Hotărâre nr.8 din 09.07.2026 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi din Codul electoral (participarea autorităţilor publice locale ale unităţii administrativ-teritoriale Găgăuzia la procedurile de numire a persoanelor în anumite funcţii publice din administraţia publică centrală de specialitate şi exercitarea unor competenţe în domeniul electoral) (sesizările nr.46a/2026 şi nr.147a/2026)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994

privind  statutul  juridic special  al Găgăuziei, Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012

cu privire  la activitatea  Poliţiei şi  statutul  poliţistului şi din  Codul  electoral

(participarea autorităţilor publice locale ale unităţii administrativ-teritoriale

Găgăuzia la procedurile de numire a persoanelor în anumite funcţii

publice din administraţia publică centrală de specialitate şi

exercitarea unor competenţe în domeniul electoral)

(sesizările nr.46a/2026 şi nr.147a/2026)

nr. 8  din  09.07.2026

 (în vigoare 09.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 351-354 art.132 din 31.07.2026

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 9 martie 2026 şi 7 iulie 2026,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 iulie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională la 9 martie 2026 şi, respectiv, 7 iulie 2026, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a) şi 25 alin.(1) literele c) şi i) din Legea nr.74/2025 cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Vladislav Cojuhari, ministru al Justiţiei (sesizarea nr.46a/2026), şi de Adunarea Populară a Găgăuziei (sesizarea nr.147a/2026).

2. Autorul sesizării nr.46a/2026 i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea următoarelor prevederi:

- textul "şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin.(3) lit.d), precum şi articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei;

- textul "la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

- textul "Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale" din articolul 36 alin.(1) din Codul electoral, precum şi textele "de Adunarea Populară a Găgăuziei," şi "Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale" din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral.

3. Autorul sesizării nr.147a/2026 i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea sintagmei "Consiliul Electoral Central al Găgăuziei" regăsită în litera d) din definiţia expresiei "concurent electoral" din articolul 1 şi în articolele 17 alineatele (1) lit.d) şi (6), 25 lit.y), 36, 155 alineatele (2), (4) şi (5) şi 245 alin.(4), precum şi a articolelor 17 alin.(6), 36 alineatele (1) teza a II-a, (2) teza a II-a şi (7) din Codul electoral.

4. Prin Decizia Curţii din 7 iulie 2026, Curtea a conexat sesizările într-un singur dosar, atribuindu-i numărul nr.46a/2026.

5. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Ministerului Afacerilor Interne, Comisiei Electorale Centrale, Adunării Populare a Găgăuziei, Centrului de Resurse Juridice din Moldova şi Asociaţiei "Promo-Lex".

6. La şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi dl Mihai Gheorghieş în calitate de reprezentant al autorului sesizării nr.46a/2026, dl avocat Iurie Mărgineanu şi dl Gheorghe Leiciu în calitate de reprezentanţi ai Adunării Populare a Găgăuziei, şi dl Radu Radu în calitate de reprezentant al Parlamentului.

A. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

[…]"

Articolul 107

Administraţia publică centrală de specialitate

"(1) Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor.

(2) În scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative."

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

"(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar."

Articolul 110

Organizarea administrativ-teritorială

"(1) Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. În condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii.

[…]"

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

"(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei sunt următoarele:

Articolul 12

"(3) În afară de aceasta, de competenţa Adunării Populare ţin:

[...]

d) fixarea, organizarea şi efectuarea alegerilor de deputaţi în Adunarea Populară şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor; fixarea alegerilor în autorităţile administraţiei publice locale din Găgăuzia;

[...]."

Articolul 19

"La propunerea Guvernatorului Găgăuziei conducătorii direcţiilor de branşă sînt incluşi în componenţa colegiilor ministerelor şi departamentelor Republicii Moldova."

Articolul 22

"(1) Şeful Direcţiei de justiţie a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către ministrul justiţiei al Republicii Moldova la propunerea Adunării Populare.

(2) Şeful Direcţiei de justiţie a Găgăuziei este din oficiu membru al colegiului Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova."

Articolul 23

"(1) Şeful Direcţiei de informaţii şi securitate a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova la propunerea Guvernatorului Găgăuziei după aprobarea lui de către Adunarea Populară.

(2) Şeful Direcţiei Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova pentru Găgăuzia este din oficiu membru al colegiului Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova."

Articolul 24

"(1) Şeful Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova la propunerea Guvernatorului Găgăuziei cu acordul Adunării Populare.

(2) Şeful Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei este din oficiu membru al colegiului Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

(3) Comisarii comisariatelor de poliţie în Găgăuzia sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către şeful Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei în numele ministrului afacerilor interne al Republicii Moldova.

(4) Şeful poliţiei municipale a Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către Guvernatorul Găgăuziei la propunerea şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei şi se află în subordonarea lui operativă.

(5) Comandantul subunităţii trupelor de carabinieri (trupelor interne) este numit şi eliberat din funcţie de către ministrul afacerilor interne al Republicii Moldova la propunerea Guvernatorului Găgăuziei."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului sunt următoarele:

Articolul 7

Competenţele ministrului afacerilor interne

în domeniul de activitate a Poliţiei

"Ministrul afacerilor interne determină direcţiile strategice de activitate a Poliţiei în realizarea Programului de activitate al Guvernului, elaborează şi promovează politica statului în activitatea Poliţiei. Ministrul afacerilor interne are următoarele competenţe în domeniul de activitate a Poliţiei:

[...]

e) la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia, numeşte în funcţie şi eliberează din funcţie şeful Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia;

[...]"

10. Prevederile relevante ale Codului electoral, adoptat prin Legea nr.325 din 8 decembrie 2022, sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni generale

"În sensul prezentului cod se definesc următoarele noţiuni generale:

[...]

concurent electoral:

a) partid politic, bloc electoral şi persoană care candidează pentru funcţia de deputat în Parlament şi sunt înregistrate de Comisia Electorală Centrală – în cazul alegerilor parlamentare;

b) candidatul pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, precum şi partidul politic sau blocul electoral care l-a desemnat, înregistrate de Comisia Electorală Centrală – în cazul alegerilor prezidenţiale;

c) partid politic, bloc electoral şi persoană care candidează pentru funcţia de primar sau de consilier în consiliul local şi sunt înregistrate de consiliile electorale de circumscripţie respective – în cazul alegerilor locale;

d) partid politic, bloc electoral şi persoană care candidează pentru funcţia de Guvernator (Başcan) al Găgăuziei sau de deputat în Adunarea Populară a Găgăuziei şi sunt înregistrate de Consiliul Electoral Central al Găgăuziei – în cazul alegerilor regionale;

[…]"

Articolul 17

Sistemul organelor electorale

"(1) În scopul organizării şi desfăşurării alegerilor se constituie:

a) Comisia Electorală Centrală;

b) consiliile electorale de circumscripţie de nivelurile al doilea şi întâi;

c) birourile electorale ale secţiilor de votare;

d) Consiliul Electoral Central al Găgăuziei.

[…]

(6) Consiliul Electoral Central al Găgăuziei este parte integrantă a sistemului organelor electorale ale Republicii Moldova şi exercită atribuţiile organului electoral central în cadrul alegerilor regionale în condiţiile prezentului cod şi ale actelor normative locale. În cazul alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi al referendumurilor, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei exercită atribuţiile consiliului electoral de circumscripţie de nivelul al doilea în condiţiile prezentului cod."

Articolul 25

Atribuţiile generale ale Comisiei Electorale Centrale

"În calitate de organ specializat în domeniul electoral, Comisia Electorală Centrală:

[...]

y) asigură, de comun cu Consiliul Electoral Central din Găgăuzia, exercitarea şi protecţia drepturilor electorale ale cetăţenilor Republicii Moldova în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor regionale, precum şi acordă asistenţa informaţională, metodologică necesară, contribuie la dezvoltarea profesională a angajaţilor organelor electorale."

Articolul 36

Consiliul Electoral Central al Găgăuziei

"(1) Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale. În cazul alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi al alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi în cazul referendumurilor, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei, format din preşedinte şi secretar, exercită atribuţiile consiliului electoral de circumscripţie şi este completat cu membri în modul prevăzut la art.35 din prezentul cod.

(2) Preşedintele şi secretarul Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aleg de membrii acestuia. Comisia Electorală Centrală, prin hotărâre, în condiţiile prezentului cod şi în conformitate cu Legea nr.199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, le confirmă statutul de persoane care deţin funcţii de demnitate publică. În cazul încetării înainte de termen a mandatului preşedintelui şi secretarului Consiliului Electoral Central al Găgăuziei, până la ocuparea funcţiei de către o altă persoană, asigurarea interimatului, precum şi încetarea acestuia se dispun prin hotărâre a Comisiei Electorale Centrale.

(3) Finanţarea curentă a Consiliului Electoral Central al Găgăuziei, precum şi finanţarea necesară organizării şi desfăşurării alegerilor regionale se realizează din bugetul Găgăuziei. Finanţarea necesară organizării şi desfăşurării alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi cea necesară desfăşurării referendumurilor se realizează din bugetul Comisiei Electorale Centrale, din mijloacele prevăzute pentru alegeri.

(4) Pe perioada exercitării atribuţiilor sale, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei este asistat de un aparat de lucru, ale cărui structură şi efectiv-limită se aprobă de către acesta. Pe durata perioadei electorale, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei este în drept să angajeze în baza contractelor individuale de muncă, pe durată determinată, personal suplimentar, în limitele stabilite de Comisia Electorală Centrală.

(5) Consiliul Electoral Central al Găgăuziei are acces la Registrul de stat al alegătorilor în condiţiile stabilite de Comisia Electorală Centrală.

(6) Preşedintele şi secretarul Consiliului Electoral Central al Găgăuziei pot participa, fără drept de vot, la şedinţele Comisiei Electorale Centrale.

(7) În perioada dintre alegeri, preşedintele Consiliului Electoral Central din Găgăuzia exercită atribuţiile prevăzute la art.37 alin.(2).

(8) Pe durata exercitării atribuţiilor, preşedintelui şi secretarului Consiliului Electoral Central al Găgăuziei le sunt aplicabile condiţiile de eligibilitate, garanţiile şi restricţiile prevăzute la art.20 alin.(8), art.22 alin.(1)–(4) şi art.23.

(9) Mandatul funcţiei de preşedinte şi cel de secretar al Consiliului Electoral Central al Găgăuziei pot înceta înainte de termen în condiţiile prevăzute la art.22 din Legea 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi în caz de rechemare în conformitate cu prevederile stabilite de actele normative locale."

Articolul 155

Particularităţile organizării alegerilor regionale

"(1) Particularităţile organizării şi desfăşurării alegerilor regionale se stabilesc prin actele normative aprobate de Adunarea Populară a Găgăuziei, în conformitate cu prevederile Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale prezentului cod.

(2) Finanţarea campaniei electorale a concurenţilor electorali în cadrul alegerilor regionale, supravegherea şi controlul acesteia se efectuează în condiţiile prezentului cod şi ale actelor normative locale. Rapoartele despre veniturile acumulate şi cheltuielile efectuate în campania electorală, prezentate în conformitate cu art.58 alin.(3), se transmit de Comisia Electorală Centrală către Consiliul Electoral Central al Găgăuziei pentru informare şi luarea de decizii potrivit competenţei.

[...]

(4) Contestaţiile depuse în cadrul alegerilor regionale se examinează în condiţiile prezentului cod şi ale actelor normative locale. Hotărârile Consiliului Electoral Central al Găgăuziei în perioada electorală a alegerilor regionale se contestă direct la Curtea de Apel Comrat.

(5) Observatorii naţionali la alegerile regionale se acreditează de către Consiliul Electoral Central din Găgăuzia, iar cei internaţionali – de către Comisia Electorală Centrală."

Articolul 245

Dispoziţii tranzitorii

"(1) La data intrării în vigoare a prezentului cod, Codul electoral nr.1381/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.451–463, art.768), cu modificările ulterioare, se abrogă, cu excepţia prevederilor art.16 alin.(1) şi (2) şi ale art.17 alin.(1), (2), (4) şi (6), care se aplică până la expirarea mandatului actualei componenţe a Comisiei Electorale Centrale, confirmată prin Hotărârea Parlamentului nr.115/2021.

(2) Membrii componenţei Comisiei Electorale Centrale, confirmată prin Hotărârea Parlamentului nr.115/2021, care sunt în funcţie la data intrării în vigoare a prezentului cod îşi continuă mandatul până la finele acestuia şi obţin statut de persoană cu funcţie de demnitate publică în condiţiile art.22 alin.(4) din prezentul cod. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, membrii Comisiei Electorale Centrale care deţin alte funcţii ce sunt incompatibile cu funcţia de demnitate publică urmează să înlăture starea de incompatibilitate în conformitate cu prevederile Legii nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale. În caz de încetare înainte de termen a calităţii de membru al Comisiei Electorale Centrale, noul membru va fi numit pe un termen determinat până la expirarea mandatului comisiei.

(3) Perioada de exercitare a funcţiei de membru al Comisiei Electorale Centrale care nu activează permanent se asimilează stagiului de cotizare în serviciul public.

(4) Preşedintele şi secretarul Consiliului Electoral Central al Găgăuziei care sunt în funcţie la data intrării în vigoare a prezentului cod îşi exercită de drept atribuţiile până la expirarea mandatului. În caz de încetare înainte de termen a calităţii de preşedinte sau secretar al Consiliului Electoral Central al Găgăuziei, numirea va fi efectuată în condiţiile art.36 din prezentul cod şi în conformitate cu actele normative locale."

ÎN DREPT

I. Argumentele autorilor sesizărilor

Argumentele autorului sesizării nr.46a/2026

11. Autorul sesizării afirmă că prevederile contestate îi atribuie Guvernatorului Găgăuziei sau Adunării Populare a Găgăuziei competenţa de a participa, direct sau indirect, în procedurile de numire sau de aprobare a persoanelor care vor să ocupe anumite funcţii în cadrul autorităţilor publice naţionale din domeniile justiţiei, poliţiei, securităţii naţionale şi sistemului electoral, depăşind limitele autonomiei unităţii teritoriale, stabilite de articolul 111 din Constituţie, şi contravenind principiului statului unitar, prevăzut de articolul 1 alin.(1) din Constituţie.

12. Totodată, autorul susţine că "propunerea", "acordul" sau "aprobarea", acţiuni pe care le prevăd normele contestate, nu se încadrează în limitele competenţelor administraţiei publice locale şi nici în cele ale unităţii teritoriale autonome cu statut special (politice, economice şi culturale), ci constituie o ingerinţă a unei autorităţi politice locale în exercitarea competenţelor autorităţilor publice centrale, afectând unitatea ierarhică a instituţiilor administraţiei publice a statului şi independenţa funcţională a acestora. În opinia sa, deşi principiul autonomiei locale permite soluţionarea unor probleme de interes local, acesta nu poate justifica extinderea competenţelor autorităţilor reprezentative locale asupra unor domenii aferente exercitării autorităţii suverane a statului (securitatea naţională, justiţia, administrarea electorală sau poliţia).

13. Cu referire la prevederile contestate de la articolele 12 alin.(3) lit.d) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei şi 36 alin.(1) şi 155 alin.(1) din Codul electoral, autorul susţine că acestea creează premisele pentru (i) transferul către un organ politic local al controlului asupra componenţei unui organ electoral de nivel naţional; (ii) posibilitatea Adunării Populare a Găgăuziei de a stabili norme electorale regionale cu caracter derogatoriu; şi (iii) apariţia unui dualism instituţional în organizarea electorală, incompatibil cu principiul unităţii sistemului electoral naţional.

14. Referitor la prevederile contestate de la articolele 24 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei şi 7 lit.e) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, autorul afirmă că prin intermediul acestora se creează o dublă subordonare a şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei, atât faţă de ministrul Afacerilor Interne (pe linie ierarhică), cât şi faţă de Guvernatorul/Adunarea Populară a Găgăuziei, condiţionarea numirii şefilor teritoriali ai poliţiei de acordul unui organ politic local, generând riscul instrumentării politice a funcţiei de garantare a ordinii publice şi al subminării independenţei operaţionale a poliţiei.

15. Referitor la prevederea de la articolul 23 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, autorul afirmă că, în pofida standardelor internaţionale în materie, prin aceasta se realizează o subordonare a unei structuri cu funcţii suverane a statului faţă de autorităţile unei regiuni, securitatea naţională constituind o funcţie atribuită exclusiv unei autorităţi centrale în toate modelele europene de autonomie şi în toate standardele internaţionale în materie.

16. Referitor la articolele 19 şi 22 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, autorul sesizării semnalează o problemă prin faptul că aceste norme condiţionează exercitarea atribuţiilor de către autorităţile centrale ale administraţiei publice de aprobarea unor autorităţi politice locale.

17. Autorul menţionează că articolul 111 alin.(1) din Constituţie îi recunoaşte Găgăuziei calitatea de unitate teritorială autonomă cu statut distinct, însă competenţele organelor reprezentative locale ale Găgăuziei trebuie interpretate restrictiv, prin raportare la natura şi la obiectul autonomiei locale, şi nu în sensul extinderii lor asupra competenţei şi funcţionării autorităţilor de rang naţional. Autorităţile publice centrale vizate de prevederile respective nu ar trebui sub nicio formă să fie supuse unui control politic sau administrativ al autorităţilor locale, iar numirea sau participarea la numirea personalului acestor autorităţi naţionale centrale nu poate constitui o atribuţie legitimă a unei autorităţi reprezentative locale, nici măcar în cadrul unei autonomii cu statut special.

18. Autorul mai menţionează că autorităţile publice locale nu trebuie să folosească pârghiile autonomiei pentru a bloca sau condiţiona funcţionarea instituţiilor publice centrale, iar transformarea "colaborării" în "condiţionare politică", prin solicitarea acordului pentru numiri în funcţii, reprezintă o formă de abuz de drept constituţional.

19. Referitor la încălcarea principiului caracterului unitar şi indivizibil al statului, stabilit în articolul 1 alin.(1) din Constituţie, autorul susţine că într-un stat unitar autorităţile administraţiei publice centrale ca ministerele, Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Comisia Electorală Centrală trebuie să deţină controlul deplin asupra subdiviziunilor şi structurilor lor teritoriale pentru a asigura aplicarea uniformă a legii. Implicarea Adunării Populare a Găgăuziei şi/sau a Guvernatorului Găgăuziei în numirea şefilor de direcţii în domeniile justiţiei, securităţii sau poliţiei le transformă pe ultimele din autorităţi ale administraţiei publice centrale în autorităţi cu o "subordonare hibridă", fapt care fragmentează autoritatea statului în teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

20. În contextul celor expuse, autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(1) şi 111 din Constituţie.

Argumentele autorului sesizării nr.147a/2026

21. Articolul 111 alin.(7) din Constituţie instituie o garanţie procedurală specială, unică în arhitectura constituţională a Republicii Moldova, aplicabilă modificării Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei. Această normă consacră o majoritate calificată de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi ca o condiţie obligatorie pentru orice intervenţie legislativă asupra statutului antinomiei. Normele contestate produc un efect juridic echivalent cu modificarea indirectă a Legii nr.344/1994, întrucât afectează elemente esenţiale ale cadrului instituţional al autonomiei Găgăuziei şi alterează regimul juridic al unor autorităţi prevăzute de legea sa organică.

22. În special, autorul sesizării afirmă că adoptarea Codului electoral nr.325/2022 nu a respectat exigenţa constituţionala prevăzută de art.111 alin.(7), fiind votat de 55 de deputaţi din 101, sub pragul constituţional de 61 de voturi necesare pentru modificarea statutului special al autonomiei. Intervenţia legislativă realizată prin normele contestate reprezintă o eludare de facto a garanţiei constituţionale instituite de art.111 alin.(7) din Constituţie. Articolul 111 alin.(3) prevede că în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii. Organizarea alegerilor pentru aceste organe reprezintă un element esenţial al autoguvernării. În lipsa unui control instituţional real asupra mecanismelor electorale proprii, autonomia devine formală, contrar principiilor statului de drept şi standardelor europene, inclusiv Cartei Europene a Autonomiei Locale.

23. Legislatorul a intervenit asupra denumirii, modului de constituire, competenţelor şi funcţionării organului electoral al autonomiei, cu efectul reducerii rolului autorităţilor autonome în organizarea propriilor procese electorale. Autorul sesizării consideră că, potrivit articolului 12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994, Adunarea Populară aprobă componenţa Comisiei Electorale Centrale a Găgăuziei, instituţie care constituie un element structural al mecanismului de autoguvernare. Autonomia constituţională consacrată de articolul 111 din Constituţie nu exclude integrarea în cadrul statului, ci presupune existenţa unor competenţe proprii, efective şi garantate, exercitate de autorităţile autonome. Reducerea acestor competenţe prin lege organică adoptată cu o majoritate simplă afectează substanţa garanţiei constituţionale prevăzute de articolul 111 alin.(7).

24. În sesizarea adresată Curţii, autorul solicită declararea neconstituţionalităţii prevederilor normative contestate strict pe baza articolului 111 alin.(7) din Constituţie.

II. Argumentele autorităţilor cărora le-a fost solicitată şi care şi-au prezentat opinia

25. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că prevederile referitoare la justiţie, poliţie, securitate şi organizarea alegerilor din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei trebuie armonizate cu principiile statului de drept şi ale statului unitar, astfel încât să nu fie viciate de influenţe şi ingerinţe regionale. Aceste domenii reprezintă funcţii statale şi urmează a fi realizate de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

26. Totodată, Parlamentul face trimitere la articolul 109 din Constituţie, care stabileşte că principiul autonomiei locale nu poate afecta caracterul unitar al statului Republica Moldova. Prin urmare, autonomia unităţii teritoriale Găgăuziei, oricât de largă ar fi, este una de natură administrativă, iar competenţa autorităţilor locale ale Găgăuziei este de a rezolva problemele autonomiei, aceste autorităţi desfăşurând o activitate în cadrul unui stat unitar, nu în afara lui.

27. Cu privire la articolele 24 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei şi 7 lit.e) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Parlamentul consideră că sunt aplicabile, prin analogie, considerentele Hotărârii Curţii Constituţionale nr.4 din 14 aprilie 2025 pentru controlul constituţionalităţii articolului 21 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei şi a articolelor 25 alin.(3) şi 26 din Legea cu privire la Procuratură (selectarea candidaţilor pentru funcţiile de procuror-şef şi de procuror al Procuraturii UTA Găgăuzia), dat fiind faptul că Direcţia afacerilor interne a Găgăuziei reprezintă, de asemenea, o subdiviziune teritorială, un element al structurii unitare a Poliţiei naţionale, iar exponenţii acestui domeniu îşi desfăşoară activitatea în structura unitară şi centralizată a statului, aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.

28. Referitor la critica de neconstituţionalitate a articolului 23 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, Parlamentul se raliază opiniei autorului sesizării potrivit căreia componenta de securitate a statului constituie o funcţie suverană a acestuia, o prerogativă a statului, iar autonomia unităţii teritoriale a Găgăuziei există în cadrul şi sub imperiul Constituţiei şi al cadrului normativ citat. Prevederile articolului 111 din Constituţie atribuie competenţe pentru rezolvarea problemelor locale de "ordin politic, economic şi cultural", nu pentru participarea la realizarea şi administrarea funcţiilor suverane statale ca cea a securităţii naţionale, a administrării treburilor electorale sau a afacerilor interne. Referitor la incidenţa articolului 111 alin.(7) din Constituţie în sesizarea nr.147a/2026, Parlamentul consideră că prevederile contestate nu afectează această normă, deoarece condiţia modificării legii cu trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi este aplicabilă doar în cazul modificării Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei.

29. În opinia sa asupra sesizării nr.147a/2026, Ministerul Justiţiei a menţionat că obiectul sesizării excedează competenţei Adunării Populare, deoarece, potrivit articolului 25 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Adunarea poate sesiza Curtea Constituţională doar în cazurile în care actele contestate nu corespund articolului 111 din Constituţie. În această cauză, Codul electoral nu modifică statutul juridic special al UTA Găgăuzia. De asemenea, Ministerul menţionează că prevederile contestate nu afectează articolul 111 alin.(7) din Constituţie, deoarece condiţia modificării legii cu trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi este aplicabilă doar în cazul modificării Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei.

30. În opinia sa, Ministerul Afacerilor Interne a menţionat că din rigorile constituţionale ale articolului 111 alin.(1) autonomia locală poate fi explicată ca un mecanism de descentralizare administrativă şi politică, nu ca o fragmentare a funcţiilor suverane ale statului. Ordinea şi securitatea publică naţională trebuie considerate, în mod constant, drept atribute inerente suveranităţii statului şi trebuie exercitate în mod unitar pentru a garanta protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor şi buna funcţionare a sistemului de justiţie şi de aplicare a legii.

31. O extindere a competenţelor autonomiei prin lege organică sau specială peste limitele stabilite de principiul separării puterilor în stat poate genera confuzii şi bariere decizionale între instituţiile de stat. Astfel, Parlamentul nu poate atribui competenţe care nu au un fundament constituţional, pentru că ar crea un paralelism instituţional şi ar afecta funcţionarea unitară a autorităţilor publice.

32. În consecinţă, prevederile legii contestate care permit implicarea autorităţii locale vizate în procesul de numire şi de eliberare din funcţie a şefilor subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei subordonate Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne sunt afectate de un viciu de neconstituţionalitate, pentru că depăşesc limitele competenţelor conferite prin Constituţie autorităţilor locale.

33. Ministerul Afacerilor Interne consideră aplicabile aceste considerente şi în cazul prevederilor contestate referitoare la atribuţiile autorităţii locale în domeniul electoral.

34. În opinia trimisă Curţii, Comisia Electorală Centrală a făcut o incursiune în istoricul exercitării de către organele unităţii teritoriale autonome a atribuţiilor din domeniul electoral. Aceasta a făcut trimitere la mai multe cazuri care au demonstrat că tolerarea abaterilor admise în Găgăuzia ar putea genera riscuri sistemice pentru ordinea constituţională. Este cazul organizării referendumului local din 2 februarie 2014 privind vectorul de politică externă, precum şi cazul adoptării aşa-numitului "Cod electoral al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia", prin care s-a realizat o depăşire a limitelor de competenţă şi o încălcare a principiului ierarhiei actelor normative.

35. Comisia mai notează că Adunarea Populară a Găgăuziei a utilizat în mod defectuos împuternicirile acordate prin normele contestate în sesizare, inclusiv prin desfiinţarea organului electoral permanent local, generând un risc real şi pentru organizarea alegerilor naţionale şi determinând necesitatea unei intervenţii din partea Parlamentului Republicii Moldova pentru instituirea mecanismului de interimat al preşedintelui şi secretarului Consiliului Electoral Central al Găgăuziei, care deţin de jure şi funcţiile de preşedinte şi de secretar al consiliului electoral de nivelul al doilea în cazul alegerilor naţionale.

36. Învestirea unui organ politic regional cu atribuţia de a constitui sau influenţa în mod decisiv componenţa unui organ electoral permanent în lipsa măsurilor de suplinire şi de numire extraordinare, în afara cadrului stabilit de legislaţia naţională, poate să submineze independenţa acestuia şi, în mod implicit, desfăşurarea şi integritatea proceselor electorale.

37. Autorităţile administraţiei publice locale pot participa la desemnarea candidaţilor pentru organele electorale, însă această competenţă nu poate fi confundată cu dreptul şi modul de constituire a acestor organe, care aparţine exclusiv sistemului electoral naţional, sub autoritatea Comisiei Electorale Centrale.

38. Invocând Hotărârea Curţii Constituţionale nr.4 din 14 aprilie 2025, Comisia Electorală Centrală a reţinut considerentul Curţii potrivit căruia autonomia Găgăuziei nu poate fi exercitată în afara limitelor stabilite de Constituţie, aceasta fiind parte integrantă a statului unitar, cu competenţe restrânse la domenii determinate. Mecanismele care condiţionează funcţionarea unei instituţii de voinţa unui organ politic sunt susceptibile să genereze blocaje instituţionale şi să împiedice exercitarea atribuţiilor legale. Comisia este de opinia că aceste considerente sunt incidente şi în materia electorală, unde dependenţa de o decizie politică regională poate conduce la imposibilitatea constituirii organului electoral şi la afectarea proceselor democratice.

39. În opinia Comisiei, numai existenţa unui sistem electoral omogen, reglementat şi coordonat la nivel central, indiferent de tipul scrutinului – parlamentar, prezidenţial, local, regional sau referendum, permite realizarea efectivă a principiilor democratice, prin organizarea unor alegeri libere, corecte şi transparente, în baza unor standarde şi reglementări uniforme. Fragmentarea acestui sistem, prin instituirea unor reguli sau mecanisme paralele la nivel regional, este de natură să genereze incertitudine juridică, să dezorienteze alegătorii şi să afecteze încrederea în procesul electoral.

40. În opinia trimisă Curţii, Adunarea Populară a Găgăuziei a menţionat că sesizarea nr.46a/2026 nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, dat fiind faptul că: a) sesizarea excedează competenţei Curţii Constituţionale, iar criticile formulate în sesizare nu fac necesar controlul de constituţionalitate, ci o apreciere a oportunităţii legislative, care-i este rezervată Parlamentului; b) există o hotărâre a Curţii Constituţionale care are ca obiect prevederile contestate din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate (Hotărârea nr.35 din 12 decembrie 1995), iar această sesizare nu poate schimba practica jurisprudenţială constantă a Curţii cu privire la constituţionalitatea Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei; c) lipseşte un interes actual şi concret al autorului sesizării; d) exercitarea controlului constituţionalităţii normelor contestate şi o eventuală admitere a sesizării ar conduce la o eludare de facto a garanţiei constituţionale prin care modificările în cuprinsul Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei se fac cu votul a 3/5 din numărul deputaţilor aleşi; e) sesizarea trimisă de ministrul Justiţiei la Curte a fost iniţiată la solicitarea expresă a Serviciului de Informaţii şi Securitate şi a Inspectoratului General de Poliţie, autorităţi care nu sunt subiecte cu drept de sesizare a Curţii în contextul exercitării controlului de constituţionalitate al legilor; f) sesizarea nu corespunde exigenţelor legate de motivare.

41. Cu privire la fondul cauzei, Adunarea Populară consideră că sesizarea este neîntemeiată. În opinia acesteia, autorul sesizării recurge la o interpretare excesiv de restrictivă a articolului 111 alin.(1) din Constituţie, reducând competenţele Găgăuziei exclusiv la "probleme cu caracter politic, economic şi cultural", contrar regulilor de interpretare sistemică şi teleologică a Constituţiei. Conform opiniei Adunării Populare, domeniile de la articolul 111 alin.(1) din Constituţie sunt expuse cu titlu enumerativ (exemplificativ) şi orientativ, nu exhaustiv. Totodată, se menţionează faptul că conceptul de "autonomie politică" include în mod firesc participarea la procedurile de selectare a funcţionarilor care-şi exercită atribuţiile pe teritoriul Găgăuziei.

42. În raport cu critica adusă articolelor 12 alin.(3) lit.d) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, 36 alin.(1) şi 155 alin.(1) din Codul electoral, Adunarea Populară observă faptul că Consiliul Electoral Central al Găgăuziei nu trebuie confundat cu Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova, acesta fiind un organ electoral regional specializat, cu competenţă exclusiv pentru alegerile locale şi regionale din Găgăuzia (ale Guvernatorului, Adunării Populare, consiliilor locale din raza Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia), conform articolului 155 din Codul electoral.

43. Funcţiile Comisiei au un caracter local, care se încadrează pe deplin în competenţele autonomiei locale speciale. Organizarea alegerilor pentru organele proprii ale unei entităţi autonome constituie însăşi esenţa autoguvernării, iar dacă un corp electoral regional nu poate fi aprobat de organul reprezentativ regional, atunci conceptul de "eligibilitate a autorităţilor administraţiei publice locale" (articolul 109 alin.(1) din Constituţie) îşi pierde substanţa.

44. Referitor la prevederile care vizează atribuţia organelor Găgăuziei de a participa la procedurile de numire a şefilor unor subdiviziuni de la nivelul autonomiei ale unor autorităţi publice naţionale din domeniile justiţiei, poliţiei, securităţii naţionale, Adunarea Populară atrage atenţia asupra faptului că numirea şi eliberarea din funcţie a acestor funcţionari se face de către conducătorii autorităţilor respective, iar Guvernatorul Găgăuziei vine doar cu propunerea de candidatură, care poate fi acceptată sau nu de către aceştia. Soluţia normativă este una de codecizie în faza iniţială, cu autoritate centrală deplină în exercitarea ulterioară, iar acest fapt ar corespunde standardului constituţional al loialităţii în cooperare între autorităţile centrale şi cele ale autonomiei speciale.

45. Referitor la prevederea de la articolul 19 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, potrivit căreia conducătorii direcţiilor de branşă sunt incluşi în componenţa colegiilor ministerelor şi departamentelor Republicii Moldova, Adunarea Populară evidenţiază faptul că aceasta nu afectează în niciun fel competenţele ministerelor, ci asigură reprezentarea teritorială a Găgăuziei în organele consultative ministeriale, o practică obişnuită în toate statele unitare cu autonomii regionale.

46. În opinia trimisă Curţii, Centrul de Resurse Juridice din Moldova a subliniat necesitatea identificării unui echilibru între autonomia locală şi competenţele autorităţilor centrale, inclusiv prin evaluarea caracterului indispensabil al atribuţiilor acordate autorităţilor unităţii teritoriale autonome pentru realizarea principiului autonomiei, precum şi prin evaluarea gradului în care este afectată funcţionarea coerentă a statului unitar.

47. În consecinţă, autonomia nu ar trebui să implice un drept de decizie finală asupra funcţiilor fundamentale ale statului, ci să opereze într-un cadru de control constituţional efectiv. Interpretarea conformă a normelor contestate ar presupune, prin urmare, limitarea rolului autorităţilor autonomiei la unul consultativ, fără a afecta competenţele decizionale ale autorităţilor centrale şi fără a genera efecte juridice care ar putea conduce la fragmentarea autorităţii statului.

48. Referitor la chestiunea electorală, Centrul notează că din dreptul comparat şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că autonomia locală poate justifica organizarea proceselor electorale proprii, însă numai în măsura în care această implicare nu afectează controlul efectiv al statului asupra cadrului electoral şi nu se transformă într-un mecanism de influenţă sau control politic asupra organelor electorale. În consecinţă, nu pot fi considerate compatibile cu principiile constituţionale mecanismele care instituie forme de codecizie sau de ingerinţe apte să afecteze independenţa, neutralitatea şi funcţionarea unitară a sistemului electoral.

49. Referitor la activitatea poliţiei şi ordinea publică, Centrul a subliniat că organizarea şi conducerea poliţiei aparţin, în esenţă, executivului, fiind caracterizate prin necesitatea unei subordonări ierarhice clare şi a unui control central efectiv. În aceste condiţii, participarea autorităţilor autonomiei nu poate afecta subordonarea ierarhică şi controlul central asupra poliţiei şi nu poate justifica instituirea unor mecanisme de codecizie în procedurile de numire. O interpretare constituţională conformă presupune limitarea rolului autonomiei la unul consultativ sau de cooperare instituţională, fără blocaje pentru autorităţile centrale.

50. Referitor la securitatea naţională, aceasta urmează a fi abordată în mod distinct, dat fiind faptul că aparţine nucleului funcţiilor esenţiale ale statului, caracterizate prin necesitatea unui control unitar, centralizat şi efectiv. Chiar dacă o implicare a autorităţilor unităţii teritoriale autonome poate fi justificată prin considerente de reprezentativitate regională sau de cooperare instituţională, efectul juridic al acesteia constă într-o interferenţă în domeniul suveran al statului, susceptibilă să afecteze controlul asupra informaţiilor sensibile şi funcţionarea coerentă a sistemului de securitate. În aceste condiţii, s-ar impune excluderea oricărui rol decizional al autorităţilor unităţii teritoriale autonome în acest domeniu.

51. Referitor la chestiunea justiţiei şi a administraţiei publice centrale, Centrul a observat faptul că participarea autorităţilor autonomiei la procedurile de numire în domeniul justiţiei în sens administrativ şi la integrarea în structuri ale administraţiei publice centrale a reprezentanţilor autonomiei nu este problematică per se, însă poate genera riscuri de influenţă indirectă asupra instituţiilor centrale în măsura în care depăşeşte nivelul consultativ şi dobândeşte un caracter decizional sau care conduce la blocaje. În schimb, atunci când aceste mecanisme sunt limitate la propuneri, avizări sau participări în organe colegiale cu rol consultativ, ele pot fi justificate prin necesitatea asigurării reprezentativităţii şi a cooperării instituţionale.

52. În opinia trimisă Curţii, Asociaţia Promo-LEX s-a referit doar la prevederile din domeniul electoral, menţionând că în Republica Moldova trebuie să existe o singură lege-cadru în materie electorală, reprezentată de Codul electoral al Republicii Moldova, iar alegerile pentru Adunarea Populară a UTA Găgăuzia, alegerea Başkanului şi desfăşurarea referendumurilor locale pot să fie reglementate prin acte normative adoptate de Adunarea Populară care să se refere exclusiv la particularităţilor procedurale specifice autonomiei.

53. Organizarea alegerilor locale nu constituie o competenţă de nivel local şi exclusivă a UTA Găgăuzia, ci una exercitată în limitele stabilite de Constituţie şi de legislaţia electorală naţională. Atribuţiile autorităţilor unităţii teritoriale autonome în materie electorală nu pot fi interpretate în sensul instituirii unui sistem electoral paralel sau al afectării caracterului unitar al administrării procesului electoral în Republica Moldova.

54. Promo-LEX menţionează că, deşi nu există standarde internaţionale clare în materia administrării electorale care să reglementeze în mod expres modalitatea de constituire a organelor electorale ale unităţilor teritoriale autonome din cadrul statelor unitare, recomandările Comisiei de la Veneţia (Opinia asupra legii UTA Găgăuzia cu privire la alegerea Guvernatorului Găgăuziei, CDL-AD(2007)033) denotă în mod clar necesitatea revizuirii mecanismului de constituire a organului electoral al UTA Găgăuzia, în vederea asigurării imparţialităţii politice a acestuia, precum şi necesitatea reconsiderării denumirii autorităţii electorale, pentru a evita eventuale confuzii în raport cu autoritatea electorală naţională.

55. Având în vedere cadrul legal naţional şi practica existentă din Republica Moldova, precum şi abordările similare întâlnite în practica internaţională, Promo-LEX consideră că alegerile locale din UTA Găgăuzia ar trebui să fie organizate şi administrate de un organ electoral regional. Acesta însă trebuie să activeze ca parte a unui sistem unitar în strânsă colaborare cu Comisia Electorală Centrală. Totodată, modalitatea de constituire a structurilor electorale locale trebuie analizate prin prisma respectării principiilor independenţei şi imparţialităţii instituţionale, acestea fiind fundamentale pentru desfăşurarea unui proces electoral democratic.

III. Aprecierea Curţii

A. Admisibilitatea

56. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea a constatat următoarele.

57. Curtea a notat că, potrivit articolului 25 alin.(1) literele c) şi i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, ministrul Justiţiei şi Adunarea Populară a Găgăuziei posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

58. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi din Codul electoral, ţine de competenţa Curţii Constituţionale ratione materiae. Curtea a subliniat că articolul 111 alin.(7) din Constituţie nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate al Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei. Majoritatea calificată de trei cincimi protejează stabilitatea legii organice care reglementează statutul special al Găgăuziei şi asigurarea unui consens mai larg în cazul modificării legii.

59. Obiectul sesizărilor îl constituie prevederile menţionate la §§ 2 şi 3 de mai sus. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

60. Autorul sesizării nr.46a/2026 a afirmat incidenţa articolelor 1 alin.(1) (statul Republica Moldova), 107 (administraţia publică centrală de specialitate), 109 (principiile de bază ale administrării publice locale) şi 111 alin.(1) (unitatea teritorială autonomă Găgăuzia) din Constituţie.

61. Cu privire la incidenţa articolului 111 alin.(1) din Constituţie, autorul sesizării nr.46a/2026 susţine că atribuirea către Guvernatorul Găgăuziei şi Adunarea Populară a Găgăuziei a unor competenţe de participare, sub forma propunerii candidaturii, a acordului sau a aprobării acesteia, în procedurile de numire a persoanelor care vor să ocupe anumite funcţii publice în cadrul unor subdiviziuni ale organelor centrale de specialitate excedează limitelor autonomiei UTA Găgăuzia stabilite de Constituţie şi sunt de natură să afecteze caracterul unitar al statului.

62. Examinând criticile formulate, Curtea a reţinut că normele contestate îi atribuie Guvernatorului Găgăuziei sau Adunării Populare a Găgăuziei competenţa de a propune, aproba sau de a-şi da acordul în proceduri de numire şi eliberare din funcţie a unor persoane care urmează să ocupe sau să fie eliberate din anumite funcţii publice în organele centrale de specialitate ale statului sau în subdiviziunile acestora (Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne), precum şi în alte autorităţi administrative de nivel naţional (Serviciul de Informaţie şi Securitate, Comisia Electorală Centrală). Aceste autorităţi statale sunt învestite cu atribuţii care vizează realizarea unor funcţii esenţiale la nivel naţional, ca administrarea justiţiei, asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, precum şi organizarea şi desfăşurarea procesului electoral. Ele funcţionează în cadrul unor structuri unitare ale statului, iar reglementarea procedurilor privind organizarea şi funcţionarea acestora ţine de competenţa autorităţilor publice naţionale, în special, potrivit articolelor 72 alin.(3) lit.d) şi 107 din Constituţie, de competenţa Parlamentului.

63. Curtea a observat că autorul sesizării nr.46a/2026 a contestat articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei în integralitate. Astfel, s-a contestat apartenenţa, din oficiu, a şefului Direcţiei de justiţie a Găgăuziei la colegiul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, cea a şefului Direcţiei serviciului de informaţii şi securitate pentru Găgăuzia la colegiul Serviciului de Informaţii şi Securitate şi cea a şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei la colegiul Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, autorul sesizării a contestat faptul că comisarii comisariatelor de poliţie din Găgăuzia sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către şeful Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei în numele ministrului Afacerilor Interne şi că şeful poliţiei municipale a Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei este numit şi eliberat din funcţie de către Guvernatorul Găgăuziei la propunerea şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei şi se află în subordonarea lui operativă. Având în vedere argumentele sesizării, Curtea a trebuit să verifice dacă aceste alocări instituţionale şi competenţe se încadrează în limitele articolelor 1 alin.(1) şi 111 alin.(1) din Constituţie.

64. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 111 alin.(1) din Constituţie îi recunoaşte Găgăuziei calitatea de unitate teritorială autonomă cu statut special, având competenţa de a soluţiona de sine stătător, în limitele Constituţiei, problemele cu caracter politic, economic şi cultural, în interesul întregii populaţii a acesteia. Curtea a mai reţinut că competenţele organelor reprezentative locale ale Găgăuziei trebuie interpretate restrictiv, prin raportare la natura şi obiectul autonomiei locale, nu în sensul extinderii lor asupra instituţiilor naţionale (a se vedea HCC nr.4 din 14 aprilie 2025, § 57).

65. În aceste condiţii, Curtea a admis că instituirea unor mecanisme prin care o autoritate locală participă la configurarea unor funcţii aparţinând autorităţilor naţionale afectează delimitarea constituţională a competenţelor între nivelul central şi cel local şi pune în discuţie limitele autonomiei prevăzute de articolul 111 alin.(1) din Constituţie.

66. Prin urmare, Curtea a constatat necesitatea unei analize în fond a următoarelor dispoziţii:

- textul "şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin.(3) lit.d), precum şi articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei;

- textul "la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

- textul "Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale" din articolul 36 alin.(1) din Codul electoral, precum şi textele "de Adunarea Populară a Găgăuziei," şi "Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale" din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral.

67. Curtea îşi va raporta analiza la articolele 1 alin.(1), 72 alin (3), 107, 109 şi 111 alin.(1) din Constituţie.

68. Autorul sesizării nr.147a/2026 a afirmat incidenţa articolului 111 alin.(7) (unitatea teritorială autonomă Găgăuzia) din Constituţie.

69. Cu privire la incidenţa articolului 111 alin.(7) din Constituţie în raport cu normele contestate prin sesizarea nr.147a/2026, Curtea a reţinut că reglementarea sistemului electoral este apanajul exclusiv al Parlamentului potrivit articolului 72 alin.(3) lit.a) din Constituţie, acesta neconţinând posibilitatea vreunei derogări. Pornind de la această prevedere constituţională, nici din interpretarea textuală a articolului 111 alin.(7) din Legea fundamentală, nici din cea sistemică, Curtea nu poate reţine că acesta ar fi incident în cazul normelor contestate din Codul electoral. Astfel, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr.147a/2026.

B. Fondul cauzei

(i) Principii generale

70. Statul unitar se caracterizează prin existenţa unei formaţiuni statale unice şi prin existenţa unui singur rând de organe centrale de stat: un singur organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judecătoresc suprem, care exercită autoritatea lor la nivel central în raport cu întregul teritoriu şi cu întreaga populaţie, neexistând nicio altă organizaţie concurentă, de acelaşi tip, cu care să-şi partajeze competenţele pe acelaşi teritoriu şi cu privire la aceeaşi populaţie. Statul unitar are un regim constituţional unic, consacrat printr-o singură constituţie. De asemenea, cetăţenii statului unitar au o singură cetăţenie, iar unităţile administrativ-teritoriale constituite în interiorul său sunt subordonate organelor centrale şi îşi desfăşoară activitatea, prin propriile lor organe, numai în limitele prescrise de organele centrale şi sub controlul şi supravegherea acestora. Statul unitar este, el însuşi, subiect de drept internaţional.

71. După cum decurge din textul articolului 1 alin.(1) din Constituţie, conceptul de stat unitar se referă la asocierea unui popor sub o autoritate organizată, în cadrul unui teritoriu care se presupune a fi indivizibil. Caracterul unitar al statului Republica Moldova se exprimă prin aceea că pe teritoriul său este organizată o singură formaţiune statală. Pe cale de consecinţă, există un singur rând de autorităţi publice centrale, adică un singur Parlament, un singur Guvern şi o singură autoritate judecătorească. Sub aspectul organizării administrativ-teritoriale, Republica Moldova este organizată în sate, oraşe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, care au la bază principiul autonomiei locale (articolul 110 alin.(1) din Constituţie).

72. Curtea observă că, la nivel european, nu există un standard unic de reglementare a regiunilor cu un statut de autonomie specială şi a competenţelor oferite organelor acestor regiuni. Spectrul de atribuţii oferit regiunilor autonome de alte state europene, precum şi mecanismele de conlucrare dintre autorităţile autonomiilor şi cele centrale cunosc o diversitate sporită, astfel încât existenţa unor asemănări sau deosebiri dintre reglementările naţionale şi reglementările altor state nu serveşte, per se, pentru argumentarea superiorităţii anumitor soluţii alese faţă de altele.

73. Într-un stat unitar "competenţele sunt distribuite între statul central şi entităţi în modul considerat cel mai adecvat în cadrul fiecărui sistem juridic. În consecinţă, deşi pot fi observate anumite asemănări, diversitatea este regula în această materie" (a se vedea Cadrul juridic general de referinţă pentru facilitarea soluţionării conflictelor etno-politice în Europa, adoptat de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 44-a reuniuni plenare din 13-14 octombrie 2000, § 12).

74. Curtea Constituţională a Italiei a analizat raportul dintre competenţele statului şi autonomia specială a Provinciei Autonome Bolzano în lumina articolului 117 din Constituţia Italiei, aşa cum a fost modificat prin reforma constituţională din 2001. Provincia a susţinut că materia circulaţiei rutiere nu este menţionată printre competenţele legislative exclusive sau concurente ale statului şi aceasta ar intra în competenţa legislativă a regiunilor şi, prin efectul statutului special, în competenţa provinciei autonome. Curtea Constituţională a Italiei a respins această interpretare şi a menţionat că, deşi "circulaţia rutieră" nu este menţionată expres în Constituţie, nu se presupune că această materie aparţine automat regiunilor. Dimpotrivă, conţinutul concret al normelor trebuie analizat în funcţie de scopul şi obiectul lor, iar acestea pot constitui exercitarea unor competenţe exclusive ale statului atunci când urmăresc garantarea unor interese unitare, precum siguranţa circulaţiei, ordinea publică sau uniformitatea regimului juridic pe întreg teritoriul naţional (a se vedea Hotărârea Curţii Constituţionale a Italiei nr.428/2004).

75. În jurisprudenţa sa, în care a abordat interacţiunea dintre autorităţile centrale şi autorităţile locale, Curtea a subliniat că autonomia locală trebuie să cunoască limite, care sunt stabilite în special de principiul statului unitar (a se vedea HCC nr.2 din 13 februarie 2007, § 3).

76. Caracterul unitar al statului presupune că există un singur titular al suveranităţii şi un singur sistem de autorităţi publice. Într-un stat unitar nu există mai multe centre de exercitare a suveranităţii. Autonomia locală nu poate avea competenţe proprii care vin în conflict cu competenţele autorităţilor centrale. Articolul 111 din Constituţie nu creează un al doilea nivel al puterii constituante sau o ordine juridică autonomă, ci permite existenţa autonomiei teritoriale în interiorul ordinii constituţionale naţionale. Articolul 111 alineatele (1) şi (3) din Constituţie stabileşte că exercitarea autonomiei are loc "potrivit legii" şi "în limitele competenţei sale", adică în limitele competenţei stabilite de Parlament. De asemenea, Parlamentul nu poate extinde autonomia dincolo de limitele determinate de articolul 111.

77. Referitor la principiul autonomiei locale, Curtea a mai subliniat că acesta le oferă unităţilor administrativ-teritoriale posibilitatea de a se autoguverna la nivel local sub rezerva de a nu aduce atingere autonomiei altor colectivităţi locale şi intereselor generale ale naţiunii şi statului (a se vedea HCC nr.14 din 18 mai 2004, §4).

78. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 111 alin.(1) îi recunoaşte UTA Găgăuzia calitatea de unitate teritorială autonomă cu statut special, competentă să soluţioneze, în limitele Constituţiei, problemele cu caracter politic, economic şi cultural. Competenţele organelor autonomiei nu pot fi extinse asupra instituţiilor naţionale în lipsa unui fundament constituţional expres (a se vedea HCC nr.4 din 14 aprilie 2025, § 57). Interpretarea acestei norme constituţionale trebuie realizată în coroborare cu articolul 1 alin.(1) din Constituţie, care stabileşte că Republica Moldova este un "stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil", precum şi cu articolul 2 din Constituţie, potrivit căruia suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, iar puterea de stat se exercită prin "organele sale reprezentative". Din interpretarea sistemică a acestor norme rezultă că autonomia Găgăuziei nu constituie o formă de distribuire a suveranităţii naţionale şi nici un nivel distinct al puterii de stat, ci o modalitate de organizare teritorială prin care statul recunoaşte unei colectivităţi teritoriale competenţe proprii de autoadministrare.

79. Textul articolului 111 alin.(1) din Constituţie stabileşte trei limite referitoare la competenţele Găgăuziei. În primul rând, UTA Găgăuzia soluţionează problemele "în limitele competenţei sale", fapt care exclude existenţa unei competenţe generale. În al doilea rând, autonomia se exercită potrivit legii organice, fapt care presupune că Parlamentul stabileşte, pe baza articolului 72 alin.(3) lit.f) din Constituţie, întinderea competenţelor, având în vedere coroborarea sistemică cu alte prevederi ale Constituţiei. În al treilea rând, Constituţia restrânge domeniul de exercitare a competenţelor autonomiei la "problemele cu caracter politic, economic şi cultural", care nu pot fi interpretate extensiv, deoarece limbajul utilizat de Parlament este restrictiv.

80. Curtea subliniază că expresia "soluţionează […] problemele cu caracter politic" trebuie interpretată în lumina scopului stabilirii autonomiei în Constituţie. Aceasta priveşte posibilitatea comunităţii autonome de a avea propriile instituţii reprezentative şi executive, de a adopta acte normative locale în domeniile atribuite de legea organică, de a stabili organizarea şi funcţionarea autorităţilor proprii şi de a adopta politici publice regionale în domeniile aflate în competenţa sa, în scopul păstrării identităţii găgăuzilor, al dezvoltării lor plenare şi multilaterale şi al prosperării limbii şi culturii găgăuze. Prin urmare, soluţionarea problemelor cu caracter politic presupune existenţa unor instituţii proprii, precum şi posibilitatea lor de a lua decizii privind realizarea unor interese regionale, care nu depăşesc limitele circumscrise de Constituţie.

81. Totuşi, competenţa UTA Găgăuzia de a soluţiona probleme cu caracter politic nu echivalează cu exercitarea puterii de stat. Constituţia face distincţie între organizarea instituţiilor administraţiei publice locale ale UTA Găgăuzia şi organizarea autorităţilor publice care exercită funcţiile de bază ale statului. Din Constituţie rezultă că anumite domenii sunt încredinţate în mod exclusiv autorităţilor naţionale ale Republicii Moldova. Organizarea administraţiei publice centrale aparţine Guvernului şi ministerelor, articolele 96 şi 107 alin.(1) stabilind că Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar ministerele sunt organe centrale de specialitate ale statului. Totodată, obligaţia statului de a asigura ordinea de drept, securitatea persoanei şi exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale rezultă din articolele 1 alin.(3) şi 96 din Constituţie şi din întregul sistem constituţional privind organizarea autorităţilor publice. Aceste competenţe nu sunt atribuite, în general, nici autorităţilor locale, pe baza articolului 109, şi, în special, nici UTA Găgăuzia, prin articolul 111, şi nici nu pot fi deduse implicit din sintagma "probleme cu caracter politic".

82. Concluzia rezultă şi din organizarea autorităţilor executive. Potrivit articolului 96 alin.(1) din Constituţie, Guvernul "asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice", iar, conform articolului 107 alin.(1), organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele, care pun în aplicare politica statului în domeniile lor de competenţă. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii rezultă că organizarea, conducerea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate reprezintă competenţe constituţionale ale Guvernului şi ale ministerelor, iar autorităţile aflate în subordinea acestora fac parte din sistemul unic al administraţiei publice centrale.

83. Totodată, potrivit articolului 107 alin.(2) din Constituţie, în scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, şi alte autorităţi administrative.

84. Prin urmare, competenţa unităţii teritoriale autonome Găgăuzia de a soluţiona probleme cu caracter politic, în sensul articolului 111 alin.(1) din Constituţie, reprezintă prerogativa şi capacitatea efectivă a autonomiei de a-şi organiza instituţiile reprezentative şi executive proprii, de a adopta acte normative regionale şi de a stabili politici publice privind interesele colectivităţii pe care o reprezintă, în limitele competenţelor atribuite şi cu respectarea Constituţiei şi a legislaţiei Republicii Moldova.

85. Această competenţă trebuie interpretată sistemic, în coroborare cu articolele 1 alin.(1), 109 şi 110 alin.(1) din Constituţie. Articolul 1 alin.(1) stabileşte caracterul unitar al statului, articolul 109 consacră principiile generale ale administrării publice locale, iar articolul 110 integrează UTA Găgăuzia în organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova.

86. Autonomia UTA Găgăuzia, reglementată la articolul 111 din Constituţie, este o autonomie locală cu statut special, circumscrisă limitelor stabilite de Legea Supremă (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.5 din 5 mai 2024, § 58; HCC nr.4 din 14 aprilie 2025, § 56). Constituţia îi conferă UTA Găgăuzia un statut special, fără a o transforma într-o entitate statală sau într-un titular distinct al suveranităţii.

(ii) Aplicarea principiilor în prezenta cauză

(a) Atribuţiile organelor locale ale UTA Găgăuzia de a participa la procesul de numire şi de eliberare din funcţie a unor funcţionari din cadrul autorităţilor publice centrale de specialitate

87. Analizând prevederile contestate, Curtea observă următoarele competenţe ale Adunării Populare a UTA Găgăuzia:

- competenţa de a propune ministrului Justiţiei numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei de justiţie a Găgăuziei (articolul 22 alin.(1) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei);

- competenţa de a aproba numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei de informaţii şi securitate a Găgăuziei (articolul 23 alin.(1) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei);

- competenţa de a aproba numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei (articolul 24 alin.(1) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei);

- competenţa de a aproba numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia (articolul 7 lit.e) din Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului).

88. Totodată, Guvernatorul Găgăuziei are următoarele competenţe:

- competenţa de a propune conducătorii direcţiilor de branşă în componenţa colegiilor ministerelor şi departamentelor Republicii Moldova (a se vedea articolul 19 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei);

- competenţa de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei de informaţii şi securitate a Găgăuziei;

- competenţa de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei;

- competenţa de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a comandantului subunităţii trupelor de carabinieri;

- competenţa de a propune numirea şi eliberarea din funcţie a şefului Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia.

89. Curtea observă, aşadar, că, prin normele citate supra, legislatorul a acordat autorităţilor UTA Găgăuzia competenţe de a aproba şi de a propune candidaţi pentru anumite funcţii în ministere şi alte organe de specialitate ale statului, inclusiv subdiviziuni ale acestora, precum şi de a propune eliberarea acestora din funcţie. Mai mult, normele contestate sunt formulate într-o manieră în care: (i) fără aprobarea şi fără propunerea autorităţilor UTA Găgăuzia, numirea şi eliberarea din funcţie a persoanelor nu s-ar putea realiza; (ii) aprobarea şi propunerea numirii/eliberării anumitor funcţionari presupune şi o anumită subordonare a acestora faţă de autorităţile reprezentative şi executive ale UTA Găgăuzia.

90. Curtea reiterează că orice competenţă a autorităţilor publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituţia, în special cu respectarea principiului statului unitar. În acest sens, prevederile articolului 109 din Constituţie stabilesc că principiul autonomiei, chiar dacă este vorba despre o autonomie cu statut special, nu poate afecta caracterul unitar al statului Republica Moldova. Prin urmare, autonomia UTA Găgăuzia, oricât de largă ar fi, este circumscrisă la soluţionarea problemelor cu caracter politic, economic şi cultural la nivel local.

91. Anterior, competenţa Adunării Populare a Găgăuziei de a selecta persoana care va ocupa funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia sau de a interveni în numirea procurorilor ierarhic inferiori a fost considerată de Curte ca o depăşire a limitelor competenţelor administraţiei publice locale şi chiar ale unităţii teritoriale autonome cu statut special (politice, economice şi culturale) (a se vedea HCC nr.4 din 14 aprilie 2025).

92. În acest caz, funcţiile de şef al Direcţiei de justiţie a Găgăuziei, de şef al Direcţiei de informaţii şi securitate a Găgăuziei, de şef al Direcţiei afacerilor interne a Găgăuziei, de şef al Direcţiei de Poliţie a UTA Găgăuzia şi de comandant al subunităţii trupelor de carabinieri din Găgăuzia trebuie să beneficieze de independenţă, o independenţă dificil de asigurat în contextul implementării politicilor publice ale autorităţilor centrale şi în circumstanţele în care accederea şi rămânerea persoanelor în aceste funcţii depinde de o autoritate locală. În ciuda faptului că subdiviziunile Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt subordonate direct conducerii Serviciului (a se vedea articolul 13 alin.(2) din Legea nr.136 din 8 iunie 2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova), că Direcţia de justiţie a Găgăuziei se subordonează Ministerului Justiţiei (a se vedea Hotărârea Guvernului nr.698 din 30 august 2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei), că Direcţia afacerilor interne a Găgăuziei se află în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei (a se vedea Hotărârea Guvernului nr.547 din 12 noiembrie 2019) şi că Inspectoratul General de Carabinieri este o autoritate aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, Curtea observă o dublă subordonare a funcţiilor în discuţie: o subordonare în sens atenuat şi o subordonare în sens puternic. Pe de o parte, dintr-o perspectivă strict formală, aceste funcţii sunt subordonate autorităţilor centrale menţionate mai sus. Totuşi, dintr-o perspectivă realistă, aceste funcţii sunt subordonate organelor locale ale Găgăuziei.

93. În acest sens, Curtea observă că, în eventualitatea în care persoanele care ocupă funcţiile în discuţie nu se subordonează superiorilor lor formali, aşa cum este firesc într-un sistem birocratic al statului unitar, adică într-un sistem care recunoaşte ierarhia autorităţii naţionale centrale, normele contestate le acordă o imunitate care depinde în totalitate de autorităţile unităţii teritoriale locale. Entitatea locală poate perturba, prin persoanele pe care le selectează, le menţine sau le destituie din funcţie, buna activitate a unor autorităţi centrale, fără ca acestea din urmă să le poată înlocui în mod independent. Astfel, competenţa autorităţilor centrale de angajare în structurile acestora este mai mult decât partajată cu autorităţile locale, în condiţiile în care ultimelor le aparţine puterea discreţionară de a desemna/aproba persoanele în funcţiile în discuţie. Mai mult, autorităţile ierarhic superioare din punct de vedere formal vor fi purtătoarele de răspundere politică, în cazul unor eşecuri ale persoanelor care ocupă funcţiile menţionate mai sus.

94. În acest context, asigurarea securităţii naţionale, ordinii publice, prevenirea şi combaterea infracţionalităţii aparţin domeniului de competenţă al autorităţilor administraţiei publice centrale. În baza articolelor 96 şi 107 din Constituţie, Parlamentul a reglementat Poliţia ca o "instituţie publică specializată a statului", aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne (articolul 2 alin.(1) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012), iar Inspectoratul General al Poliţiei ca "unitatea centrală de administrare şi control a Poliţiei", cu competenţă pe întreg teritoriul Republicii Moldova (articolul 12 alin.(1) din aceeaşi Lege). În mod similar, potrivit articolului 1 alineatele (1), (2) şi (4) din Legea nr.136/2023, Serviciul de Informaţii şi Securitate este autoritatea administrativă autonomă competentă pentru asigurarea securităţii Republicii Moldova şi are ca scop apărarea ordinii constituţionale şi a securităţii interne şi externe a statului, activitatea sa fiind coordonată de Preşedintele Republicii Moldova şi supusă controlului parlamentar.

95. Prin urmare, asigurarea ordinii publice şi securităţii statului nu constituie probleme care se încadrează în limitele competenţelor UTA Găgăuzia, stabilite de articolul 111 alin.(1) din Constituţie, ci constituie funcţii fundamentale ale statului, exercitate prin autorităţile administraţiei publice centrale sau alte autorităţi administrative naţionale. Din această perspectivă, chiar dacă autorităţile în discuţie îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul UTA Găgăuzia, acestea nu pot fi calificate drept autorităţi ale UTA Găgăuzia, ci reprezintă componente ale sistemului unitar al autorităţilor publice centrale ale Republicii Moldova.

96. În consecinţă, existenţa autonomiei locale nu se opune competenţei exclusive a statului în domeniile care exprimă exercitarea suveranităţii. Dimpotrivă, echilibrul instituit de Constituţie constă în faptul că Găgăuzia beneficiază de competenţa de a soluţiona problemele cu caracter politic pentru administrarea intereselor proprii, în timp ce statul îşi menţine competenţele privind funcţiile sale de bază. Această soluţie permite realizarea simultană a celor două valori constituţionale consacrate de Constituţie: pe de o parte, protecţia identităţii şi autoadministrării comunităţii găgăuze prin articolul 111, iar pe de altă parte, păstrarea caracterului unitar, indivizibil şi suveran al Republicii Moldova, stabilit de articolul 1 alin.(1).

97. Mai mult, competenţele contestate nu au o legătură indisolubilă şi nu sunt definitorii pentru realizarea principiilor de bază ale administraţiei publice locale, stabilite de articolul 109 alin.(1) din Constituţie, care reprezintă lex generalis în raport cu articolul 111 din Constituţie: autonomia locală, descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi consultarea cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. De asemenea, competenţele contestate golesc de conţinut atribuţia Guvernului, stabilită la articolul 111 alin.(6) din Constituţie, i.e. atribuţia de a efectua controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, dat fiind faptul că un control efectiv al activităţii funcţionarilor în discuţie în Găgăuzia presupune şi posibilitatea aplicării efective a tuturor sancţiunilor stabilite de lege pentru funcţia publică, inclusiv sancţiunea demiterii din funcţie.

98. Prin urmare, Curtea constată că articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, precum şi textul "la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului contravin articolelor 1 alin.(1), 107, 109 şi 111 alin.(1) din Constituţie.

(b) Atribuţiile autorităţilor publice ale UTA Găgăuzia în materie electorală

99. Referitor la materia electorală, Curtea observă următoarele competenţe ale Adunării Populare a UTA Găgăuzia:

- competenţa de a aproba componenţa Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor (articolul 12 alin.(3) lit.d) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei);

- competenţa de a aproba componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei (a se vedea articolul 36 alin.(1) din Codul electoral); şi

- competenţa de a stabili particularităţile organizării şi desfăşurării alegerilor regionale (a se vedea articolul 155 alin.(1) din Codul electoral).

100. Prevederile legale contestate vizează constituirea organului electoral de la nivelul UTA Găgăuzia – Consiliul Electoral Central al Găgăuziei (potrivit Codului electoral) sau Comisia Electorală Centrală (potrivit Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei), precum şi posibilitatea reglementării unor particularităţi ale organizării şi desfăşurării alegerilor regionale prin actele normative aprobate de Adunarea Populară a Găgăuziei.

101. Referitor la atribuţia Adunării Populare a UTA Găgăuzia de a aproba componenţa Consiliului/Comisiei Electorale Centrale a Găgăuziei, Curtea notează că Codul bunelor practici în materie electorală (CDL-AD(2002)023rev2-cor), elaborat de Comisia de la Veneţia ca document de referinţă în materie de standarde internaţionale electorale, nu stabileşte recomandări precise privind mecanismul de interacţiune dintre organele electorale centrale şi autorităţile regionale în procesul de constituire a organelor electorale de nivel regional.

102. Comisia Electorală Centrală este instituţie de rang constituţional, fiind menţionată expres în articolul 62 din Constituţie. Comisia Electorală Centrală, potrivit articolului 17 alineatele (1) şi (2) din Codul electoral, este, pe de o parte, organul electoral ierarhic superior care activează permanent şi, pe de altă parte, împreună cu consiliile electorale de circumscripţie de nivelurile al doilea şi întâi, birourile electorale ale secţiilor de votare şi Consiliul Electoral Central al Găgăuziei, formează sistemul organelor electorale din Republica Moldova.

103. Astfel, analizând competenţele organului electoral constituit la nivelul autonomiei găgăuze, Curtea observă că acesta este, potrivit articolului 17 alin.(6) din Codul electoral, o parte integrantă a sistemului organelor electorale ale Republicii Moldova şi că exercită atribuţiile organului electoral central în cadrul alegerilor regionale în condiţiile Codului şi ale actelor normative locale. În cazul alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi al referendumurilor, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei exercită atribuţiile consiliului electoral de circumscripţie de nivelul al doilea.

104. Curtea observă că acest Consiliu nu reprezintă un organ electoral regional specializat, cu o competenţă axată exclusiv pe alegerile locale şi regionale din UTA Găgăuzia, i.e. alegerea Guvernatorului, a Adunării Populare şi a consiliilor locale din raza autonomiei. Această autoritate acţionează ca un veritabil organ electoral central în cadrul alegerilor regionale şi ca un consiliu electoral de circumscripţie de nivelul al doilea, parte integrantă a sistemului organelor electorale ale Republicii Moldova, în cazul alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi al referendumurilor.

105. Mai mult, potrivit articolului 37 alin.(1) lit.b) din Codul electoral, în exercitarea acestei calităţi, în mod similar altor consilii electorale de circumscripţie de nivelul al doilea, Consiliul este responsabil de constituirea circumscripţiilor electorale de nivelul întâi şi a secţiilor de votare, a consiliilor electorale de circumscripţie de nivelul întâi şi a birourilor electorale ale secţiilor de votare, supraveghind activitatea acestora.

106. Aşadar, Consiliul are, în contextul alegerilor pentru Parlament, pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pentru autorităţile administraţiei publice locale, precum şi al referendumurilor, sarcina de a constitui următorul nivel de organe electorale şi de a asigura legătura dintre acestea şi Comisia Electorală Centrală în cadrul sistemului centralizat prevăzut la articolul 17 din Codul electoral.

107. Curtea reiterează că orice competenţă a autorităţilor publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituţia, în special cu respectarea principiului statului unitar. În Hotărârea nr.4 din 11 aprilie 2025 Curtea Constituţională a reţinut că Procuratura este un sistem unitar, cuprinzând Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi cele specializate. Procuratura UTA Găgăuzia reprezintă o procuratură teritorială, parte a acestei structuri unitare, nu o entitate distinctă sau separată, iar procurorii care activează în acest cadru au statut naţional. Curtea subliniază că orice competenţă a autorităţilor publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituţia, în special cu respectarea principiului statului unitar. Competenţa Adunării Populare a Găgăuziei de a selecta candidaţi pentru funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia sau de a interveni în numirea procurorilor ierarhic inferiori nu se încadrează în limitele competenţelor administraţiei publice locale şi nici ale unităţii teritoriale autonome cu statut special (politice, economice şi culturale), ci implică o ingerinţă directă într-o competenţă rezervată exclusiv autorităţilor constituţionale naţionale. Prin urmare, Curtea a notat că normele contestate depăşesc cadrul constituţional stabilit de articolul 111 alin.(1) (a se vedea §§ 59-60).

108. În mod similar raţionamentelor din Hotărârea nr.4 din 11 aprilie 2025, Curtea subliniază că orice competenţă a autorităţilor publice locale trebuie exercitată în conformitate cu Constituţia, în special cu respectarea principiului statului unitar. Competenţa Adunării Populare a Găgăuziei de a aproba "componenţa Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" nu se încadrează în limitele competenţelor administraţiei publice locale şi nici ale unităţii teritoriale autonome cu statut special (politice, economice şi culturale), ci implică o ingerinţă directă într-o competenţă rezervată exclusiv autorităţilor constituţionale naţionale.

109. Prin urmare, Curtea reţine că textul "şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin.(3) lit.d) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei, textul "Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale" din articolul 36 alin.(1) din Codul electoral, depăşesc cadrul stabilit de articolele 1 alin.(1), 107, 109 şi 111 alin.(1) din Constituţie.

110. Referitor la competenţa UTA Găgăuzia de a stabili particularităţile organizării şi desfăşurării alegerilor regionale, stabilită de articolul 155 alin.(1) din Codul electoral, Curtea reţine că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.a) din Constituţie, sistemul electoral se reglementează de Parlament, prin lege organică. În sensul Constituţiei, al jurisprudenţei Curţii Constituţionale (HCC nr.10 din 19 februarie 2002, § 6 propoziţia a II-a) şi al standardelor Comisiei de la Veneţia, noţiunea de sistem electoral se subsumează atât alegerilor parlamentare, cât şi celor prezidenţiale, locale, regionale, referendumurilor naţionale şi locale, ea acoperind întregul ansamblu al regulilor care guvernează exprimarea voinţei electoratului în orice scrutin democratic. Astfel, Curtea reţine că noţiunea de "sistem electoral" înglobează, în cadrul tuturor scrutinelor, modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor, condiţiile de votare, criteriile de constituire a circumscripţiilor electorale şi regulile privind atribuirea mandatelor.

111. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că opţiunea pentru un anumit sistem electoral şi stabilirea modalităţilor concrete de organizare şi desfăşurare a scrutinului aparţin legiuitorului organic (HCC nr.4 din 14 mai 2013, § 40; DCC nr.124 din 15 decembrie 2017, § 37-41). Totodată, deşi Parlamentul are dreptul constituţional de a reglementa prin lege organică sistemul electoral, acesta nu poate exceda spiritului şi literei Constituţiei (HCC nr.15 din 27 mai 2014, §52; DCC nr.51 din 6 iunie 2017, § 35). Totodată, Curtea a stabilit că "[t]oate aspectele ce ţin de procesul electoral sunt reglementate prin lege organică, care, bazându-se pe criteriile de accesibilitate, claritate şi previzibilitate, stabileşte regulile după care se desfăşoară scrutinele" (DCC nr.51 din 6 iunie 2017, § 36).

112. În aceste condiţii, Curtea reţine că Parlamentul nu poate delega unei autorităţi reprezentative locale exerciţiul unei competenţe pe care Constituţia o rezervă în mod expres legiuitorului organic, întrucât o atare soluţie legislativă, pe de o parte, depăşeşte cadrul constituţional, iar, pe de altă parte, echivalează cu instituirea unui cadru normativ paralel în materie electorală. Autonomia Găgăuziei, consacrată de articolul 111 alin.(1) din Constituţie, nu poate fi interpretată în sensul atribuirii către Adunarea Populară a unor competenţe care excedează limitelor stabilite de Legea Supremă, întrucât aceasta se exercită numai în cadrul şi cu respectarea Constituţiei.

113. În acest sens, Curtea reţine că particularităţile organizării şi desfăşurării alegerilor regionale, în conformitate cu articolul 72 alin.(3) lit.a) din Constituţie, se stabilesc de Parlament prin lege organică. Astfel, soluţia legislativă din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral care permite Adunării Populare să stabilească prin actele sale normative aprobate în conformitate cu prevederile Legii privind statutul juridic special al Găgăuziei particularităţile organizării şi desfăşurării alegerilor regionale nu corespunde Constituţiei.

114. În concluzie, Curtea constată că, în sensul Constituţiei, Consiliul Electoral Central al Găgăuziei se constituie şi funcţionează în conformitate cu prevederile Codului electoral, iar alegerile regionale se organizează şi se desfăşoară conform regulilor adoptate de Parlament prin lege organică.

115. În consecinţă, Curtea reţine că textul "de Adunarea Populară a Găgăuziei," şi textul "Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale" din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral contravin articolelor 1 alin.(1), 72 alin.(3) lit.a), 109 şi 111 alin.(1) din Constituţie.

116. În acest sens, date fiind concluziile sale, Curtea va trimite o Adresă Parlamentului pentru ajustarea legislaţiei în conformitate cu raţionamentele prezentei Hotărâri.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 6, 37 şi 38 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea nr.46a/2026 depusă de dl Vladislav Cojuhari, ministrul Justiţiei.

2. Se declară neconstituţionale:

- textul "şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin.(3) lit.d), precum şi articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei;

- textul "la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

- textul "Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale" din articolul 36 alin.(1) din Codul electoral, precum şi textele "de Adunarea Populară a Găgăuziei," şi "Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale" din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral.

3. Se declară inadmisibilă sesizarea nr.147a/2026 privind controlul constituţionalităţii sintagmei "Consiliul Electoral Central al Găgăuziei" regăsită în litera d) din definiţia expresiei "concurent electoral" din articolul 1 şi în articolele 17 alineatele (1) lit.d) şi (6), 25 lit.y), 36, 155 alineatele (2), (4) şi (5) şi 245 alin.(4), precum şi a articolelor 17 alin.(6), 36 alineatele (1) teza a II-a, (2) teza a II-a şi (7) din Codul electoral, depusă de Adunarea Populară a UTA Găgăuzia.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

Prin Hotărârea nr.8 din 9 iulie 2026, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea unor prevederi din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului şi din Codul electoral.

Prin Hotărârea menţionată, Curtea a declarat neconstituţionale:

- textul "şi aprobarea componenţei Comisiei Electorale Centrale pentru efectuarea alegerilor" din articolul 12 alin.(3) lit.d), precum şi articolele 19, 22, 23 şi 24 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei;

- textul "la propunerea Guvernatorului Găgăuziei şi cu acordul Adunării Populare a acesteia" din articolul 7 lit.e) din Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului;

- textul "Componenţa Consiliului Electoral Central al Găgăuziei se aprobă de Adunarea Populară a Găgăuziei în conformitate cu prevederile art.12 alin.(3) lit.d) din Legea nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi cu actele normative locale" din articolul 36 alin.(1) din Codul electoral, precum şi textele "de Adunarea Populară a Găgăuziei," şi "Legii nr.344/1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) şi ale" din articolul 155 alin.(1) din Codul electoral.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să modifice legislaţia relevantă în conformitate cu raţionamentele hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, potrivit prevederilor articolelor 41 şi 44 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.