Hotărâre nr.3 din 14.01.2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie (accesul la informaţiile cu caracter personal) (sesizarea nr.118g/2020)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(2),

7 alin. (2) lit. c), 8 alin. (1) şi 11 alin. (1) pct. 3) din Legea

nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie

(accesul la informaţiile cu caracter personal)

(sesizarea nr.118g/2020)

nr. 3  din  14.01.2021

 (în vigoare 14.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 33-41 art. 8 din 05.02.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 17 iulie 2020,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele Asociaţiei Obşteşti "Juriştii pentru Drepturile Omului", reclamantă în dosarul nr.3a-619/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (format din dna Maria Guzun şi dnii Grigore Daşchevici şi Vladislav Clima), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 decembrie 2020, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Uniunii Avocaţilor, Centrului de Resurse Juridice, Institutului Naţional de Justiţie, Institutului pentru Politici şi Reforme Europene, Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

5. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl avocat Vitalie Zama, autorul sesizării, şi dl Radu Radu, reprezentantul Parlamentului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

6. Pe 9 octombrie 2018, Asociaţia Obştească "Juriştii pentru Drepturile Omului" a solicitat de la Serviciul Fiscal de Stat prezentarea unor informaţii de interes public.

7. Prin răspunsul din 26 octombrie 2018, Serviciul Fiscal de Stat a refuzat să furnizeze informaţiile solicitate.

8. Pe 26 noiembrie 2018, Asociaţia Obştească "Juriştii pentru Drepturile Omului" a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat, în vederea asigurării accesului la informaţiile solicitate.

9. Prin hotărârea din 26 februarie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis parţial cererea de chemare în judecată formulată de Asociaţia Obştească "Juriştii pentru Drepturile Omului" şi a obligat Serviciul Fiscal de Stat să le prezinte reclamanţilor unele informaţii. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

10. Pe 17 martie 2020, dl avocat Vitalie Zama a formulat, în interesele Asociaţiei Obşteşti "Juriştii pentru Drepturile Omului", un apel la Curtea de Apel Chişinău.

11. Dl avocat Vitalie Zama a ridicat în cadrul şedinţei de judecată din 8 iulie 2020, în interesele Asociaţiei Obşteşti "Juriştii pentru Drepturile Omului", excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie.

12. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 34

Dreptul la informaţie

"(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii".

14. Prevederile relevante ale Legii nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie sunt următoarele:

Articolul 4

Principiile politicii statului în domeniul

accesului la informaţiile oficiale

"(1) Oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

(2) Exercitarea drepturilor prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei."

Articolul 7

Informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată

"(1) Exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor:

a) respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane;

b) protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii.

(2) În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia:

a) informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;

b) informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor;

c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal;

d) informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane - aspecte reglementate de legislaţie;

e) informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.

(3) Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat, furnizorii de informaţii sunt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicându-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele sintagme: "secret de stat", "secret comercial", "informaţie confidenţială despre persoană". Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.

(4) Nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decât dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoaşterea informaţiei.

(5) Nimeni nu poate fi pedepsit pentru că a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei."

Articolul 8

Accesul la informaţia cu caracter personal

"(1) Informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.

(2) Accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal."

Articolul 11

Obligaţiile furnizorului de informaţie

"(1) Furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat:

1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes public şi asupra problemelor de interes personal;

2) să garanteze liberul acces la informaţie;

3) să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale;

4) să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege;

5) să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;

6) să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale căror succesoare sunt, actele ce stabilesc statutul lor juridic;

7) să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul, distrugerea sau modificarea nesancţionate;

8) să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;

9) să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul propriei activităţi, dacă această informaţie:

a) poate preîntâmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;

b) poate preîntâmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natură;

c) poate opri răspândirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale răspândirii acesteia;

d) comportă o deosebită importanţă socială;

10) să asigure furnizarea datelor din registrele de stat prin intermediul platformei de interoperabilitate.

[…]".

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

15. Prin Decizia sa din 17 decembrie 2020, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

16. Curtea a observat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Vitalie Zama în interesele Asociaţiei Obşteşti "Juriştii pentru Drepturile Omului", reclamantă în dosarul nr.3a-619/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea privind accesul la informaţie. Aceste prevederi legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind accesul la informaţie, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea a observat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect un apel împotriva hotărârii instanţei de judecată, în care au fost aplicate dispoziţiile contestate. Astfel, Curtea a admis că instanţa de apel va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

20. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept garantat de Constituţie. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă, la modul abstract, o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22; DCC nr.135 din 24 noiembrie 2020, § 18).

21. Autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 alin.(2) [prioritatea tratatelor internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 20 [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 34 alineatele (1) şi (2) [dreptul la informaţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3), 4 alin.(2), 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.15 din 28 mai 2020, § 25; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 30).

23. De asemenea, Curtea a mai stabilit că articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, §32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 72).

24. Curtea a menţionat că articolul 20 din Constituţie îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente.

25. Curtea a notat că prevederile contestate nu împiedică accesul persoanei la instanţa de judecată pentru a-şi apăra dreptul la acces la informaţii. Astfel, Curtea reţine că aceste prevederi nu restrâng sau nu diminuează dreptul de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

26. În conformitate cu articolul 34 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, dreptul persoanei de acces la orice informaţii de interes public nu poate fi îngrădit. Potrivit competenţelor care le revin, autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor cu privire la treburile publice şi la problemele de interes personal.

27. Acest drept comportă două aspecte: dreptul de a solicita şi dreptul de a primi informaţii. În acest sens, orice autoritate şi/sau instituţie publică este obligată să ofere informaţiile solicitate, atât timp cât nu există un motiv legitim de a refuza aceste solicitări (HCC nr.19 din 22 iunie 2015, § 34-35; HCC nr.16 din 18 mai 2016, § 48; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 35).

28. Curtea a reţinut că, în baza prevederilor contestate, dreptul de acces la informaţie poate fi supus unor restricţii în conformitate cu principiile dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei. De asemenea, Curtea a observat că informaţiile cu caracter personal fac parte din categoria informaţiilor oficiale cu accesibilitate limitată. Ele constau din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă. Accesul la aceste informaţii confidenţiale este limitat în vederea protecţiei vieţii private a persoanei.

29. Pentru a elucida problemele ridicate în sesizare, Curtea va trebui să verifice dacă dispoziţiile contestate afectează, la modul abstract, dreptul de acces la informaţii, garantat de articolul 34 din Constituţie, coroborat cu articolele 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 34 ALINEATELE (1) ŞI (2) COROBORAT CU ARTICOLELE 23 ALIN.(2) ŞI 54 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului sesizării

30. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul susţine că îngrădirea accesului la informaţie instituită prin prevederile contestate nu satisface exigenţele prevăzute de Constituţie, deoarece nu urmăreşte vreun scop legitim şi nu este necesară într-o societate democratică.

31. De asemenea, autorul subliniază că în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.29 din 12 decembrie 2019 s-a stabilit că la examinarea cauzelor privind accesul la informaţii referitoare la executarea Legii nr.180 din 26 iulie 2018 privind declararea voluntară şi stimularea fiscală Serviciul Fiscal de Stat şi, după caz, instanţele judecătoreşti trebuie să pună în balanţă drepturile concurente, dacă este necesar, având în vedere următoarele criterii:

(a) contribuţia informaţiei solicitate la o dezbatere de interes public;

(b) gradul de notorietate a persoanei/persoanelor afectate de informaţia solicitată;

(c) conţinutul, forma şi consecinţele publicării informaţiei;

(d) alte criterii relevante pentru cazul pe care îl examinează.

32. Sub acest aspect, autorul consideră că, deşi în Hotărârea menţionată s-au stabilit criterii de punere în balanţă a drepturilor de acces la informaţie şi la viaţa privată, autorităţile şi instanţele refuză furnizarea informaţiilor şi nu efectuează o analiză detaliată prin aplicarea efectivă a acestor criterii. Acest fapt are ca explicaţie omisiunea legislatorului de a reglementa în mod expres în Legea privind accesul la informaţie criterii clare de punere în balanţă. Prin urmare, autorul menţionează că prevederile contestate nu corespund exigenţelor calităţii legii.

33. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 23 alin.(2), 34 alineatele (1) şi (2) şi 54 alin.(2) din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

34. În opinia prezentată Curţii, Parlamentul Republicii Moldova menţionează că prevederile contestate oferă persoanelor accesul la informaţiile solicitate în măsura în care furnizorii dispun de aceste informaţii. În cazul în care persoanelor li se îngrădeşte dreptul de acces la informaţiile solicitate, ei pot contesta acţiunile sau inacţiunile furnizorului în instanţa de judecată.

35. În acest sens, Parlamentul susţine că dreptul de acces la informaţie este un drept constituţional, însă acesta nu este un drept absolut şi poate suferi restricţii în conformitate cu articolul 54 din Constituţie. Totodată, accesul la informaţie reprezintă o modalitate de control asupra autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi asupra gestionării banilor publici.

36. Parlamentul subliniază că prevederile contestate limitează accesul la unele informaţii cu caracter personal, în special la informaţii confidenţiale a căror divulgare ar putea provoca un prejudiciu moral şi material unei persoane. Astfel se protejează drepturile şi interesele legitime ale persoanei în privinţa căreia se solicită prezentarea informaţiilor. Aşadar, datorită importanţei deosebite pe care o prezintă informaţiile cu caracter personal, ele beneficiază de o protecţie legală sporită şi prevalează faţă de accesul la informaţie în cazurile expres prevăzute de lege.

37. Prin urmare, Parlamentul susţine că la examinarea cauzelor privind accesul la informaţii autorităţile şi instanţele de drept comun trebuie să pună în balanţă dreptul de acces la informaţie şi dreptul la viaţa privată al persoanei, având în vedere jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale.

38. Totodată, Parlamentul consideră că prevederile contestate de către autorul sesizării sunt constituţionale.

39. În opinia sa, Guvernul menţionează că Legea privind accesul la informaţii reglementează categorii de informaţii a căror accesare este limitată din motive de securitate naţională, secret de stat, precum şi pentru că sunt date cu caracter personal. Totodată, aceeaşi Lege stabileşte că refuzul furnizorilor de a prezenta informaţii trebuie motivat.

40. Sub acest aspect, Guvernul evidenţiază că restrângerea dreptului de acces la informaţie trebuie să urmărească scopurile legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

41. Aşadar, limitarea accesului la informaţiile cu caracter personal se încadrează în trei scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie, i.e. protejarea drepturilor altor persoane, prevenirea infracţiunilor şi împiedicarea divulgării informaţiilor confidenţiale.

42. De asemenea, Guvernul subliniază că în această cauză sunt concurente două drepturi: dreptul de acces la informaţie şi dreptul la respectarea vieţii private. În acest sens, Guvernul menţionează că, prin Hotărârea nr.29 din 12 decembrie 2019, Curtea a stabilit criteriile orientative care pot fi utilizate de către factorii de decizie din cadrul autorităţilor publice şi judecătorii de drept comun la punerea în balanţă a acestor drepturi constituţionale. Guvernul afirmă că punerea în balanţă ţine de aplicarea legii, fiind de competenţa instanţelor de drept comun.

43. Guvernul conchide că prevederile contestate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul sesizării.

44. Uniunea Avocaţilor susţine că, potrivit prevederilor contestate, informaţiile cu caracter personal sunt exceptate de la accesul liber al persoanelor. Catalogarea unor informaţii ca având un caracter personal nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci ţine de competenţa instanţelor de drept comun.

45. De altfel, Uniunea Avocaţilor menţionează că prin limitarea accesului la informaţiile cu caracter personal este protejat dreptul la respectarea vieţii private prevăzut de articolul 28 din Constituţie.

46. Totodată, Uniunea Avocaţilor subliniază că dreptul la informaţie, garantat de articolul 34 din Constituţie, implică dreptul persoanei de a avea un acces neîngrădit la orice informaţie de interes public şi obligaţia corelativă a autorităţilor publice de a furniza informaţiile solicitate. Totuşi, acest drept nu este absolut, ci poate fi restricţionat conform articolului 54 din Constituţie.

47. Sub acest aspect, Uniunea Avocaţilor subliniază că aprecierea unor informaţii ca reprezentând date cu caracter personal reprezintă o problemă de aplicare şi de interpretare a legii.

48. De asemenea, Curtea Constituţională a primit o opinie amicus curiae din partea Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice. În opinia sa, Institutul menţionează că prevederile articolelor 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea privind accesul la informaţie corespund prevederilor constituţionale invocate de autorul sesizării.

49. Totodată, Institutul susţine că articolul 8 alin.(1) din aceeaşi Lege nu corespunde prevederilor constituţionale. În acest sens, Institutul afirmă că textul "date personale" este imprevizibil, deoarece nu este indicat în mod exhaustiv care sunt datele cu caracter personal. Ambiguitatea acestui articol determină aplicarea arbitrară şi discreţionară de către furnizorii de informaţie.

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale privind dreptul de acces la informaţie

50. Curtea reiterează că, potrivit articolului 34 alin.(1) şi (2) din Constituţie, dreptul persoanei de acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Potrivit competenţelor ce le revin, autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor cu privire la treburile publice şi la problemele de interes personal. Dreptul de acces la orice informaţie vizează modul, mijloacele şi condiţiile în care se realizează administrarea treburilor de stat şi dreptul de a difuza astfel de informaţii (HCC nr.19 din 22 iunie 2015, § 31-32; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 34). Curtea reţine că prevederile menţionate trebuie citite în lumina clauzelor limitative conţinute de articolele 34 alin.(3) şi 54 din Constituţie.

51. Curtea subliniază că dreptul de acces la informaţii de interes public, garantat de articolul 34 din Constituţie, reprezintă o lex specialis, raportat la dreptul la libera exprimare, garantat de articolul 32 din Constituţie, care reprezintă cadrul general pentru acesta. Legătura dintre articolul 32 şi articolul 34 din Constituţie este deosebit de relevantă acolo unde autorităţile statului interferează cu dreptul de acces la informaţii, pentru că solicitarea accesului la informaţii se face în vederea comunicării acestora publicului. Prin urmare, principiile generale aplicabile articolului 32 operează, a fortiori, în cazul articolului 34 din Constituţie (HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 36).

52. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile de bază pentru progresul ei şi pentru împlinirea fiecărei persoane. Orice limitare a acestei libertăţi trebuie justificată în mod convingător. Justificarea limitării trebuie să se facă cu respectarea standardului proporţionalităţii, impus de articolul 54 din Constituţie, standard care reclamă, inter alia, ca motivele avansate de către legislator să fie pertinente şi suficiente (HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 37-38).

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

53. Curtea reţine că prevederile articolului 4 alin.(2) din Legea privind accesul la informaţie stabileşte că exercitarea dreptului de acces la informaţii poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei.

54. În acest sens, Curtea observă că prevederile articolului 4 alin.(2) din Legea menţionată supra respectă raţiunile articolului 54 alin.(2) din Constituţie, care stabilesc, inter alia, că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, în interesele securităţii naţionale, în scopul protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, precum şi al împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale. Termenul "restricţii" din articolul 4 alin.(2) din Legea privind accesul la informaţie este un sinonim al termenului "restrângere" de la articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

55. Aşadar, în analiza ei cu caracter abstract, Curtea nu observă vreo neconcordanţă a articolului 4 alin.(2) din Legea privind accesul la informaţie cu prevederile articolului 54 alin.(2) din Constituţiei. Aplicarea corectă a acestor dispoziţii legale contestate le revine furnizorilor de informaţii şi instanţelor de judecată.

56. Articolul 7 alin.(2) lit.c) din aceeaşi Lege prevede că accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal.

57. Expresia "nu poate fi îngrădit, cu excepţia..." de la articolul 7 alin.(2) din Lege este sinonimă, din perspectiva limbajului de drept constituţional, cu "nu poate fi supus altor restrângeri, decât..." de la articolul 54 alin.(2) din Constituţie. Termenul "imixtiune" din articolul 7 alin.(2) lit.c) din Lege echivalează, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române (ediţia 2009), cu un "amestec nemotivat". "Amestecul nemotivat" reprezintă, de fapt, o restrângere sau o ingerinţă nejustificată, adică o încălcare a dreptului la viaţa privată. Totuşi, încălcarea acestui drept fundamental poate fi stabilită doar de instanţele de drept comun, după o punere în balanţă a intereselor relevante concurente, în cauzele de pe rolul lor. Articolul 7 alin.(1) din Lege permite restrângeri (îngrădiri, ingerinţe) ale dreptului la respectarea vieţii private, însă aceste restrângeri trebuie să fie justificate, adică să nu constituie "imixtiuni" (potrivit articolului 7 alin.(2) lit.c) din Lege), adică încălcări. Astfel, restricţiile sau îngrădirile nu trebuie să se transforme în imixtiuni. Totodată, potrivit articolului 7 alin.(4) din Lege, nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decât dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţia securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoaşterea informaţiei.

58. Simpla restrângere (îngrădire, ingerinţă) a unui drept fundamental nu echivalează cu încălcarea dreptului fundamental. Din punct de vedere constituţional, nu sunt permise restrângerile nejustificate ale drepturilor fundamentale. Caracterul justificat sau nejustificat al unei restrângeri (îngrădiri, ingerinţe) a dreptului la viaţa privată într-o situaţie litigioasă poate fi stabilit doar de instanţa de judecată, după efectuarea testului de proporţionalitate potrivit articolului 54 din Constituţie.

59. Articolul 8 alin.(1) din Legea privind accesul la informaţie stabileşte că informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.

60. Sub acest aspect, Curtea reţine că legislatorul a utilizat noţiunea de "violare" a vieţii private, intime şi familiale contrar limbajului de drept constituţional şi de drept european al drepturilor omului. Termenul "violare" reprezintă o încălcare, adică o restrângere nejustificată. Totuşi, în contextul articolului 8 din Lege, în special având în vedere alin.(2) al articolului, acest termen echivalează, de fapt, cu termenul "ingerinţă", pentru că alin.(2) al aceluiaşi articol prevede că accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

61. Totodată, Curtea menţionează că condiţiile de furnizare a informaţiilor cu caracter personal îşi găsesc detalierea în alte acte normative. De exemplu, Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal stabileşte condiţiile de prelucrare, stocare şi utilizare a datelor cu caracter personal (articolele 4-11). Astfel, conform prevederilor articolului 5 alin.(1) din Legea privind protecţia datelor cu caracter personal, prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal. Potrivit articolului 6 alin.(1) din aceeaşi Lege, prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal este interzisă, cu excepţia unor cazuri, i.e. prelucrarea se referă la date făcute publice în mod voluntar şi manifest de către subiectul datelor cu caracter personal; prelucrarea este necesară în scopul asigurării securităţii statului, al reducerii riscului de declanşare sau în cazul declanşării urgenţelor de sănătate publică, cu condiţia ca aceasta să se efectueze cu respectarea drepturilor subiectului datelor cu caracter personal şi a celorlalte garanţii prevăzute de prezenta lege.

62. De asemenea, furnizarea informaţiilor de către autorităţile publice trebuie efectuată cu respectarea principiilor procedurii administrative stabilite de Codul administrativ (articolele 28-34).

63. Prin urmare, Curtea observă că nici prevederile articolului 8 alin.(1) din Legea privind accesul la informaţie nu prezintă vreo problemă de ordin constituţional, de vreme ce permit efectuarea testului de proporţionalitate, potrivit articolului 54 din Constituţie.

64. Cu privire la prevederile articolului 11 alin.(1) pct.3) din Legea privind accesul la informaţie, Curtea observă că limitările accesului la informaţie pot avea loc în scopul protejării informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale. Curtea reţine că aceste scopuri speciale prevăzute de către legislator se regăsesc în scopurile stabilite de articolul 54 alin.(2) din Constituţie. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile legale contestate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

65. Curtea subliniază că judecata sa este o "judecată a legilor", la modul abstract, dar nu o "judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate, adică proporţionalitatea ingerinţei la modul concret, în circumstanţele unei cauze particulare (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 22).

66. Aşadar, autorităţile şi instituţiile publice care furnizează informaţiile atribuite datelor cu caracter personal sunt obligate să creeze condiţii care ar asigura protecţia acestor date, cu respectarea principiilor şi a criteriilor de punere în balanţă stabilite de Curte în Hotărârea nr.29 din 12 decembrie 2019. Respingerea solicitării de a furniza datele cu caracter personal trebuie să fie proporţională şi justificată prin scopurile legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

67. De altfel, Curtea Europeană a constatat încălcări ale prevederilor Convenţiei într-o serie de cauze, pentru că tribunalele naţionale nu au recunoscut că acele cazuri implicau un conflict între drepturile reclamanţilor şi alte interese legitime şi pentru că nu au pus în balanţă acele drepturi sau interese. Curtea Europeană a conchis că, de fapt, tribunalele nu au aplicat testul "proporţionalităţii" şi testul "necesităţii într-o societate democratică", în conformitate cu standardele Convenţiei (a se vedea, mutatis mutandis, Lashmankin şi alţii v. Rusia, 7 februarie 2017, § 358; Karastelev şi alţii v. Rusia, 6 octombrie 2020, §§ 95-96). De asemenea, Curtea Europeană a reţinut încălcarea articolului 10 din Convenţie într-o serie de cauze împotriva Greciei, pentru că tribunalele naţionale nu au aplicat standardele existente în jurisprudenţa Curţii Europene cu privire la libertatea de exprimare, standarde care impun ponderarea acestui drept în raport cu drepturile sau interesele concurente (a se vedea, de exemplu, Balaskas v. Grecia, 5 noiembrie 2020, § 63 şi jurisprudenţa citată acolo).

68. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea nu constată vreo problemă de constituţionalitate nici din perspectiva articolului 23 alin.(2) din Constituţie.

69. Prin urmare, Curtea reţine că prevederile contestate din articolele 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea privind accesul la informaţie sunt conforme cu standardele constituţionale instituite prin articolele 23 alin.(2), 34 şi 54 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele Asociaţiei Obşteşti "Juriştii pentru Drepturile Omului", reclamantă în dosarul nr.3a-619/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Se recunosc constituţionale articolele 4 alin.(2), 7 alin.(2) lit.c), 8 alin.(1) şi 11 alin.(1) pct.3) din Legea nr.982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.