Hotărâre nr.5 din 03.03.2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare (temeiurile de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare) (sesizările nr.153g/2021, nr.234g/2021, nr.240g/2021, nr.256g/2021 şi nr.266g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare

(temeiurile de contestare a încheierii privind

 intentarea procedurii de executare)

(sesizările nr.153g/2021, nr.234g/2021,

nr.240g/2021, nr.256g/2021 şi nr.266g/2021)

nr. 5  din  03.03.2022

 (în vigoare 03.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 28 din 18.03.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 2 iulie, pe 26 octombrie,

pe 2 noiembrie, pe 15 noiembrie şi pe 1 decembrie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, în partea omisiunii de a reglementa ca temeiuri de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare cazurile prevăzute la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Cod.

2. Sesizările au fost ridicate de dl avocat Vitalie Postolache, în interesele Companiei de Asigurări "Garanţie" S.A., debitor-reclamant în dosarul nr.25-4787/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru; de dl avocat Vasile Lungu, în interesele dlui Constantin Vornicu, debitor-reclamant în dosarul nr.25r-71/2021, pendinte la Curtea de Apel Comrat; de dna Anna Mazur, administrator autorizat, lichidator al S.R.L. "Daneve Grup", în interesele S.R.L. "Daneve Grup" (în proces de faliment simplificat), debitor-reclamant în dosarul nr.25r-70/2021, pendinte la Curtea de Apel Comrat; de dl Serghei Neruh, în interesele S.R.L. "Suvorov-Vin", debitor-reclamant în dosarul nr.2r-2677/2021, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi, respectiv, de Compania de Asigurări "Garanţie" S.A., debitor-reclamant în dosarul nr.25-1395/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

3. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de dnii judecători Valentin Lastaveţchi şi Eduard Galuşceac din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, de un complet de judecători din cadrul Curţii de Apel Comrat (format din dnii Grigori Colev, Afanasi Curdov şi Ştefan Starciuc) şi, respectiv, de un complet de judecători din cadrul Curţii de Apel Chişinău (format din dnele Nelea Budăi şi Viorica Mihaila şi dl Iurie Cotruţa), pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

4. Printr-o decizie a Curţii Constituţionale, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

5. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor menţionate mai sus, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 153g/2021.

6. În procesul examinării cauzei, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

7. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl avocat Vitalie Postolache, reprezentantul autorilor sesizărilor nr.234g/2021 şi nr.266g/2021, dl avocat Vasile Lungu, reprezentantul autorului sesizării nr.234g/2021, dl Cristian Babin, reprezentantul autorului sesizării nr.256g/2021, dl Valeriu Kuciuk, reprezentantul Parlamentului, şi dna Veronica Mihailov-Moraru, reprezentanta Guvernului.

ÎN FAPT

A. CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

I. Circumstanţele cauzei civile nr.25-4787/2019 (sesizarea nr.153g/2021)

8. La 10 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a eliberat un titlu executoriu pe baza hotărârii Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău, din 4 octombrie 2016, care a devenit definitivă şi executorie prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 martie 2019. Potrivit acestei Decizii, s-a dispus încasarea sumei de 405 711 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 15 000 lei de la Compania de Asigurări "Garanţie" S.A. în beneficiul G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.p.A.

9. Ulterior, dl avocat Alexei Frunze a formulat, în interesele creditorului G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.p.A., o cerere privind primirea spre executare a titlului executoriu menţionat mai sus.

10. Prin încheierea nr.004-763/19 din 25 noiembrie 2019, dna Valentina Zamşa, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a documentului executoriu respectiv.

11. La 10 decembrie 2019, debitorul C.A. "Garanţie" S.A. a formulat o cerere de contestare împotriva creditorului G.E. "Capital Servizi Finanziare" S.p.A., având-o ca intervenient accesoriu pe dna Valentina Zamşa, executor judecătoresc, prin care a solicitat anularea titlului executoriu din 10 iulie 2019 şi a încheierii privind intentarea procedurii de executare, pe baza articolului 61 alin.(1) lit.c) şi d) din Codul de executare. La 10 noiembrie 2020, debitorul a depus o cerere de concretizare a solicitărilor formulate.

12. În şedinţa din 25 iunie 2021, dl avocat Vitalie Postolache a ridicat, în interesele C.A. "Garanţie" S.A., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare.

13. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Circumstanţele cauzei civile nr.25r-71/2021 (sesizarea nr.234g/2021)

14. Prin Decizia din 2 martie 2021, Curtea de Apel Comrat a dispus încasarea sumei de 1 512 800 lei de la dl Constantin Vornicu în beneficiul S.R.L. "Arvo-Trans" .

15. Prin Încheierea nr.103-81/21 din 13 aprilie 2021, dl Nicolae Zmeu, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a documentului executoriu.

16. Debitorul Constantin Vornicu a formulat o cerere de contestare împotriva creditorului S.R.L. "Arvo-Trans", avându-l ca intervenient accesoriu pe dl Nicolae Zmeu, executor judecătoresc, prin care a solicitat anularea încheierii privind intentarea procedurii de executare şi a borderoului de calcul privind cheltuielile de executare în partea onorariului fixat conform actelor stabilite de executor.

17. Prin Încheierea din 10 august 2021, Judecătoria Cimişlia, sediul central, a admis contestaţia formulată de dl Constantin Vornicu şi a anulat încheierea executorului privind intentarea procedurii de executare şi a borderoului de calcul privind cheltuielile de executare.

18. Ulterior, la 14 august 2021, dl Nicolae Zmeu a formulat un recurs împotriva încheierii din 9 august 2021.

19. La 19 octombrie 2021, dl avocat Vasile Lungu a ridicat, în interesele debitorului Constantin Vornicu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare în partea care nu prevede contestarea încheierii privind intentarea procedurii de executare în cazul temeiului prevăzut la articolul 61 alin.(1) lit.a) din Cod.

20. Prin Încheierea din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

III. Circumstanţele cauzei civile nr.25r-70/2021 (sesizarea nr.240g/2021)

21. Prin Decizia din 2 martie 2021, Curtea de Apel Comrat a dispus încasarea sumei de 1 502 100 lei de la S.R.L. "Daneve Grup" în beneficiul S.R.L. "Arvo-Trans".

22. Prin Încheierea nr.103-80/21 din 13 aprilie 2021, dl Nicolae Zmeu, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a documentului executoriu.

23. Debitoarea S.R.L. "Daneve Grup" a formulat o cerere de contestare împotriva creditorului S.R.L. "Arvo-Trans", avându-l ca intervenient accesoriu pe dl Nicolae Zmeu, executor judecătoresc, prin care a solicitat anularea încheierii privind intentarea procedurii de executare menţionată supra.

24. Prin Încheierea din 10 august 2021, Judecătoria Cimişlia, sediul central, a admis contestaţia formulată de S.R.L. "Daneve Grup" şi a anulat încheierea executorului privind intentarea procedurii de executare.

25. Ulterior, dl Nicolae Zmeu a formulat un recurs împotriva încheierii din 10 august 2021.

26. La 26 octombrie 2021, dna Anna Mazur, administrator autorizat, lichidator al S.R.L. "Daneve Grup", a ridicat, în interesele debitoarei S.R.L. "Daneve Grup", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare în partea care nu prevede contestarea încheierii privind intentarea procedurii de executare în temeiul cazului prevăzut la articolul 61 alin.(1) lit.a) din Cod.

27. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

IV. Circumstanţele cauzei civile nr.2r-2677/2021 (sesizarea nr.256g/2021)

28. Prin Decizia din 18 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile formulate de S.R.L. "Esmalda" şi S.R.L. "Suvorov-Vin", a admis recursul înaintat de S.A. "Tomai-Vinex", a casat hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2012 în partea încasării prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată şi a dispus încasarea prejudiciului moral în sumă de 8 732 010 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 3 250 lei de la S.R.L. "Esmalda" şi S.R.L. "Suvorov-Vin" în beneficiul S.A. "Tomai-Vinex" .

29. Prin Încheierea nr.078-691/2021 din 25 ianuarie 2021, dl Corneliu Vînaga, executor judecătoresc, a primit spre executare titlul executoriu nr.2-9/11 din 18 decembrie 2020, emis de Curtea Supremă de Justiţie, şi a intentat procedura de executare nr.078-691/2021.

30. Dl Corneliu Vînaga a dispus, prin Încheierea din 4 martie 2021, corectarea erorii materiale din conţinutul şi dispozitivul Încheierii nr.078- 691/2021 din 25 ianuarie 2021, prin înlocuirea textului "Curtea Supremă de Justiţie" cu textul "Curtea de Apel".

31. La 1 februarie 2021, debitorii S.R.L. "Esmalda" şi S.R.L. "Suvorov-Vin" au formulat o cerere de contestare împotriva creditorului S.A. "Tomai-Vinex", având ca intervenienţi accesorii pe dl Corneliu Vînaga, executor judecătoresc, şi Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală, prin care a solicitat anularea încheierilor executorului judecătoresc privind intentarea procedurii de executare şi celei de aplicare a măsurilor de asigurare.

32. Prin Încheierea din 10 septembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins cererea de contestare formulată de debitorii S.R.L. "Esmalda" şi S.R.L. "Suvorov-Vin".

33. La 21 septembrie 2021, debitorii S.R.L. "Esmalda" şi S.R.L. "Suvorov-Vin" au formulat un recurs împotriva încheierii menţionate supra.

34. La 9 noiembrie 2021, dl Serghei Neruh a ridicat, în interesele S.R.L. "Suvorov-Vin", excepţia de neconstituţionalitate a textului "poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art.61 lit.b), e) şi f) din prezentul cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în partea în care acesta restrânge dreptul debitorului de a contesta încheierea executorului pe motiv că documentul executoriu nu este întocmit în conformitate cu prevederile articolului 14 din Cod.

35. Prin Încheierea din aceeaşi zi, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării sale.

V. Circumstanţele cauzei civile nr.25-1395/21 (sesizarea nr.266g/2021)

36. La 13 noiembrie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de dna Ioana Lipcan împotriva C.A. "Garanţie" S.A., avându-le ca intervenienţi accesorii pe "Glinso Broker" S.R.L. şi pe "Iuniti" S.R.L.

37. La 26 ianuarie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de apel, a casat hotărârea primei instanţe, a admis cererea de chemare în judecată formulată de dna Ioana Lipcan, a dispus încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 23 000 euro, a dobânzii de întârziere în mărime de 625,07 euro şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 20 849,95 lei de la C.A. "Garanţie" S.A. în beneficiul dnei Ioana Lipcan.

38. Ulterior, prin Încheierea din 26 martie 2021, dl Nicolae Nicolaescu, executor judecătoresc, a intentat procedura de executare a titlului executoriu.

39. La 12 aprilie 2021, debitorul C.A. "Garanţie" S.A. a formulat o cerere de contestare împotriva creditoarei Ioana Lipcan., avându-l ca intervenient accesoriu pe dl Nicolae Nicolaescu, prin care a solicitat anularea încheierii privind intentarea procedurii de executare din 26 martie 2021.

40. Prin ordinul de plată nr.141 din 13 aprilie 2021, C.A. "Garanţie" S.A. a depus o cauţiune în mărime de 639 563,10 lei pe contul executorului judecătoresc.

41. La 23 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul formulat de C.A. "Garanţie" S.A împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 ianuarie 2021.

42. La 28 iunie 2021, dl Nicolae Nicolaescu i-a eliberat dnei Ioana Lipcan delegaţie de retragere a numerarului. În prezent, titlul executoriu a fost executat integral.

43. În şedinţa din 27 septembrie 2021, C.A. "Garanţie" S.A. a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare.

44. Prin Încheierea din aceeaşi zi, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

45. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

46. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 60

Intentarea procedurii de executare

"[…]

(4) Încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, în temeiul prevăzut la art.61 lit.b), e) şi f) din prezentul cod, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în instanţa de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti a stabilit competenţa teritorială a executorului judecătoresc. Contestaţia depusă împotriva încheierii de intentare a procedurii de executare nu are efect suspensiv."

Articolul 61

Refuzul de a intenta procedura de executare

"(1) Executorul judecătoresc poate refuza intentarea procedurii de executare dacă:

a) documentul nu este de competenţa sa;

b) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat;

c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art.14 din prezentul cod;

d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie;

e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat;

f) documentul a fost executat.

[…]."

[Se declară neconstituţional cuvântul "poate" din articolul 61 alin.(1) conform Hotărârii Curţii Constituţionale nr.22 din 8 octombrie 2019]

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

47. Prin Decizia sa, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

48. Curtea a observat că excepţiile de neconstituţionalitate sunt ridicate de subiecte cărora li s-a acordat acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

49. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

50. Curtea a reţinut că obiectul sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate îl constituie articolul 60 alin.(4) din Codul de executare, în partea care nu reglementează ca temeiuri de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare cazurile prevăzute la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Cod.

51. Articolul 60 alin.(4) din Cod stabileşte că încheierea privind intentarea procedurii de executare poate fi contestată doar de debitor, din motivele prevăzute la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod, în faţa instanţei de judecată în a cărei circumscripţie teritorială biroul executorului judecătoresc îşi are sediul sau, în cazul municipiului Chişinău, în faţa instanţei de judecată în a cărei circumscripţie camera teritorială a executorilor judecătoreşti i-a stabilit competenţa teritorială executorului judecătoresc. Contestaţia depusă împotriva încheierii de intentare a procedurii de executare nu are efect suspensiv.

52. Astfel, potrivit acestui articol, debitorul poate contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare doar în cazul în care: (i) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; (ii) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; (iii) documentul a fost executat (articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod).

53. Deşi autorii sesizărilor au contestat articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în întregime, în argumentele lor, autorii se referă doar la textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod", sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa ca temeiuri de contestare şi cazurile prevăzute la articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod. Cu privire la celelalte prevederi ale aceluiaşi articol, autorii sesizărilor nu au prezentat argumente privind neconformitatea lor cu dispoziţiile Constituţiei.

54. Aşadar, Curtea va analiza doar textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în partea care nu prevede posibilitatea contestării încheierii privind intentarea procedurii de executare în cazurile de la articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod.

55. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze civile care au ca obiect examinarea unor cereri de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare. Prin urmare, Curtea a admis că instanţele de judecată ar putea aplica prevederile contestate la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

56. De asemenea, Curtea a menţionat că articolul 60 alin.(4) din Codul de executare a mai constituit obiectul unor sesizări (nr.85g/2016 şi nr.131g/2020). Astfel, prin Decizia nr.49 din 6 septembrie 2016 şi prin Decizia nr.133 din 19 noiembrie 2020, Curtea a declarat inadmisibile sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare. Totuşi, în aceste Decizii, Curtea nu a efectuat o analiză pe fond, ci a constatat că sesizările nu întrunesc condiţiile de admisibilitate.

57. Curtea a observat că autorii sesizărilor invocă o omisiune a legislatorului de a permite debitorului contestarea încheierii privind intentarea procedurii de executare în temeiul cazurilor prevăzute de articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod (în cazurile în care documentul nu este de competenţa executorului judecătoresc; documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile articolului 14 din Cod şi documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie). Autorii sesizărilor consideră că această omisiune contravine articolelor 1 [preeminenţa dreptului], 4 [prioritatea tratatelor internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

58. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare la Curtea Constituţională dacă este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 42).

59. Curtea a reiterat că articolele 1, 4 şi 16 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 34, § 36; HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 20).

60. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 36; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 29).

61. În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că articolul 6 § 1 din Convenţie include "dreptul la un tribunal". Pentru ca dreptul de acces la un tribunal să se bucure de efectivitate, persoanele trebuie să aibă posibilitatea clară şi practică de a contesta actele care constituie ingerinţe în drepturile lor (a se vedea Beneficio Cappella Paolini v. San Marino, 13 iulie 2004, § 28). Curtea Europeană a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu include doar dreptul de a iniţia o acţiune în justiţie, ci şi dreptul la soluţionarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunţe asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept (Fălie v. România, 19 mai 2015, § 22 şi § 24; Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86). Într-o cauză privind returnarea bunurilor expropriate de stat, Curtea Europeană a observat că biserica reclamantă a avut acces la instanţele de judecată, dar niciuna dintre acestea nu s-a pronunţat asupra dreptului la restituirea terenului expropriat. Curtea Europeană a stabilit că acest fapt echivalează cu o denegare de dreptate, care afectează însăşi esenţa dreptului de acces al bisericii reclamante la un tribunal, aşa cum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei (Beneficio Cappella Paolini v. San Marino, 13 iulie 2004, § 29).

62. Aşadar, Curtea a reţinut că de vreme ce norma contestată interzice debitorului să conteste încheierea privind intentarea procedurii de executare, articolul 20 din Constituţie devine incident.

63. Curtea a mai notat că, potrivit articolului 63 din Codul de executare, în scopul asigurării executării eficiente a documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de executare şi pe tot parcursul acesteia, executorul judecătoresc este în drept să aplice măsuri de asigurare a executării documentului executoriu, inclusiv în privinţa bunurilor debitorului, măsuri care constau inclusiv în indisponibilizarea lor.

64. Curtea a menţionat că aplicarea sechestrelor în privinţa bunurilor mobile sau imobile poate constitui o ingerinţă în dreptul de proprietate al debitorului (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Curţii Europene în cauza Luordo v. Italia, 17 iulie 2003, § 67). În acest context, Curtea Europeană a menţionat că articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie pretinde adoptarea anumitor măsuri pentru asigurarea protecţiei dreptului de proprietate. Statele au în special obligaţia de a institui proceduri judiciare care implică garanţii suficiente şi, prin urmare, le permit tribunalelor să soluţioneze în mod eficient şi corect orice litigii între persoane private, precum şi între indivizi şi stat (Sovtransavto Holding v. Ucraina, 25 iulie 2002, § 96) [DCC nr.22 din 16 februarie 2021, § 25]. Aşadar, Curtea a admis că imposibilitatea realizării în mod efectiv a dreptului de a contesta actele executorului judecătoresc care restrâng dreptul de folosinţă şi dispoziţie în privinţa bunurilor debitorului poate constitui, în anumite circumstanţe, un eşec al statului de a-şi respecta obligaţiile procedurale pozitive care decurg din articolul 1 al Protocolului nr.1 la Convenţie. Astfel, având în vedere această jurisprudenţă, Curtea a reţinut în prezenta cauză incidenţa dreptului de proprietate, sub aspectul respectării obligaţiei pozitive de a se institui proceduri judiciare efective care să asigure protecţia acestuia.

65. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr.22 din 6 august 2020, § 29).

66. Curtea a reamintit că condiţia procesului echitabil trebuie înţeleasă ca o garanţie pentru respectarea principiilor fundamentale ale unui proces judiciar, i.e. a principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului la apărare, ambele instituind egalitatea deplină a părţilor în proces (a se vedea HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 31).

67. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că principiul "egalităţii armelor" reprezintă un element al conceptului mai larg de proces echitabil şi este strâns legat de principiul contradictorialităţii. Egalitatea armelor implică obligaţia ca fiecăreia dintre părţi să i se ofere o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie de dezavantaj net faţă de partea adversă (Regner v. Cehia [MC], 19 septembrie 2017, § 146).

68. Având în vedere faptul că, în baza prevederilor criticate, debitorul, parte a procedurii de executare, nu poate contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare în temeiul cazurilor prevăzute de articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod, Curtea a considerat incident şi articolul 26 din Constituţie.

69. În consecinţă, Curtea a admis spre examinare în fond prevederile contestate în partea în care nu reglementează cazurile prevăzute la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Codul de executare, din perspectiva articolelor 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizărilor

70. Autorii sesizărilor susţin că articolul 60 alin.(4) din Codul de executare stabileşte posibilitatea contestării de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare doar în cazul în care: (i) termenul de prezentare a documentului spre executare a expirat; (ii) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în documentul executoriu nu a expirat; (iii) documentul a fost executat (articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod). Aşadar, legislatorul a reglementat doar trei motive de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare din cele şase motive de refuz a intentării procedurii de executare, prevăzute de articolul 61 alin.(1) din Cod.

71. Astfel, debitorul nu are niciun remediu efectiv pentru a-şi apăra drepturile sale în cazul în care executorul judecătoresc intentează procedura de executare în cazul în care documentul nu este de competenţa sa, în baza unui document executoriu întocmit cu încălcarea articolului 14 din Codul de executare sau atunci când documentul executoriu este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul prevăzut de legislaţie. În acest caz, deşi instanţa de judecată va primi contestaţia debitorului, ea o va respinge, pentru că norma contestată nu stabileşte în mod expres asemenea motive de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare.

72. Aşadar, autorii sesizărilor menţionează că prevederile contestate limitează dreptul debitorului de a contesta încheierea executorului judecătoresc în cazurile prevăzute de articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod. Această omisiune afectează dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, garantate de articolele 20, 26 şi 46 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

73. În opinia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova se menţionează că articolul 60 alin.(4) din Codul de executare stabileşte posibilitatea contestării de către debitor a încheierii de intentare a procedurii de executare în trei cazuri, deşi în practică pot apărea şi alte situaţii când pot fi încălcate drepturile debitorului de către executorul judecătoresc la intentarea procedurii de executare.

74. Titlul executoriu trebuie să corespundă condiţiilor de formă şi conţinut prevăzute de articolul 14 din Codul de executare. Lipsa unui element constituie un impediment în intentarea şi desfăşurarea procedurii de executare. Totuşi, pot fi situaţii în care emitentul documentului executoriu nu cunoaşte elementele de identificare a debitorului. Pentru aceste situaţii, legislatorul a prevăzut o clauză de salvgardare în articolul 61 alin.(2) din Cod, i.e. corectarea erorilor sau a omisiunilor.

75. Lipsa unui element prevăzut de articolul 14 din Cod poate fi un motiv de contestare a încheierii privind intentarea procedurii de executare de către debitor. Completarea articolului 60 alin.(4) din Codul de executare cu alte motive ar crea un dezechilibru între drepturile creditorului la executarea reală şi promptă a unei hotărâri judecătoreşti şi cele ale debitorului de a se apăra. Totuşi, erorile sau omisiunile din titlul executoriu sunt admise de instanţa de judecată. Creditorul nu trebuie să suporte consecinţele acestor erori/omisiuni. Prevederile contestate nu restrâng exerciţiul drepturilor debitorului şi corespund articolului 54 din Constituţie.

76. În şedinţa publică a Curţii, reprezentantul Parlamentului a susţinut că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare nu sunt argumentate şi, prin urmare, trebuie declarate inadmisibile.

77. În opinia prezentată de către Guvern se menţionează că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut. Acesta poate fi supus unor limitări cu scopul salvgardării altor drepturi. Scopul prevederilor contestate este asigurarea realizării eficiente şi în termen rezonabil a drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare, în contextul în care debitorul a refuzat sau s-a eschivat de la executarea benevolă a datoriei. Această executare ar putea fi periclitată în cazul în care ar fi admisă contestarea încheierii de o manieră abuzivă şi pentru nişte temeiuri care nu urmăresc protecţia unor drepturi ale persoanei contestatoare.

78. Guvernul susţine că raportul de proporţionalitate dintre restrângerea dreptului debitorului şi scopul urmărit este asigurat într-o manieră echilibrată, dat fiind faptul că urmăreşte excluderea unor situaţii de contestare neîntemeiată de către debitor a actelor executorului judecătoresc. Chiar şi în eventualitatea admiterii teoretice a posibilităţii contestării, aceasta nu asigură protecţia sau restabilirea unor drepturi ale debitorului.

79. Aşadar, Guvernul conchide că în temeiurile prevăzute de articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Codul de executare nu există niciun drept al debitorului care ar putea fi afectat şi, prin urmare, lipseşte interesul procesual de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare.

80. În opinia prezentată, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti susţine că lipsa unui element prevăzut de articolul 14 din Codul de executare nu poate împiedica intentarea procedurii de executare în toate cazurile. Emitentul documentului executoriu poate să nu cunoască unele elemente de identificare a debitorului. În asemenea cazuri, legislatorul a prevăzut posibilitatea corectării erorilor şi/sau omisiunilor din titlul executoriu. Aceste erori şi/sau omisiuni pot fi corectate şi în cazul unei proceduri de executare intentate.

81. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti consideră că contestarea încheierii privind intentarea procedurii de executare în toate cazurile ar fi un exces de drepturi acordate debitorului faţă de creditor. Acest fapt ar crea un dezechilibru între drepturile creditorului la executarea reală şi promptă a unei hotărâri judecătoreşti şi ale debitorului de a se apăra. De asemenea, erorile sau omisiunile din titlul executoriu nu sunt provocate de creditor şi, prin urmare, ar fi incorect ca acesta să suporte consecinţe negative.

82. Prevederile contestate urmăresc realizarea unor scopuri legale: celeritatea şi caracterul echilibrat al procedurii de executare. Aceste scopuri pot fi subsumate scopurilor legitime prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane şi garantarea autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

83. Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti menţionează că omisiunea de a contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare de către debitor în temeiul articolului 61 alin.(1) lit.d) din Cod poate face obiectul unor critici de neconstituţionalitate.

C. Aprecierea Curţii

84. Curtea observă că, potrivit prevederilor contestate, debitorul, care este parte în cadrul procedurii de executare, nu are dreptul de a contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare în cazurile în care documentul nu este de competenţa executorului judecătoresc; documentul executoriu nu este întocmit în conformitate cu prevederile articolului 14 din Codul de executare; documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective (articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod). Aceste prevederi instituie o interdicţie absolută, insensibilă la particularităţile unor cazuri, şi afectează drepturile debitorului, prevăzute de articolele 20, 26 şi 46 din Constituţie.

85. Pentru a se încadra în limitele admisibile ale restrângerii exerciţiului acestor drepturi, interdicţia în discuţie trebuie să urmărească cel puţin unul dintre scopurile legitime prevăzute de articolul 54 din Constituţie. În opinia prezentată de autorităţi se face trimitere la necesitatea asigurării celerităţii procedurii de executare. Curtea admite că unul dintre scopurile interdicţiei absolute care reiese din prevederile contestate este asigurarea operativităţii procedurii de executare. Acest scop special poate fi subsumat scopului legitim general prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: protejarea drepturilor altor persoane. Prin drepturi ale altor persoane, în acest caz, Curtea are în vedere dreptul creditorilor la realizarea, în termen rezonabil, a drepturilor lor recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare.

86. Curtea reaminteşte că dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile constituie o parte integrantă a dreptului de acces la justiţie (a se vedea HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, § 33; HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 22). De asemenea, Curtea notează că articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează, inter alia, executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile într-un termen rezonabil.

87. Sub acest aspect, Curtea Europeană a menţionat că dreptul la executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile nu poate obliga un stat să pună în executare fiecare hotărâre cu caracter civil, indiferent de felul acesteia şi de circumstanţele cauzei (Topciov v. România (dec.), 15 iunie 2006). De asemenea, în aceste cazuri, creditorul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru a asigura executarea documentului executoriu în cauzele civile (Ciprova v. Republica Cehă (dec.), 22 martie 2005). Astfel, în cadrul procedurii de executare, trebuie asigurat un echilibru corect şi efectiv între drepturile procedurale ale creditorului şi cele ale debitorului.

88. Curtea notează că, prin instituirea interdicţiei absolute contestate, prevederile articolului 60 alin.(4) din Codul de executare acordă o pondere abstractă mai mare interesului legitim al asigurării celerităţii procedurii de executare şi, în consecinţă, interesului creditorului.

89. Curtea observă că una dintre omisiunile contestate din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare este cazul reglementat la articolul 61 alin.(1) lit.a) din Cod, potrivit căruia executorul judecătoresc trebuie să refuze intentarea procedurii de executare dacă documentul executoriu nu este de competenţa sa. Prin urmare, situaţia juridică respectivă instituie imposibilitatea contestării încheierii de intentare a procedurii de executare în cazul în care aceasta este întocmită în afara competenţei executorului judecătoresc. Curtea observă că executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul. Excepţiile de la această regulă sunt: a) cazul executării măsurilor de asigurare a acţiunii sau al executării prin urmărirea mijloacelor de transport, a mijloacelor băneşti de pe conturile debitorului, a valorilor mobiliare sau a participaţiunii debitorului la capitalul social, competenţa teritorială a executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul ţării; b) cazul executării documentelor executorii prin urmărirea salariului sau a unui alt venit al debitorului, când competent este executorul judecătoresc în a cărui circumscripţie teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află sediul instituţiei (organizaţiei) de la care debitorul primeşte venituri (articolul 30 alineatele (1) şi (2) din Codul de executare). Aşadar, legislaţia naţională reglementează activitatea executorului judecătoresc prin prisma principiului competenţei materiale raportate la teritoriu (HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, § 43).

90. Prin urmare, executorul judecătoresc este obligat să refuze intentarea procedurii executării în cazul în care constată că executarea documentului prezentat nu este de competenţa sa. În caz contrar, intentarea procedurii executării silite cu încălcarea deliberată a competenţei sale reprezintă o depăşire a atribuţiilor, executorul judecătoresc acţionând ultra vires (a se vedea HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, § 46-47).

91. Curtea constată că, pe de o parte, articolul 61 alin.(1) lit.a) din Cod obligă executorul judecătoresc să refuze intentarea procedurii de executare în cazul constatării faptului că documentul executoriu nu ţine de competenţa sa. Pe de altă parte, prin dispoziţiile contestate din articolul 60 alin.(4) din Cod, legislatorul interzice debitorului să conteste încheierea executorului în cazul în care aceasta este emisă cu încălcarea competenţei teritoriale a executorului.

92. De exemplu, în cazul intentării unei eventuale proceduri de executare cu încălcarea competenţei teritoriale, executorul judecătoresc se poate deplasa la locul aflării bunurilor debitorului care nu se află în circumscripţia camerei teritoriale a executorului judecătoresc în care biroul acestuia îşi are sediul său. Acest fapt va determina suportarea de către debitor a cheltuielilor suplimentare pentru transportarea bunurilor sale în cadrul procedurii de executare. Cheltuielile respective fac parte din spezele procedurii de executare şi, în final, sunt achitate de către debitor, parte a procedurii de executare (articolele 37 alin.(2) lit.a) şi d) şi 60 alin.(3²) din Cod). De asemenea, în eventualitate în care debitorul doreşte să concilieze/să încheie o tranzacţie cu creditorul, debitorul va suporta cheltuieli suplimentare de deplasare la biroul executorului judecătoresc. Acest fapt poate presupune existenţa unei sarcini patrimoniale mai mari pentru debitorul procedurii de executare decât în cazul în care executorul va respecta dispoziţiile articolului 61 alin.(1) lit.a) din Cod.

93. La această etapă, Curtea va examina dacă legislaţia prevede remedii pentru interdicţia de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare emise cu încălcarea competenţei executorului judecătoresc. Curtea observă că, în lipsa strămutării de către executor a procedurii de executare, potrivit articolului 32 alin.(1) lit.b) din Codul de executare, contestarea încheierii este imposibilă. Curtea consideră că această interdicţie reprezintă o negare a drepturilor debitorului de acces liber la justiţie, la apărare şi la proprietate.

94. Curtea observă că una dintre omisiunile de a contesta încheierea de intentare a procedurii de executare este în cazul emiterii acesteia în baza unui document executoriu întocmit cu încălcarea dispoziţiilor articolului 14 din Codul de executare. Potrivit articolului 15 alin.(1) din Cod, pentru intentarea procedurii de executare creditorul trebuie să prezinte documentul executoriu executorului judecătoresc. Acest document trebuie întocmit în conformitate cu condiţiile de formă şi de conţinut stabilite expres de legislator în articolul 14 din Cod. Documentul trebuie să conţină: a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu; b) cauza în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu; c) data pronunţării hotărârii, dispozitivul (textual); d) data rămânerii definitive a hotărârii sau menţiunea privind executarea imediată; e) numele, prenumele şi data naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal, domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare; f) data eliberării titlului executoriu; g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii; h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului; i) alte menţiuni, după caz (articolul 14 alin.(1) din Cod).

95. De exemplu, în eventualitatea în care documentul executoriu nu conţine datele de identificare a debitorului (numele, prenumele şi data naşterii, domiciliul şi datele bancare în cazul persoanei fizice, sau denumirea, codul fiscal, sediul lor şi datele bancare în cazul persoanei juridice), executorul judecătoresc nu-l va anunţa pe debitor despre intentarea procedurii de executare, despre posibilitatea executării benevole a documentului executoriu şi despre posibilitatea încheierii unei tranzacţii cu debitorul (articolele 60 şi 62 din Cod). În eventualitatea în care debitorul execută benevol titlul executoriu, atunci debitorul va achita doar plata taxei de intentare şi de arhivare a dosarului de executare, nefiind necesară achitarea onorariului executorului judecătoresc şi a spezelor procedurii de executare (articolul 60 alin.(3) din Cod).

96. De asemenea, indicarea în documentul executoriu a datei pronunţării hotărârii şi a datei rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii are importanţă pentru calcularea termenului de înaintare a documentului executoriu pentru executare, care este un termen de prescripţie (articolul 16 din Cod).

97. Totodată, Curtea îşi poate imagina o situaţie în care încheierea privind intentarea procedurii de executare ar putea fi anulată doar pentru că lipseşte o menţiune, de exemplu, numărul cauzei în a cărei bază a fost eliberat titlul executoriu. În mod evident, menţiunea este insignifiantă în raport cu fondul cauzei. În asemenea situaţii judecătorul de drept comun trebuie să constate, în fiecare caz particular, dacă lipsa unei menţiuni în titlul executoriu determină anularea încheierii privind intentarea procedurii de executare.

98. Curtea mai reţine că legislatorul a reglementat dreptul creditorului de a solicita instanţei de judecată corectarea erorilor sau omisiunilor din titlul executoriu (articolul 20 din Codul de executare). În virtutea principiului disponibilităţii în procesul civil şi a interesului creditorului în executarea hotărârii judecătoreşti, creditorul trebuie să acţioneze cu diligenţă pentru exercitarea dreptului de a cere executarea, inclusiv să solicite corectarea erorilor din documentul executoriu, până la depunerea acestuia la executor, în vederea executării (HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, §§ 58-59). Acest fapt permite ca, după corectarea titlului executoriu, executorul judecătoresc să intenteze procedura de executare a titlului executoriu cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, Curtea reţine că corectarea eventualelor erori/omisiuni din documentul executoriu nu este de competenţa executorului judecătoresc.

99. Astfel, din moment ce legislatorul a reglementat posibilitatea corectării erorilor sau omisiunilor din titlul executoriu, Curtea consideră că restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare, emisă în baza unui document executoriu întocmit cu încălcarea dispoziţiilor articolului 14 din Codul de executare, nu este justificată. De altfel, Curtea nu consideră că parcurgerea procedurii corectării erorilor sau omisiunilor din titlul executoriu şi, ulterior, depunerea acestuia la executorul judecătoresc poate prejudicia în mod semnificativ celeritatea procedurii de executare. Mai mult, potrivit articolului 61 alin.(2) din Cod, refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea neajunsurilor.

100. Cu privire la imposibilitatea contestării încheierii de intentare a procedurii de executare întocmite pe baza unui document prezentat de persoana care nu are împuternicirile stabilite de legislaţie, Curtea observă că împuternicirile reprezentantului, în acest caz, trebuie să fie formulate în procură sau în contract, întocmite în condiţiile legii (articolul 49 alin.(1) din Codul de executare).

101. Curtea subliniază că articolul 50 alin.(1) din Codul de executare stabileşte că împuternicirea prezentării sau retragerii documentului executoriu trebuie menţionată expres în procura eliberată de reprezentat, sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, potrivit articolului 81 alin.(1) din Codul de procedură civilă, dreptul reprezentantului de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire trebuie menţionat expres în actul de reprezentare, sub sancţiunea nulităţii. Aşadar, Curtea reţine că executorul judecătoresc nu-şi poate asuma primirea spre executare a unui document executoriu depus de către o persoană neîmputernicită potrivit legii. În lipsa unei asemenea împuterniciri, această acţiune este lovită de sancţiunea nulităţii (a se vedea HCC nr.22 din 8 octombrie 2019, §§ 62-66). Curtea reţine că în cazul în care executorul judecătoresc intentează, printr-o încheiere, procedura de executare contrar cerinţelor de la articolul 61 alin.(1) lit.d) din Codul de executare, debitorul este lipsit de posibilitatea de a se adresa în instanţa de judecată pentru a solicita nulitatea acestei încheieri.

102. Curtea mai observă că contestaţia depusă împotriva unei încheieri de intentare a procedurii de executare nu are un efect suspensiv (articolul 60 alin.(4) din Cod).

103. Aşadar, pentru ca prevederile contestate să fie în concordanţă cu articolele 20, 26, 46 şi 54 din Constituţie, Curtea consideră necesar ca debitorul să poată contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare în cazurile în care: (i) documentul executoriu nu este de competenţa executorului judecătoresc; (ii) documentul executoriu nu este întocmit în conformitate cu prevederile articolului 14 din Codul de executare; (iii) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective (cazuri reglementate la articolul 61 alin.(1) lit.a), c) şi d) din Cod). În aceste cazuri, posibilitatea debitorului de a contesta încheierea este de natură să asigure un echilibru corect între celeritatea procedurii de executare şi drepturile debitorului.

104. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă pentru Parlament, în vederea modificării articolului 60 alin.(4) din Codul de executare în conformitate cu raţionamentele prezentei hotărâri.

105. Prin urmare, Curtea conchide că textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare este în concordanţă cu articolele 20, 26, 46 şi 54 alin.(2) din Constituţie în măsura în care debitorul va putea contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare şi în cazurile reglementate la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Codul de executare.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările nr.153g/2021, nr.234g/2021, nr.240g/2021, nr.256g/2021 şi nr.266g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 60 alin.(4) din Codul de executare.

2. Se recunoaşte constituţional textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în măsura în care debitorul poate contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare şi în cazurile reglementate la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Codul de executare.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.5 din 3 martie 2022, Curtea Constituţională a recunoscut constituţional textul "în temeiul prevăzut la articolul 61 lit.b), e) şi f) din Cod" din articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în măsura în care debitorul poate contesta încheierea privind intentarea procedurii de executare şi în cazurile reglementate la articolul 61 alin.(1) literele a), c) şi d) din Codul de executare.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice articolul 60 alin.(4) din Codul de executare în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.