprezentant al Parlamentului, şi dl Dorin Lişman, reprezentant al Guvernului.

ÎN FAPT

7. Conform articolului 452 din Codul de procedură penală, Procurorul General şi adjuncţii lui, inculpatul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă, partea vătămată, în ce priveşte latura penală, precum şi, în numele acestor persoane, apărătorul, pot formula în faţa Curţii Supreme de Justiţie un recurs în anulare împotriva hotărârii judecătoreşti irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

8. Potrivit articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

9. Totodată, conform articolului 453 alin.(2) din Codul de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute de acest articol sau este declarat repetat.

10. Pe 7 mai 2020, Curtea Supremă de Justiţie a respins ca inadmisibile recursurile în anulare declarate în două cazuri distincte – Deciziile Curţii Supreme de Justiţie în dosarul nr.4-1re-55/2020 şi dosarul nr.4-1re-24/2020.

11. Judecând recursul în anulare în raport cu actele din fiecare cauză, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie a menţionat în motivarea unei decizii că "normele enunţate prescriu, astfel, clar şi imperativ, că condamnatul personal sau prin apărător este în drept să declare doar o singură dată recurs în anulare, iar recursurile ulterioare vor fi repetate, adică lipsite de orice suport legal" (Decizia Curţii Supreme de Justiţie în dosarul nr.4-1re-55/2020 din 7 mai 2020, § 17).

12. De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că, "în cazul unui viciu fundamental, acţiunea propriu-zisă de informare a Guvernului Republicii Moldova de către CEDO nu constituie în sine un viciu fundamental (articolul 453 alin.(1), art.6 pct.44) CPP), or, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti sau în termen de 6 luni de la data comunicării cererii Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului doar în cazul în care nu s-a recurs la prima situaţie procedurală." (Decizia Curţii Supreme de Justiţie în dosarul nr.4-1re-24/2020 din 7 mai 2020, § 12).

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]".

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoriile

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 452

Recursul în anulare

"(1) Procurorul General şi adjuncţii lui, persoanele menţionate la art.401 alin.(1) pct.2) şi 3), precum şi, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiţie recurs în anulare împotriva hotărârii judecătoreşti irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

Articolul 453

Temeiurile pentru recurs în anulare

"(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

(2) Recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat."

Articolul 454

Termenul de declarare a recursului în anulare

"Recursul în anulare poate fi declarat în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti sau, în cazul în care cererea a fost comunicată Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de la data comunicării ei."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

15. Prin decizia sa din 6 octombrie 2020, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

16. Curtea a reţinut că, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Potrivit articolelor 135 alin.(2) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputatul în Parlament are prerogativa de a sesiza Curtea Constituţională.

18. Curtea a observat că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie textul "inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii" din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală.

19. Curtea a notat că, potrivit autorului sesizării, prevederile contestate sunt neclare şi imprevizibile, fiind interpretate şi aplicate în practică prin deturnare de la scopul lor legitim.

20. Având în vedere cele menţionate şi ţinând cont de faptul că autorul excepţiei critică prevederile articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, "în măsura în care nu permite formularea unui recurs în anulare separat sau după trecerea a 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care CEDO informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii", Curtea a constatat că, în prezenta cauză, este pusă în discuţie constituţionalitatea acestui text de lege.

21. Curtea a menţionat că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

22. Pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea a trebuit să analizeze incidenţa articolelor 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie, invocate de autorul sesizării.

23. Cu referire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acestea sunt aplicabile doar în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19).

24. Pentru că situaţia prezentată în sesizare nu are o legătură directă cu dreptul la apărare, ci doar cu dreptul de acces la un tribunal, Curtea a stabilit incidenţa articolelor 20 şi 119, în coroborare cu articolele 23 şi 54 din Constituţie. Aceste articole trebuie interpretate prin prisma articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care le impune statelor ca, atunci când instituie căi de atac, să asigure proceduri care respectă garanţiile unui proces echitabil. În cauza Andrejeva v. Letonia [MC] din 18 februarie 2009, Curtea Europeană a reţinut că, atunci când au fost instituite căi de atac în dreptul naţional, procedurile din faţa lor trebuie să asigure garanţiile articolului 6, inclusiv prin garantarea pentru părţile litigante a unui drept de acces efectiv la instanţe, în vederea determinării drepturilor şi obligaţiilor lor cu caracter civil (§ 97).

25. Prin urmare, dat fiind faptul că recursul în anulare este o cale de atac, ea trebuie să fie conformă cu garanţiile articolelor 20 şi 119 din Constituţie.

26. În contextul celor menţionate, precum şi în lumina materialelor dosarului, Curtea a considerat că sesizarea pretinde o examinare în fond, prin prisma articolelor 20 şi 119, în coroborare cu articolele 23 şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 20 ŞI 119, ÎN COROBORARE CU ARTICOLELE 23 ŞI 54 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului sesizării

27. Autorul sesizării susţine că, în situaţia în care Curtea Europeană informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii după cele şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, calea de atac a recursului în anulare (adică accesul la un tribunal) devine teoretică şi iluzorie, deoarece Curtea Supremă de Justiţie nu admite un recurs în anulare separat în baza acestui temei legal.

28. Acesta susţine că, deşi articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală prevede că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, textul contestat este aplicat în sensul în care trebuie formulat doar un singur recurs în anulare, excluzând posibilitatea formulării a două asemenea recursuri: unul în interiorul termenului de şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, dacă există temeiuri, şi altul în interiorul termenului de şase luni de la informarea Guvernului de către Curtea Europeană.

29. Autorul sesizării solicită declararea neconstituţionalităţii articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, în măsura în care acesta nu permite formularea unui recurs în anulare separat sau după trecerea a şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în cazul în care Curtea Europeană informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor cărora li s-a solicitat şi au prezentat opinia

30. În opinia sa prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că sesizarea privind controlul de constituţionalitate al unor prevederi din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova este nefondată.

31. În acest sens, Preşedintele Republicii Moldova a subliniat că legea procesuală penală prevede două motive distincte pentru formularea unui recurs în anulare: (i) în situaţia în care există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată; (ii) în situaţia în care există un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a informat Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Această concluzie decurge inclusiv din coroborarea motivelor depunerii recursului în anulare cu articolul 454 din Codul de procedură penală, care reglementează termenul de declarare a recursului în anulare. Astfel, termenul de şase luni pentru depunerea recursului în anulare începe să curgă: (i) de la data rămânerii în vigoare a hotărârii judecătoreşti şi (ii) de la data comunicării cererii de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

32. Pe această cale, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că textele legii contestate sunt clare şi previzibile, nu afectează niciun drept fundamental, iar criticile autorului sesizării ţin de aplicarea şi de interpretarea legii şi, prin urmare, nu fac necesară intervenţia Curţii Constituţionale.

33. În opinia prezentată de Parlamentul Republicii Moldova se menţionează că prevederile articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, iar sesizarea este inadmisibilă.

34. Parlamentul susţine că, potrivit articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, informarea de către Curtea Europeană despre depunerea cererii constituie un motiv pentru declararea recursului în anulare.

35. Totodată, Parlamentul menţionează că, potrivit articolelor 10 şi 11 din Legea cu privire la Agentul Guvernamental, notificarea reprezintă o condiţie pentru iniţierea procedurii de soluţionare amiabilă a unei cauze aflate pe rolul Curţii Europene. Astfel, posibilitatea declarării recursului în anulare când Curtea Europeană informează Guvernul despre depunerea cererii este concepută să asigure realizarea procedurii contencioase în faţa Curţii Europene, în cazul unor pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute de Convenţie. Totuşi, notificarea nu obligă ipso facto Curtea Supremă de Justiţie să admită cererea de recurs în anulare.

36. În opinia prezentată Curţii, Guvernul menţionează că argumentele autorului sesizării ţin, de fapt, de aplicarea şi de interpretarea legii, nu de calitatea normei contestate.

37. Totodată, Guvernul susţine că, atunci când se examinează admisibilitatea unei cereri de recurs în anulare depuse în termen de şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, Curtea Supremă de Justiţie verifică existenţa unei erori de drept în procedura precedentă, iar când se examinează admisibilitatea unei cereri depuse în termen de şase luni de la data comunicării Guvernului Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Supremă de Justiţie verifică existenţa vreunui "risc de denegare flagrantă a justiţiei" şi declară repetitiv recursul în anulare.

38. În opinia prezentată de Procuratura Republicii Moldova se menţionează că norma prevăzută de articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală este clară şi nu ridică o problemă de constituţionalitate.

39. Totodată, Procuratura susţine că fiecare cerere de recurs în anulare, declarată în termenele şi conform motivelor prevăzute de Codul de procedură penală, trebuie examinată în mod separat, fără a o admite sau respinge ca repetitivă prima facie.

40. În opinia sa, Agentul guvernamental susţine că legea este clară şi previzibilă, dar că Curtea Supremă de Justiţie ar fi recurs la o interpretare eronată din cauza pretinsei ambiguităţi a acestei norme. Ea ar fi decis, în jurisprudenţa sa, că există un prim şi unic recurs în anulare, care poate fi formulat exclusiv în termen de şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, indiferent de depunerea eventuală a unei cereri în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi posibila sa comunicare de către Curte Guvernului Republicii Moldova, având în vedere că – în absoluta majoritate a cazurilor – cererile sunt comunicate după expirarea perioadei de şase luni din momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti naţionale irevocabile.

41. Potrivit Agentului guvernamental, orice tentativă din partea autorităţilor naţionale de a demara şi, mai important, de a finaliza o procedură de soluţionare amiabilă a cauzei este sortită eşecului din cauza interpretării eronate de către Curtea Supremă de Justiţie a legislaţiei procesual-penale cu referire la instituţia recursului în anulare. O asemenea interpretare fundamentează o practică judiciară care ar putea genera încălcări continue ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

42. În opinia Institutului de cercetări juridice, politice şi sociologice, cele două temeiuri ale formulării recursului în anulare trebuie privite distinct. Ele nu se exclud reciproc. De asemenea, articolul 453 din Codul de procedură penală nu ar fi clar şi previzibil în aplicare.

43. În opinia Institutului de reforme penale, termenul "inclusiv" din articolul 453 din Codul de procedură penală poate crea impresia că temeiul "viciului fundamental" absoarbe şi situaţia în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Astfel, textul legal este confuz şi este o sursă de imprevizibilitate pentru aşteptările legitime ale destinatarilor.

C. Aprecierea Curţii

44. Curtea reţine că dreptul de acces la un tribunal, a cărui încălcare este evidenţiată de autorul sesizării, poate fi supus, în general, limitărilor (Deweer v. Belgia, 27 februarie 1980, § 49; Kart v. Turcia [MC], 3 decembrie 2009, § 67). Totuşi, limitările nu trebuie să restrângă exerciţiul dreptului de o asemenea manieră încât să atingă însăşi esenţa dreptului.

45. Articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul de acces la un tribunal, nu obligă statele contractante să instituie tribunale de apel sau de recurs (Dorado Baúlde v. Spania (dec.), 1 septembrie 2015, § 18). Totuşi, acolo unde există asemenea tribunale, garanţiile articolului 6 trebuie respectate, persoanelor garantându-li-se un drept efectiv de acces la un tribunal (Maresti v. Croaţia, 25 iunie 2009, § 33; Reichman v. Franţa, 12 iulie 2016, § 29). Din această jurisprudenţă a Curţii Europene rezultă că statul Republica Moldova trebuie să garanteze un drept efectiv de acces la un tribunal atunci când instituie un asemenea tribunal. Această concluzie este impusă şi de articolul 20 alin.(1) din Constituţie, care prevede că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. De asemenea, concluzia este confirmată de articolul 119 din Constituţie, potrivit căruia, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

46. Curtea reiterează că atât articolul 23 alin.(2), cât şi articolul 54 alin.(2) din Constituţie presupun faptul că orice limitare a drepturilor fundamentale trebuie să aibă loc, în mod obligatoriu, printr-o lege. Articolul 54 alin.(2) din Constituţie conţine formula "prevăzută de lege". Această formulă presupune existenţa unor exigenţe care se referă la calitatea legii. Legea trebuie să fie accesibilă pentru persoanele vizate, clară şi previzibilă în privinţa efectelor sale, adică trebuie să fie formulată cu o suficientă precizie pentru a le permite persoanelor vizate – dacă este necesar, cu o consiliere juridică adecvată – să prevadă, în mod rezonabil, consecinţele pe care le presupune o anumită acţiune şi să-şi conformeze conduita.

47. Expresia "prevăzută de lege" presupune, inter alia, un caracter previzibil suficient al termenilor legali pentru a le oferi persoanelor indiciile corespunzătoare cu privire la circumstanţele şi la condiţiile în care autorităţile pot recurge la măsuri care le afectează drepturile garantate de Constituţie.

48. Curtea notează că, potrivit articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe cale extraordinară cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

49. În continuare, alin.(2) al aceluiaşi articol din Cod prevede că recursul în anulare este inadmisibil dacă nu are la bază temeiurile prevăzute la alin.(1) sau dacă este declarat repetat.

50. Curtea observă că utilizarea termenului "inclusiv" de către legislator în articolul 453 alin.(1) din Cod, care semnifică, potrivit DEX (ed. 2009), "împreună cu" sau "şi cu", ridică probleme privind calitatea legii. Utilizarea acestui termen lasă spaţiu pentru interpretarea potrivit căreia, odată formulat un recurs în anulare, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, nu mai poate fi formulat un recurs separat atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

51. Curtea reţine că scopul legitim urmărit prin reglementarea articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală şi care poate fi dedus în mod rezonabil constă, inter alia, în garantarea unor căi extraordinare de atac în vederea evitării unei condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru pretinsa încălcare la nivel naţional a unui drept sau a mai multor drepturi garantate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, în opinia Curţii, legislatorul a urmărit să consolideze capacitatea instanţelor naţionale de a proteja drepturile fundamentale în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu obligaţiile internaţionale ale statului Republica Moldova.

52. În acelaşi context Curtea observă că dispoziţiile articolului 454 din Codul de procedură penală prevăd că recursul în anulare poate fi declarat în termen de şase luni, termen care începe să curgă (i) fie de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti; (ii) fie de la data comunicării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului Guvernului Republicii Moldova despre depunerea unei cereri.

53. Curtea observă că interpretarea termenului "inclusiv" din articolul 453 alin.(1) prin coroborare cu dispoziţiile articolului 454 din Cod poate să conducă, ab absurdo, în unele cazuri, la o concluzie contrară aşteptării legitime a destinatarilor legii. Curtea va analiza situaţia ipotetică în care recursul în anulare formulat în baza temeiurilor prevăzute la articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală poate fi înaintat în interiorul termenului de şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti. Astfel, prin formularea unui recurs în anulare în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată (varianta A) formularea separată a unui recurs în anulare atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii (varianta B) va fi considerată repetitivă şi inadmisibilă (a se vedea Decizia Curţii Supreme de Justiţie în dosarul nr.4-1re-24/2020 din 7 mai 2020, § 12). În schimb, odată formulat un recurs în anulare atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova (B), ar fi posibilă formularea separată a unui recurs în anulare în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată (A). Cu alte cuvinte, într-o situaţie, (B) constituie în mod obligatoriu un accesoriu al lui (A), iar în cealaltă situaţie, (B) nu mai posedă statutul de accesoriu al lui (A), deşi scopul urmărit de articolul 453 alin.(1) rămâne acelaşi şi operează logica terţului exclus.

54. În acest context, Curtea notează că interpretarea pe care o poate impune utilizarea termenului "inclusiv" face ca norma contestată să fie incertă, să contravină standardului calităţii legii şi să încalce dreptul de acces liber la justiţie, la un proces echitabil, deplin şi obiectiv, fiind de natură să conducă la condamnări ale statului Republica Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

55. Trebuie menţionat că, în jurisprudenţa sa, Curtea a mai întâlnit asemenea incoerenţe legale, care, aplicate tale quale, conduceau la încălcarea unor drepturi fundamentale.

56. În HCC nr.15 din 22 mai 2018, Curtea a analizat prevederi ale Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 cu privire la funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în vigoare la acea dată. Articolul 38 alin.(1) lit.m) al acestei Legi prevedea că raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate să înceteze "în cazul condamnării în baza unei sentinţe judecătoreşti definitive, inclusiv în cazul intervenirii termenului de prescripţie, pentru fapte ce discreditează calitatea de funcţionar public cu statut special". Termenul "inclusiv" le permitea autorităţilor să aplice articolul 38 alin.(1) lit.m) de o manieră care retroactivează, în privinţa unor condamnări care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii (§ 21 din HCC nr.15 din 22 mai 2018). Curtea a considerat că o cauză a acestei interpretări eronate putea fi formula "inclusiv în cazul intervenirii termenului de prescripţie" de la lit.m) a articolului 38 alin.(1) din Legea nr.288 din 6 decembrie 2016 (§ 67). Din raţiunile previzibilităţii pe care o presupune articolul 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea a reţinut că textul "inclusiv în cazul intervenirii termenului de prescripţie" complică în mod inutil formularea clară a legii şi creează impedimente la aplicarea corectă a acesteia în timp (§ 68).

57. Declararea recursului în anulare atunci când Curtea Europeană informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii nu poate obliga Curtea Supremă de Justiţie să admită acest recurs ipso facto şi nici nu poate servi ca motiv de inadmisibilitate pentru că este un recurs repetat, dat fiind faptul că în procedura anterioară a fost examinat un recurs în anulare în acelaşi dosar, formulat în termenul de şase luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.

58. Având în vedere esenţa articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi pe cea a articolelor 20 şi 119 din Constituţie, se impune examinarea separată a unor asemenea recursuri în anulare în scopul constatării existenţei sau lipsei vreunui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente. În caz contrar, recursul în anulare fundamentat pe informarea Curţii Europene a Drepturilor Omului comunicată Guvernului Republicii Moldova, devine unul teoretic şi iluzoriu.

59. În consecinţă, având în vedere unul din scopurile urmărite de prevederile contestate, i.e. garantarea exercitării unor căi extraordinare de atac în vederea evitării unei condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dar şi evitarea unei încălcări a dreptului de acces la un tribunal, provocate de formularea incertă a acestui articol, care afectează aşteptarea legitimă a destinatarilor legii, Curtea consideră neconstituţional termenul "inclusiv" din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală pe motiv că contravine articolelor 20 şi 119, coroborate cu articolele 23 şi 54 din Constituţie.

60. Până la modificarea articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, în sensul conformării sale cu prezenta hotărâre, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare: a) în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, precum şi b) în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, informare din care se poate deduce existenţa unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată.

61. Având în vedere cele menţionate supra, pentru remedierea carenţelor legale identificate în prezenta Hotărâre, Curtea va emite o adresă Parlamentului Republicii Moldova.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea depusă de dl Angel Agache, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţional cuvântul "inclusiv" din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

3. Până la modificarea articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, în sensul conformării sale cu prezenta hotărâre, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare:

a) în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, precum şi

b) în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, informare din care se poate deduce existenţa unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Pe 10 noiembrie 2020, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.26, prin care a declarat neconstituţional textul "inclusiv" din articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (temeiurile pentru recursul în anulare).

În Hotărârea menţionată, Curtea a constatat că utilizarea termenului "inclusiv" de către legislator în articolul 453 alin.(1) din Codul de procedură penală ridică probleme privind calitatea legii. Utilizarea acestui termen lasă spaţiu pentru interpretarea potrivit căreia, odată formulat un recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, nu mai poate fi formulat un recurs separat atunci când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Curtea a notat că interpretarea pe care o poate impune utilizarea termenului "inclusiv" face ca norma contestată să contravină standardului calităţii legii şi să încalce dreptul de acces liber la justiţie, la un proces echitabil, deplin şi obiectiv, putând conduce la condamnări ale statului Republica Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În vederea remedierii situaţiei şi garantării caracterului efectiv al drepturilor persoanelor, Curtea şi-a rezervat prerogativa de a stabili prin hotărâre o soluţie temporară până când Parlamentul va interveni cu amendamente conforme cu considerentele Hotărârii.

Astfel, până la modificarea articolului 453 alin.(1) din Codul de procedură penală, în sensul conformării sale cu Hotărârea Curţii, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare: a) în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, precum şi b) în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii, informare din care se poate deduce existenţa unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărârea atacată.

Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.