Hotărâre nr.42 din 22.11.2016 cu privire la Raportul auditului privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Â R E

cu privire la Raportul auditului privind performanţa instrumentelor

 guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea

serviciilor în cadrul sistemului educaţional

nr. 42  din  22.11.2016

 (în vigoare 23.12.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 459-471 art. 38 din 23.12.2016

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa ministrului educaţiei dna Corina Fusu, şefului Direcţiei finanţele în învăţământ, cultură şi ştiinţă din cadrul Ministerului Finanţelor dna Svetlana Borţoi, şefului Direcţiei politici ocupaţionale din cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei dna Anna Gherganova, preşedintelui Consiliului Rectorilor din Republica Moldova, rectorului Academiei de Studii Economice din Moldova dl Grigore Belostecinic, rectorului Universităţii Pedagogice de Stat “Ion Creangă” dl Nicolae Chicuş, rectorului Universităţii de Stat din Tiraspol dl Eduard Coropceanu, rectorului Universităţii de Stat “Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul dl Andrei Popa, rectorului Universităţii de Stat din Comrat dna Zinaida Arikova, rectorului Universităţii de Stat “Grigore Ţambalac” din Taraclia dna Maria Paslari, precum şi a altor persoane responsabile din cadrul instituţiilor auditate, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional.

______________________

¹Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 (în continuare – Legea Curţii de Conturi).

Examinând rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi

A CONSTATAT:

În Republica Moldova, potrivit politicilor publice la scară naţională, sfera educaţiei reprezintă o prioritate de interes public major pentru edificarea şi dezvoltarea durabilă a unei societăţi bazate pe cunoaştere. Principalul document de politici în domeniul educaţiei este Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014–2020 “Educaţia-2020”, care stabileşte obiectivele şi sarcinile pe termen mediu, defineşte orientările şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului educaţional.

În această ordine de idei, Curtea de Conturi a iniţiat auditul privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional, axându-se pe următoarele aspecte: determinarea progreselor realizate de Ministerul Educaţiei în implementarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014–2020 “Educaţia-2020”, în special ce ţin de pregătirea specialiştilor conform necesităţilor statului; asigurarea cu cadre didactice a sistemului educaţional; trecerea instituţiilor de învăţământ superior de stat la autonomie universitară; precum şi monitorizarea implementării principalului document de politici în domeniul educaţiei.

Reieşind din sfera şi abordarea auditului, potrivit procedurilor de audit aplicate şi aspectelor evaluate, Curtea de Conturi atestă multiple carenţe şi disfuncţii, care afectează implementarea eficientă a dezideratelor ce derivă din documentul de politici şi a măsurilor de reformă în domeniu, după cum urmează:

♦ Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014–2020 “Educaţia-2020”, în absenţa spiritului de coerenţă în realizarea obiectivelor, nu este susţinută de un Plan de acţiuni pentru implementarea de rigoare, fapt care creează involuntar impedimente ce ţin de monitorizarea şi evaluarea rezultatelor/progreselor. Anume din asemenea considerente, auditul a constatat monitorizarea deficitară de către Ministerul Educaţiei a implementării documentului de politici, în special în cazul când sunt implicate mai multe autorităţi responsabile de diferite procese aferente Strategiei. În acest sens, sunt imperativ necesare fortificarea capacităţilor instituţionale şi eficientizarea conlucrării cu toate părţile implicate la implementarea în comun a unor activităţi strategice.

♦ Definirea planurilor de pregătire a cadrelor de specialitate (comanda de stat) nu este bazată pe criterii concrete prestabilite şi aprobate de Guvern, atestându-se şi lipsa unor prognoze estimative elaborate pe termen mediu de către Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Totodată, în condiţiile neaprobării metodologiei de calculare a taxelor de studii în învăţământul superior, statul finanţează comanda de stat în lipsa unei formule transparente şi a unor indicatori de performanţă ai instituţiilor de învăţământ superior de stat. Acest fapt nu garantează statului respectarea principiilor, regulilor şi responsabilităţilor bugetar-fiscale la distribuirea mijloacelor bugetare în acest scop. Mai mult, depăşirea termenelor stabilite privind acreditarea instituţională şi a majorităţii programelor de studii ale instituţiilor de învăţământ superior de stat poate afecta credibilitatea şi calitatea serviciilor educaţionale prestate.

De asemenea, se atestă o vulnerabilitate a instituţiilor statului în materie de valorificare a resurselor investite în formarea cadrelor de profil conform comenzii de stat, situaţie determinată inclusiv de lipsa unui mecanism de repartizare a specialiştilor pregătiţi în majoritatea domeniilor. În aceste circumstanţe, pregătirea universitară a specialiştilor din contul bugetului de stat rămâne a fi fără finalitate economică şi impact cuantificabil, astfel încât doar 1 din 19 absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior de stat din subordinea Ministerului Educaţiei sunt repartizaţi în câmpul muncii conform necesităţilor statului.

Referitor la reforma în învăţământul superior de stat, Curtea de Conturi consemnează nedefinitivarea unor aspecte ale procesului de trecere la autonomie financiară a instituţiilor de învăţământ superior de stat, fapt ce condiţionează mai multe neconformităţi în gestionarea bunurilor publice. Astfel, Ministerul Educaţiei şi instituţiile de învăţământ superior de stat nu au întreprins acţiunile de rigoare privind evaluarea/reevaluarea tuturor bunurilor imobile, înregistrarea capitalului social, precum şi a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobile în valoare de circa 98,5 mil.lei, ceea ce în mod evident expune riscului integritatea patrimoniului public.

♦ Prevederile Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014–2020 “Educaţia-2020” stabilesc că resursele umane constituie factorul-cheie al oricărui sistem performant de educaţie, respectiv, de abilităţile acestora depind reuşitele sau nereuşitele măsurilor de reformă. În pofida acestui fapt, actualmente, sistemul educaţional din Republica Moldova se confruntă cu un deficit acut de cadre didactice. Această situaţie este condiţionată de: lipsa unei planificări pe termen lung a necesarului de personal didactic, imposibilitatea asigurării unei norme didactice depline de către unele instituţii de învăţământ, salariul neatractiv în sectorul educaţiei, infrastructura deficitară din mediul rural comparativ cu cel urban. Mai mult, instrumentele guvernamentale privind atragerea şi menţinerea în sistem a cadrelor didactice tinere nu produc efectul scontat. În aceste circumstanţe, sub 50 la sută din tinerii specialişti repartizaţi se angajează în câmpul muncii, iar pentru unele discipline de studiu se înregistrează o criză continuă de specialişti.

În acelaşi timp, necoordonarea de către Ministerul Educaţiei cu organele locale de specialitate în domeniul învăţământului a acţiunilor comune de elaborare a necesarului de personal didactic a determinat prezentarea informaţiilor neveridice privind funcţiile vacante, fără a se ţine cont de cadrele didactice pensionate. De asemenea, se atestă o abordare neunivocă a elaborării prognozelor privind necesarul de personal didactic la nivelul organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului. Ca rezultat, Ministerul Educaţiei nu dispune de o planificare veridică a necesarului de personal didactic la nivel de sistem.

Rezumând cele menţionate în Raportul de audit şi în prezenta Hotărâre, Curtea de Conturi reţine atenţia Ministerului Educaţiei, dar şi a altor instituţii responsabile, asupra necesităţii demarării unor acţiuni stringente adiţionale pentru îmbunătăţirea procesului de implementare a obiectivelor derivate din politicile educaţionale de rigoare.

Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional, conform Anexei.

2. Prezenta Hotărâre şi Raportul de audit anexat se remit:

2.1. Ministerului Educaţiei, pentru:

2.1.1. stabilirea unei agende de măsuri şi acţiuni în vederea implementării recomandărilor auditului, expuse în Raportul de audit;

2.1.2. consolidarea capacităţilor instituţionale, astfel încât să asigure implementarea adecvată a documentelor de politici în domeniul educaţiei;

2.2. Instituţiilor de învăţământ superior de stat auditate, pentru realizarea acţiunilor corespunzătoare întru remedierea deficienţelor constatate şi, implicit, implementarea recomandărilor auditului;

2.3. Organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului: Anenii Noi, Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Călăraşi, Hânceşti, Leova, Nisporeni, Străşeni, Teleneşti, pentru implementarea recomandării auditului;

2.4. Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, pentru luare de atitudine, şi se cere:

2.4.1. să elaboreze prognoze fundamentate de înmatriculare pe termen mediu pentru planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat, per meserii şi specialităţi;

2.4.2. să iniţieze promovarea la nivel guvernamental a conceptului şi, respectiv, a mecanismului de fundamentare a elaborării planului (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat, per meserii şi specialităţi;

2.5. Ministerului Finanţelor, pentru documentare, şi se cere, în comun cu Ministerul Educaţiei, să iniţieze ajustarea şi completarea cadrului regulator aferent instituţiilor de învăţământ superior de stat care sunt la autonomie financiară, în aspectele ce ţin de: statutul acestora; formarea, înregistrarea şi modificarea capitalului social; ţinerea evidenţei contabile, luând în considerare constatările din Raportul de audit;

2.6. Guvernului Republicii Moldova, pentru documentare, şi se propune să examineze:

2.6.1. în comun cu părţile implicate, situaţia privind elaborarea şi implementarea metodologiei de calcul a taxelor de studii în învăţământul superior, precum şi elaborarea mecanismului de repartizare în câmpul muncii conform necesităţilor statului a absolvenţilor tuturor specialităţilor de profil instruiţi din contul bugetului de stat;

2.6.2. necesitatea aprobării Programelor de Dezvoltare Strategică ale autorităţilor administraţiei publice centrale, şi după caz, iniţierea de către Cancelaria de Stat a procesului de elaborare a Programelor de Dezvoltare Strategică cu asigurarea suportului metodologic necesar;

2.7. Comisiei parlamentare permanente cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media, pentru luare de atitudine în eventualele dezbateri ale tematicii vizate.

3. Despre executarea cerinţelor din subpunctele 2.1.-2.5. ale prezentei Hotărâri, inclusiv despre implementarea recomandărilor auditului, se va informa Curtea de Conturi în termen de 12 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

4. Prezenta Hotărâre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi.

Aprobat

prin Hotărârea Curţii de Conturi

nr.42 din 22 noiembrie 2016

RAPORTUL

auditului privind performanţa instrumentelor guvernamentale îndreptate la

modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional

LISTA ABREVIERILOR

SUMAR EXECUTIV

Curtea de Conturi a iniţiat auditul performanţei instrumentelor guvernamentale îndreptate la modernizarea/îmbunătăţirea serviciilor în cadrul sistemului educaţional, axându-se pe următoarele aspecte: determinarea progreselor realizate de ME în implementarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia-2020”, în special ce ţin de pregătirea specialiştilor conform necesităţilor statului; asigurarea cu cadre didactice a sistemului educaţional; finalizarea reformei de trecere a instituţiilor superioare de învăţământ la autonomie universitară; precum şi monitorizarea şi raportarea mersului implementării principalului document de politici în domeniul educaţiei – Strategia “Educaţia-2020”.

Reieşind din domeniul supus auditului, în conformitate cu procedurile de audit aplicate şi aspectele evaluate, echipa de audit a identificat unele probleme, care au afectat eficacitatea măsurilor întreprinse în procesul de implementare a politicilor în domeniul educaţiei, după cum urmează:

♦ nerespectarea cerinţelor la elaborarea Strategiei “Educaţia-2020” privind adoptarea unui Plan de acţiuni pentru implementarea acesteia;

♦ monitorizarea deficitară de către ME a implementării documentului de politici de alţi actori implicaţi în acest proces;

♦ necorelarea politicilor publice aferente planurilor de înmatriculare (comanda de stat) cu prognozele de cerere-ofertă de forţă de muncă;

♦ nefuncţionarea mecanismului de repartizare a tuturor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior de stat finanţaţi de la bugetul de stat;

♦ lipsa unui mecanism funcţional de responsabilizare şi motivare a studenţilor/tinerilor specialişti finanţaţi din surse bugetare în aspectul finalizării studiilor, precum şi angajării în câmpul muncii conform necesităţilor statului;

♦ neelaborarea de către MMPSF a prognozelor de înmatriculare pe termen mediu în scopul fundamentării planurilor anuale de pregătire a cadrelor de specialitate (comanda de stat);

♦ unele aspecte ale procesului de trecere a IÎSS la autonomie universitară nu au fost definitivate, în partea ce ţine de: i) aplicarea formulei de finanţare per student; ii) aplicarea de către ME a regulilor de formare şi transmitere a capitalului social al IÎSS; iii) evaluarea/reevaluarea tuturor mijloacelor fixe, în special a terenurilor aflate în folosinţa IÎSS; iv) înregistrarea în termenele stabilite a drepturilor patrimoniale asupra tuturor bunurilor imobile ale IÎSS la organele cadastrale teritoriale; v) transmiterea de către unii fondatori a activelor în capitalul social al IÎSS;

♦ neelaborarea de către ME a unor prognoze pe termen lung privind necesarul de cadre didactice, precum şi abordarea neunivocă a elaborării prognozelor necesarului de personal didactic la nivelul OLSDÎ;

♦ prezentarea de către OLSDÎ a informaţiei neveridice privind necesarul de cadre didactice, neluându-se în considerare funcţiile executate de cadrele didactice pensionate, ceea ce determină necunoaşterea numărului real de posturi vacante;

♦ facilităţile acordate tinerilor specialişti cu profil pedagogic repartizaţi în câmpul muncii nu-şi ating scopul scontat, fapt ce determină ineficienţa utilizării banilor publici alocaţi pentru aceasta;

♦ neacreditarea instituţiilor abilitate prestatoare de servicii de formare profesională continuă;

♦ majoritatea programelor de studii ale IÎSS nu sunt acreditate, fapt care afectează credibilitatea, precum şi calitatea serviciilor educaţionale prestate.

Prin urmare, Raportul de audit conţine un set de recomandări, menite să remedieze deficienţele evidenţiate de către audit în ceea ce priveşte procesul de implementare a documentului de politici în domeniul educaţiei, pentru o mai bună realizare a obiectivelor trasate.

INTRODUCERE

În anul 2012, Parlamentul RM a adoptat Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020”¹, prin care au fost trasate 8 soluţii pentru creşterea economică şi reducerea sărăciei. Una dintre cele 8 priorităţi de dezvoltare este domeniul educaţiei.

În vederea realizării Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020”, precum şi în scopul asigurării modernizării continue a sistemului de educaţie, Guvernul a aprobat Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia-2020”², care este principalul document de politici în domeniul educaţiei. Acest instrument guvernamental stabileşte obiectivele şi sarcinile pe termen mediu în vederea dezvoltării educaţiei şi defineşte orientările şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de învăţământ din RM.

Principalele instrumente de politici în domeniul educaţiei sunt expuse în Figura nr.1.

Figura nr.1

Principalele documente de politici aferente domeniului educaţiei

Sursă: Elaborată de echipa de audit.

Potrivit Strategiei “Educaţia-2020”, educaţia reprezintă o prioritate naţională şi constituie factorul de bază în crearea şi transmiterea de noi cunoştinţe şi valori cultural-umane, în dezvoltarea capitalului uman, în formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, în promovarea aspiraţiilor de integrare europeană şi are un rol primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere. Calitatea educaţiei determină, în mare măsură, calitatea vieţii şi creează oportunităţi pentru realizarea în volum deplin a capacităţilor fiecărui cetăţean.

Cadrul legislativ pentru direcţiile strategice şi obiectivele specifice stabilite în Strategie este asigurat prin Codul educaţiei³. Acţiunile legislative, administrative şi de politici publice, inclusiv formarea şi sporirea capacităţilor resurselor umane, vor permite, prin efectul lor cumulativ, asigurarea restructurării sistemului educaţional.

Informaţiile de ansamblu privind modul de implementare a Strategiei “Educaţia-2020” sunt prezentate în Figura nr.2.

Figura nr.2

Prezentarea generală a Strategiei “Educaţia-2020”

Sursă: Elaborată de echipa de audit în baza Strategiei “Educaţia-2020”.

Notă: Setul de indicatori de monitorizare este prezentat detaliat în Anexa nr.1 la prezentul Raport.

În contextul implementării Strategiei, ME va coordona toate acţiunile prevăzute în strategia pe termen lung şi procesele de planificare pe termen scurt şi mediu. Monitorizarea implementării se va face permanent, cu elaborarea rapoartelor anuale. De asemenea, de două ori pe durata implementării Strategiei, ME va elabora rapoarte ample de evaluare a gradului de atingere a obiectivelor prevăzute de Strategie şi a schimbărilor operate în procesul implementării.

_____________________________

¹Legea nr.166 din 11.07.2012 “Pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020””.

²Hotărârea Guvernului nr.944 din 14.11.2014 “Cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia -2020” (în continuare – Strategia “Educaţia-2020”).

³Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17.07.2014 (în continuare – Codul educaţiei).

SFERA ŞI ABORDAREA AUDITULUI

Orientarea strategică a RM de aderare la UE presupune armonizarea contextului naţional cu valorile şi standardele europene, transpuse în documentele de politici naţionale. UE acordă o atenţie sporită acestui aspect, fapt ce se manifestă prin suportul semnificativ oferit RM, prin intermediul asistenţei tehnice şi financiare.

Actuala misiune reprezintă obiectul unui audit-pilot, parte a Componentei I din cadrul Proiectului Twinning “Consolidarea capacităţilor de audit ale Curţii de Conturi a RM”, implementat, de asemenea, graţie suportului oferit de UE.

Obiectivul general al auditului a constat în determinarea faptului dacă ME a instituit instrumente şi mecanisme fiabile pentru îndeplinirea adecvată a funcţiilor atribuite în vederea implementării documentelor de politici în domeniul educaţiei, cu măsurarea şi raportarea obiectivă a rezultatelor obţinute, în condiţiile utilizării econome a fondurilor publice alocate.

În acest context, Curtea de Conturi a identificat următoarele obiective specifice:

Obiectivul specific I. “Dispune ME de instrumente eficiente pentru realizarea, monitorizarea şi raportarea implementării coerente a Strategiei “Educaţia-2020?”;

Obiectivul specific II. “Asigură instrumentele guvernamentale utilizarea eficace a alocaţiilor bugetului de stat pentru pregătirea cadrelor de specialitate?”;

Obiectivul specific III. “Sunt înregistrate progrese de către ME la implementarea instrumentelor guvernamentale pentru asigurarea sistemului educaţional cu cadre didactice?”.

Sfera auditului a cuprins examinarea procedurilor implementate de autoritatea ce vizează planificarea strategică a activităţilor, direcţionarea resurselor către domeniile prioritare, instrumentele de evaluare, monitorizare şi raportare a progreselor obţinute în procesul de implementare a Strategiei “Educaţia-2020”.

Abordarea de audit a fost una combinată (mixtă), orientată pe probleme, precum şi pe măsurarea eficienţei proceselor implementate în domeniul educaţiei. Auditul s-a concentrat pe determinarea celor mai relevante progrese înregistrate în realizarea deciziilor strategice aferente politicii în domeniul educaţiei, precum şi pe identificarea problemelor care au afectat implementarea eficientă a documentului de politici.

Domeniul de aplicare şi metodologia de audit sunt prezentate în Anexa nr.2 la prezentul Raport.

CONSTATĂRILE AUDITULUI

Obiectivul specific I: Dispune ME de instrumente eficiente pentru realizarea, monitorizarea şi raportarea implementării coerente a Strategiei “Educaţia-2020”?

1.1. În primul an de implementare a Strategiei “Educaţia-2020” au fost înregistrate rezultate modeste.

Strategia “Educaţia-2020” este organizată în baza a trei piloni: acces, relevanţă, calitate, şi cuprinde 7 direcţii strategice, 33 de obiective specifice şi 186 de acţiuni, fiind stabiliţi 29 de indicatori de rezultat pentru evaluarea gradului de atingere a rezultatelor scontate.

ME este unica instituţie de stat abilitată cu controlul şi evaluarea Strategiei “Educaţia-2020”, cu prezentarea către Guvern a rapoartelor privind progresele/regresele înregistrate la mijlocul şi la sfârşitul perioadei de implementare a acesteia. Monitorizarea implementării va fi asigurată permanent, prin elaborarea rapoartelor anuale, în care se va analiza în ce măsură sunt detaliate, planificate şi îndeplinite acţiunile prioritare prevăzute în documentul de politici, precum şi gradul de atingere a rezultatelor scontate.

Examinările auditului au relevat că pentru 2 din 29 de indicatori de monitorizare a Strategiei nu sunt stabiliţi indicii iniţiali, şi nici cei pentru perioada intermediară (2017), indicându-se doar indicatorii-ţintă pentru anul 2020. Aceşti indicatori – “Rata abandonului timpuriu al activităţii didactice, %” şi “Vârsta medie a cadrelor didactice în învăţământ, ani” sunt preconizaţi a fi în scădere cu 10% şi, respectiv, cu 3 ani până în anul 2020, fapt care face deficitară monitorizarea în dinamică a realizării lor.

Analiza auditului denotă că ME, în anul 2015, a monitorizat şi a evaluat doar 21 din cei 29 de indicatori de rezultat stabiliţi, fapt condiţionat, potrivit responsabililor, de insuficienţa resurselor informatice/datelor furnizate de BNS şi alte surse externe. Totodată, se relevă că, din totalul de 21 de indicatori de monitorizare evaluaţi în 2015, doar 5 pot atinge nivelul preconizat pentru anul 2017, în timp ce 16 indicatori sunt departe de a fi realizaţi. Unii dintre cei mai relevanţi indicatori de monitorizare aferenţi asigurării accesului la educaţie şi gradului de calitate, cu risc înalt de nerealizare, sunt:

• “Rata brută de înrolare în învăţământul primar”, care în anul 2015 a constituit 92,4%, fiind în scădere cu 1,4 p.p. faţă de anul 2012 (93,8%), deşi acest indicator urmează să fie în creştere până la 97% în anul 2017 şi, respectiv, până la 98% – în anul 2020;

• “Discrepanţa între mediul rural şi urban”, care a înregistrat o creştere de la 21,3% (anul 2012) până la 24,5% (anul 2015), în timp ce nivelul-ţintă pentru anul 2017 este de 8%, iar pentru anul 2020 – 5%;

• “Numărul copiilor care au abandonat şcoala”, planificat spre diminuare, care a înregistrat o creştere considerabilă de la 143 de copii înregistraţi în anul 2012 până la 203 copii – în anul 2015, numărul-ţintă pentru anul 2017 fiind de 100 de copii, iar pentru anul 2020 – 57 de copii;

• “Numărul instituţiilor de învăţământ în care discrepanţa între media pe anii de studii şi media examenului de bacalaureat este mai mare de 1,5 puncte”, care a crescut de la 249 de instituţii de învăţământ înregistrate în anul 2012 până la 257 de instituţii în anul 2015, faţă de 150 – estimat pentru anul 2017 şi de 50 – pentru anul 2020;

• “Salariul mediu nominal lunar în învăţământ, MDL, % din salariul mediu pe economie”, care a înregistrat o diminuare cu 6,5 p.p. faţă de anul 2012, constituind 80,5% în anul 2015, în timp ce nivelul estimat pentru anul 2020 este de 100%, nefiind stabilit numărul-ţintă pentru anul 2017.

Analiza în detaliu efectuată de audit privind nivelul de realizare a indicatorilor de rezultat a Strategiei “Educaţia-2020” este prezentată în Anexa nr.1 la prezentul Raport.

Potrivit ME, “nivelul de realizare a acestor indicatori este condiţionat nu numai de eficienţa măsurilor întreprinse în sector, dar şi de un şir de factori sociali şi economici”.

Totodată, auditul a constatat un risc înalt de nerealizare a unor deziderate incluse în cele 33 de obiective specifice prevăzute în Strategia “Educaţia-2020”, din considerentul că pentru 23 de obiective nu au fost estimate rezultatele concrete şi măsurabile, astfel ca, ulterior, să poată fi evaluată eficienţa implementării politicii, şi nu s-au identificat indicatorii de rezultat pentru fiecare etapă de implementare (rezultate imediate, pe termen mediu şi lung)⁴.

_____________________________

⁴Pct.25 din Hotărârea Guvernului nr.33 din 11.01.2007 “Cu privire la regulile de elaborare şi cerinţele unificate faţă de documentele de politici”.

1.2. ME urmează să fortifice capacităţile sale instituţionale prin implementarea unor instrumente eficace de monitorizare a rezultatelor.

În Strategia “Educaţia-2020” se stipulează că direcţiile strategice şi obiectivele specifice stabilite urmează să fie incluse în programele de dezvoltare strategică ale autorităţilor publice centrale, iar implementarea acesteia – realizată prin detalierea acţiunilor prioritare, stipularea termenelor de implementare, indicarea instituţiilor responsabile, inclusiv a surselor de finanţare şi a indicatorilor de monitorizare.

Activităţile de audit desfăşurate în cadrul ME au relevat că odată cu aprobarea Strategiei “Educaţia-2020” nu a fost aprobat şi un Plan de acţiuni pentru implementarea acesteia, care să prevadă etapele şi termenele de implementare, rezultatele scontate, indicatorii de progres şi de performanţă. În aceste circumstanţe, lipsesc criteriile de evaluare a procesului de implementare a Strategiei. La momentul auditului, unicele documente în care se regăsesc obiectivele şi acţiunile prevăzute în Strategia “Educaţia-2020”, dar şi subacţiunile curente pentru realizarea acestora au fost Planurile anuale de activitate ale ME, care includ indicatori/rezultate de monitorizare doar pentru anul de referinţă. Astfel, ţinând cont de complexitatea Strategiei, planificarea implementării acesteia doar prin intermediul Planurilor anuale de activitate, al Strategiei Sectoriale de Cheltuieli şi al bugetului bazat pe programe, în opinia auditului, nu este suficientă pentru asigurarea implementării şi monitorizării eficiente a acesteia. Este necesar un PDS al ministerului, care să vizeze implementarea Strategiei “Educaţia-2020” pe termen mediu.

Actualmente, ME, precum şi alte autorităţi centrale, nu dispun de un astfel de Program, din cauză că “programele de dezvoltare strategică ale autorităţilor publice centrale au expirat la finele anului 2014, iar altele nu au fost elaborate, procesul respectiv fiind reţinut de Cancelaria de Stat, care are misiunea de a asigura metodologic şi a coordona elaborarea documentelor respective în fiecare minister” ⁵.

_____________________________

⁵Hotărârea Guvernului nr.176 din 22.03.2011 “Cu privire la aprobarea Metodologiei de elaborare a programelor de dezvoltare strategică ale autorităţilor administraţiei publice centrale”.

1.3. ME urmează să consolideze eficienţa instrumentelor de monitorizare a procesului de implementare a Strategiei, inclusiv prin fortificarea conlucrării cu toate autorităţile responsabile de implementarea în comun a unor activităţi.

Strategia “Educaţia-2020” formulează obiective şi identifică acţiuni care ţin şi de sfera de competenţă a altor autorităţi publice centrale, în special, aferente MMPSF, MEc, MS şi MF. Astfel, potrivit pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.944 din 14.11.2014, “ministerele, alte autorităţi administrative centrale responsabile de implementarea Strategiei nominalizate:

i) vor include în PDS, în strategiile sectoriale de cheltuieli, în Planurile anuale de activitate, precum şi în alte documente de planificare strategică acţiunile necesare pentru executarea obiectivelor Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia-2020”;

ii) vor include în rapoartele anuale de activitate, până la data de 25 ianuarie a anului următor celui de referinţă, informaţia despre executarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 “Educaţia-2020”, conform competenţelor stabilite”.

Urmare analizei rezultatelor chestionării autorităţilor publice centrale vizate în Strategie în aspectul realizării măsurilor ce ţin de competenţa acestora, auditul menţionează următoarele:

i) MEc dispune de PDS pentru anii 2015-2017, care conţine doar un obiectiv, ce ţine de implementarea Strategiei “Educaţia-2020”, şi anume – “dezvoltarea proceselor de racordare a sistemului educaţional şi de formare profesională la cerinţele economiei naţionale”. Totodată, auditul nu a identificat acţiuni de implementare a acestui obiectiv, în PDS fiind evidenţiate priorităţile şi obiectivele pe termen mediu;

ii) MMPSF nu dispune de un PDS aprobat, activitatea acestuia fiind planificată şi coordonată prin prisma Planului anual de acţiuni. Totodată, MMPSF a confirmat că Strategia “Educaţia-2020” “nu este însoţită de un plan de acţiuni, cu indicarea termenelor de implementare, responsabililor şi indicatorilor. Concomitent, ME, în calitatea sa de responsabil, nu a stabilit modalitatea de coordonare şi comunicare cu autorităţile implicate şi nu a convenit asupra acţiunilor comune care sunt necesare în procesul de implementare”;

iii) MF nu a identificat acţiuni concrete şi specifice puse în responsabilitatea sa, precum şi în comun cu alte autorităţi, prin prisma competenţelor instituţionale vizând implementarea Strategiei “Educaţia-2020”. Potrivit ministerului, “în contextul aprobării Strategiei de dezvoltare a managementului finanţelor publice 2013-2020 (SDMFP) şi având în vedere faptul că în mare parte obiectivele şi direcţiile de activitate cuprinse în PDS se regăsesc în SDMFP, s-a considerat irelevantă elaborarea în continuare a PDS”;

iv) MS, de asemenea, nu dispune de un PDS, iar realizarea unei singure acţiuni⁶ din cadrul Strategiei “Educaţia-2020” este prevăzută în Planul de acţiuni pentru anul 2016.

Totodată, autorităţile administraţiei publice locale urmau să întreprindă măsuri privind realizarea Strategiei “Educaţia-2020”⁷.

Urmare analizei răspunsurilor la chestionarele primite de la 24 din cele 35 de OLSDÎ chestionate, auditul a constatat că 19 OLSDÎ au elaborat şi aprobat Programe de dezvoltare a învăţământului pentru anii 2015-2020, în timp ce altele 5 OLSDÎ urmează să le înainteze consiliilor raionale, spre aprobare, acestea având scopul de a implementa obiectivele Strategiei “Educaţia-2020”.

De asemenea, examinarea procesului de monitorizare de către ME a implementării Strategiei de OLSDÎ denotă că ministerul de resort nu dispune de instrumente de coordonare şi monitorizare a activităţilor acestora. Astfel, urmare chestionării responsabililor din cadrul ME de implementarea documentului de politici, “ME nu a solicitat de la ministerele participante în procesul de implementare a Strategiei şi de la autorităţile publice locale rapoarte de monitorizare sau rapoarte speciale despre măsurile întreprinse, deoarece:

i) pentru realizarea multor acţiuni din Strategie, era necesar un nou cadru normativ/metodologic, prevăzut de Codul educaţiei, care a fost pus în aplicare după aprobarea Strategiei. Pentru elaborarea acestuia, a fost aprobat un Plan de acţiuni privind elaborarea/revizuirea actelor normative/metodologice respective. Din acest considerent şi având o perioadă foarte scurtă de implementare a Strategiei (doar anul 2015), solicitarea rapoartelor de monitorizare de la alte entităţi s-a considerat irelevantă;

ii) în legătură cu aceasta, s-a decis ca la evaluarea la mijloc de termen (anul 2017) a implementării Strategiei, în condiţiile existenţei unui cadru normativ adecvat, vor fi implicate toate autorităţile vizate de aceasta”.

Concluzie:

Implementarea Strategiei “Educaţia-2020” nu este susţinută de un plan de acţiuni pentru implementarea acesteia, fapt ce cauzează lipsa coerenţei realizării obiectivelor, îngreunează monitorizarea şi evaluarea rezultatelor şi progreselor realizate. Rezultatele implementării strategiei au fost modeste, în condiţiile în care 16 din 21 de indicatori de rezultat înregistrează regrese în atingerea rezultatelor scontate.

Atât ME, cât şi alte autorităţi publice centrale implicate în implementarea documentului de politici nu dispun de PDS, ca urmare a neelaborării de către Cancelaria de Stat a metodologiei de elaborare a PDS pentru perioada respectivă. Mai mult decât atât, Strategia “Educaţia-2020” nu dispune de un plan de acţiuni pe termen lung, fapt care generează riscul de implementare incoerentă a acţiunilor prevăzute şi, respectiv, nerealizarea unor obiective trasate.

Recomandări Ministerului Educaţiei:

1. Să identifice măsuri suplimentare în vederea realizării indicatorilor de rezultat, inclusiv prin conlucrarea cu toate autorităţile responsabile de implementarea Strategiei;

2. Să examineze oportunitatea elaborării şi aprobării unui Plan de acţiuni pe termen mediu în urma evaluării implementării Strategiei la mijloc de termen (2017).

_____________________________

⁶Dezvoltarea Cadrului Naţional al Calificărilor în învăţământul superior şi postsecundar nonterţiar; Elaborarea cadrului normativ pentru pregătirea asistenţilor medicali, moaşelor şi specialiştilor în kinetoterapie cu studii superioare; Elaborarea Concepţiei privind instruirea la distanţă.

⁷Pct.4 din Hotărârea Guvernului nr.944 din 14.11.2014.

Obiectivul specific II: Asigură instrumentele guvernamentale utilizarea eficace a alocaţiilor bugetului de stat pentru pregătirea cadrelor de specialitate (comanda de stat)?

2.1. Planurile de pregătire a cadrelor de specialitate (comanda de stat) nu sunt fundamentate pe unele criterii prestabilite de Guvern.

Potrivit prevederilor Codului educaţiei⁸, Guvernul aprobă anual planul (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studiu, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior. Responsabilitatea pentru elaborarea acestuia, precum şi a prognozei de înmatriculare pe termen mediu, este pusă în sarcina MMPSF⁹, care, în comun cu ministerele şi alte instituţii de resort¹⁰, elaborează proiectul planurilor anuale de înmatriculare în învăţământul superior şi le prezintă spre aprobare Guvernului.

Examinările auditului asupra procesului de elaborare a planului (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat au relevat că nu sunt stabilite criterii pentru fundamentarea acestuia. Totodată, deşi MMPSF, în corespundere cu Regulamentul propriu de funcţionare, urma să elaboreze prognoze pe termen mediu privind înmatricularea la studii superioare de licenţă (ciclul I) şi masterat (ciclul II), medii de specialitate şi secundar profesionale, auditul a constatat că ministerul nu dispune de astfel de prognoze, care să constituie o bază pentru planurile anuale. Procesul de elaborare a planului (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat este prezentat în Diagrama nr.1.

Diagrama nr.1

Procesul de elaborare a planului (comanda de stat) de pregătire

a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat

Sursă: Elaborat de echipa de audit în baza cadrului normativ.

În cadrul examinărilor auditului privind etapele procesului de elaborare a planului (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate cu finanţare de la bugetul de stat pentru anul de studii 2015-2016, s-a constatat că acesta este lipsit de criterii pentru fundamentarea prognozei. Astfel, solicitările MMPSF de la ministere, autorităţi şi instituţii publice privind prezentarea propunerilor la planul de înmatriculare nu prevăd criterii în baza cărora instituţiile urmează să-şi fundamenteze aceste propuneri.

Verificările auditului în cadrul ME au relevat că propunerile IÎSS din subordine la planurile de înmatriculare pentru anul de studii 2015-2016, care au însumat 6363 de locuri cu finanţare bugetară (ciclul I), au fost examinate de ME şi diminuate cu 1603 locuri, după ce s-au expediat MMPSF, care după examinarea planurilor de înmatriculare, a revizuit numărul de locuri bugetare propuse (pentru unele specialităţi numărul de locuri a fost majorat, iar pentru altele – micşorat), în rezultat acesta constituind în total 4610 (micşorate cu 150 unităţi).

Potrivit explicaţiilor MMPSF, la elaborarea proiectelor planurilor de pregătire a cadrelor de specialitate se ţine cont de informaţia privind locurile de muncă vacante şi de prognoza anuală a pieţei muncii, elaborate de ANOFM.

Examinările auditului denotă că, în corespundere cu datele Raportului ANOFM privind piaţa muncii la situaţia din 09.06.2015¹¹ (la data prezentării proiectului hotărârii de Guvern referitor la comanda de stat), la nivel naţional, pentru persoanele cu studii superioare* şi medii de specialitate s-au înregistrat 2287 de locuri vacante, sau de circa 2 ori mai puţin faţă de planul de înmatriculare propus (4610 locuri). În aceste circumstanţe, auditul are temei de a remarca lipsa unei prognoze şi a analizei exacte a estimării necesităţilor statului pentru formarea comenzii de stat.

În acest context, se impune o corelare mai eficientă între politicile educaţionale şi politicile de ocupare a forţei de muncă.

În Tabelul nr.1 este prezentată dinamica locurilor cu finanţare bugetară (ciclul I) aprobate de Guvern, precum şi nivelul de acoperire a acestora.

Datele sintetizate relevă o tendinţă de micşorare a numărului locurilor cu finanţare de la buget, dar şi descreşterea gradului de acoperire a acestora. Totodată, planurile de admitere depăşesc de 2-3 ori numărul de locuri vacante înregistrate la momentul elaborării comenzii de stat, lipsind o fundamentare temeinică a acestora.

Un alt aspect problematic cauzat de lipsa unui mecanism de reglementare este repartizarea locurilor bugetare între IÎSS din subordinea ME după aprobarea acestora de către Guvern. Potrivit cadrului normativ¹², ME repartizează, în baza planurilor de înmatriculare aprobate de Guvern, cote de admitere în instituţiile de învăţământ secundar profesional, mediu de specialitate şi superior. Astfel, prin hotărârile de Guvern privind aprobarea comenzii de stat, numărul de locuri bugetare în aspectul specialităţilor este repartizat fiecărui fondator. În cazul ME, care este fondator la 11 IÎSS, acesta distribuie locurile bugetare fără a dispune de o metodologie care să stipuleze criterii clare în acest sens.

În Tabelul nr.2 sunt prezentate solicitările de locuri bugetare de către IÎSS din subordinea ME şi, respectiv, distribuirea acestora.

Analiza datelor din tabel denotă că ME distribuie instituţiilor din subordine un număr mai mic de locuri faţă de numărul solicitat de acestea în procesul de elaborare a comenzii de stat. De asemenea, pentru unele instituţii numărul de locuri alocat este practic identic cu cel solicitat, iar în alte cazuri, numărul de locuri bugetare aprobat este cu 30-40% mai mic faţă de cel solicitat. În contextul celor expuse, auditul a constatat lipsa unui mecanism transparent de repartizare de către ME a locurilor bugetare la IÎSS, care să justifice distribuirea exactă a acestora. Potrivit motivaţiei ME referitor la repartizarea locurilor bugetare, “ME dispune de un astfel de mecanism, ca criterii de repartizare fiind: capacitatea instituţională, nivelul de angajare a absolvenţilor în câmpul muncii‚ nivelul de acoperire a locurilor bugetare la înmatriculare în anul precedent etc. Totodată, acest mecanism urmează să fie îmbunătăţit în urma acreditării de către ANACIP a tuturor programelor de studii, dar şi a universităţilor, fapt ce va conduce la repartizarea locurilor bugetare în baza indicatorilor de performanţă”.

_____________________________

⁸Art.139 lit.(g) din Codul educaţiei.

⁹Pct.6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.691 din 17.11.2009.

¹⁰Ministerul Educaţiei, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Academia de Administrare Publică.

¹¹Raportul ANOFM “Piaţa muncii: locuri vacante la situaţia din 09.06.2015”.

¹²Pct.8 subpct.13) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653 din 06.11.2009 (în continuare – Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653 din 06.11.2009).

2.2. Statul valorifică neesenţial resursele bugetare investite în formarea cadrelor de specialitate.

Potrivit cadrului normativ¹³, IÎSS încheie cu studenţii înmatriculaţi la anul I de studii, în grupele cu finanţare de la buget, contracte privind instruirea şi plasarea lor în câmpul muncii după absolvire în funcţie de necesităţile statului. Conform prevederilor contractului-tip, instituţia de învăţământ se obligă să asigure înmatricularea şi instruirea studentului şi să-l repartizeze la lucru potrivit specialităţii acestuia în întreprinderea, instituţia sau organizaţia de stat (în conformitate cu ofertele ministerelor, altor autorităţi publice centrale şi locale). Totodată, studentul se obligă să realizeze programul educaţional şi să lucreze la locul repartizării nu mai puţin de 3 ani după absolvirea instituţiei de învăţământ.

Examinările auditului privind procesul de repartizare în câmpul muncii a absolvenţilor IÎSS din subordinea ME au relevat că ministerul este nemijlocit implicat în repartizarea specialiştilor cu profil pedagogic, în conformitate cu cadrul normativ¹⁴. Pentru absolvenţii altor specialităţi nu au fost stabilite autorităţile responsabile de coordonarea acestui proces. Astfel, actualmente, la IÎSS din subordinea ME sunt repartizaţi în câmpul muncii doar absolvenţii facultăţilor de pedagogie, iar alte zeci de specialităţi, precum jurişti, economişti, jurnalişti etc., nu participă la acest proces. Deşi, conform cadrului normativ, IÎSS urmează să repartizeze în câmpul muncii absolvenţii tuturor specialităţilor, acest proces nu este unul funcţional, în condiţiile în care instituţiile de învăţământ nu primesc solicitări/oferte privind repartizarea lor.

Situaţia privind nivelul de repartizare în dinamică a absolvenţilor IÎSS din subordinea ME este prezentată în Tabelul nr.3.

Datele din tabel relevă că, în perioada 2012-2015, din numărul total de 14037 de absolvenţi (ciclul I, cu finanţare bugetară), au fost repartizaţi 2631 de absolvenţi (18,7%), fiind încadraţi de facto în câmpul muncii doar 1293 de persoane (9,2%). Ţinând cont de costul mediu de instruire a unui student (circa 22,9 mii lei anual), în cazul celor 11406 specialişti nerepartizaţi în câmpul muncii după absolvire, statul a suportat cheltuieli ineficiente în sumă de circa 783,6 mil.lei.

Examinările auditului referitor la procesul de repartizare a studenţilor bugetari absolvenţi ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova din subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare denotă că, deşi lipseşte o autoritate numită pentru coordonarea procesului de repartizare a absolvenţilor, acest proces este unul funcţional. Astfel, în scopul creşterii nivelului de repartizare a absolvenţilor, anual, Universitatea Agrară de Stat din Moldova remite scrisori autorităţilor administraţiei publice locale şi agenţilor economici, cu informaţia despre numărul de absolvenţi la fiecare specialitate, şi, respectiv, solicită oferte de muncă, care, ulterior, sunt distribuite de comisia de repartizare personală. Astfel, în perioada 2012-2015, din 1426 de absolvenţi (ciclul I, cu finanţare bugetară) au fost repartizaţi 1362 de absolvenţi (95,5%), însă de la locul de angajare au fost recepţionate doar 223 de confirmări de angajare, ce constituie 16,4%.

În aceste circumstanţe, statul suportă două categorii de pierderi: pe de o parte, nu beneficiază de aportul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior, iar pe de altă parte, se risipesc resurse bugetare alocate pentru instruirea acestora.

Potrivit cadrului normativ¹⁵, agenţii economici privaţi care vor angaja tineri specialişti repartizaţi anterior în sectorul public, în primii trei ani de activitate a acestora, vor restitui integral instituţiei de învăţământ cheltuielile aferente formării lor în cazul când aceştia nu le-au achitat personal. Examinările auditului în acest sens au relevat că IÎSS nu monitorizează absolvenţii care după repartizare se angajează în sectorul privat, astfel nefiind funcţional acest mecanism de recuperare a cheltuielilor.

Totodată, este necesar de menţionat şi faptul că instituţiile statului se confruntă cu probleme la angajarea specialiştilor, înregistrându-se un număr impunător de locuri vacante şi o fluctuaţie frecventă a cadrelor, factori cu impact asupra realizării obiectivelor instituţiilor de stat. Examinările auditului denotă unele neconcordanţe între prevederile legale şi ale actelor normative privind angajarea tinerilor specialişti. Astfel, în timp ce cadrul normativ prevede că absolvenţii IÎSS sunt repartizaţi în funcţie de necesităţile statului, potrivit prevederilor legale¹⁶, ocuparea funcţiei publice vacante sau temporar vacante se face prin: concurs, promovare şi transfer, din care motiv devine imposibilă repartizarea absolvenţilor la posturile vacante în instituţiile statului unde angajaţii au statut de funcţionari publici.

_____________________________

*ANOFM nu deţine separat informaţii pentru locurile vacante care pot fi ocupate de persoane cu studii superioare.

¹³Hotărârea Guvernului nr.923 din 04.09.2001 “Cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate de stat” (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.923 din 04.09.2001).

¹⁴Pct.8 subpct.44 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653 din 06.11.2009.

¹⁵Pct.5 din Hotărârea Guvernului nr.923 din 04.09.2001.

¹⁶Art.28 şi art.29 din Legea nr.158-XVI din 04.07.2008“Cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”.

2.3. Procesul de repartizare a specialiştilor cu profil pedagogic nu asigură pe deplin încadrarea acestora conform necesităţilor statului.

La nivel de ţară, învăţământul cu profil pedagogic se realizează în 8 instituţii de învăţământ superior¹⁷ şi 7 instituţii de învăţământ postsecundar¹⁸. Potrivit prevederilor legale¹⁹, în învăţământul general tinerii specialişti ocupă posturile vacante prin repartizare, iar ME coordonează²⁰ procesul de plasare în câmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ cu profil pedagogic.

Astfel, în vederea asigurării instituţiilor de învăţământ cu cadre didactice, anual se stabileşte o corespondenţă între ME, OLSDÎ şi instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate referitor la necesarul de cadre şi repartizarea acestora. Respectiv, ME solicită de la OLSDÎ informaţia cu privire la necesarul de cadre din instituţiile de învăţământ preşcolar/secundar general. Totodată, ME solicită universităţilor şi colegiilor cu profil pedagogic prezentarea informaţiei privind numărul absolvenţilor la specialităţile cu profil pedagogic. În rezultatul generalizării datelor, ME distribuie locurile vacante instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate în vederea repartizării absolvenţilor de către Comisia de repartizare din cadrul universităţilor şi colegiilor cu profil pedagogic.

Procesul de repartizare a cadrelor didactice este prezentat în Diagrama nr.2.

Diagrama nr.2

Procesul de repartizare a absolvenţilor cu profil pedagogic

de către instituţiile de învăţământ superior şi postsecundar

Sursă: Elaborată de echipa de audit, conform cadrului normativ în vigoare.

Comisia de repartizare, a cărei componenţă este aprobată prin ordinul rectorului (directorului) instituţiei de învăţământ, efectuează repartizarea absolvenţilor în conformitate cu Regulamentul cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior de stat²¹. Astfel, în baza analizei caracteristicii absolventului, recomandărilor instituţiei de învăţământ privind cel mai potrivit loc de repartizare la lucru a acestuia, precum şi a propriilor lui doleanţe referitor la viitoarea activitate, se ia decizia cu privire la repartizarea la lucru a absolventului. Instituţiile de învăţământ superior şi postsecundar eliberează adeverinţe privind plasarea absolvenţilor în câmpul muncii, iar în cazul când comisia nu poate oferi absolventului un loc de muncă, lui i se acordă dreptul de a-şi căuta singur un loc de muncă şi i se eliberează o adeverinţă specială.

Verificările auditului privind procesul de repartizare a tinerilor specialişti cu profil pedagogic la UPS “Ion Creangă”, USM şi Colegiul Pedagogic “Alexei Mateevici” în perioada 2012-2015 au relevat următoarele:

i) din 6203 elevi/studenţi înmatriculaţi nu au fost încheiate contracte cu 1115 elevi/studenţi (USM – 785, UPS “Ion Creangă” – 370, Colegiul Pedagogic “Alexei Mateevici” – 4), astfel nefiind stabilite pârghiile de determinare a tinerilor specialişti să se prezinte la locurile de lucru conform repartizării. De menţionat că nu au fost aplicate prevederile Regulamentului ME²², care reglementează că în cazul refuzului de a încheia contractul respectiv, studentul pierde dreptul de a efectua studiile în grupe cu finanţare de la buget;

ii) din 930 de absolvenţi cu profil pedagogic repartizaţi, instituţiile de învăţământ au recepţionat de la tinerii specialişti repartizaţi doar 71 (8%) de confirmări de sosire la locul de muncă, care urmează a fi restituite în formă completată la instituţia de învăţământ în termen de 5 zile din data încheierii contractului de muncă cu absolventul, iar instituţiile de învăţământ motivează că nu au pârghii de obligare a restituirii acestora;

iii) resursele bugetare utilizate pentru instruirea a 2166 de absolvenţi cu profil pedagogic (UPS “Ion Creangă” – 788; USM – 1217; Colegiul Pedagogic “Alexei Mateevici” – 161) care, ulterior nu au participat la procesul de repartizare din lipsa solicitărilor de locuri vacante au constituit cheltuieli ineficiente suportate de stat în sumă de circa 116,8 mil.lei.

Totodată, conform cadrului normativ²³, în cazul în care tânărul specialist refuză să se prezinte la locul de lucru conform repartizării sau îşi suspendă activitatea înainte de expirarea termenului de 3 ani stabilit, el este obligat să restituie în bugetul de stat cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat de instituţia respectivă de învăţământ. Acest instrument se rezumă a fi unul formal, deoarece în lipsa mecanismului de implementare a acestuia instituţiile de învăţământ nu pot aplica norma respectivă. De asemenea, în situaţia neelaborării unei formule de finanţare per student, devine dificilă determinarea exactă a costului de instruire a absolventului care refuză să se angajeze în câmpul muncii conform repartizării. Respectiv, în perioada auditată, instituţiile de învăţământ nu au intentat nici o acţiune de judecată în vederea restituirii cheltuielilor de instruire de către absolvenţii bugetari care refuză să fie repartizaţi conform necesităţilor statului.

Conform prevederilor contractuale²⁴, studentul este obligat să restituie la bugetul de stat, în cazul exmatriculării sau neprezentării la locul de muncă conform repartizării, cheltuielile pentru instruirea sa în volumul calculat de instituţia de învăţământ. Verificările auditului relevă inaplicabilitatea normei date, în contextul nerespectării clauzelor contractuale de către studenţii exmatriculaţi, precum şi invocarea instituţiilor de învăţământ a lipsei mecanismelor de aplicare a prevederii date. Misiunea de audit a constatat că, în perioada auditată, în cadrul IÎSS cu profil pedagogic au fost exmatriculaţi 1815 studenţi bugetari, motivele exmatriculării constituind atât nereuşita la studii, cât şi abandonul din proprie iniţiativă. Ţinând cont de costul mediu de instruire a unui student cu profil pedagogic, cheltuielile ineficiente din bugetul de stat au constituit circa 48,4 mil.lei.

_____________________________

¹⁷USM; UPS “Ion Creangă”; US “A.Russo” din Bălţi; US din Tiraspol; US din Comrat; US “B.P.Hasdeu” din Cahul; US “Grigore Ţambalac” din Taraclia; USEFS.

¹⁸Colegiul Pedagogic “Alexandru cel Bun” din Călăraşi; Colegiul Pedagogic “Alexei Mateevici” din Chişinău; Colegiul Pedagogic “Gheorghe Asachi” din Lipcani; Colegiul Pedagogic “Vasile Lupu” din Orhei; Colegiul Pedagogic “Mihai Eminescu” din Soroca; Colegiul Pedagogic “Mihail Ciachir” din Comrat; Colegiul Pedagogic “Ion Creangă” din Bălţi.

¹⁹Art.54 alineatele (1), (5) şi (6) din Codul educaţiei.

²⁰Pct.8 subpct.44) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653 din 06.11.2009.

²¹Hotărârea Colegiului Ministerului Educaţiei nr.44/8 din 01.11.2001 “Cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la plasarea în câmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior de stat”.

²²Pct.1.5. din Hotărârea Colegiului Ministerului Educaţiei nr.44/8 din 01.11.2001.

²³Pct.4 din Hotărârea Guvernului nr.923 din 04.09.2001.

²⁴Pct.3.3. lit.e) din Contractul-tip aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.923 din 04.09.2001.

2.4. Majoritatea programelor de studii ale IÎSS rămân neacreditate.

Acreditarea instituţiilor furnizoare de educaţie şi a programelor lor de studiu este parte a asigurării calităţii. Mecanismele de asigurare a calităţii au menirea de a oferi beneficiarilor şi publicului larg încrederea în faptul că societatea beneficiază de servicii educaţionale de calitate, care asigură progresul economic şi social pentru toţi cetăţenii plătitori de taxe. Potrivit Codului educaţiei²⁵, managementul calităţii în învăţământul superior la nivel naţional este asigurat de ME, ministerele de resort şi ANACIP. Totodată, cadrul legal²⁶ prevede că instituţiile de învăţământ superior sunt supuse evaluării externe a calităţii o dată la 5 ani, în baza metodologiei şi a criteriilor elaborate de ANACIP şi aprobate de Guvern.

În corespundere cu informaţia prezentată de ME pe pagina web (14.04.2016), începând cu anul 2008, nu au fost acreditate peste 175 de programe de licenţă, iar cele 30 de universităţi urmează să fie evaluate şi să obţină acreditarea instituţională. În acest context, neacreditarea instituţională a instituţiilor de învăţământ superior mai mult de 8 ani afectează credibilitatea, precum şi calitatea serviciilor educaţionale prestate.

Examinările auditului relevă că, potrivit Foii de parcurs²⁷, iniţial dezvoltarea cadrului normativ metodologic cu privire la evaluarea externă a instituţiilor de învăţământ şi a programelor de formare profesională urma a fi asigurată în trimestrul IV al anului 2014, ulterior termenul fiind extins până în trimestrul II al anului 2016²⁸. Astfel, deşi ANACIP a fost creată în 2014²⁹, până în prezent aceasta nu a acreditat nici o instituţie de învăţământ sau un program de studiu (ciclul I), în condiţiile în care metodologia de evaluare externă a calităţii s-a aprobat abia la 18.05.2016³⁰.

În aceste circumstanţe, până la momentul actual, sunt acreditate doar unele programe de studii care au fost evaluate de instituţii externe de evaluare a calităţii contractate de ME.

Situaţia privind acreditarea programelor de studii ale IÎSS sunt prezentate în Tabelul nr.4.

Reieşind din cele expuse în tabel, se atestă că, din cele 327 de programe de studii pentru ciclul I din IÎSS, în anul 2015 au fost acreditate 15 programe, iar în anul 2016 – 7 programe. Astfel, actualmente, doar 22 din cele 337, sau una din 15 programe de studii ale IÎSS sunt acreditate, din care motiv acestea nu pot asigura calitatea serviciilor educaţionale. Potrivit ME, “în legătură cu faptul că în perioada 2008-2013 în RM nu a existat o agenţie responsabilă de realizarea acreditărilor, către anul 2010 pentru majoritatea programelor de studii a expirat perioada de acreditare de 5 ani. Abia în anul 2013 a început procesul de fondare a unei noi agenţii – ANACIP, care, de facto, a durat mai bine de 3 ani din cauza procedurilor birocratice. În aceste condiţii, ANACIP şi-a început activitatea din anul 2015, realizând autorizarea de funcţionare provizorie a 45 de şcoli doctorale şi a 465 de programe de doctorat, precum şi au fost acreditate 6 programe de licenţă şi master la 2 IÎSS”.

_____________________________

²⁵Art.18 alin.(7) lit.b) din Codul educaţiei.

²⁶Art.83 alin.(1) din Codul educaţiei.

²⁷Hotărârea Guvernului nr.4 din 14.01.2014 cu privire la aprobarea Foii de parcurs pentru ameliorarea competitivităţii Republicii Moldova.

²⁸Hotărârea Guvernului nr.806 din 29.06.2016 “Privind modificarea capitolului 3 din Foaia de parcurs pentru ameliorarea competitivităţii Republicii Moldova”.

²⁹HG nr.652 din 13.08.2014 “Cu privire la crearea Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Profesional”.

³⁰Hotărârea Guvernului nr.616 din 18.05.2016 “Pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă a calităţii în vederea autorizării de funcţionare provizorie şi acreditării programelor de studii şi a instituţiilor de învăţământ profesional tehnic, superior şi de formare continuă şi a Regulamentului de calcul al taxelor la serviciile prestate în cadrul evaluării externe a calităţii programelor de studii şi a instituţiilor de învăţământ profesional tehnic, superior şi de formare continuă”.

2.5. ME nu a asigurat elaborarea şi implementarea metodologiei de calculare a taxelor de studii în învăţământul superior.

Bunele practici³¹ prevăd că finanţarea IÎSS trebuie să se bazeze pe o formulă transparentă, care are la bază indicatori de performanţă, atât pe linia de cercetare şi transfer de cunoştinţe, cât şi pe linia de predare şi învăţare.

Mecanismul de finanţare a instituţiilor de învăţământ superior în multe ţări³² implică folosirea unei formule de finanţare care se aliniază cu obiectivul obţinerii transparenţei în distribuirea fondurilor între instituţii. Deşi numeroase aspecte ale acestor formule constituie subiectul unor dezbateri, la baza formulei de calcul se află două elemente de bază: i) numărul de studenţi din instituţia de învăţământ şi ii) costul pregătirii unui student. O formulă de finanţare care are la bază numărul de studenţi înmatriculaţi într-o instituţie poate acţiona ca un stimulent pentru raţionalizarea folosirii resurselor.

Potrivit prevederilor Codului educaţiei³³, statul garantează finanţarea studiilor superioare pe toată durata acestora în conformitate cu planul de admitere (comanda de stat) aprobat anual de Guvern. Finanţarea bugetară a învăţământului superior urmează a se face prin finanţare-standard: cost standard per student şi coeficient de ajustare, prevedere care, în conformitate cu Codul educaţiei, urma să fie aplicată începând cu anul 2015.

Examinările auditului au relevat că, potrivit Planului de acţiuni privind implementarea Codului educaţiei³⁴, elaborarea şi aprobarea Metodologiei de finanţare în învăţământul superior s-au stabilit pentru luna noiembrie 2016, sau cu 2 ani mai târziu faţă de termenul stabilit prin Codul educaţiei. De asemenea, echipei de audit nu i-au fost prezentate careva măsuri iniţiate de ME în vederea elaborării formulei de finanţare per student, această normă fiind una inaplicabilă până în prezent.

Mai mult decât atât, potrivit Regulamentului cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţământ superior de stat în condiţii de autonomie financiară³⁵, pentru IÎSS care activează în condiţii de autonomie financiară a fost stabilită o perioadă de tranziţie de doi ani financiari (2013, 2014), în care ministerele de resort urmau să distribuie alocaţiile instituţiilor de învăţământ superior din subordine în baza procedurii privind realizarea achiziţiilor publice dintr-o singură sursă. Concomitent, Hotărârea de Guvern prevedea că ME, în comun cu ministerele de resort, în termen de până la 01.04.2013, urma să elaboreze şi să înainteze Guvernului, spre aprobare, metodologia de calculare a taxei de studii. Ulterior, ME a iniţiat şi, respectiv, s-au făcut unele amendamente³⁶ la Hotărârea Guvernului nr.983 din 22.12.2012, prin care au fost excluse prevederile privind elaborarea şi înaintarea către Guvern, spre aprobare, a metodologiei de calculare a taxei de studii de către ME. Totodată, a fost prelungită cu 2 ani (2015-2016) perioada de tranziţie în care ministerele de resort urmau să distribuie alocaţiile instituţiilor de învăţământ superior din subordine în baza procedurii privind realizarea achiziţiilor publice dintr-o singură sursă³⁷.

Auditul a constatat că pînă în prezent situaţia a rămas neschimbată, adică finanţarea serviciilor educaţionale prestate de IÎSS se efectuează în baza procedurii privind realizarea achiziţiilor publice dintr-o singură sursă. Astfel, în perioada 2013-2016, ca şi în anii precedenţi, procedura de alocare de mijloace IÎSS a fost identică. După primirea particularităţilor la proiectul bugetului de stat, ME a solicitat de la instituţiile de învăţământ superior necesităţile pentru asigurarea executării comenzii de stat. Necesităţile prezentate au fost pentru finanţarea salariilor şi burselor, cheltuielilor de mentenanţă etc. Urmare examinării solicitărilor IÎSS şi în dependenţă de limitele de cheltuieli stabilite de MF, suma alocaţiilor a fost ajustată, fiind, în majoritatea cazurilor, micşorată cu 2-3%. Astfel, la baza repartizării mijloacelor pe instituţii prioritar sunt luate cheltuielile din anii precedenţi, numărul de angajaţi, numărul de blocuri pentru studii, numărul de cămine etc. Prin urmare, la calcularea volumului alocaţiilor, mai puţin se ţine cont de numărul de studenţi pregătiţi de către IÎSS în conformitate cu cuantumul prevăzut de comanda de stat. Examinările auditului referitor la dinamica finanţării IÎSS şi a numărului de studenţi finanţaţi de la bugetul de stat denotă majorarea volumului alocaţiilor bugetare, concomitent cu descreşterea numărului de studenţi finanţaţi de la bugetul de stat.

Analiza auditului privind situaţia constatată este prezentată în Diagrama nr.3.

Diagrama nr.3.

Dinamica finanţării învăţământului superior şi a

numărului de studenţi finanţaţi de la bugetul de stat

Sursă: Datele sintetizate de echipa de audit în baza Rapoartelor BNS şi a

Rapoartelor privind executarea bugetului de stat pe anii 2012-2015.

Potrivit datelor analizate de audit, se constată că volumul alocaţiilor bugetului de stat pentru învăţământul superior a fost în creştere de la 556,5 mil.lei în 2011 până la 679,9 mil.lei în anul 2015, fiind înregistrată o creştere medie a cheltuielilor de circa 7,1%. În acelaşi timp, numărul de studenţi cu finanţare de la bugetul de stat a constituit 26669 – în anul de studii 2015-2016, fiind în descreştere cu 1671 de studenţi faţă de anul de studii 2012-2013, sau, respectiv, în scădere în medie cu 2,0%.

De asemenea, în condiţiile în care anul bugetar nu coincide cu anul de studii şi nu este elaborată o formulă de calcul al taxelor de studii, procesul de finanţare a IÎSS nu este transparent.

Totodată, costul mediu de pregătire a unui student cu finanţare din buget, luându-se în considerare bursele şi cheltuielile pentru întreţinerea căminelor, diferă mult în aspectul autorităţilor publice centrale care au în subordine IÎSS, şi a constituit în anul 2015 suma de 26004,4 lei.

Analiza auditului referitor la aspectul menţionat este prezentată în Tabelul nr.5.

Potrivit datelor expuse, cheltuielile pentru pregătirea specialiştilor în instituţiile de învăţământ din subordinea Ministerului Culturii depăşesc cu 94,7% costul mediu stabilit în toate IÎSS în anul 2015. Totodată, costul instruirii unui student în instituţiile de învăţământ din subordinea ME este cel mai jos, sau cu 12,1% sub nivelul mediu.

În perioada 15.10.2012–15.10.2015, în cadrul proiectului Consolidarea Autonomiei Universitare în Moldova – EUniAM, finanţat de UE în cadrul programului TEMPUS IV, s-a realizat un studiu, dar şi analize comparative ale autonomiei instituţionale/universitare în 5 ţări din UE partenere în proiect şi a situaţiei autonomiei universitare în RM. Scopul proiectului a constat în consolidarea instituţiilor şi sistemelor educaţionale la nivel naţional în RM şi sporirea autonomiei universitare prin propunerea de a ajusta cadrul legal aferent învăţământului superior. Concomitent, una dintre componentele acestui proiect s-a referit la autonomia financiară a IÎSS, fiind propusă o formulă bazată pe performanţă şi rezultate pentru finanţarea învăţământului superior. Evaluările auditului privind valorificarea rezultatelor studiului/conceptului dat, în special, în aspectul determinării unei formule bazate pe calcule fundamentate pentru măsurarea cheltuielilor aferente pregătirii unui student finanţat de la buget, denotă că, actualmente, nu se lucrează suficient asupra finalizării acestei formule şi, respectiv, nu se va reuşi aprobarea ei până la 31.12.2016, după cum s-a planificat.

Astfel, sunt necesare eforturi suplimentare pentru definitivarea reformei autonomiei universitare, care să implementeze/consolideze autonomia financiară, cu întărirea transparenţei şi a responsabilităţilor publice, astfel încât absolvenţii să se poată integra pe piaţa muncii în domeniul pentru care au fost pregătiţi, ţinându-se cont de faptul că pentru acest proces s-au utilizat resurse publice. Ratele de angajare a absolvenţilor trebuie să devină criterii de performanţă ale universităţilor şi, prioritar, criterii de finanţare.

_____________________________

³¹Codul de bune practici; Restructurarea, raţionalizarea şi modernizarea sectorului învăţământului superior în Republica Moldova.

³²Danemarca, Lituania, România şi Suedia.

³³Articolele 143, 145, 152 din Codul educaţiei.

³⁴Ordinul ministrului educaţiei nr.775 din 28.07.2015 “Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni privind implementarea Codului educaţiei”.

³⁵Hotărârea Guvernului nr.983 din 22.12.2012 “Cu privire la modul de funcţionare a instituţiilor de învăţământ superior de stat în condiţii de autonomie financiară”.

³⁶Hotărârea Guvernului nr.651 din 13.08.2014 “Pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.983 din 22 decembrie 2012”.

³⁷Hotărârea Guvernului nr.1031 din 30.12.2014 “Pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.983 din 22 decembrie 2012”.

2.6. Trecerea instituţiilor de învăţământ superior de stat la autonomie universitară s-a efectuat cu nerespectarea unor aspecte care pot afecta integritatea patrimoniului public.

Îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai şi dezvoltarea economică a unei comunităţi nu se pot realiza fără un sistem de învăţământ adecvat, din care motiv strategiile educaţionale ocupă un rol important în politicile guvernamentale. Având în vedere aceste aspecte, auditul şi-a concentrat atenţia, în special, asupra învăţământului superior, în condiţiile în care acesta, începând cu 01.01.2013, a trecut la autonomie universitară, fapt ce a avut drept scop îmbunătăţirea studiilor/serviciilor acordate, dar şi a resurselor consumate pentru realizarea acestor servicii.

Astfel, conform prevederilor Legii nr.178 din 11.07.2012³⁸, începând cu 01.01.2013, 16 IÎSS au obţinut statut de autonomie universitară şi au început să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de autogestiune, pe principii de nonprofit, în modul stabilit de Guvern, şi îşi administrează resursele financiare prin conturi bancare.

Potrivit aceloraşi prevederi, MF a aprobat Metodica de trecere a Planului de conturi al evidenţei contabile privind executarea devizelor de cheltuieli ale instituţiilor bugetare la Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor³⁹, precum şi unele circulare aferente procesului de trecere⁴⁰, în baza cărora IÎSS urmau: (i) să reevalueze mijloacele fixe până la data de 31.12.2013; (ii) să înregistreze la organele cadastrale teritoriale bunurile imobile şi terenurile aflate în gestiune până la data de 31.12.2013; (iii) să întocmească şi să prezinte actele de primire-predare a patrimoniului în gestiunea ME şi, ulterior, să primească bunurile care urmau a fi incluse în capitalul social; (iv) să înregistreze capitalul social.

Verificările auditului referitor la aceste aspecte s-au axat pe cele 11 IÎSS aflate în subordinea ME, fiind constatate mai multe nereguli şi problematici, care sunt expuse în continuare.

Conform datelor prezentate de cele 11 IÎSS, la situaţia din 31.12.2012, acestea dispuneau de mijloace fixe cu valoarea contabilă totală de 1226,4 mil.lei*.Deşi, până la 31.12.2013, IÎSS urmau să reevalueze mijloacele fixe, 5 din 11 IÎSS nu au reevaluat clădirile şi terenurile aflate în folosinţă⁴¹, iar 3 IÎSS⁴² – nu le-au reevaluat în totalitate, nici până la finele anului 2015. Astfel, în baza probelor colectate de audit, s-a constatat că, din totalul de 426,9 ha de teren gestionate de IÎSS din subordinea ME, doar 53,4 ha au fost evaluate şi reflectate în evidenţa contabilă a acestora, cu valoarea de 263,1 mil.lei, iar 5,0 ha din cele evaluate nu sunt reflectate la contul contabil corespunzător.

Auditul a constatat şi situaţii când: (i) deşi unele terenuri cu suprafaţa totală de 3,96 ha au fost evaluate, valoarea acestora, ce constituie 20,3 mil.lei, nu a fost reflectată în evidenţa contabilă⁴³; (ii) terenurile cu suprafaţa totală de 7,41 ha aflate în folosinţa a 2 IÎSS⁴⁴ nu au fost incluse de ME în Darea de seamă consolidată privind bunurile imobile proprietate publică a statului, respectiv acestea nefiind evaluate şi reflectate în evidenţa contabilă. Potrivit explicaţiilor responsabililor din cadrul ME, “terenurile aparţin administraţiei publice locale, iar IÎSS nu au perfectat la organul cadastral teritorial drepturile de folosinţă asupra acestora”. În contextul problematicilor constatate, auditul relevă prezenţa unor riscuri înalte privind integritatea acestor bunuri.

Analiza auditului în detaliu privind suprafaţa terenurilor aflate în folosinţa IÎSS, suprafaţa evaluată şi valoarea contabilă la situaţia din 31.12.2015 este prezentată în Anexa nr.3 la prezentul Raport.

De asemenea, auditul relevă că 5 din 11 IÎSS subordonate ME nu au asigurat până la 31.12.2013 înregistrarea la organele cadastrale a drepturilor patrimoniale asupra unor bunuri imobile⁴⁵, în conformitate cu cerinţele înaintate de MF. Astfel, 39 de bunuri imobile, dintre care 36 de clădiri cu suprafaţa totală de 45156,9 m² şi valoarea de bilanţ de 90,1 mil.lei, şi 3 terenuri cu suprafaţa totală de 16,4 ha şi valoarea de bilanţ de 8,4 mil.lei nu au fost înregistrate la organul cadastral teritorial nici până la situaţia din 31.12.2015.

Datele sintetizate de audit în baza informaţiilor prezentate de ME privind bunurile imobile proprietate publică la situaţia din 31.12.2015 şi constatările auditului referitor la bunurile neînregistrate la organele cadastrale teritoriale sunt prezentate în Anexele nr.4 şi nr.5 la prezentul Raport.

În condiţiile în care Codul educaţiei, Codul civil şi alte acte normative nu conţin reglementări privind formarea capitalului social al IÎSS cu statut de autonomie universitară, MF a elaborat şi a înaintat reguli de formare a acestuia⁴⁶. Examinările auditului la acest aspect au relevat situaţii problematice referitor la valoarea capitalului social reflectat în evidenţa contabilă a IÎSS şi la valoarea capitalului social determinat de ME.

Astfel, auditul denotă că, prin derogare de la regulile stabilite de MF, care prevedeau că capitalul social va fi format din mijloacele reflectate la contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” şi rezultatul reevaluării mijloacelor fixe, ME a format o comisie⁴⁷, care a decis “de a include în capitalul social al instituţiilor subordonate ME toate activele şi pasivele existente în Bilanţul executării bugetului autorităţilor/instituţiilor publice la situaţia din 31.12.2012, cu excluderea uzurii mijloacelor fixe”.

În aceste condiţii, ME, prin ordinele proprii⁴⁸, a transmis în capitalul social al IÎSS valoarea totală de 1313,8 mil.lei, în timp ce IÎSS aveau reflectate în evidenţa contabilă la contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” doar 984,7 mil.lei⁴⁹. Mai mult decât atât, ME n-a respectat nici propriile reguli de formare a capitalului social, dispunând⁵⁰ formarea capitalului social al UPS “Ion Creangă” la situaţia din 31.12.2012 în sumă de 252,2 mil.lei, sau cu 206,3 mil.lei⁵¹ mai mult decât valoarea calculată de audit conform datelor din bilanţul contabil al IÎSS (45,9 mil.lei). În acest context, auditul relevă că valoarea capitalului social formată potrivit regulilor ME şi transmisă IÎSS a fost majorată neîntemeiat cu 206,3 mil.lei.

Analiza auditului cu privire la valoarea capitalului social şi constatarea în aspectul divergenţelor sunt prezentate în Tabelul nr.6.

Astfel, auditul relevă că la 1 IÎSS⁵² valoarea capitalului social transmisă de ME este mai mică cu 32,4 mil.lei, iar la restul 10 IÎSS – cu 361,5 mil.lei mai mare decât valoarea reflectată în evidenţa contabilă a IÎSS la contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”.

Aceste divergenţe au apărut în urma neaplicării de către ME a normelor stabilite de MF în Metodica de trecere a Planului de conturi al evidenţei contabile privind executarea devizelor de cheltuieli ale instituţiilor bugetare la Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor.

Examinările auditului atestă prezenţa unor prevederi contradictorii referitor la înregistrarea capitalului social. Astfel, conform pct.2 din ordinele ME cu privire la constituirea capitalului social al IÎSS⁵³, acestea urmau să înregistreze valoarea capitalului social în Statutul instituţiei, în timp ce, în conformitate cu Codul educaţiei, documentul care stabileşte misiunea, principiile academice, obiectivele, structura şi organizarea IÎSS este Carta universitară.

În aceste circumstanţe, se atestă că toate 11 IÎSS subordonate ME au aprobat Carta universitară, iar 4 IÎSS⁵⁴ dispun şi de Statut, şi de Carta universitară. Deşi cadrul legal nu prevede reflectarea valorii capitalului social în documentele de constituire, verificările auditului au relevat că valoarea capitalului social a fost reflectată în Statut într-un caz⁵⁵, în Carta universitară – în 6 cazuri⁵⁶, nici în Statut, nici în Carta universitară – de către 4 IÎSS⁵⁷.

Situaţia privind examinările auditului referitor la reflectarea valorii capitalului social în Statut şi/sau în Carta universitară a celor 7 IÎSS care au reflectat valoarea capitalului social în documentele de constituire, în corespundere cu datele din bilanţul contabil întocmit la situaţia din 31.12.2015, este prezentată în Tabelul nr.7.

Datele din tabel denotă că valoarea capitalului social reflectat în Carta universitară/Statut a coincis doar la 1 IÎSS, la 4 IÎSS este mai mică cu 70,7 mil.lei, iar la 2 IÎSS - mai mare cu 62,8 mil.lei decât valorile reflectate în evidenţa contabilă.

De asemenea, potrivit circularei MF⁵⁸, IÎSS urmau să înregistreze valoarea capitalului social la Î.S. “Camera Înregistrării de Stat”. Înregistrarea capitalului social nu a fost posibilă datorită faptului că IÎSS şi-au păstrat statutul de instituţie publică (organizaţii necomerciale)⁵⁹, dosarele privind constituirea IÎSS fiind transmise Ministerului Justiţiei⁶⁰, posesor al Registrului de stat al organizaţiilor necomerciale⁶¹, iar setul de documente necesare pentru înregistrarea organizaţiilor necomerciale nu stipulează ca criteriu prezenţa informaţiei privind valoarea capitalului social.

Deşi unele IÎSS au trecut la autonomie financiară începând cu anul 2012, până la momentul actual nu a fost definit statutul instituţiilor, în condiţiile în care acestea sunt instituţii publice cu autonomie financiară. Totodată, Legea contabilităţii⁶² nu prevede expres modul de ţinere a evidenţei contabile de către astfel de instituţii, actualmente acestea conducându-se de Standardele Naţionale de Contabilitate⁶³ şi de Planul general de conturi contabile⁶⁴. Mai mult decât atât, instituţiile au format capital social, dar acesta nu este reglementat, astfel lipsind o acoperire legală a acestuia. Problematicile menţionate provoacă incertitudini la luarea deciziilor privind gestionarea patrimoniului statului transmis în gestiunea IÎSS cu statut de autonomie financiară, în special la înregistrarea şi modificarea capitalului social, fiind necesară întreprinderea unor măsuri de ordin legislativ şi normativ în acest sens.

Examinările auditului au relevat nerespectarea cadrului regulator în cazul transmiterii patrimoniului şi de către alţi fondatori ai IÎSS care au trecut la autonomie universitară. Astfel, Cancelaria de Stat nu a transmis activele în capitalul social al Academiei de Administrare Publică, iar Ministerul Culturii – respectiv, în al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Concluzie:

Generalizând cele expuse, auditul atestă că MMPSF nu dispune de o prognoză de înmatriculare pe termen mediu şi nu ţine cont de necesităţile reale ale statului de specialişti la elaborarea comenzii de stat. Prognozele urmează să constituie elementele pentru fundamentarea unor politici prioritare de finanţare a domeniilor de specializare în care este previzibilă creşterea cererii pentru locuri noi de muncă şi pentru înlocuirea ieşirilor din sistem. Lipsa prognozelor are drept consecinţă utilizarea ineficientă a mijloacelor publice alocate pentru pregătirea specialiştilor, care fie că nu acoperă necesităţile statului, fie că provoacă surplus de unele specialităţi.

De asemenea, ME nu dispune de reglementări şi criterii clar determinate aferente procesului de distribuire a locurilor bugetare IÎSS din subordine după aprobarea de către Guvern a planurilor de admitere. Aceste deficienţe au fost cauzate, în mare parte, de nefuncţionarea ANACIP, care urma să ofere ministerului informaţii relevante, cu indicatori de performanţă pentru fiecare IÎSS.

În lipsa unui mecanism funcţional, instituţiile statului nu dispun de pârghii suficiente în vederea recuperării cheltuielilor bugetului de stat suportate pentru pregătirea cadrelor didactice în cazul refuzului prezentării absolventului la locul de lucru conform repartizării.

Auditul a evidenţiat multiple probleme care cauzează riscuri înalte asupra integrităţii patrimoniului IÎSS trecute la autonomie universitară. Totodată, lipsa reglementărilor privind statutul acestora, dar şi a prevederilor referitor la formarea, modificarea şi înregistrarea capitalului social a cauzat multiple situaţii incerte. De asemenea, neevaluarea mijloacelor fixe, neînregistrarea drepturilor patrimoniale şi nereflectarea în evidenţa contabilă a terenurilor gestionate sunt circumstanţe reale care pot afecta gestionarea patrimoniului transmis IÎSS de către fondatori.

Recomandări Ministerului Educaţiei:

3. Să revadă oportunitatea recuperării la bugetul de stat a cheltuielilor de instruire în cazul exmatriculării sau neprezentării la locul de muncă a absolvenţilor conform repartizării şi să întreprindă măsuri pentru asigurarea funcţionalităţii acestui mecanism.

4. Să elaboreze un mecanism fundamentat pe indicatorii de performanţă a ÎISS pentru a asigura transparenţa procesului de distribuire între IÎSS din subordinea ME a locurilor bugetare pentru înmatricularea studenţilor.

5. Să aprobe metodologia de calcul a taxelor de studii în învăţământul superior în vederea eficientizării utilizării banilor publici.

Recomandare Ministerului Educaţiei, în comun cu instituţiile de învăţământ superior de stat:

6. Să revadă corectitudinea capitalului social determinat şi reflectat în evidenţa contabilă a IÎSS şi să ajusteze valoarea acestuia.

Recomandare instituţiilor de învăţământ superior de stat:

7. Să efectueze inventarierea totală a patrimoniului, evaluarea/reevaluarea mijloacelor fixe, cu reflectarea ajustărilor în evidenţa contabilă, precum şi asigurarea înregistrării conforme la organele cadastrale a bunurilor imobile.

_____________________________

³⁸Art.IV pct.5 din Legea nr.178 din 11.07.2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative.

³⁹Ordinul ministrului finanţelor nr.166 din 19.12.2012 cu privire la aprobarea Metodicii de trecere a Planului de conturi al evidenţei contabile privind executarea devizelor de cheltuieli ale instituţiilor bugetare la Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor (în continuare – Metodica de trecere).

⁴⁰Circularele MF nr.24/4-4-112 din 04.06.2013, nr.24/4-4-118 din 12.06.2013, nr.24/3-4-221 din 06.08.2013, nr.24/3-4-81 din 05.03.2014.

⁴¹USM, US “B.P. Hasdeu” din Cahul, US din Comrat, US “Grigore Ţambalac” din Taraclia, ASEM.

⁴²USM, US din Comrat, ASEM.

⁴³UPS “Ion Creangă”.

⁴⁴US “Grigore Ţambalac” din Taraclia - 2,66 ha, US din Comrat - de 4,75 ha.

*- Valoarea contabilă a mijloacelor fixe până la reevaluarea bunurilor imobile.

⁴⁵Art.5 alin.(1) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543-XIII din 25.02.1998.

⁴⁶Anexa nr.2 “Modul de achitare a datoriilor şi formarea capitalului propriu al instituţiilor de învăţământ superior de stat” la Ordinul ministrului finanţelor nr.166 cu privire la aprobarea Metodicii de trecere a Planului de conturi al evidenţei contabile privind executarea devizelor de cheltuieli ale instituţiilor bugetare la Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor.

⁴⁷Ordinul ministrului educaţiei nr.974 din 10.09.2014 cu privire la instituirea comisiei de stabilire a categoriilor de bunuri care urmează a fi incluse în capitalul social al instituţiilor de învăţământ superior de stat.

⁴⁸Ordinele ministrului educaţiei nr.1245 – nr.1255 din 18.12.2014.

⁴⁹Datele din Bilanţul contabil al IÎSS la situaţia din 31.12.2012, contul 537 “Datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” – 967,0 mil.lei, contul 311 “Capitalul social”– 17,7 mil.lei, tabelele de trecere solicitate de la IÎSS.

⁵⁰Ordinul Ministerului Educaţiei nr.1249 din 18.12.2014.

⁵¹Calculul efectuat de Ministerul Educaţiei: 252159,6 mii lei (-) 45914,9 mii lei* = 206244,7 mii lei. * 45914,9 mii lei=76061,0 mii lei+664,2 mii lei-30720,3 mii lei-89,8 mii lei.

⁵²US din Tiraspol.

⁵³Ordinele ME nr.1245-1255 din 18.12.2014.

⁵⁴US “Grigore Ţambalac” din Taraclia, US “B.P. Haşdeu” din Cahul, US din Tiraspol, IRIM.

⁵⁵US “B.P. Hasdeu” din Cahul.

⁵⁶UPS “Ion Creangă”, UTM, US “A. Russo” din Bălţi, US din Comrat, US “Grigore Ţambalac” din Taraclia, ASEM.

⁵⁷USM, USEFS, US din Tiraspol, IRIM.

⁵⁸Circulara MF nr.24/3-4-81 din 05.03.2014.

⁵⁹Art.180 alin.(1), art.183, art.184 din Codul civil nr.1107-XV din 06.06.2002.

⁶⁰Ordinul ministrului justiţiei nr.75 din 27.02.2013.

⁶¹Pct.12 din Regulamentul cu privire la Registrul de stat al organizaţiilor necomerciale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.345 din 30.04.2009.

⁶²Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007.

⁶³Ordinul ministrului finanţelor nr.118 din 06.08.2013 “Privind aprobarea Standardelor Naţionale de Contabilitate”.

⁶⁴Ordinul ministrului finanţelor nr.119 din 06.08.2013 “Privind aprobarea Planului general de conturi contabile”.

Obiectivul specific III. Sunt înregistrate progrese de către ME la implementarea instrumentelor guvernamentale pentru asigurarea sistemului educaţional cu cadre didactice?

3.1. ME nu dispune de prognoze ale necesarului de cadre didactice, în timp ce doar o parte din OLSDÎ efectuează prognoze pe termen mediu şi lung, fapt ce nu asigură o planificare veridică a necesarului de personal didactic la nivel de sistem.

Strategia “Educaţia-2020” stabileşte că resursele umane sunt factorul-cheie al oricărui sistem performant de educaţie. Acestea pot compromite totul, sau pot constitui un promotor real al măsurilor de reformă. Astfel, una dintre cele 7 Direcţii strategice prevăzute în documentul de politici vizează cadrele didactice, şi anume, în ce priveşte dezvoltarea, sprijinirea şi motivarea acestora pentru asigurarea educaţiei de calitate. În vederea realizării acestei direcţii strategice, au fost stabilite 4 obiective specifice, cu identificarea unui şir de acţiuni prioritare. Aceste acţiuni prevăd în esenţă de materie asigurarea unui echilibru cantitativ şi structural între oferta şi cererea de cadre didactice la toate nivelurile sistemului educaţional, astfel încât procesul de studii în toate instituţiile sistemului să fie asigurat integral cu cadre didactice calificate, pe discipline de studiu.

Acţiunile consemnate au fost prevăzute pentru implementare în trimestrul IV al anului 2016. Astfel, s-a preconizat instituirea şi menţinerea unui Registru naţional al cadrelor didactice pe niveluri de învăţământ şi discipline de studiu. În pofida acestui fapt, la solicitarea misiunii de audit, nu au fost prezentate careva documente care ar confirma cel puţin iniţierea acţiunilor de elaborare a Registrului respectiv. Prin urmare, tergiversarea întreprinderii unor măsuri prompte în acest sens generează riscul de nerealizare a acţiunii date în termenele stabilite.

Potrivit prevederilor normative, ME⁶⁵ şi OLSDÎ⁶⁶ sunt responsabile de elaborarea prognozelor privind necesarul de cadre didactice pentru sistemul educaţional.

Examinările efectuate de audit privind modalitatea de prognozare a necesarului de cadre didactice au relevat că ME nu dispune de o planificare pe termen lung în acest sens la nivel naţional, deţinând doar informaţia anuală privind numărul de locuri vacante în instituţiile de învăţământ preuniversitare.

În vederea examinării subiectului vizat, auditul a înaintat chestionare la 35 OLSDÎ, fiind recepţionate răspunsuri de la 24 OLSDÎ. În rezultatul analizei răspunsurilor recepţionate, auditul a constatat că doar 14 OLSDÎ din 24 OLSDÎ au realizat prognoze privind planificarea necesarului de cadre didactice. Totodată, s-a remarcat prezenţa problematicii privind lipsa unei abordări unice de elaborare a prognozelor necesarului de cadre didactice. Astfel, 4 OLSDÎ⁶⁷ elaborează prognoze pe termen mediu (3 ani), 10 OLSDÎ⁶⁸ – pe termen lung (5 ani), iar altele 10 OLSDÎ⁶⁹ doar generalizează anual numărul locurilor vacante prezentate de instituţiile de învăţământ din subordine.

Totodată, studierea bunelor practici⁷⁰ în materie de monitorizare eficientă a cererii şi ofertei de profesori relevă că acestea fac apel la o abordare analitică solidă şi proiecţii statistice exacte. Necesitatea de a atrage personal calificat în profesia de cadru didactic este o prioritate în creştere în Europa. Aproape toate ţările sau regiunile europene raportează că întreprind măsuri pentru viitoarele prognoze ale rezervei probabile de profesori şi cererii pentru aceştia. Astfel, 22 de sisteme educaţionale europene au introdus planificarea cerinţelor de personal didactic⁷¹, în timp ce 28 se bazează pe monitorizarea generală a pieţei forţei de muncă⁷², pentru a avea o perspectivă asupra tendinţelor generale ale acesteia.

_____________________________

⁶⁵Pct.8 subpct.15) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.653 din 06.11.2009.

⁶⁶Pct.9 subpct.34) din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a organului local de specialitate în domeniul învăţământului şi a structurii-tip a acestuia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.404 din 16.06.2015 (în continuare – Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.404 din 16.06.2015).

⁶⁷Ştefan Vodă, Taraclia, Rezina, Cahul.

⁶⁸Cantemir, Teleneşti, Făleşti, Hânceşti, Anenii Noi, Bălţi, Ungheni, Criuleni, Donduşeni, Călăraşi.

⁶⁹Şoldăneşti, Floreşti, Ialoveni, Căuşeni, Briceni, Glodeni, Drochia, Chişinău, Leova, Orhei.

⁷⁰Comisia Europeană, 2013, Studiul privind măsurile de politică pentru sporirea atractivităţii profesiei de pedagog în Europa, Vol.I. Raport final http://ec.europa.eu/education/library/study/2013/teaching-profession1_en.pdf.

⁷¹Planificarea cerinţelor de personal didactic se bazează pe observarea tendinţelor şi pe identificarea scenariilor celor mai probabile în viitoarea cerere şi ofertă de cadre didactice. Datele analizate includ proiecţiile demografice, cum ar fi natalitatea şi migraţia, precum şi variaţiile în numărul de cadre didactice stagiare şi modificările în cadrul profesiei didactice (numărul de angajaţi în curs de pensionare, transferurile către posturile nedidactice etc.).

3.2. Sistemul educaţional se confruntă cu problema asigurării precare cu personal didactic.

Analiza informaţiilor privind necesarul de cadre didactice deţinute de ME relevă în anul 2016 (1252 unităţi vacante) o creştere cu 162 unităţi faţă de anul 2014 (1090 unităţi vacante). Din cadrul celor 35 de OLSDÎ, cele mai multe unităţi vacante se atestă la 10 OLSDÎ: mun.Chişinău – 150; Hânceşti – 110; Ungheni – 76; Cahul – 75; Ialoveni – 53; Drochia – 51; Sângerei – 48; UTA Găgăuzia – 47; Anenii Noi şi Leova – câte 39.

Analiza detaliată a auditului privind necesarul de personal didactic este prezentată în Anexa nr.6 la prezentul Raport.

Totodată, analiza gradului de acoperire a necesarului de cadre didactice denotă şi o variaţie esenţială în aspectul unităţilor administrativ-teritoriale, sinteza fiind prezentată schematic în Diagrama nr.4.

Diagrama nr.4

Sinteza gradului de acoperire a necesarului de cadre didactice în anii 2014-2016, %

Sursă: Grafic elaborat de echipa de audit în baza analizei

efectuate asupra datelor prezentate de ME şi OLSDÎ.

Prin urmare, datele elucidate atestă că gradul de acoperire a locurilor vacante în anul 2016 a constituit, în medie, circa 61,5%, fiind în scădere cu 3,1 p.p. faţă de anul 2015. Totodată, gradul de acoperire la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2016 a variat de la 5,1% până la 100%.

Un alt aspect problematic constatat de audit este prezenţa discrepanţelor semnificative privind nivelul de acoperire a necesarului de personal didactic pe discipline de studiu. Unele dintre cauzele neasigurării necesarului de personal didactic, în special, la disciplinele cu profil real sunt gradul scăzut de înmatriculare a studenţilor conform comenzii de stat, precum şi neatractivitatea angajării şi activării tinerilor specialişti în mediul rural.

Analiza situaţiei în detaliu este elucidată în Tabelul nr.8.

Datele din tabel relevă faptul că pentru unele specialităţi, în special, matematica şi fizica, necesarul de cadre didactice depăşeşte de 2-3 ori numărul absolvenţilor din cadrul IÎSS subordonate ME. Astfel, aceste date pun în evidenţă probleme majore, cauzate de numărul impunător de locuri vacante. Prin urmare, numărul de absolvenţi inferior necesarului de personal didactic determină deficite de cadre la unele specialităţi. În rezultat, neasigurarea suficientă cu cadre didactice a instituţiilor de învăţământ primar şi secundar general face iminentă prezenţa riscului major de influenţă atât asupra procesului educaţional, cât şi asupra calităţii serviciilor prestate. Astfel, analiza auditului atestă situaţia precară privind gradul de acoperire a locurilor vacante în urma repartizării absolvenţilor cu profil pedagogic la specialităţile de matematică, fizică, biologie, chimie, geografie, pedagogie preşcolară.

Analiza detaliată efectuată de audit asupra acestui aspect este prezentată în mod grafic în Diagrama nr.5 şi în Anexa nr.7 la prezentul Raport.

Diagrama nr.5

Sinteza datelor privind gradul de acoperire

a necesităţilor de cadre didactice pe unele discipline în anii 2014-2016, %

Sursă: Diagramă elaborată de echipa de audit în baza datelor prezentate de ME.

Alt aspect problematic la stabilirea necesarului de personal didactic îl constituie circumstanţele în care instituţiile de învăţământ nu prezintă în adresa OLSDÎ informaţia referitor la numărul angajaţilor pensionaţi, care activează în baza contractelor individuale de muncă pe perioade determinate. Astfel, analizele efectuate de audit în cadrul a 4 OLSDÎ⁷³, precum şi ale rezultatelor chestionarelor prezentate de alte 24 de OLSDÎ denotă că instituţiile de învăţământ nu prezintă veridic OLSDÎ informaţia privind necesarul de personal didactic, ţinându-se cont de cadrele didactice pensionate. În acest context, instituţiile de învăţământ nu indică funcţiile vacante temporar ocupate de cadrele didactice pensionate, în special cele care activează în baza normei didactice depline (18 ore săptămânal⁷⁴).

Analiza efectuată de audit referitor la acoperirea unităţilor vacante cu cadre didactice pensionate este prezentată în Diagrama nr.6.

Diagrama nr.6

Evoluţia numărului cadrelor didactice

pensionate cu normă didactică deplină şi redusă în anii 2014-2016

Sursă: Datele sintetizate de echipa de audit în baza informaţiilor prezentate de 28 OLSDÎ.

Astfel, examinările auditului relevă că, în perioada 2014-2016, din totalul cadrelor didactice pensionate angajate în sistemul educaţional (14773), în medie, 42,3% (6245) deţin o normă didactică deplină. În aspectul anilor, acest indicator a constituit, respectiv, 42,2% – în anul 2014; 41,7% – în anul 2015, şi 42,9% – în anul 2016.

Potrivit prevederilor Strategiei, un alt indicator monitorizat de ME este “vârsta medie a cadrelor didactice”, care către 2020 trebuie să fie în scădere cu 3 ani. De menţionat că Strategia “Educaţia-2020” nu a stabilit indicele iniţial al indicatorului dat, astfel nefiind posibilă urmărirea gradului de atingere a acestuia. În corespundere cu datele prezentate în Raportul de activitate al ME pe anul 2015⁷⁵, vârsta medie a cadrelor didactice din învăţământ, în anul respectiv, a fost de 45 de ani. Analiza efectuată de audit (în baza datelor BNS) asupra repartizării cadrelor didactice pe grupe de vârstă în evoluţia anilor 2013-2015 este prezentată în Diagrama nr.7.

Diagrama nr.7

Evoluţia numărului cadrelor didactice

pe grupe de vârstă în instituţiile de învăţământ

primar şi secundar general în anii 2013-2015, %

Sursă: Graficul elaborat de echipa de audit în baza datelor BNS.

Prin urmare, în baza analizei datelor prezentate în diagramă şi a celor expuse în Raportul de activitate al ME, auditul relevă că sistemul de învăţământ se confruntă cu probleme majore în ce priveşte îmbătrânirea personalului, având un număr semnificativ de cadre didactice care sunt pensionate sau se apropie de vârsta pensionării. Astfel, în anul 2015, 3645 (sau 12,3%) din totalul de 29535 de cadre didactice din învăţământul primar şi secundar general au avut vârsta sub 30 de ani, 12163 (sau 41,2%) – vârsta de peste 50 de ani, dintre care 4441 (sau 15%) au depăşit vârsta de 60 de ani.

_____________________________

⁷²Monitorizarea pieţei forţei de muncă analizează tendinţele generale ale forţei de muncă, dar nu are legătură cu planurile guvernamentale oficiale. Deşi poate oferi factorilor de decizie o perspectivă asupra modificărilor cererii şi ofertei de cadre didactice, aceasta nu poate fi considerată ca fiind planificarea oficială.

⁷³Ialoveni, Anenii Noi, Nisporeni, Călăraşi.

⁷⁴Art.55 alin.(2) din Codul educaţiei.

⁷⁵Raportul de activitate al ME pe anul 2015, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei nr.36 din 25.01.2016.

3.3. Instrumentele guvernamentale aprobate şi utilizate pentru atragerea şi menţinerea tinerelor cadre didactice în sistemul educaţional nu produc efectul scontat.

Unul dintre obiectivele specifice (Obiectivul specific 4.1.) incluse în Strategia “Educaţia-2020” prevede sporirea atractivităţii profesiei de cadru didactic, atragerea şi menţinerea cadrelor performante în sistem, iar rata abandonului timpuriu al activităţii didactice să se diminueze cu 10%.

În vederea realizării acestui obiectiv, ME, în corespundere cu Planul propriu de activitate pe anul 2015, a elaborat proiectul Programului naţional de dezvoltare a resurselor umane din educaţie în RM pe anii 2016-2020, care la data de 03.11.2015 a fost supus discuţiilor publice, pentru obţinerea comentariilor. În pofida faptului că acţiunea respectivă nu a fost finalizată, deşi termenul de realizare a fost trimestrul IV al anului 2015, această măsură nu s-a regăsit în Planul de acţiuni al ME pe anul 2016. Totodată, Guvernul, în cadrul Programului de activitate pe anii 2016-2018⁷⁶, a identificat printre priorităţile domeniului educaţiei necesitatea aprobării şi implementării unui Program naţional pentru sporirea calităţii resurselor umane în educaţie, inclusiv prin reconceptualizarea învăţământului pedagogic. Ulterior, în vederea soluţionării unor probleme aferente domeniului educaţiei, Guvernul⁷⁷ a pus în sarcina ME realizarea Planului de acţiuni pe anul 2016 aprobat, iar printre măsurile preconizate se regăseşte şi elaborarea Programului naţional pentru dezvoltarea resurselor umane în învăţământul general.

Doar în astfel de circumstanţe, ME, suplimentar la Planul de activitate pe anul 2016, urmează să asigure realizarea documentului de politici, termenul stabilit fiind trimestrul IV al anului 2016. La momentul efectuării auditului, acest proiect se afla în proces de discuţii, fiind plasat în sursele media, pentru consultări cu societatea civilă, la data de 26.05.2016.

Conceptul de bază al proiectului Programului naţional de dezvoltare a resurselor umane în învăţământul general din RM pe anii 2016-2020 rezidă în: i) atragerea tinerilor cu vocaţie pedagogică în sistemul educaţional; ii) pregătirea profesională performantă a cadrelor didactice şi manageriale; iii) menţinerea cadrelor didactice performante în sistem. Experienţa unor ţări europene⁷⁸ care au implementat sau sunt în curs de implementare a campaniilor pentru îmbunătăţirea imaginii profesiei didactice atestă îmbunătăţirea prestigiului acestei profesii. Prin urmare, ME urmează să întreprindă toate măsurile necesare pentru promovarea acestui deziderat.

O altă acţiune prioritară prevăzută în Strategia “Educaţia-2020” este diversificarea facilităţilor acordate cadrelor didactice tinere care se angajează în instituţiile de învăţământ din localităţile rurale.

Începând cu anul 2005, conform cadrului normativ⁷⁹, cadrele didactice debutante au beneficiat în primii 3 ani de activitate de următoarele stimulente:

♦ 30,0 mii lei – pentru tinerii specialişti absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior pedagogic;

♦ 24,0 mii lei – pentru tinerii specialişti absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ postsecundar pedagogic;

♦ compensarea lunară a cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ, a costului pentru 30 kw de energie electrică şi compensarea anuală a energiei termice (un metru cub de lemne şi o tonă de cărbuni, iar în cazul încălzirii cu gaze – compensarea costului unui metru cub de lemne şi a unei tone de cărbuni).

Din considerentele că situaţia privind asigurarea cu cadre didactice a instituţiilor de învăţământ din mediul urban nu diferă prea mult de cea din mediul rural, în scopul îmbunătăţirii acestei realităţi, una dintre măsurile stimulatorii a fost extinsă şi asupra instituţiilor de învăţământ din mediul urban.

Auditul denotă că prin noul cadru normativ⁸⁰, aprobat la data de 29.10.2015, a fost extinsă doar aria beneficiarilor la una dintre facilităţi. În acest context, începând cu anul 2015, indemnizaţia unică se acordă tuturor absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi postsecundar pedagogic repartizaţi de ME atât în mediul rural, cât şi în cel urban, iar facilităţile pentru cheltuielile de închiriere a spaţiului locativ, consumul de energie termică şi electrică – personalului didactic angajat în mediul rural şi centrele raionale.

Analiza auditului referitor la evoluţia angajării tinerilor specialişti cu profil pedagogic în câmpul muncii în perioada 2012-2015 este prezentată în Diagrama nr.8.

Diagrama nr.8.

Evoluţia angajării tinerilor specialişti

cu profil pedagogic în perioada 2012-2015

Sursă: Diagramă elaborată de echipa de audit în

 baza datelor şi informaţiilor prezentate de OLSDÎ.

Examinările efectuate de audit relevă că în perioada anilor 2012-2015 doar 49,1%, sau 1293 din 2631 de absolvenţi cu profil pedagogic repartizaţi au fost angajaţi de facto în câmpul muncii conform necesităţilor statului. Astfel, din numărul absolvenţilor cu profil pedagogic repartizaţi pentru angajare, real în domeniul educaţiei s-au angajat 421, sau 57,4% – în anul 2012; 315, sau 29,9% – în anul 2013; 279, sau 25,6% – în anul 2014; 278, sau 26,2% – în anul 2015.

Analiza detaliată efectuată de audit în acest sens este prezentată în Anexa nr.8 la prezentul Raport.

Rezumând cele expuse, auditul constată că sectorul educaţiei nu este unul atractiv pentru tinerii specialişti, ţinându-se cont că de facto se angajează în câmpul muncii mai puţin de jumătate din numărul celor repartizaţi.

Printre principalele cauze care au determinat crearea situaţiei respective se menţionează: imposibilitatea repartizării absolvenţilor în cazul în care instituţiile de învăţământ (care dispun de un număr mai mic de clase) nu pot oferi tânărului specialist o normă didactică deplină (18 ore săptămânal); salariul în sectorul educaţiei nu este unul motivant pentru tânărul specialist (circa 3,0 mii lei); infrastructura deficitară în zonele rurale comparativ cu cele urbane, ineficienţa facilităţilor acordate tinerilor specialişti în vederea atragerii acestora în zonele rurale etc.

Totodată, una dintre cauzele repartizării precare a tinerilor specialişti o constituie şi faptul că absolvenţii studiilor superioare de licenţă cu profil pedagogic (ciclul I) aplică pentru studiile superioare de master (ciclul II). Ulterior, în lipsa reglementărilor privind repartizarea absolvenţilor masteranzi cu profil pedagogic, aceştia nu sunt plasaţi în câmpul muncii în corespundere cu necesităţile statului. Astfel, în perioada 2012-2015, au absolvit ciclul II 2258 de masteranzi cu profil pedagogic cu finanţare de la buget (432 – în 2012; 485 – în 2013; 658 – în 2014; 685 – în 2015), care, însă, ulterior, nu au fost incluşi în procesul de repartizare.

Un indicator de monitorizare a Strategiei “Educaţia-2020” este “rata abandonului timpuriu al activităţii didactice, %”. Verificările auditului în acest aspect au relevat că ME nu a raportat în anul 2015 acest indicator de monitorizare a Strategiei “Educaţia-2020”, fapt ce denotă necunoaşterea situaţiei reale aferente fluctuaţiei cadrelor didactice, în special, părăsirea sistemului educaţional până la expirarea statutului de tânăr specialist (3 ani de activitate pedagogică).

Potrivit cadrului normativ⁸¹, pentru a beneficia de indemnizaţia unică şi de compensarea cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ şi consumul de energie termică şi electrică, tinerii specialişti vor încheia cu administraţia instituţiei de învăţământ în care au fost repartizaţi un contract individual de muncă. Tinerii specialişti se obligă să activeze 3 ani în instituţiile de învăţământ în care au fost repartizaţi. În cazul concedierii tânărului specialist, la cerere sau pentru fapte imputabile, specificate în Codul muncii⁸², până la expirarea acestui termen, el va restitui sumele achitate până la data concedierii. În corespundere cu actul departamental al ME⁸³, şefii OLSDÎ vor monitoriza încheierea şi executarea contractelor individuale de muncă încheiate cu tinerii specialişti.

Examinările auditului au relevat că în perioada 2012-2015 au părăsit sistemul educaţional până la expirarea termenului de 3 ani, fără restituirea sumelor aferente indemnizaţiei unice şi cheltuielilor pentru închirierea spaţiului locativ şi servicii comunale, 22 de tineri specialişti. Suma facilităţilor primite şi nerestituite de către aceştia constituie circa 258,0 mii lei, sau circa 50% din suma de 516,9 mii lei, care regulamentar urma a fi restituită în bugetul de stat (instituţiile de învăţământ din subordinea OLSDÎ: Anenii Noi – 17,0 mii lei; Basarabeasca – 35,8 mii lei; Cahul – 2,3 mii lei; Cantemir – 35,0 mii lei; Călăraşi, Hânceşti – câte 45,0 mii lei; Leova – 14,0 mii lei; Nisporeni – 45,9 mii lei; Străşeni – 6,0 mii lei; Teleneşti – 12,0 mii lei).

Analiza auditului referitor la fluctuaţia tinerilor specialişti în perioada 2012-2015 este redată în Tabelul nr.9.

Datele din tabel relevă că în perioada 2012-2015 au părăsit sistemul educaţional 311 (24%) tineri specialişti, din 1293 de angajaţi, dintre care 161 (12%) – imediat după îndeplinirea obligaţiilor de a activa timp de 3 ani în urma repartizării conform necesităţilor statului. Misiunea de audit a constatat că 63 (sau 82%) din 77 de tineri specialişti repartizaţi care au demisionat până la expirarea termenului de 3 ani sunt cei care au fost repartizaţi în mediul rural. Astfel, facilităţile oferite cadrelor didactice debutante în sistemul educaţional nu sunt suficiente în vederea menţinerii tinerilor specialişti în mediul rural.

Analiza în detaliu efectuată de audit referitor la situaţia menţionată este expusă în Anexa nr.8 la prezentul Raport.

_____________________________

⁷⁶Hotărârea Parlamentului nr.1 din 20.01.2016 “Pentru aprobarea Programului de activitate al Guvernului şi acordarea votului de încredere Guvernului”.

⁷⁷Dispoziţia Guvernului nr.56-d din 26.04.2016.

⁷⁸Franţa, Anglia, Norvegia, Estonia, Danemarca, Letonia, Lituania, Suedia, Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2015. Profesia de cadru didactic în Europa: Practicile, Percepţiile şi Politicile. Raportul Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene.

⁷⁹Pct.2 din Regulamentul cu privire la modul de calcul, repartizare, utilizare şi evidenţă a transferurilor cu destinaţie specială pentru susţinerea cadrelor didactice tinere, precum şi pentru modificarea, completarea şi abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802 din 29.10.2015 (în continuare – Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802 din 29.10.2015).

⁸⁰Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802 din 29.10.2015.

⁸¹Pct.6 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.802 din 29.10.2015.

⁸²Art.86 alin.(1) literele g)-n) din Codul muncii nr.154-XV din 28.03.2003.

⁸³Pct.3 din Ordinul ministrului educaţiei nr.1087 din 13.11.2015 “Cu privire la aprobarea contractului-model individual de muncă cu tinerii specialişti”.

3.4. Măsurile întreprinse de ME privind sporirea performanţei competenţelor profesionale ale cadrelor didactice şi manageriale sunt modeste.

Un aspect relevant menţionat în Strategia “Educaţia-2020” este accentul pus pe calitatea programelor de formare a cadrelor didactice, inclusiv a serviciilor educaţionale prestate de centrele de formare continuă. Printre problematicele, relevate în Strategie, cu impact major asupra performanţei sistemului de educaţie se regăsesc: i) neracordarea la schimbările din sistemul educaţional a competenţelor profesionale ale cadrelor didactice; ii) programele de formare continuă nu sunt centrate pe necesităţile cadrelor didactice; iii) instituţiile ofertante de programe de formare continuă au nevoie de modernizarea procesului de instruire şi de evaluare a nevoilor de formare reale, axate pe formarea de competenţe profesionale, necesare pentru asigurarea unui proces educaţional de calitate.

În acest sens, prin documentul de politici, au fost identificate 2 obiective specifice, care ţin de reconceptualizarea formării iniţiale a cadrelor didactice (Obiectivul specific 4.3.), precum şi de eficientizarea şi flexibilizarea sistemului de formare continuă a cadrelor didactice şi manageriale (Obiectivul specific 4.4.).

Auditul a examinat gradul de transpunere a acţiunilor prevăzute la capitolul dat din Strategia “Educaţia-2020” în Planurile de activitate ale ME pentru anul 2015, precum şi rezultatele raportate, constatând că, în anul 2015, ME a planificat realizarea a 15 subacţiuni la capitolul dat. Se menţionează că din 15 subacţiuni, 3 au fost realizate integral, 7 – realizate parţial, iar 5 – nerealizate. În opinia auditului, măsurile nerealizate, care, în mare parte, ţin de elaborarea actelor normative şi departamentale, sunt relevante pentru implementarea documentelor de politici privind asigurarea sistemului educaţional cu cadre didactice profesioniste, precum şi motivarea acestora. Aceste acte normative sunt la etapa de elaborare şi avizare, nefiind aprobate, şi vizează:

√ Elaborarea Regulamentului, instrumentelor şi metodologiei de evaluare a performanţei cadrelor didactice;

√ Elaborarea unei noi legi a salarizării în educaţie;

√ Elaborarea Metodologiei de evaluare anuală a personalului didactic;

√ Revizuirea sistemului de atestare a cadrelor didactice;

√ Elaborarea metodologiei privind formarea continuă a personalului didactic;

√ Elaborarea Registrului cu privire la aprobarea planurilor/programelor de formare/dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice/manageriale pentru anul 2016;

√ Dezvoltarea unui set de programe bazate pe un sistem concurenţial loial, prin intermediul cărora personalul didactic ar beneficia de o ofertă diversificată a furnizorilor de formare profesională continuă;

√ Elaborarea Regulamentului cu privire la mentorat;

√ Elaborarea programelor speciale pentru formarea continuă a personalului de conducere.

Rolul principal în organizarea formării profesionale continue revine Guvernului⁸⁴, care aprobă strategii, programe naţionale şi documente normative în domeniul dezvoltării resurselor umane, strâns legate de politica naţională privind dezvoltarea durabilă. Respectiv, printre măsurile ce se impun ME, în comun cu ANACIP, prin Dispoziţia Guvernului nr.56-d din 26.04.2016, aferente problemei privind calitatea joasă a formării cadrelor didactice tinere şi mecanismul ineficient de perfecţionare profesională a cadrelor didactice, se regăseşte evaluarea şi acreditarea prioritară a programelor de formare continuă în domeniul educaţiei, în vederea sporirii accesului la servicii de calitate.

Una dintre atribuţiile ANACIP⁸⁵ este evaluarea, în bază contractuală, a instituţiilor ofertante de programe de formare profesională şi servicii educaţionale, precum şi a programelor acestora, în vederea autorizării de funcţionare provizorie, acreditării şi reacreditării în învăţământul profesional tehnic, în învăţământul superior şi formarea continuă. Actualmente, la nivel de ţară activează 16 instituţii abilitate⁸⁶ prestatoare de servicii de formare profesională continuă, care nu au fost acreditate, fapt care nu garantează calitatea serviciilor prestate.

Codul educaţiei⁸⁷ prevede că personalul didactic din învăţământul general beneficiază de dreptul, garantat de stat, la stagii de formare profesională în domeniul activităţii didactice cel puţin o dată la 3 ani. Totodată, conform atribuţiilor ce-i revin, ME⁸⁸ coordonează activitatea de formare profesională iniţială şi continuă a cadrelor didactice şi de conducere din învăţământ.

În acest context, anual, prin ordinul ministrului educaţiei, se aprobă Planurile de formare profesională continuă a cadrelor didactice şi de conducere. În temeiul acestuia, OLSDÎ, conducătorii instituţiilor de învăţământ urmează să asigure delegarea cadrelor didactice şi de conducere la stagiile de formare profesională continuă. Responsabil de coordonarea şi monitorizarea activităţii de formare profesională continuă este Direcţia resurse umane, formare continuă şi atestare din cadrul ME⁸⁹. În vederea examinării situaţiilor menţionate, echipa de audit a solicitat ME să prezinte informaţiile privind rezultatele formării profesionale continue a cadrelor didactice şi manageriale (de conducere). Ca urmare, auditul a constatat că ME nu deţine careva informaţii generalizate integral pe ţară vizând acest aspect. Ulterior, echipa de audit a solicitat repetat de la centrele de formare continuă prezentarea aceloraşi date şi informaţii.

Analiza datelor parvenite de la centrele de formare profesională continuă este prezentată în Tabelul nr.10.

Datele din tabel relevă că ponderea cadrelor didactice beneficiare de formare profesională continuă în perioada 2011-2015 variază de la 22,0% în anul 2011 până la 30,3% în anul 2015, cea mai mare pondere fiind în anul 2014 – 42,5%, când circa 51,5% din sumele pentru instruirea cadrelor didactice au fost achitate din contul granturilor şi proiectelor.

Analizând datele din tabel, auditul relevă că preponderent cadrele didactice şi manageriale achită personal serviciile de formare profesională continuă. Astfel, din totalul de cadre didactice beneficiare de formare profesională continuă, au achitat din surse proprii în anul 2011 – 66,0%; în anul 2012 – 59,0%; în anul 2013 – 64,4%; în anul 2014 – 34,5%; în anul 2015 – 63,9%. În acelaşi timp, ponderea contribuţiei statului pentru formarea profesională continuă a cadrelor didactice este una net inferioară contribuţiei personale a beneficiarilor, instituţiile de învăţământ contribuind în perioada 2011-2015 în proporţie ce variază de la 18,9% – în anul 2011, până la 23,8% – în anul 2015. O situaţie similară se atestă şi în cazul formării profesionale a cadrelor manageriale (de conducere), ponderea cea mai mare revenind achitărilor efectuate din cont propriu, care în anul 2013 a constituit 54,4%, în anul 2014 – 49,7%, în anul 2015 – 54,5%.

Concluzie:

Auditul, generalizând cele menţionate, conchide că ME nu dispune de o prognoză fiabilă, dar nici de o planificare pe termen lung a necesarului de cadre didactice. Astfel, este stringent necesar ca ME, în comun cu OLSDÎ, să-şi fortifice capacităţile funcţionale şi organizaţionale pentru definirea procesului de planificare a necesităţilor de personal didactic. Tergiversarea întreprinderii acestor măsuri va avea efecte pe o perioadă mai îndelungată, cu impact asupra calităţii serviciilor educaţionale.

Facilităţile acordate tinerilor specialişti angajaţi prin repartizare nu asigură eficienţa prin menţinerea acestora în sistemul educaţional. Astfel, mai puţin de jumătate din absolvenţii specialităţilor cu profil pedagogic ajung să fie plasaţi în câmpul muncii. În contextul în care RM se confruntă cu o criză a profesiei de pedagog, care se manifestă prin pierderea atractivităţii profesiei de pedagog la înmatricularea studenţilor, precum şi prin fluctuaţia cadrelor didactice tinere, se impune imperativ revizuirea măsurilor de politici în acest sens de către ME.

Neacreditarea în termenele stabilite a instituţiilor abilitate cu formarea profesională continuă a cadrelor didactice şi tergiversarea elaborării cadrului normativ/departamental pentru implementarea politicilor aferente formării profesionale continue constituie un real impediment în asigurarea accesului populaţiei la servicii educaţionale de calitate.

Recomandare Ministerului Educaţiei:

8. Să analizeze bunele practici în vederea determinării celei mai optime soluţii pentru elaborarea unor instrumente de prognozare a necesarului de cadre didactice aferente sistemului educaţional, precum şi pentru planificarea asigurării/acoperirii acestor necesităţi.

Recomandare Ministerului Educaţiei, în comun cu Ministerul Finanţelor:

9. Să identifice măsuri şi resurse de diversificare a facilităţilor acordate cadrelor didactice tinere angajate în vederea sporirii atractivităţii profesiei de pedagog şi creşterii gradului de acoperire a funcţiilor vacante, în special, pentru mediul rural.

Recomandare organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului: Anenii Noi, Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Călăraşi, Hânceşti, Leova, Nisporeni, Străşeni, Teleneşti:

10. Să asigure restituirea la bugetul de stat a mijloacelor financiare achitate tinerilor specialişti cu profil pedagogic repartizaţi conform necesităţilor statului care au demisionat până la expirarea termenului de 3 ani de activitate în sistemul educaţional, în sumă totală de circa 258,0 mii lei.

Recomandare Ministerului Educaţiei, în comun cu organele locale de specialitate în domeniul învăţământului:

11. Să asigure eficientizarea procesului de gestionare a stagiilor de formare profesională continuă a cadrelor didactice şi de conducere/manageriale, având la bază evidenţa persoanelor instruite, precum şi nivelul de instruire a acestora.

_____________________________

⁸⁴Pct.43 din Regulamentul cu privire la organizarea formării profesionale continue, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1224 din 09.11.2004.

⁸⁵Art.115 alin.(2) lit.d) din Codul educaţiei.

⁸⁶Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, ASEM, UPS “Ion Creangă”, US “A.Russo” din Bălţi, UTM, US din Tiraspol, US din Comrat, USM, US “B.P.Hasdeu” din Cahul, Institutul de Formare Continuă, USEFS, Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene “Constantin Stere”, Centrul Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie, Centrul Educaţional Pro Didactica, Programul Educaţional “Pas cu Pas”, Centrul “Univers Academic”.

⁸⁷Art.134 alin.(4) lit.b) din Codul educaţiei.

⁸⁸Art.140 alin.(1) lit.p) din Codul educaţiei.

⁸⁹Pct.8 subpct.1) lit.f) din Regulamentul Direcţiei resurse umane, formare continuă şi atestare, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor din 20.02.2013.

CONCLUZIA GENERALĂ

Educaţia reprezintă o prioritate naţională şi factorul primordial al dezvoltării durabile a unei societăţi bazate pe cunoaştere. În pofida faptului că, per ansamblu, ME a înregistrat progrese la capitolul implementarea principalului document de politici în domeniul educaţiei – Strategia “Educaţia-2020”, misiunea de audit constată că măsurile întreprinse pentru realizarea unor obiective nu au fost suficiente. În consecinţă, evaluările preliminare ale indicatorilor de monitorizare aferente politicii educaţionale denotă rezultate modeste. În acest context, deficienţele identificate în procesele de planificare, implementare şi monitorizare a Strategiei “Educaţia-2020” constituie un impediment în procesul de reformare a sistemului educaţional.

În scopul remedierii situaţiei atestate, pentru asigurarea implementării cu succes a Strategiei “Educaţia-2020” şi, nu în ultimul rând, a utilizării raţionale a mijloacelor bugetare alocate, sunt necesare: aprobarea unui plan de acţiuni privind implementarea Strategiei “Educaţia-2020”, elaborarea planurilor de pregătire a comenzii de stat fundamentate pe evoluţia pieţei muncii şi a necesităţilor statului, instituirea unui mecanism aplicabil de responsabilizare a studenţilor finanţaţi din surse publice, precum şi redefinirea actualului sistem motivaţional al tinerilor specialişti.