Acte judiciare

Hotărâre nr.29 din 21.09.2021 privind controlul constituţionalităţii Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative (competenţele Autorităţii Naţionale de Integritate) (sesizarea nr.209a/2020)

Tipul documentului: Acte judiciare
Data adoptării: 21.09.2021

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii Legii nr.244 din 16 decembrie 2020

pentru modificarea unor acte normative

(competenţele Autorităţii Naţionale de Integritate)

(sesizarea nr.209a/2020)

nr. 29 din 21.09.2021

(în vigoare 21.09.2021)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-260 art. 184 din 22.10.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 21 decembrie 2020,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 21 decembrie 2020, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, care a modificat Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale şi Codul de procedură penală.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale nr.149 din 21 decembrie 2020, acţiunea Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative a fost suspendată până la soluţionarea în fond a cauzei.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 1 iunie 2021, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Preşedinţiei, Procuraturii, Centrului Naţional Anticorupţie, Autorităţii Naţionale de Integritate, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice şi Institutului de Reforme Penale.

6. În şedinţa publică a Curţii, au fost prezenţi: dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului, şi dna Veronica Mihailov-Moraru, reprezentantul Guvernului.

ÎN FAPT

7. Pe 4 decembrie 2020, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr.495 pentru modificarea Legii cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, iar pe 10 decembrie 2020, acesta a fost examinat în cadrul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi.

8. Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat în prima şi în a doua lectură proiectul de lege nr.495 din 4 decembrie 2020, care a devenit Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

9. Prin această Lege, au fost operate modificări în Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (articolele 26, 32 alin.(1), 36 alin.(1), 39, 40, 41 şi capitolul IV, secţiunea a 2-a), în Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi a intereselor personale (articolul 23) şi în Codul de procedură penală (articolele 273 alin.(1) şi 276¹).

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...]."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"(1) Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 64

Organizarea internă

"(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sunt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.

[...]."

Articolul 72

Categorii de legi

"(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;

[...]."

Articolul 73

Iniţiativa legislativă

"Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[...]."

Articolul 124

Procuratura

"(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative sunt următoarele:

"Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art.I. – Legea nr.132/2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.245–246, art.511), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 26, textul "mandatelor, a funcţiilor publice şi de demnitate publică" se substituie cu textul "mandatului, a funcţiei publice şi de demnitate publică".

2. La articolul 32, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"(1) În procesul de control al averii şi al intereselor personale, inspectorul de integritate verifică datele şi informaţiile privind averea existentă a persoanei supuse controlului, precum şi modificările patrimoniale intervenite pe durata exercitării mandatului, a funcţiei publice şi de demnitate publică. Controlul poate fi efectuat pe durata exercitării mandatului, a funcţiei publice şi de demnitate publică, precum şi în decurs de un an după încetarea exercitării acestora."

3. La articolul 36, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

"(1) Persoana care a fost supusă controlului poate contesta actul de constatare nemijlocit în instanţa judecătorească competentă pentru examinarea acţiunii în contencios administrativ."

4. Articolul 39:

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată după rămânerea definitivă a actului de constatare, în condiţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară."

articolul se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

"(3¹) Prescripţia privind aplicarea prevederilor alin.(2) se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale."

5. Articolul 40:

alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) Sancţiunea disciplinară poate fi aplicată după rămânerea definitivă a actului de constatare, în condiţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară."

articolul se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

"(4) Prescripţia privind aplicarea prevederilor alin.(1) se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale."

6. Articolul 41 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Prescripţia privind aplicarea prevederilor alin.(2) se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale."

7. La capitolul IV, secţiunea a 2-a se completează cu articolul 41¹ cu următorul cuprins:

"Articolul 41¹. Prescripţia aplicării sancţiunilor pentru încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor

Sancţiunea de încetare a mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu pentru încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor poate fi aplicată în termen de un an de la data la care a fost admisă încălcarea."

Art.II. – Articolul 23 din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.245–246, art.513), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (5¹) cu următorul cuprins:

"(5¹) Prescripţia privind aplicarea sancţiunilor disciplinare de încetare a mandatului, a raporturilor de muncă ori de serviciu, prevăzute la alin.(3)–(5), se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale."

Art.III. – Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.248–251, art.699), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 273, alineatul (1) se completează cu litera d²) cu următorul cuprins:

"d²) Autoritatea Naţională de Integritate – pentru infracţiunile prevăzute la art.326¹, 330² şi art.352¹ alin.(2) din Codul penal;".

2. Articolul 276¹ se completează cu alineatul (7) cu următorul cuprins:

"(7) În cazul infracţiunilor prevăzute la art.326¹, 330² şi art.352¹ alin.(2) din Codul penal, urmărirea penală poate fi pornită doar după constatarea de către Autoritatea Naţională de Integritate a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, celui al declarării averii şi intereselor personale ori, după caz, a diferenţelor substanţiale între veniturile declarate şi averea deţinută, cu stabilirea existenţei averii nejustificate sau a părţii nejustificate din avere."

Art.IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Controalele privind averea, conflictele de interese, incompatibilităţile, restricţiile şi limitările, începute de Autoritatea Naţională de Integritate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, continuă potrivit prevederilor prezentei legi."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

12. Prin Decizia sa din 1 iunie 2021, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

13. În conformitate cu articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii au prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

14. Cu privire la obiectul sesizării, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, potrivit normelor de tehnică legislativă, dispoziţiile de modificare şi de completare a unui act legislativ se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Totuşi, în acest caz, având în vedere că acţiunea legii contestate a fost suspendată (a se vedea supra § 3) şi pentru facilitarea lecturii prezentei hotărâri, Curtea se va referi la normele modificatoare, i.e. Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 (a se vedea HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 18).

15. Curtea a mai reţinut că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Autorul sesizării susţine că Legea contestată contravine articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 22 [neretroactivitatea legii], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 64 [autonomia Parlamentului], 72 [categoriile de legi], 73 [iniţiativa legislativă], 124 [procuratura], 125 [procurorul] şi 125¹ [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituţie.

17. Aceste articole sunt invocate prin prisma unor critici legate de procedura adoptării legii în cauză, precum şi a unor aspecte substanţiale.

I. Criticile privind procedura adoptării legii contestate

18. Autorul sesizării a invocat că legea contestată a fost adoptată cu mai multe încălcări ale normelor de procedură:

1) lipseşte expertiza anticorupţie (contrar prevederilor articolului 35 alin.(1) din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative);

2) lipseşte avizul Procuraturii Generale şi al Guvernului (contrar prevederilor articolului articolul 32 alin.(2) şi (4) din Legea nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative);

3) proiectul de lege a fost adoptat cu încălcarea articolului 47 alin.(6) din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797 din 2 aprilie 1996, conform căruia proiectul de act legislativ şi propunerea legislativă se depun spre dezbatere împreună cu o expunere a obiectivului, a scopului, a concepţiei viitorului act, a locului acestuia în legislaţia în vigoare, precum şi a efectelor sale social-economice şi de altă natură;

4) proiectul de lege a fost adoptat cu încălcarea articolului 49¹ alin.(1) din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului, conform căruia Comisia permanentă sesizată în fond asigură consultarea publică a proiectelor de acte legislative şi a propunerilor legislative cu părţile interesate prin organizarea de dezbateri şi audieri publice, prin intermediul altor proceduri de consultare stabilite de legislaţia cu privire la transparenţa în procesul decizional;

5) nu a fost respectat termenul necesar pentru avizarea proiectului de lege (articolul 53 din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului);

6) a fost încălcat dreptul deputatului de a prezenta în termen de 30 de zile propuneri privind conceptul proiectului în prima lectură (articolul 59 din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului);

7) deputaţii au fost lipsiţi de dreptul de a acorda întrebări şi de a lua cuvântul (articolul 61 din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului);

8) a fost limitat dreptul deputaţilor de a prezenta amendamente în termen de 10 zile (articolul 65 din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului);

9) nu a avut loc nicio dezbatere (articolul 66 din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului).

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că autonomia parlamentară constituie expresia statului de drept şi a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în limitele stabilite de Legea fundamentală. Astfel, autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar şi abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Marja discreţionară de care se bucură Parlamentul în baza autonomiei parlamentare trebuie să fie compatibilă cu principiile "democraţiei reprezentative" şi "supremaţiei Constituţiei". Autonomia parlamentară poate fi exercitată în mod valid doar în conformitate cu aceste principii. Ea nu poate fi absolutizată, pentru că supremaţia Constituţiei reprezintă o valoare generală, a cărei respectare este obligatorie, inclusiv pentru autoritatea legislativă, care nu poate adopta acte legislative şi aproba reguli procedurale parlamentare contrare dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei. Autonomia parlamentară nu legitimează instituirea unor norme care încalcă litera şi spiritul Constituţiei. La stabilirea regulilor cu privire la procedurile parlamentare de examinare a proiectelor de legi şi a amendamentelor, majoritatea parlamentară trebuie să respecte un echilibru între autonomia parlamentară, pe de o parte, şi principiul democraţiei reprezentative, pe de altă parte. Acest fapt presupune că majoritatea parlamentară trebuie să asigure un tratament corect şi adecvat al minorităţilor parlamentare, fără să facă abuz de poziţia sa dominantă (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 18-20).

20. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că regulile privind funcţionarea internă a Parlamentului decurg din principiul constituţional al autonomiei parlamentare, potrivit căruia Parlamentul posedă prerogativa reglementării treburilor interne. Autonomia Parlamentului se extinde la competenţa sa de a pune în aplicare reguli concepute să asigure buna-desfăşurare a activităţii parlamentare. În principiu, regulile referitoare la funcţionarea internă a parlamentelor naţionale ţin de marja de apreciere a statelor contractante, marjă a cărei întindere depinde de un număr de factori (a se vedea cazul Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 142-144). În acelaşi timp, autonomia parlamentară poate fi exercitată în mod valid doar în conformitate cu principiul preeminenţei dreptului (a se vedea cazul Mugemangango v. Belgia [MC], 10 iulie 2020, § 88).

21. Curtea Europeană a reţinut că există un interes public prioritar pentru funcţionarea efectivă a Parlamentului şi pentru îndeplinirea misiunii sale într-o societate democratică, cu respectarea condiţiilor dezbaterii libere. Prin urmare, marja de apreciere care trebuie acordată în acest domeniu trebuie să fie una largă. Totuşi, deşi foarte importantă, marja de discreţie naţională nu este nelimitată şi trebuie să fie compatibilă cu democraţia politică efectivă şi preeminenţa dreptului. Trebuie asigurat, în special, un echilibru care le oferă un tratament echitabil şi adecvat membrilor unor minorităţi parlamentare şi care evită abuzul de poziţie dominantă. Regulile care vizează funcţionarea internă a Parlamentului nu trebuie să constituie o bază a majorităţii pentru abuzul de poziţie dominantă faţă de opoziţie. Curtea dă importanţă protecţiei minorităţii parlamentare în faţa abuzului majorităţii (a se vedea cazul Karácsony şi alţii v. Ungaria [MC], 17 mai 2016, § 147).

22. De asemenea, Curtea a observat că în Opinia amicus curiae nr.1020/2021 din 23 martie 2021, CDL-AD(2021)016), Comisia de la Veneţia a menţionat că este clar că o curte constituţională poate exercita controlul procedural al legislaţiei cu referire la normele precise privind adoptarea legilor, prevăzute de Constituţie. Multe curţi constituţionale merg mai departe şi interpretează principiile general conţinute în Constituţie ca presupunând norme procedurale precise. O curte constituţională poate ignora prevederile Regulamentului Parlamentului, dacă acesta deviază de la asemenea norme, care sunt prevăzute expres în Constituţie sau care pot fi deduse din principiile generale stabilite în Constituţie. Dacă Curtea Constituţională constată că o normă precisă conţinută în Regulamentul Parlamentului este impusă de unul dintre principiile constituţionale, ea poate declara o lege neconstituţională pentru că nu este conformă cu aceste principii şi cu normele din Regulamentul Parlamentului deopotrivă. Cu toate acestea, Regulamentul Parlamentului dezvoltă adesea detalii precise pe baza a ceea ce reclamă principiile constituţionale, sau mai curând alege una dintre diferitele soluţii posibile pentru a implementa principiul constituţional. Articolul 1 alin.(3) din Constituţie prevede că "Republica Moldova este un stat de drept, democratic [...]". Unul dintre elementele centrale ale preeminenţei dreptului este certitudinea juridică. Certitudinea juridică nu exclude schimbarea regulilor procesului politic, însă orice asemenea schimbare trebuie efectuată de o manieră clară şi transparentă şi nu pe o bază ad hoc. Urmând această motivare, se poate conchide că nerespectarea unei reguli precise stabilite de Regulamentul Parlamentului, fără amendarea anterioară a acestei norme, este contrară principiului certitudinii juridice şi este, prin urmare, neconstituţională. Această logică îi permite Curţii Constituţionale să dea un efect direct unor prevederi ignorate de Parlament într-un caz particular. În consecinţă, deşi Parlamentul poate avea o autonomie largă, dacă decide să modifice, în mod explicit, Regulamentul Parlamentului şi o face prin procedura corespunzătoare, Curtea Constituţională poate fi mai strictă dacă Parlamentul ignoră, pur si simplu, una dintre propriile sale norme importante la adoptarea unei legi. De asemenea, potrivit Comisiei de la Veneţia, Curtea Constituţională poate da efect Regulamentului Parlamentului, dar numai sub condiţia că poate demonstra că încălcarea unei prevederi din Regulamentul Parlamentului ar echivala, de asemenea, cu încălcarea unuia dintre principiile constituţionale fundamentale privind procedura de adoptare a legilor (a se vedea § 32-34 şi 39 din Opinia menţionată).

23. În acest context, pentru a asigura un remediu efectiv împotriva viciilor de procedură care au fost admise eventual de Parlament la adoptarea legilor, Curtea examinează atât respectarea regulilor parlamentare stabilite expres de Constituţie, cât şi regulile care rezultă în mod implicit din Constituţie. În acest mod, Curtea a urmărit să asigure faptul că, la adoptarea actelor normative, Parlamentul va optimiza principiul autonomiei parlamentare cu preeminenţa dreptului, garantată de articolul 1 alin.(3) din Constituţie, şi cu principiul pluralismului politic, garantat de articolele 1 alin.(3) şi 5 din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 31).

24. În acest caz, cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, autorul sesizării a invocat că lipsirea deputaţilor din opoziţia parlamentară de dreptul/de posibilitatea de a înainta amendamente, de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare afectează principiul participării opoziţiei parlamentare la dezbaterea proiectelor de lege şi caracterul contradictoriu al dezbaterilor parlamentare. Sub acest aspect, deşi cerinţa participării opoziţiei parlamentare la dezbaterea proiectelor de lege nu este stabilită în mod expres în Constituţie, ea poate fi dedusă din articolul 1 alin.(3) din Legea fundamentală, care prevede că pluralismul politic reprezintă o valoare supremă, garantată de Constituţie, şi din articolul 5 alin.(1) din Legea Supremă, care stabileşte că democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic (ibidem, § 32).

25. Curtea a observat că, pe 4 decembrie 2020, proiectul legii contestate a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului. Pe 10 decembrie 2020, Comisia juridică, numiri şi imunităţi a întocmit un raport asupra proiectului de lege contestat. Ulterior, pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în două lecturi Legea contestată. În total, au fost înaintate trei amendamente: pe 9 decembrie (de către dl deputat Serghei Sîrbu), pe 10 decembrie (de către dl deputat Vasile Bolea) şi, respectiv, pe 16 decembrie 2020 (de către dna deputat Irina Lozovan). Totodată, Curtea a remarcat că opoziţia a lipsit din sală atunci când a fost pusă în discuţie legea contestată.

26. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine argumentele referitoare la lipsirea deputaţilor din opoziţia parlamentară de dreptul/de posibilitatea de a înainta amendamente, de a pune întrebări şi de a lua cuvântul.

27. În continuare, autorul sesizării a menţionat că în a doua lectură Legea contestată nu a fost supusă dezbaterilor, fapt care a afectat principiul dezbaterii parlamentare a proiectelor de lege.

28. Curtea a constatat că acest aspect urmează a fi examinat prin prisma articolului 74 alin.(1) din Constituţie, care prevede că legile organice se adoptă […] după cel puţin două lecturi. Deşi acest articol nu a fost invocat în mod expres de autorul sesizării, faptul în sine nu împiedică Curtea să-l reţină, dacă din argumentarea sesizării rezultă aplicabilitatea acestuia. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că este suverană cu privire la competenţa sa în materia controlului de constituţionalitate. Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autor, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării, importante fiind argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 24). Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolului 74 alin.(1) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 36).

29. În cele din urmă, Curtea a notat că celelalte aspecte de procedură invocate de autorul sesizării nu presupun incidenţa vreunui articol din Constituţie.

II. Criticile substanţiale

30. Cu privire la incidenţa articolului 1 alin.(3) din Constituţie, Curtea a subliniat că această normă comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza tuturor legilor. Ea nu poate constitui un reper separat şi nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20 şi jurisprudenţa citată acolo).

31. Cu privire la incidenţa articolului 6 din Constituţie, care garantează principiul separării şi colaborării puterilor în stat, Curtea a reţinut că autorul sesizării nu a invocat argumente în acest sens. Prin urmare, Curtea nu a reţinut incidenţa articolului 6 din Constituţie.

32. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea a notat că acesta nu are o aplicare de sine stătătoare. Astfel, pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 27; HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 33; DCC nr.16 din 10 februarie 2020, § 17). Prin urmare, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19).

33. Curtea a constatat că autorul sesizării a invocat articolele 124, 125 şi 125¹ din Constituţie, care se referă la procuratură.

34. Curtea a observat că prin Legea contestată Autorităţii Naţionale de Integritate i-a fost atribuit şi statutul de organ de constatare în materia infracţiunilor. Această Lege face ca începerea urmăririi penale pentru anumite categorii de infracţiuni, e.g. infracţiunea de îmbogăţire ilicită (prevăzută de articolul 330² din Codul penal), să depindă de existenţa unui act pronunţat de Autoritatea Naţională de Integritate privind constatarea încălcării legislaţiei în materie. Ca rezultat, reieşind din faptul că Procuratura conform articolului 124 alin.(1) din Constituţie contribuie la apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale, competenţa acesteia de a porni urmărirea penală în anumite situaţii a fost afectată prin Legea contestată.

35. Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 23 în coroborare cu articolul 124 din Constituţie şi urmează să examineze în fond acest aspect al sesizării. Totodată, Curtea reţine că articolele 125 şi 125¹ din Constituţie nu sunt incidente, pentru că acestea reglementează modalitatea de numire a Procurorului General şi, respectiv, stabilesc rolul Consiliului Superior al Procurorilor.

36. Tot din perspectiva standardului calităţii legii, autorul sesizării a invocat faptul că Legea contestată va genera confuzii în privinţa aplicării sancţiunilor, precizând că şi Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede sancţiuni disciplinare. Totuşi, Curtea a considerat că acest argument pune în discuţie o problemă de aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 28 şi jurisprudenţa citată acolo).

37. Cu privire la articolul 22 din Constituţie, care se referă la neretroactivitatea legii, Curtea a reţinut că Legea contestată prevede că ea va produce efecte şi pentru controalele începute de Autoritatea Naţională de Integritate până la intrarea ei în vigoare. În acelaşi timp, o lege retroactivează atunci când afectează sau când modifică situaţii trecute, stabilite definitiv, sau acte care şi-au epuizat toate efectele în trecut (DCC nr.142 din 12 decembrie 2019, § 17; DCC nr.73 din 27 mai 2021, § 25). Prin urmare, legea nu retroactivează dacă produce efecte pentru situaţiile care se află în curs de desfăşurare.

38. Mai mult, principiul neretroactivităţii legii presupune interzicerea aplicării unei pedepse mai aspre decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos şi interzicerea condamnării pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. Totuşi, Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 nu stabileşte o pedeapsă mai aspră şi nu incriminează o faptă nouă în baza căreia persoana să fie condamnată.

39. Aşadar, reducerea termenului în care poate fi efectuat controlul de avere şi interese personale, precum şi a termenului de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor (i.e. de la trei ani la un an), amendament operat prin Legea contestată, nu poate fi examinată prin prisma principiului neretroactivităţii legii.

40. Cu privire la dispoziţiile aplicabile în materia prescripţiei, Curtea Europeană s-a pronunţat deja în sensul în care aplicarea imediată a unei legi care proroga termenele de prescripţie nu aducea atingere articolului 7 din Convenţie, "pentru că această dispoziţie nu poate fi interpretată în sensul în care ar împiedica, prin efectul aplicării imediate a unei legi de procedură, o prelungire a termenelor de prescripţie, din moment ce faptele imputate nu s-au prescris niciodată". Prin urmare, Curtea a stabilit că normele în materie de prescripţie sunt legi de procedură [a se vedea Coëme şi alţii v. Belgia, 22 iunie 2000, § 149, şi Previti v. Italia (dec.), 12 februarie 2013, § 80]. Normele privind prescripţia nu definesc infracţiunile şi pedepsele care le sancţionează şi pot fi interpretate ca impunând o simplă condiţie prealabilă pentru examinarea cauzei [a se vedea Borcea v. România (dec.), 22 septembrie 2015, § 64].

41. Aşadar, Curtea nu a putut reţine incidenţa articolului 22 din Constituţie.

42. Totuşi, de principiu, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a notat importanţa termenelor pentru certitudinea juridică şi securitatea raporturilor juridice, în contextul drepturilor omului (a se vedea, mutatis mutandis, Dacia SRL v. Republica Moldova, 18 martie 2008, § 75). Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul are o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (DCC nr.49 din 25 mai 2020, § 34).

43. Problema amendamentelor legislative adoptate în timpul procesului, care extind termenele de prescripţie în privinţa infracţiunilor ce nu s-au prescris, a fost examinată de Curtea Europeană, între altele, în cazul Chim şi Przywieczerski v. Polonia din 12 aprilie 2018. Acest aspect a fost examinat prin prisma articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

44. Prin urmare, referitor la micşorarea termenului de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor, având în vedere argumentele prezentate de autorul sesizării şi dat fiind caracterul său de suveran al controlului de constituţionalitate, Curtea a reţinut incidenţa articolului 20 din Constituţie (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 24).

45. Aşadar, la etapa examinării sesizării în fond, Curtea va analiza dacă Legea contestată corespunde prevederilor articolelor 1 alin.(3), 20, 74 alin.(1) şi 124 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului sesizării

46. Autorul sesizării consideră că Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative este neconstituţională atât sub aspect intrinsec, cât şi sub aspect extrinsec.

47. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinseci, autorul a susţinut faptul că Legea contestată nu întruneşte condiţiile calităţii legii. În consecinţă, apar confuzii cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare faţă de funcţionari publici, cu privire la competenţele Autorităţii Naţionale de Integritate ca organ de constatare a infracţiunilor şi cu privire la continuarea controalelor iniţiate de Autoritate până la intrarea în vigoare a Legii nr.244 din 16 decembrie 2020. De asemenea, mai multe prevederi din această Lege golesc de conţinut activitatea Autorităţii Naţionale de Integritate şi, implicit, fac iluzorie şi imposibilă aplicarea prevederilor legale în materie de asigurare a integrităţii în funcţiile publice şi de demnitate publică. Prin urmare, subiecţii declarării împotriva cărora au fost iniţiate dosare cu privire la eventuale incompatibilităţi, conflicte de interese sau averi dobândite ilicit vor fi, de facto, "amnistiaţi" de răspundere pentru faptele comise.

48. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinseci, autorul invocă faptul că la adoptarea Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 s-au încălcat flagrant atât prevederile Regulamentului Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797 din 2 aprilie 1996, cât şi ale Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative. Acest fapt ar conduce la neconstituţionalitatea Legii contestate în ansamblul ei.

49. Astfel, autorul sesizării consideră că Legea 244 din 16 decembrie 2020 încalcă articolele 1 alin.(3) şi 124 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor cărora li s-a solicitat şi care şi-au prezentat opinia

50. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova, prevederile Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative nu vin să înlăture deficienţele şi neclarităţile cadrului normativ, ci dimpotrivă, instituie măsuri ineficiente şi creează confuzii pe segmentul luptei împotriva corupţiei, fapt contrar standardelor internaţionale şi constituţionale. Ele compromit principiul statului de drept şi principiile constituţionale care asigură funcţionarea în deplin echilibru a instituţiilor democratice. Normele care reglementează aplicarea sancţiunilor disciplinare, precum şi prescripţia aplicării acestora sunt confuze şi contradictorii. Sub acest aspect, este impredictibil şi neclar în baza căror prevederi legale se va aplica sancţiunea disciplinară. De altfel, este inexplicabilă corelarea prescripţiei aplicării sancţiunii cu normele Codului contravenţional, având în vedere că abaterea disciplinară nu constituie contravenţie. Corelarea prescripţiei respective inevitabil va avea ca efect încetarea în mare parte a procedurilor de control. De asemenea, în opinie se menţionează că la adoptarea Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 au fost admise grave încălcări de procedură. Aşadar, proiectul de lege nu a fost supus consultărilor publice, nu a fost expertizat de către Centrul Naţional Anticorupţie, nu a fost avizat de către autorităţile a căror competenţă are tangenţă directă sau indirectă cu obiectul de reglementare al proiectului ş.a.

51. În şedinţa publică a Curţii Constituţionale, reprezentantul Parlamentului, dl Radu Radu, a precizat că în Parlament a fost înregistrat un proiect de lege prin care se preconizează modificarea Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, precum şi a Legii nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii şi intereselor personale. În aceste condiţii, reprezentantul Parlamentului a lăsat la discreţia Curţii Constituţionale aprecierea constituţionalităţii legii contestate.

52. Potrivit opiniei Guvernului, reducerea termenului în interiorul căruia va putea fi efectuat controlul averilor şi al intereselor personale va constrânge Autoritatea Naţională de Integritate fie să emită un act administrativ neîntemeiat, fie să înceteze procedura, din motivul expirării termenului. În acelaşi context, legea contestată face imposibilă aplicarea sancţiunilor disciplinare. De asemenea, Autoritatea Naţională de Integritate nu trebuie să condiţioneze activitatea organului de urmărire penală. Prin urmare, este improprie atribuirea Autorităţii Naţionale de Integritate a calităţii de organ de constatare pentru anumite categorii de infracţiuni.

53. În opinia prezentată de Procuratură, se menţionează că la adoptarea Legii contestate au fost afectate principiile activităţii de legiferare, etapele legiferării, dar şi condiţiile de calitate ale actului normativ. Mai mult, proiectul de lege poate reprezenta un regres în evoluţia cadrului de reglementare şi de asigurare a integrităţii atins până în prezent de Republica Moldova, standardele înalte de integritate fiind o premisă pentru eradicarea corupţiei, care, în societatea noastră, reprezintă o problemă majoră, afectând drepturile omului şi edificarea statului de drept. În opinie se mai notează că Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 afectează independenţa organului de urmărire penală în luarea deciziei de pornire a urmăririi penale în cazul infracţiunilor din articolele 326¹, 330² şi 352¹ alin.(1) din Codul penal, care poate fi realizată doar după constatarea de către Autoritatea Naţională de Integritate a încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, al declarării averii şi intereselor personale ori, după caz, a diferenţelor substanţiale între veniturile declarate şi averea deţinută cu stabilirea existenţei averii nejustificate sau a părţii nejustificate din avere, în timp ce pornirea urmăririi penale se impune în prezenţa cel puţin a bănuielii rezonabile despre comiterea infracţiunii. De asemenea, prin modificarea Legii cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, şi anume a termenului de decădere de un an, şi nu de trei ani, cum era prevăzut anterior, de efectuare a controlului de către inspectorul de integritate şi de aplicare a sancţiunii disciplinare şi contravenţionale, se va diminua substanţial perioada de evaluare, iar Autoritatea Naţională de Integritate nu va putea constata averile nejustificate admise de către subiectul declarării, dacă a expirat termenul de un an de la încetarea funcţiei/mandatului.

54. În opinia prezentată de Autoritatea Naţională de Integritate, cu privire la situaţia subiecţilor declarării care au deţinut consecutiv mai multe funcţii, controlul se va diminua substanţial în urma reducerii perioadei de evaluare, iar Autoritatea nu va putea constata existenţa averilor nejustificate ale subiectului declarării, dacă a expirat termenul de un an de la încetarea funcţiei/mandatului. Cu privire la mecanismul aplicării sancţiunii disciplinare, în caz de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor, în condiţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, prin menţinerea în vigoare a modificării aplicarea sancţiunii disciplinare va deveni imposibilă. Totodată, modificarea prin care Autoritatea Naţională de Integritate a devenit organ de constatare în sensul procedurii penale riscă să producă efecte negative, fiind delegate competenţe care vor îndrepta resursele administrative în altă direcţie decât cea specifică misiunii instituţiei de asigurare a integrităţii în exercitarea funcţiei publice sau a funcţiei de demnitate publică şi de prevenire a corupţiei prin realizarea controlului averii şi al intereselor personale şi privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor. Cu referire la modificarea prin care sancţiunea disciplinară de încetare a raporturilor de muncă/mandatului în cazurile prevăzute va fi posibil de aplicat timp de un an de la comiterea faptei, Autoritatea a menţionat că, având în vedere termenul în care actul de constatare va rămâne definitiv, în eventualitatea contestării actului administrativ, este evident riscul că în marea majoritate a cazurilor nu se va putea cere încetarea raporturilor de muncă/mandatului. Ca efect, nu se va putea aplica interdicţia de a ocupa anumite funcţii publice timp de trei ani. Reglementarea prin care controalele iniţiate de Autoritatea Naţională de Integritate până la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit prevederilor legii noi afectează grav procedurile de control aflate în derulare şi presupune încetarea unei serii de proceduri iniţiate în privinţa persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

55. Potrivit Centrului Naţional Anticorupţie, substituirea textului "mandatelor, a funcţiilor publice şi de demnitate publică" cu textul "mandatului, a funcţiei publice şi de demnitate publică" de la articolele 26 şi 32 alin.(1) din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate prezintă un risc de corupţie prin faptul că la aplicare se va admite controlul averii şi al intereselor personale de către Autoritatea Naţională de Integritate exclusiv pentru ultima funcţie deţinută. Mai mult, reducerea termenului de efectuare a controlului averii şi al intereselor personale în privinţa unui agent public după încetarea funcţiei/mandatului de la trei ani la un an restrânge direct acţiunile Autorităţii Naţionale de Integritate în timp, favorizează tergiversarea şi, prin urmare, eschivarea agenţilor publici de la acest control. În privinţa textului "sancţiunea disciplinară poate fi aplicată după rămânerea definitivă a actului de constatare, în condiţiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară" de la pct.4 şi pct.5 din Legea contestată, acesta riscă să aibă ca efect imposibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Cu referire la textul "prescripţia privind aplicarea prevederilor alin.(1) se calculează în condiţiile termenului general de prescripţie a răspunderii contravenţionale" prevăzut la articolul 1 pct.5 din aceeaşi Lege, se poate trage concluzia că atunci când actul de constatare a încălcării regimului juridic al incompatibilităţilor rămâne definitiv, sancţiunea va putea fi aplicată doar dacă fapta s-a încadrat într-un termen de douăsprezece luni. Prin urmare, Centrul susţine existenţa unei limitări a termenului de efectuare a controalelor de către Autoritatea Naţională de Integritate. Cu privire la articolul IV din Legea contestată, acesta riscă să afecteze procedurile de control aflate în derulare, iar pentru unele cazuri – anularea controlului din cauza depăşirii termenelor propuse anterior în lege. O asemenea abordare nu reprezintă un mecanism eficient de prevenire şi de combatere a îmbogăţirii ilicite în sectorul public.

56. În opinia prezentată de Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, se menţionează că Republica Moldova este grav afectată de corupţie, iar pentru a o combate, statul şi-a asumat angajamentul faţă de partenerii săi externi de a implementa o legislaţie eficientă de luptă împotriva corupţiei. Prin urmare, dacă în 2021 statul îşi va schimba regulile de joc, golind de conţinut legislaţia sa anticorupţie în privinţa constatării şi sancţionării faptelor abuzive comise de funcţionarii publici, vor exista consecinţe grave atât pe dimensiunea raporturilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, cât şi pe dimensiunea edificării unui stat de drept. Institutul mai invocă necesitatea studierii unei situaţii similare care a apărut în Ucraina, unde Curtea Constituţională a declarat neconstituţional un articol din Codul penal prin care era instituită răspunderea penală pentru încălcarea legislaţiei în domeniul declarării averii şi intereselor personale. Această hotărâre a Curţii Constituţionale din Ucraina a generat îngrijorări din partea oficialilor de rang înalt din instituţiile Uniunii Europene, iar Comisia de la Veneţia i-a solicitat Ucrainei să remedieze cât mai urgent situaţia. În final, Institutul susţine că Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 a fost adoptată cu încălcări procedurale, fapt care o face neconstituţională în ansamblul său.

57. În opinia prezentată de Institutul de Reforme Penale, cu privire la modificarea articolului 273 din Codul de procedură penală, se susţine că autorul sesizării critică norma sub aspectul omisiunii de a introduce statutul Autorităţii Naţionale de Integritate ca organ de constatare în Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate vizează o omisiune legislativă care, de fapt, nu afectează per se atribuţiile Autorităţii Naţionale de Integritate ca organ de constatare, în acest caz fiind aplicabile normele procesual penale, similar altor organe de constatare enumerate la articolul 273 în discuţie. Totodată, această omisiune poate fi rezolvată printr-o adresare către Parlament şi nu prin declararea neconstituţionalităţii normei respective. Cu privire la modificarea articolului 276¹ din Codul de procedură penală, criticile vizează, de asemenea, omisiunea de a introduce statutul Autorităţii Naţionale de Integritate ca organ de constatare în Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. În acest sens, în opinie se notează că o lege privind statutul şi competenţele unui organism care are şi atribuţii de organ de constatare nu impune neapărat menţionarea acestora în legea specială, cu condiţia ca în Codul de procedură penală să fie reglementată în mod clar şi previzibil activitatea procesual penală a subiectului dat. Sub acest aspect, norma introdusă în articolul 276¹ din Codul de procedură penală prezintă probleme de constituţionalitate. Norma introdusă prin Legea contestată impune condiţia ca pornirea urmăririi penale să fie lăsată la discreţia absolută a Autorităţii Naţionale de Integritate. Potrivit noilor modificări, în cazul infracţiunilor respective, urmărirea penală poate fi pornită doar după constatarea încălcărilor de către Autoritatea Naţională de Integritate. Aşadar, această normă poate ridica semne de întrebare privind corelarea sa cu toată construcţia şi conceptul Codului de procedură penală, în care, de fapt, procurorul deţine competenţa decizională de pornire sau de încetare a urmăririi penale, iar în cazul refuzului, există chiar calea unui control judecătoresc, prevăzut de articolul 313 din Codul de procedură penală.

C. Aprecierea Curţii

I. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă

58. Conform articolului 74 alin.(1) din Constituţie, legile organice se adoptă […] după cel puţin două lecturi.

59. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că cerinţa dezbaterii proiectelor de lege rezultă din articolul 74 alin.(1) din Constituţie. Textul constituţional "după cel puţin două lecturi" din acest articol nu se limitează doar la respectarea unei condiţii formale la adoptarea unei legi, i.e. votarea legii de două ori, ci are în vedere că, în cadrul celor două lecturi, Parlamentul trebuie să examineze într-o dezbatere plenară conţinutul legii în discuţie. Aşadar, Curtea a reţinut că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" conţine atât un element procedural, cât şi un element substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică. Pe de altă parte, elementul substanţial presupune că, până la votare, Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică. Dezbaterile sunt de esenţa parlamentarismului şi le oferă deputaţilor, în virtutea mandatului lor reprezentativ, posibilitatea de a combate politic opinii, argumente şi idei. În acest context, deputaţilor trebuie să li se ofere posibilitatea practică de a-şi formula poziţia cu privire la proiectul de lege. Neîndeplinirea vreunui element menţionat face incident textul "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 34-35).

60. În acest caz, din argumentele autorului sesizării decurge că la adoptarea Legii contestate nu a fost îndeplinit elementul substanţial al textului "după cel puţin două lecturi" de la articolul 74 alin.(1) din Constituţie.

61. Curtea constată că proiectul de act normativ care a stat la baza adoptării Legii nr.244 din 16 decembrie 2020 a fost votat în două lecturi în aceeaşi zi, la un interval de un minut. Proiectul de lege a fost pus în discuţie în Parlament pentru prima lectură (i.e. Preşedintele Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a prezentat proiectul, iar în cadrul prezentării, s-a dat citire şi s-a supus votului amendamentul deputatului Irina Lozovanu). În acest sens, unul dintre deputaţi (i.e. dl Serghei Sîrbu) a semnalat existenţa unor erori tehnice. Totuşi, nu a existat vreo dezbatere efectivă în Parlament dintre prima şi a doua lectură de votare a legii prenotate. Acest fapt contravine articolelor 1 alin.(3) şi 74 alin.(1) din Constituţie.

II. Cu privire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă

62. Deşi constatările referitoare la nerespectarea procedurilor parlamentare constituţionale ar putea scuti Curtea de examinarea, sub aspect substanţial, a prevederilor contestate, Curtea va examina şi acest capăt al sesizării, pentru consolidarea raţionamentelor sale, precum şi pentru a oferi repere constituţionale pentru legislator la o eventuală modificare a legii.

63. Aşadar, criticile de neconstituţionalitate intrinseci vizează: (i) termenul în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declaraţiilor de avere şi interese personale şi, respectiv, termenul în interiorul căruia pot fi aplicate sancţiunile corespunzătoare; (ii) condiţionarea începerii urmăririi penale pentru unele categorii de infracţiunii (i.e. articolele 326¹ "Exercitarea atribuţiilor în sectorul public în situaţie de conflict de interese", 330² "Îmbogăţirea ilicită" şi 352 "Falsul în declaraţii") de existenţa unui act pronunţat de Autoritatea Naţională de Integritate privind constatarea încălcării legislaţiei în materie.

64. Cu privire la reducerea termenului în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declaraţiilor de avere şi interese personale de la trei ani la un an de la încetarea mandatului, funcţiei publice sau a funcţiei de demnitate publică, Curtea reiterează că încrederea cetăţenilor în corectitudinea persoanelor cu funcţii publice şi în instituţii în general constituie fundamentul democratic al funcţionării acestora (a se vedea HCC nr.7 din 16 aprilie 2015, § 42).

65. Deşi are un grad mare de relativitate, încrederea în unele instituţii este influenţată decisiv de reprezentanţii acestora. În conformitate cu principiul fundamental al statului de drept, persoanele aflate în funcţii publice trebuie să demonstreze că îndeplinesc standardele ridicate în materie de integritate (ibidem, § 45-46).

66. Din această perspectivă, reducerea termenului în interiorul căruia poate fi efectuat un control al declaraţiilor de avere şi interese personale de la trei ani la un an de la încetarea mandatului, funcţiei publice sau a funcţiei de demnitate publică, precum şi aplicarea imediată a noului termen în raport cu procesele pendinte la Autoritatea Naţională de Integritate ar putea conduce la impunitatea unor funcţionari publici. Prin urmare, controlul declaraţiilor de avere şi interese personale ar putea deveni unul iluzoriu şi teoretic, dar nu practic şi efectiv. Aceeaşi concluzie poate fi extrapolată şi în raport cu termenul în interiorul căruia pot fi aplicate sancţiunile corespunzătoare pentru încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, restricţiilor şi limitărilor. Prin urmare, Curtea constată o încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 20 din Constituţie.

67. Cu privire la existenţa unui act definitiv pronunţat de Autoritatea Naţională de Integritate privind constatarea încălcării legislaţiei în materie pentru începerea urmăririi penale pentru anumite categorii de infracţiunii (i.e. articolele 326¹ "Exercitarea atribuţiilor în sectorul public în situaţie de conflict de interese", 330² "Îmbogăţirea ilicită" şi 352¹ "Falsul în declaraţii"), Curtea reţine următoarele.

68. Rezultatele controlului privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităţilor, al restricţiilor şi al limitărilor efectuat de către Autoritatea Naţională de Integritate sunt reflectate într-un act de constatare.

69. Curtea reţine că, potrivit competenţelor, organului de urmărire penală îi revine sarcina de a constata dacă există o bănuială rezonabilă pentru începerea urmăririi penale. Totodată, în baza unor probe, organul de urmărire penală ar putea ajunge la o altă concluzie pe marginea celor constatate de către Autoritatea Naţională de Integritate.

70. De asemenea, în baza articolului 36 din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, persoana care a fost supusă controlului de către Autoritatea Naţională de Integritate poate contesta actul emis în faţa instanţei de judecată. Dacă persoana nu va contesta actul Autorităţii Naţionale de Integritate, atunci actul respectiv va deveni definitiv [articolul 36 alin.(2) din Lege]. Totuşi, în ipoteza în care actul respectiv este contestat în faţa instanţei de judecată, începerea urmăririi penale nu va fi posibilă până la emiterea unui act definitiv pe marginea cauzei respective. Mai mult, actul Autorităţii Naţionale de Integritate poate fi anulat de către instanţa de judecată şi pe motive de procedură. Aceste împrejurări ar putea conduce la obstrucţionarea începerii urmăririi penale şi, în cele din urmă, la expirarea termenului de prescripţie pentru tragerea la răspundere penală. Aşadar, Curtea constată o încălcare a articolului 124 din Constituţie.

Concluzie

71. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative este neconstituţională, fiind contrară articolelor 1 alin.(3), 20, 74 alin.(1) şi 124 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 literele a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea depusă de către dl Sergiu Litvinenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţională Legea nr.244 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE	Domnica MANOLE
Nr.29. Chişinău, 21 septembrie 2021.