Hotărâre nr.30 din 22.11.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală (Sesizarea nr.132g/2018)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală

(Sesizarea nr.132g/2018)

nr. 30  din  22.11.2018

 (în vigoare 22.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 513-525 art. 187 din 28.12.2018

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 21 septembrie 2018

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconsti-tuţionalitate a textului “în cazul în care urmărirea penală pornită împotriva persoanei juridice se efectuează pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe şi în privinţa reprezentantului ei legal, organul de urmărire penală desemnează un reprezentant al persoanei juridice pentru a o reprezenta în calitate de învinuit” din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-588/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 21 septembrie 2018 de către dna judecător Tatiana Sârcu de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat faptul că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 25 septembrie 2018, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Guvernului şi Preşedintelui Republicii Moldova.

6. În cadrul şedinţei publice a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către dl avocat Gheorghe Malic, autor al sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

A. Circumstanţele litigiului principal

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află cauza penală privind învinuirea dlui Oleg Cepac şi a S.R.L “CSN Group Solutionis” de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 241 alin.(2) lit.b), f) [Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător], 243 alin.(3) lit.b) [Spălarea banilor] şi 244 alin.(2) [Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor] din Codul penal.

8. Pe 24 iulie 2017, prin ordonanţa procurorului, dna Tatiana Verstiuc a fost desemnată în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice S.R.L “CSN Group Solutionis”, persoana juridică învinuită.

9. Pe 26 martie 2018, dna Tatiana Verstiuc a depus o cerere cu privire la excluderea sa din proces, însă prin decizia judecătoriei Chişinău, sediul central, din aceeaşi dată, cererea a fost respinsă. Astfel, dna Tatiana Verstiuc, ca reprezentant legal al persoanei juridice S.R.L “CSN Group Solutionis”, ar trebui să o reprezinte pe aceasta din urmă, în calitatea ei de inculpat.

10. Dl avocat Gheorghe Malic i-a solicitat instanţei de judecată declararea nulităţii ordonanţei procurorului din 24 iulie 2017 privind desemnarea dnei Tatiana Verstiuc în calitate de reprezentant al persoanei juridice, deoarece aceasta a fost desemnată fără acordul organelor de conducere ale persoanei juridice.

11. În cadrul şedinţei de judecată din 15 august 2018, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 521 alin.(2) din Codul de procedură penală.

12. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus suspendarea procesului şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“[…]

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a tarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.”

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 521

Urmărirea penală împotriva persoanei juridice

“(1) Urmărirea penală în cazul tragerii la răspundere penală a persoanei juridice se efectuează cu participarea reprezentantului legal al acesteia.

(2) În cazul în care urmărirea penală pornită împotriva persoanei juridice se efectuează pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe şi în privinţa reprezentantului ei legal, organul de urmărire penală desemnează un reprezentant al persoanei juridice pentru a o reprezenta în calitate de învinuit.

(3) Reprezentantul legal sau, după caz, reprezentantul desemnat al persoanei juridice o reprezintă pe aceasta la efectuarea acţiunilor procesuale prevăzute de prezentul cod.

(4) Împotriva reprezentantului legal sau, după caz, a reprezentantului desemnat al persoanei juridice fată de care se efectuează urmărirea penală se pot lua, în această calitate, numai măsuri de constrângere aplicabile martorului.”

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

15. Prin decizia din 25 septembrie 2018, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

16. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, în prezenta cauză – Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003.

17. De asemenea, excepţia a fost ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-588/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea a menţionat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “în cazul în care urmărirea penală pornită împotriva persoanei juridice se efectuează pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe şi în privinţa reprezentantului ei legal, organul de urmărire penală desemnează un reprezentant al persoanei juridice pentru a o reprezenta în calitate de învinuit” din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală. Un alt capăt al cererii vizează omisiunea de a reglementa procedura desemnării reprezentantului legal de către persoana juridică, în faza judecării.

19. Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul judecării cauzei. Articolul 521 din Codul de procedură penală vizează urmărirea penală împotriva persoanei juridice şi, aparent, acest fapt ar putea servi ca motiv de inadmisibilitate. Curtea a constatat că, pe de o parte, critica omisiunilor legislative nu poate viza în mod firesc o normă aplicabilă în cauză. Pe de altă parte, prevederile articolului 521 au o legătură indispensabilă cu drepturile procesuale ale persoanei juridice la orice fază a procesului penal. Astfel, Curtea a menţionat că faza urmăririi penale are o influenţă semnificativă pentru faza judecării.

20. Prin urmare, Curtea a considerat necesar să admită acest capăt de cerere şi să-l examineze.

21. Curtea a reţinut că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Curtea a observat că autorul excepţiei invocă lipsa unei reglementări care să prevadă dreptul persoanei juridice de a-şi desemna reprezentantul la faza urmăririi penale, în cazul în care urmărirea penală este pornită împotriva persoanei juridice şi se efectuează pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe şi în privinţa reprezentantului sau legal. Prin urmare, potrivit prevederilor legale, desemnarea reprezentantului îi revine organului de urmărire penală.

23. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

24. Curtea a menţionat că protecţia persoanei (fizice sau juridice) constituie una dintre atribuţiile de bază ale statului, iar posibilitatea persoanei de a utiliza, în instanţa de judecată, toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa constituie un remediu efectiv pentru asigurarea unui proces echitabil, principiu care se desprinde din cuprinsul articolului 20 alin.(1) din Constituţie. De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut incidenţa dreptului la un proces echitabil pentru persoanele juridice în acelaşi mod în care acesta se manifestă în cazul persoanelor fizice. Se poate considera că şi o societate comercială este acuzată de comiterea unei fapte penale (a se vedea, între altele, Corigliano v. Italia, 10 decembrie 1982, § 34).

25. Curtea a reţinut că exigenţele şi garanţiile rezultate din drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt aplicabile şi în privinţa persoanelor juridice, în măsura în care conţinutul lor normativ este compatibil cu natura, specificul şi particularităţile care caracterizează regimul juridic al persoanei juridice.

26. Curtea a considerat incident articolul 26 din Constituţie, deoarece dreptul la apărare constă din totalitatea prerogativelor şi posibilităţilor pe care le au, potrivit legii, persoanele în vederea apărării intereselor lor. Însă prin faptul că persoana juridică nu are posibilitatea de a-şi desemna reprezentantul său legal la faza de urmărire penală ar putea fi afectat dreptul acesteia la apărare, deoarece aceasta nu îşi va putea utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa.

27. De asemenea, Curtea a considerat incident şi articolul 23 din Constituţie, deoarece lipsa cerinţei clarităţii legii referitoare la desemnarea de către persoana juridică a reprezentantului său pentru a o reprezenta în calitate de învinuit poate genera abuzuri şi poate priva persoana juridică de unele garanţii relative la apărarea sa.

28. Prin urmare, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există niciun alt motiv de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

29. Pentru a elucida problemele ridicate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va examina prevederile articolului contestat în raport cu articolele 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 26 PRIN RAPORTARE LA ARTICOLELE 23 ŞI 54 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că prevederile textului “organul de urmărire penală desemnează un reprezentant al persoanei juridice pentru a o reprezenta în calitate de învinuit” din alin.(2) al articolului 521 din Codul de procedură penală, în partea ce ţine de omisiunea reglementării dreptului persoanei juridice de a-şi desemna reprezentantul pentru a o reprezenta în faza urmăririi penale, contravin articolelor 23, 26 şi 54 din Constituţie.

31. De asemenea, autorul consideră că nu este reglementată şi procedura desemnării reprezentantului de către persoana juridică pentru a o reprezenta în faza judecării cauzei.

32. Autorul excepţiei pretinde că legea trebuie să fie clară, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite.

B. Argumentele autorităţilor

33. În opinia sa prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că prevederile articolului 521 alin.(2) din Codul de procedură penală sunt clare şi previzibile şi că acestea îi garantează persoanei juridice puse sub învinuire dreptul la apărare, care se realizează prin intermediul reprezentantului desemnat de către organul de urmărire penală. Prin urmare, în condiţiile prevăzute de articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală, este necesar ca organul de urmărire penală să fie învestit cu dreptul de a numi o altă persoană, care ar reprezenta şi apăra interesele persoanei juridice cu statut de învinuit. De asemenea, Preşedintele consideră că în Codul de procedură penală sunt omise reglementările referitoare la procedura desemnării reprezentantului persoanei juridice în cazul când aceasta are calitatea de inculpat.

34. În opinia prezentată de către Guvern, s-a menţionat că prevederile articolului 521 alin.(2) din Codul de procedură penală nu exclud dreptul persoanei juridice de a-şi apăra interesele prin intermediul unui avocat ales, motiv pentru care nu se aduce atingere dreptului la apărare al persoanei juridice. De asemenea, Guvernul susţine că norma contestată respectă condiţiile accesibilităţii şi clarităţii.

35. În opinia prezentată Curţii, Parlamentul Republicii Moldova a menţionat că prevederile contestate sunt formulate de o manieră clară, concisă şi precisă, cu respectarea exigenţelor garanţiilor calităţii legii, prevăzute de articolul 23 din Constituţie. Parlamentul a subliniat că dreptul la apărare este garantat, deoarece niciunei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din cauza tăcerii.

DREPT COMPARAT

36. Codul de procedură penală al României, adoptat prin Legea nr.135 la 1 iulie 2010, stabileşte regulile reprezentării persoanei juridice la articolul 491. Potrivit alineatului (1), persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de către reprezentantul său legal. Alineatul (2) prevede că, dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a pus în mişcare acţiunea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta. Alineatul (3) stabileşte că, în cazul prevăzut la alin.(2), dacă persoana juridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţă, din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii.

37. În Franţa, potrivit articolului 9 din Legea nr.2000-647 din 10 iulie 2000, persoana juridică este reprezentată în procesele penale de către reprezentantul său legal. Acesta reprezintă persoana juridică la toate etapele procedurii. Totuşi, în cazul în care sunt intentate acţiuni împotriva aceluiaşi reprezentant, el poate depune o cerere către preşedintele instanţei, în vederea desemnării unui alt reprezentant al persoanei juridice.

38. Potrivit articolului 119 din Legea privind procedura penală a Spaniei, aprobată prin Decretul Regal din 14 septembrie 1882, persoana juridică trebuie să numească un reprezentant special (o persoană cu un statut special de reprezentare), precum şi un avocat (care o apără) şi un reprezentant prin procură (procurador), care acţionează în numele acesteia şi primeşte notificările şi citaţiile ulterioare. Aceasta este avertizată despre faptul că, în cazul în care nu va desemna un reprezentant, avocatul şi reprezentantul prin procură (procurador) vor fi desemnaţi din oficiu. Audierea persoanei juridice acuzate se desfăşoară în prezenţa reprezentantului special desemnat, asistat de către avocatul persoanei juridice. Mai mult, în cazul în care reprezentantul nu este prezent, audierea continuă în prezenţa avocatului entităţii.

39. Legea privind răspunderea penală a persoanelor juridice şi procedurile împotriva acestora nr.418 din 27 octombrie 2011 a Cehiei prevede la articolul 34 alin.(1) că, pe durata procesului, persoana juridică este reprezentată de către unul dintre administratori sau de către un reprezentant prin procură. Dacă unul dintre administratorii săi, în calitate de persoană fizică, este acuzat în cadrul aceluiaşi proces, acesta nu poate reprezenta persoana juridică. Alineatul (2) stabileşte că persoana juridică îşi poate desemna un reprezentant. Autorizaţia de reprezentare este probată în baza unei împuterniciri. Împuternicirea se aprobă oral şi se include la dosar. Pe durata procesului, persoana juridică poate avea doar un singur reprezentant. Alineatul (5) prevede că dacă, în conformitate cu alin.(4), o persoană nu este desemnată la timp sau dacă persoana juridică nu identifică o asemenea persoană, capabilă să participe la proces, şi nu există certitudinea prezentării anumitor documente de către persoana juridică sau de către reprezentantul acesteia, atunci preşedintele completului de judecată desemnează un apărător pentru persoana juridică. La faza urmăririi penale judecătorul este cel care desemnează reprezentantul.

40. Legea cu privire la răspunderea penală a entităţilor juridice nr.13 din 2007 din Muntenegru prevede la articolul 55 alin.(1) că reprezentantul entităţii juridice acuzate nu poate fi o persoană chemată să depună mărturie în aceeaşi chestiune juridică. Alineatul (2) stabileşte că, în cazurile prevăzute la alin.(1), instanţa îi solicită persoanei juridice inculpate sau filialei persoanei juridice străine ca organul competent al persoanei juridice sau al persoanei juridice străine acuzate să numească un alt reprezentant şi să notifice instanţa în scris în termenul stabilit. Potrivit alineatului (3), în cazul în care persoana juridică acuzată nu va desemna un alt reprezentant în termen de opt zile, reprezentantul va fi desemnat de către instanţă. Articolul 56 prevede că, pe lângă reprezentant, persoana juridică acuzată poate avea şi un avocat.

C. Aprecierea Curţii

41. Curtea subliniază că dreptul la apărare, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, cuprinde totalitatea drepturilor şi a regulilor procedurale, care îi acordă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva acuzaţiilor ce i se aduc şi de a contesta învinuirile, în vederea demonstrării nevinovăţiei sale. Dreptul la apărare trebuie asigurat pe tot parcursul procesului penal.

42. În acest context, Curtea notează că, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale, autorităţile judiciare sunt obligate să ia toate măsurile nesecare pentru ca apărarea să fie exercitată în mod efectiv.

43. Pentru a-şi exercita dreptul la apărare, persoanei acuzate trebuie să i se permită să beneficieze în mod efectiv de asistenţă juridică de la etapele iniţiale ale procedurilor, care se pot dovedi decisive pentru şansele apărării în orice procedură penală subsecventă. Persoana acuzată – indiferent dacă este o persoană fizică sau una juridică reprezentată – se găseşte adesea într-o poziţie deosebit de vulnerabilă la etapa iniţială a procedurilor, iar în majoritatea cazurilor acest fapt poate fi compensat în mod adecvat prin asistenţa juridică. Sarcina asistenţei juridice este să se asigure că este respectat dreptul persoanei acuzate de a nu se incrimina.

44. În asemenea circumstanţe, Curtea consideră că este important ca, de la etapele iniţiale ale procedurilor, persoana juridică acuzată de comiterea unei fapte penale să poată apela la asistenţa juridică pe care şi-o alege (a se vedea, mutatis mutandis, Martin v. Estonia, 30 mai 2013, §§ 90 şi 93). Curtea subliniază că caracterul echitabil al procedurilor reclamă ca persoana juridică acuzată să poată avea parte de întreg spectrul de servicii asimilate asistenţei juridice.

45. Dincolo de importanţa relaţiei de încredere care trebuie să existe între reprezentantul apărător şi persoana juridică, acest drept nu este unul absolut. Curtea va trebui să verifice dacă interesele justiţiei pretind, în contextul cauzelor penale împotriva persoanelor juridice, desemnarea unui alt reprezentant al persoanei juridice învinuite de către organul de urmărire penală, atunci când urmărirea penală a fost pornită şi împotriva reprezentantului iniţial.

46. În practica altor state, analizată de către Curte, s-au evidenţiat două soluţii pentru situaţiile în care sunt urmăriţi penal atât persoana juridică, cât şi reprezentantul acesteia. O primă modalitate ar fi ca persoana juridică să-şi desemneze un alt reprezentant, care nu este urmărit penal în cadrul acelor proceduri. Cea de-a doua modalitate constă în desemnarea unui reprezentant de către instanţa de judecată.

47. Soluţia pentru care s-a optat în Republica Moldova în situaţii de acest tip constă în acordarea competenţei de desemnare a reprezentantului organului de urmărire penală.

48. Curtea Europeană a reţinut în mod constant că autorităţile naţionale trebuie să ţină cont de doleanţele persoanei acuzate relative la reprezentarea sa juridică, precum şi că aceste doleanţe pot fi depăşite atunci când există motive relevante şi suficiente pentru a se constata că acestea sunt necesare în interesele justiţiei (Meftah şi alţii v. Franţa [MC], 26 iulie 2002, § 45, Mayzit v. Rusia, 20 ianuarie 2005, § 66; Vitan v. România, 25 martie 2008, § 59; Zagorodniy v. Ucraina, 24 noiembrie 2011, § 52). Unde lipsesc aceste motive, restricţionarea liberei alegeri a apărătorului echivalează cu o încălcare a articolului 6 § 1 coroborat cu paragraful 3 (c), dacă este afectată în mod negativ apărarea reclamantului, având în vedere procedurile ca întreg.

49. Curtea nu este competentă să se pronunţe cu privire la caracterul echitabil al procedurii din cazul concret care a condus la ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Analiza efectuată de către Curte se va referi strict la prevederile legale contestate. Curtea trebuie să verifice dacă interesele justiţiei, în general, ar fi afectate în cazul în care persoanelor juridice li s-ar acorda posibilitatea desemnării unui reprezentant în procedurile penale, atunci când urmărirea penală este pornită şi în privinţa reprezentantului legal al acestora.

50. Iniţial, Curtea va porni de la prezumţia potrivit căreia desemnarea unui reprezentant al persoanelor juridice în procedurile penale de către judecătorul de instrucţie, în situaţia în care urmărirea penală este pornită şi în privinţa reprezentantului legal al acestora, constituie o măsură mai puţin intruzivă decât desemnarea unui reprezentant al persoanelor juridice în procedurile penale de către organul de urmărire penală. În acest sens, ea face trimitere la constatările Curţii Europene din cazul Vasilescu v. România, 22 mai 1998, § 41, în care s-a reţinut, în detrimentul Parchetului general din România, că doar o instituţie care are jurisdicţie deplină şi întruneşte un număr de exigenţe, cum ar fi independenţa faţă de executiv şi faţă de părţi, poate fi catalogată drept “tribunal”. Dacă în privinţa independenţei şi imparţialităţii instanţei de judecată nu există dubii obiective, în privinţa independenţei şi a imparţialităţii organului de urmărire penală pot exista dubii justificate. Organul de urmărire penală este parte a puterii executive şi nu beneficiază de garanţiile de care se bucură judecătorii. Prin urmare, scopul organului de urmărire penală ar putea fi desemnarea unui reprezentant convenabil, în detrimentul apărării persoanelor juridice. Curtea menţionează că, odată implementată, alternativa desemnării reprezentantului de către instanţa de judecată nu ar presupune costuri suplimentare excesive.

51. Curtea va merge mai departe cu raţionamentul ingerinţei minime. Curtea consideră că acordarea posibilităţii pentru persoanele juridice de a-şi desemna reprezentanţii în procedurile penale, atunci când a fost pornită urmărirea penală în privinţa reprezentanţilor lor legali, nu afectează deloc interesele justiţiei. Prin urmare, această măsură ar fi cea de preferat, din perspectiva testului ingerinţei minime.

52. Totuşi, există situaţii în care interesele justiţiei pot reclama desemnarea de către autorităţi a unui reprezentant al persoanelor juridice în cadrul procedurilor penale. Este cazul în care persoanele juridice refuză să-şi desemneze un reprezentant sau pur şi simplu nu pot să-l desemneze. Această măsură ar fi luată în interesul persoanelor juridice acuzate şi ar fi concepută pentru apărarea adecvată a intereselor lor legate de procedurile penale (a se vedea, mutatis mutandis, Correia de Matos v. Portugalia [MC], 4 aprilie 2018, § 124).

53. Optimizarea celor două principii concurente – dreptul la apărare şi realizarea intereselor justiţiei – reclamă ca, atunci când o persoană juridică este acuzată, ea să-şi poată desemna reprezentantul legal pentru procedurile penale. În situaţia în care şi reprezentantul legal este acuzat în cadrul aceloraşi proceduri, persoana juridică trebuie să-şi poată desemna un alt reprezentant. În eventualitatea în care persoana juridică nu-şi desemnează un alt reprezentant, fie judecătorul de instrucţie la faza de urmărire penală, fie instanţa de judecată la judecarea cauzei trebuie să preia această sarcină, la solicitarea procurorului.

54. Legislatorul trebuie să ţină cont de drepturile persoanelor juridice care sunt subiecţi ai procedurilor penale, în cazul alegerii apărătorilor lor. Instanţele de judecată pot interveni în materie de desemnare a reprezentanţilor persoanelor juridice în cadrul procedurilor penale doar atunci când persoanele juridice nu-şi exprimă o alegere în acest sens.

55. Această analiză a Curţii este suficientă pentru a se constata existenţa unei încălcări a articolelor 23 şi 26 din Constituţie, prin prevederile legale contestate.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, a articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.1-588/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Se declară neconstituţional articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, precum şi omisiunea reglementării posibilităţii persoanei juridice inculpate de a-şi desemna un reprezentant în cadrul procedurilor penale.

3. Până la remedierea deficienţei de reglementare constatate prin prezenta hotărâre şi până la înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, persoanele juridice învinuite sau inculpate îşi vor putea desemna singure, într-un termen rezonabil, reprezentanţii în cadrul procedurilor penale. Atunci când nu o vor face, această sarcină le va reveni judecătorilor de instrucţie sau, după caz, instanţelor de judecată la solicitarea procurorului.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Stimate domnule Preşedinte,

Pe 22 noiembrie 2018, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.30 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003.

Curtea a conchis că unele prevederi din articolul 521 alin.(2) din Codul de procedură penală încalcă posibilitatea persoanei juridice învinuite de a-şi desemna un alt reprezentant atunci când reprezentantul ei legal este urmărit penal pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe. De asemenea, nu este reglementată posibilitatea persoanei juridice inculpate de a-şi desemna un reprezentant în cadrul procedurilor penale. În consecinţă, aceste insuficienţe de ordin legal sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că optimizarea celor două principii concurente – dreptul la apărare şi realizarea intereselor justiţiei – reclamă ca, atunci când o persoană juridică este acuzată, ea să-şi poată desemna reprezentantul legal care să o reprezinte în cadrul procedurilor penale. În situaţia în care şi reprezentantul legal este acuzat în cadrul aceloraşi proceduri, persoana juridică trebuie să-şi poată desemna un alt reprezentant. În eventualitatea în care persoana juridică nu-şi desemnează un alt reprezentant, fie judecătorul de instrucţie la faza de urmărire penală, fie instanţa de judecată la judecarea cauzei trebuie să preia această sarcină la solicitarea procurorului.

Curtea vă aduce la cunoştinţă că, în scopul asigurării unor garanţii procedurale efective, este necesară intervenţia Parlamentului, în vederea reglementării prevederilor care să le garanteze persoanelor juridice învinuite sau inculpate dreptul de a-şi desemna reprezentantul în cadrul procedurilor penale. De asemenea, este necesară instituirea prin lege a competenţei instanţei de judecată de a interveni în privinţa desemnării reprezentantului persoanei juridice în cadrul procedurilor penale, atunci când persoana juridică nu îl numeşte.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării ei în termenul prevăzut de lege.