Hotărâre nr.8 din 11.03.2021 privind controlul constituţionalităţii Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative şi a Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative (activitatea farmaceutică) (sesizările nr.214a/2020, nr.222a/2020, nr.224a/2020 şi nr.4a/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind controlul constituţionalităţii Legii nr.236 din 16 decembrie 2020

privind  modificarea unor  acte normative şi a Legii nr. 240 din

16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative

(activitatea farmaceutică)

(sesizările nr.214a/2020, nr.222a/2020, nr.224a/2020 şi nr.4a/2021)

nr. 8  din  11.03.2021

 (în vigoare 11.03.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 82-85 art. 43 din 26.03.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 21, 28, 30 decembrie 2020

şi, respectiv, pe 14 ianuarie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

2. Sesizările nr.214a/2020 şi nr.224a/2020 au fost depuse de către dl Liviu Vovc, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În sesizarea nr.214a/2020 se solicită controlul constituţionalităţii Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative. De asemenea, în sesizarea nr.224a/2020 se contestă Legea nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

3. Sesizarea nr.222a/2020 a fost depusă de doamna Monica Babuc şi domnii Pavel Filip, Alexandru Jizdan, Ghenadie Buza şi Igor Vremea, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative şi a Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

4. În sesizarea nr.4a/2021, depusă de dl Dan Perciun, deputat în Parlament, se solicită controlul constituţionalităţii articolului II punctele 4 şi 5 din Legea nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative. În şedinţa publică, autorul sesizării, în baza articolului 31 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a modificat obiectul sesizării în sensul extinderii acestuia asupra întregii Legi nr.240 din 16 decembrie 2020.

5. Prin decizia Curţii Constituţionale din 26 ianuarie 2021, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

6. De asemenea, având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, fiindu-i atribuit numărul 214a/2020.

7. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Asociaţiei Farmaciştilor din Republica Moldova, Agenţiei Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale, Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu", Institutului de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice.

8. În şedinţa publică a Curţii au fost prezenţi domnul Liviu Vovc, autor al sesizărilor nr.214a/2020 şi nr.224a/2020, domnul Igor Vremea, coautor al sesizării nr.222a/2020, domnul Dan Perciun, autor al sesizării nr.4a/2021, domnul Valeriu Kuciuk, reprezentantul Parlamentului, domnul Andrei Şveţ, şef al Direcţiei juridice a Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, doamna Mariana Gulian, şef Direcţie juridică din cadrul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, doamna Elena Chiţan, şef Serviciu în domeniul medicamente al Direcţiei medicamente din cadrul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, reprezentanţi ai Guvernului.

ÎN FAPT

Cu privire la Legea nr.236 din 16 decembrie 2020

9. Pe 9 iulie 2020, un grup de deputaţi au înregistrat în Parlament proiectul de lege nr.312 privind modificarea şi completarea unor acte normative. Prin acest proiect de lege, autorii au propus modificarea şi completarea unor prevederi din Legea nr.1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, din Legea nr.552 din 18 octombrie 2001 privind evaluarea şi acreditarea în sănătate şi din Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior, în sensul reglementării activităţii farmaceutice din unităţile mobile.

10. Prin Hotărârea nr.643 din 26 august 2020, Guvernul a aprobat avizul asupra proiectului de lege menţionat supra. În acest aviz, Guvernul a constatat că "sănătatea şi viaţa persoanelor ocupă primul loc printre valorile şi interesele protejate". De asemenea, Guvernul a menţionat că "[…] trebuie stabilite cerinţe pentru asigurarea condiţiilor de păstrare şi comercializare a produselor farmaceutice în unităţile mobile. De altfel, păstrarea necorespunzătoare a medicamentelor constituie o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii publice. Totodată, unităţile mobile vor fi dislocate fără respectarea normativelor existente de amplasare, […] drept rezultat, se vor forma condiţii pentru o concurenţă neloială între operatorii economici". Guvernul a reţinut că "opţiunea mobilă de comercializare a medicamentelor va exclude posibilitatea controlului calităţii serviciilor farmaceutice, fapt ce poate genera următoarele riscuri: comercializarea medicamentelor contrafăcute, eliberarea medicamentelor Rx fără reţete/excluderea medicului, eliberarea medicamentului de către nespecialişti/excluderea farmacistului, preţuri majorate, încălcarea condiţiilor de păstrare a medicamentelor/calitate neasigurată. […] Proiectul urmează a fi supus analizei impactului de reglementare, ce reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, a necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului".

11. Pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege nr.312 din 9 iulie 2020.

12. Pe 10 decembrie 2020, la proiectul de lege nr.312 dl deputat Serghei Sîrbu a formulat amendamentul SS nr.107, prin care a propus completarea articolelor 18 şi 22 din Legea nr.1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică cu prevederi referitoare la desfăşurarea, în zonele rurale, a activităţii farmaceutice în farmacii cu circuit deschis, în filialele acestora, care pot fi şi puncte de lucru mobile, desfăşurarea acestei activităţi de lucrători medicali cu studii medii şi/sau superioare, livrarea medicamentelor la domiciliu.

13. Pe 14 decembrie 2020, dl deputat Liviu Vovc a formulat patru amendamente (LV nr.255, LV nr.256, LV nr.257 şi LV nr.258) şi a propus, inter alia, amplasarea unităţilor mobile doar în zonele rurale în care nu există alte farmacii; interzicerea comercializării în unităţile mobile a medicamentelor ce conţin substanţe psihotrope, stupefiante şi precursori, precum şi a medicamentelor care sunt eliberate în baza prescripţiei medicale; desfăşurarea activităţii farmaceutice în unităţile mobile doar în perimetrul indicat în licenţă; intrarea în vigoare a legii în termen de trei luni.

14. Prin raportul Comisiei sesizate în fond (Comisia protecţie socială, sănătate şi familie) din 15 decembrie 2020 amendamentele menţionate supra au fost parţial acceptate şi înaintate Parlamentului spre examinare în a doua lectură.

15. Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în lectura a doua Legea nr.236 privind modificarea unor acte normative (proiectul de lege nr.312).

Cu privire la Legea nr.240 din 16 decembrie 2020

16. Pe 6 decembrie 2019, un grup de deputaţi au înregistrat în Parlament proiectul de lege nr.302 privind modificarea unor acte legislative. Prin acest proiect de lege, s-a propus modificarea şi completarea unor prevederi din Legea nr.1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente şi din Legea nr.1456 din 25 mai 1993 cu privire la activitatea farmaceutică, prin care, inter alia, se instituie Catalogul de preţuri pentru medicamentele compensate şi Sistemul naţional de prescriere electronică a medicamentelor, se modifică metodologia de calculare a preţului medicamentelor.

17. Prin Hotărârea nr.111 din 26 februarie 2020, Guvernul a aprobat avizul asupra proiectului de lege nominalizat supra. În acest aviz, Guvernul a menţionat că "a examinat proiectul de lege nr.302 şi că îl susţine cu includerea propunerilor". Guvernul a propus, inter alia, "comasarea Catalogului naţional de preţuri la medicamente cu Catalogul naţional de preţuri la medicamentele compensate într-un singur catalog; excluderea articolului 6² din Legea cu privire la medicamente; excluderea textului "reprezentant oficial" din noţiunea de preţ de producător sau definiţia reprezentantului oficial şi stabilirea drepturilor acestuia în procesul de declarare a preţurilor; introducerea clauzelor INCOTERMS 2020 în noţiunea preţului de producător; stabilirea listei exhaustive a taxelor incluse în preţul de achiziţie; definirea noţiunilor de preţuri maximale cu ridicata şi preţuri maximale cu amănuntul; stabilirea informaţiilor care urmează a fi indicate în Catalogul naţional de preţuri la medicamente ş.a. […] Propunerea de a stabili la articolul 20 alin.(2¹) din Legea cu privire la activitatea farmaceutică un alt nivel al valorii adaosului comercial pentru medicamentele compensate nu are o argumentare bazată pe analiza economică şi evaluare ex-ante a impactului de reglementare a limitei adaosului comercial […]". Guvernul a propus o altă redactare a articolului 20³ din Legea cu privire la activitatea farmaceutică, care reglementează sistemul naţional de prescriere electronică. De asemenea, Guvernul a menţionat că "proiectul conţine mai multe deficienţe de ordin tehnico-legislativ care urmează a fi înlăturate […]".

18. Pe 3 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege nr.302 din 6 decembrie 2019.

19. Pe 10 decembrie 2020, la proiectul de lege nr.302 dl deputat Serghei Sîrbu a formulat amendamentul SS nr.106 şi a propus completarea acestuia cu prevederi noi. Aceste propuneri, inter alia, se referă la completarea Legii cu privire la medicamente cu dispoziţii referitoare la stabilirea liberă a preţului la medicamente OTC, fără prescripţie medicală, precum şi la medicamentele preparate în farmacii ex tempore, exceptând de la liberalizarea preţurilor medicamentele OTC, care se prescriu şi se eliberează pe bază de prescripţie medicală, care ar trebui să se regăsească în lista denumirilor comune internaţionale compensate şi să fie achitate parţial sau integral de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. De asemenea, dl deputat Serghei Sîrbu a propus completarea Legii cu privire la activitatea farmaceutică cu articolul 19² privind eliberarea medicamentelor în afara farmaciilor şi filialelor acestora, precum şi cu prevederi referitoare la obligaţia de serviciu şi răspunderea pentru nerespectarea acesteia.

20. Curtea a observat că la secţiunea rezervată raportului Comisiei sesizate în fond de pe site-ul Parlamentului nu există anexat niciun raport al Comisiei respective privind propunerea de a adopta în lectura a doua proiectul de lege nr.302.

21. Pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat în lectura a doua Legea nr.240 pentru modificarea unor acte normative, în care se regăsesc şi propunerile formulate prin amendamentul menţionat supra.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

22. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 9

Principii fundamentale privind proprietatea

"[…]

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei. "

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

[…]"

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 64

Organizarea internă

"(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament.

[…]."

Articolul 72

Categoriile de legi

"[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

c) organizarea şi funcţionarea Parlamentului;

[…]

p) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice;

r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice."

Articolul 126

Economia

"[…]

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[…]."

Articolul 131

Bugetul public naţional

"[…]

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de Guvern.

[…]

(6) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare."

23. Prevederile Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Articolul I. – Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.59–61, art.200), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 14²:

la alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:

"b) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului ori a unităţii mobile în care se va desfăşura activitatea licenţiată;"

la alineatul (5), litera b) va avea următorul cuprins:

"b) desfăşurarea activităţii pe o altă adresă sau într-o altă unitate mobilă decât cea indicată în licenţă;"

la alineatul (6), litera b) va avea următorul cuprins:

"b) lipsa dreptului de proprietate sau expirarea contractului de locaţiune a imobilului ori a unităţii mobile în care se desfăşoară activitatea licenţiată;".

2. Articolul 18 se completează cu alineatele (1²) şi (1³) cu următorul cuprins:

"(1²) În zonele rurale asistenţa farmaceutică a populaţiei se asigură, în condiţiile prezentei legi, prin intermediul farmaciilor cu circuit deschis, precum şi al filialelor acestora, care pot fi şi puncte de lucru mobile.

(1³) Asistenţa farmaceutică a persoanelor cu dizabilitate severă se asigură şi prin livrarea medicamentelor la domiciliu în baza reţetei, inclusiv în baza reţetei pentru medicamente compensate. Costurile pentru livrare vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, conform mecanismului stabilit de Compania Naţională de Asigurări în Medicină."

3. La articolul 19:

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

"(4) Farmaciile cu circuit deschis amplasate într-o unitate mobilă nu vor putea comercializa medicamente cu conţinut de substanţe stupefiante, psihotrope şi precursori."

alineatul (5) se abrogă.

4. La articolul 19¹ alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins:

"a) farmacie cu circuit deschis (de acces public, comunitară), care este amplasată într-un imobil sau într-o unitate mobilă şi este destinată publicului larg ce beneficiază de asistenţă farmaceutică în conformitate cu reglementările legale, indiferent de domiciliul pacientului, inclusiv în cazuri de urgenţe medicale;".

5. Articolul 22 se completează cu alineatul (2²) cu următorul cuprins:

"(2²) În filialele farmaciilor comunitare din localităţile rurale, care pot fi şi puncte de lucru mobile, activitatea farmaceutică se poate exercita, ca excepţie, de către lucrătorii medicali cu studii medii sau superioare."

Articolul II. – La articolul 112 alineatul (2) din Legea nr.552/2001 privind evaluarea şi acreditarea în sănătate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.155–157, art.1234), cu modificările ulterioare, litera c) se completează cu textul "datele de identificare a unităţii mobile."

Articolul III. – La articolul 3 din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.265–276, art.571), cu modificările ulterioare, noţiunea "unităţi mobile" se completează cu textul "destinate desfăşurării activităţilor comerciale, inclusiv cu medicamente, cu alte produse farmaceutice şi parafarmaceutice."

Articolul IV. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

b) va asigura elaborarea şi aprobarea actelor normative necesare pentru aplicarea prezentei legi;

c) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.

24. Prevederile Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Articolul I. – Legea nr.1409/1997 cu privire la medicamente (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.52–53, art.368), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3:

la noţiunea "înregistrare a preţului de producător", sintagma "Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente" se substituie cu sintagma "Catalogul naţional de preţuri la medicamente";

noţiunea "Catalog naţional de preţuri de producător la medicamente" va avea următorul cuprins:

"Catalog naţional de preţuri la medicamente (în continuare – Catalog naţional de preţuri) – registru oficial de înscriere şi evidenţă a preţurilor maximale aprobate de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, valabile în Republica Moldova, pentru medicamentele de uz uman care pot fi comercializate de către producători, deţinători CÎM, importatori, distribuitori angro şi farmacii;"

după noţiunea "Catalog naţional de preţuri de producător la medicamente" se introduce o noţiune nouă cu următorul cuprins:

"Catalog de preţuri la medicamentele compensate – registru oficial de înscriere şi evidenţă a preţurilor pentru medicamentele compensate, care conţine informaţii privind coplata pacientului şi suma compensată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină per ambalaj a unei denumiri comerciale pentru denumirile comune internaţionale compensate care pot fi comercializate în farmacii;".

2. La articolul 6 alineatul (4), litera l) va avea următorul cuprins:

"l) avizează, aprobă şi înregistrează preţurile de producător la medicamente şi stabileşte preţurile maximale cu care pot fi comercializate acestea de către distribuitorii angro şi farmacii, în baza preţului de producător declarat şi aprobat, în moneda naţională (lei moldoveneşti), cu includerea acestora în Catalogul naţional de preţuri în conformitate cu metodologia aprobată de Guvern;".

3. Articolul 6¹:

la alineatul (2), după cuvintele "preţurile de producător" se introduce textul "precum şi preţurile maximale cu care pot fi acestea comercializate de către distribuitorii angro şi farmacii, stabilite în baza preţului de producător declarat şi aprobat";

articolul se completează cu alineatele (2³) şi (2⁴) cu următorul cuprins:

"(2³) Preţul medicamentelor OTC şi al medicamentelor preparate în farmacii ex tempore se stabileşte şi se modifică în mod liber.

(2⁴) Prin derogare de la alin.(2³), sunt supuse aprobării preţurile medicamentelor OTC care se prescriu şi se eliberează pe bază de prescripţie medicală, se regăsesc în lista denumirilor comune internaţionale compensate şi sunt achitate parţial sau integral de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină."

la alineatul (4), textul "fără taxe (ex works)" se substituie cu textul "CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinaţie convenit])".

4. Legea se completează cu articolul 6² cu următorul cuprins:

"Articolul 6². Catalogul de preţuri la medicamentele compensate

(1) Responsabil de crearea şi administrarea Catalogului de preţuri la medicamentele compensate este Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Catalogul se completează lunar, în prima zi lucrătoare a lunii, în baza preţului calculat şi aprobat.

(2) Catalogul de preţuri la medicamentele compensate conţine informaţie privind preţul pentru fiecare denumire comercială a medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, coplata pacientului şi suma compensată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină, per ambalaj. Catalogul se revizuieşte semestrial sau la necesitate.

(3) Catalogul de preţuri la medicamentele compensate va fi disponibil pe pagina web oficială a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină."

Articolul II. – Legea nr.1456/1993 cu privire la activitatea farmaceutică (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.59–61, art.200), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1:

noţiunile "preţ de producător" şi "preţ de achiziţie" vor avea următorul cuprins:

"preţ de producător – preţ al mărfii, adică preţul CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinaţie convenit]) conform clauzelor internaţionale de comerţ Incoterms 2020 stabilite de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, care a fost declarat de producător sau de reprezentantul oficial al acestuia pentru aprobare şi includere în Catalogul naţional de preţuri la medicamente;

preţ de achiziţie – preţ al producătorului, indicat în documentele primare, recalculat în monedă naţională (leu) conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data efectuării operaţiunii de vămuire, luând în calcul taxele vamale, cheltuielile pentru controlul calităţii medicamentelor achitate, precum şi alte taxe atribuite de stat;"

noţiunea "preţ de livrare de la producătorul autohton" se exclude;

articolul se completează cu o noţiune nouă cu următorul cuprins:

"obligaţia de serviciu public – reprezintă cerinţe şi îndatoriri specifice impuse organismelor prestatoare în fiecare sector al serviciilor publice de către legiuitor sau de către autorităţile administraţiei publice competente cu reglementarea, autorizarea sau gestiunea serviciului public respectiv."

2. La articolul 14², alineatul (6) se completează cu litera f) cu următorul cuprins:

"f) nerespectarea obligaţiei de serviciu public."

3. Articolul 18 se completează cu alineatele (1⁴) şi (1⁵) cu următorul cuprins:

"(1⁴) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va elabora şi va implementa reglementări privind obligaţia de serviciu public prin care se va asigura stocuri adecvate şi continue de medicamente, de care să dispună obligatoriu depozitele farmaceutice şi farmaciile.

(1⁵) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va monitoriza executarea obligaţiei de serviciu public de către producători, distribuitorii angro şi farmacii de a asigura în mod permanent o gamă adecvată de medicamente esenţiale şi vitale, precum şi de medicamente compensate care să răspundă necesităţilor unei zone geografice determinate şi de a livra pe întreg spaţiul respectiv cantităţile solicitate în cel mai scurt termen."

4. Legea se completează cu articolul 19² cu următorul cuprins:

"Articolul 19². Eliberarea medicamentelor în afara farmaciilor şi a filialelor acestora

(1) Asistenţa populaţiei cu medicamente care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC) se efectuează şi în afara farmaciilor şi a filialelor acestora.

(2) Modul de deschidere, funcţionare şi control al punctelor care vor elibera medicamente OTC se stabileşte de Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale şi se aprobă de Guvern în limita prevederilor legii.

(3) Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va elabora lista medicamentelor OTC permise spre eliberare în afara farmaciilor, stabilind inclusiv forma farmaceutică, doza şi ambalajul permis spre eliberare, care se va aproba de Guvern. Lista va include numai produse medicamentoase pe bază de plante şi de sinteză, care au un raport risc-beneficiu favorabil şi sunt utilizate pentru tratamentul simptomelor uşoare şi pentru probleme de sănătate uşoare, iar datele lor de farmacovigilenţă prezintă un risc mic. Agenţia va publica pe pagina web oficială lista medicamentelor OTC care pot fi distribuite în punctele special amenajate.

(4) Medicamentele pot fi eliberate din punctele special amenajate numai adulţilor.

(5) Medicamentele pot fi eliberate din punctele special amenajate numai de către personal instruit, care trebuie să atenţioneze cumpărătorul despre citirea prospectului pentru utilizator cu privire la produsul medicamentos, după caz.

(6) Stimulentele comerciale în eliberarea cu amănuntul a medicamentelor care ar conduce pacientul la achiziţionarea sau utilizarea inutilă sau excesivă a medicamentelor sunt interzise."

5. Articolul 20:

la alineatul (2) literele a), b), c), d) şi e), după cuvintele "pentru medicamentele al căror preţ" se introduc cuvintele "de producător", sintagma "Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente" se substituie cu sintagma "Catalogul naţional de preţuri la medicamente", iar cuvintele "la preţul de livrare de la producătorul autohton sau" se exclud;

la alineatul (2¹), textul "indicate la alin.(2)" se substituie cu textul "de 12% la preţul de achiziţie, dintre care:

– până la 4% – pentru agenţii economici care importă şi/sau distribuie cu ridicata medicamente atât de import, cât şi autohtone, cumulativ, pe întregul segment de distribuţie angro, până la livrarea în reţeaua cu amănuntul;

– până la 8% – pentru farmacii."

6. Legea se completează cu articolul 20³ cu următorul cuprins:

"Articolul 20³. Sistemul naţional de prescriere electronică

(1) Compania Naţională de Asigurări în Medicină organizează şi administrează sistemul naţional de prescriere electronică, asigurând interoperabilitatea acestuia cu sistemul informaţional automatizat al Companiei la nivel naţional, pentru utilizarea eficientă a informaţiilor în elaborarea politicilor de sănătate şi pentru managementul sistemului de sănătate.

(2) Pentru prescrierea medicamentelor care sunt compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală se utilizează numai prescripţia medicală electronică (reţeta electronică).

(3) Persoanele care deţin dreptul de a prescrie medicamente compensate din instituţiile medicale, precum şi cele care deţin dreptul de a elibera medicamente compensate în instituţiile farmaceutice, indiferent de forma juridică de organizare, de tipul de proprietate şi de subordonare, prescriu şi eliberează medicamente compensate numai cu condiţia implementării sistemului naţional de prescriere electronică.

(4) Fiecare persoană asigurată are dreptul să acceseze sistemul naţional de prescriere electronică în condiţiile securităţii cibernetice şi să obţină informaţii detaliate cu privire la toate prescripţiile şi medicamentele eliberate pe IDNP-ul său ori al copiilor minori.

(5) Regulamentul cu privire la implementarea sistemului naţional de prescriere electronică se aprobă de Guvern."

Articolul III. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.I pct.3, care se va pune în aplicare de la 1 ianuarie 2021.

(2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

25. Prin Decizia sa din 26 ianuarie 2021, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

26. Curtea a observat că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii au prerogativa de a sesiza Curtea Constituţională.

27. Curtea a reţinut că obiectul sesizărilor îl constituie prevederile Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative şi ale Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

28. Autorii sesizărilor au solicitat controlul constituţionalităţii prevederilor contestate până la intrarea lor în vigoare. Curtea a observat că, la data examinării admisibilităţii sesizărilor, Legile nr.236 şi nr.240 din 16 decembrie 2020 au fost promulgate şi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.353-357 din 22 decembrie 2020 şi, respectiv, nr.360-371 din 25 decembrie 2020. Totuşi, aceste legi, cu excepţia articolului I punctul 3 din Legea nr.240 din 16 decembrie 2020, intră în vigoare pe 22 martie 2021 şi, respectiv, pe 25 martie 2021. În Hotărârea nr.9 din 14 februarie 2014, Curtea a reţinut că din conţinutul articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie rezultă că Curtea Constituţională "exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor […]", fără a limita în mod expres exercitarea acestei competenţe la legile "în vigoare" (§ 36). Aşadar, exercitarea controlului constituţionalităţii unei legi, în sensul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, poate interveni atât înainte de promulgare, cât şi după intrarea în vigoare prin îndeplinirea procedurilor cerute de lege (§ 59 din Hotărârea citată). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că actul adoptat de Parlament are deja statutul de "lege", chiar dacă încă nu a intrat în vigoare. În acest sens, Curtea a reţinut că, la sesizare, ea poate verifica constituţionalitatea unei legi atât după publicarea ei în Monitorul Oficial, cât şi înainte de publicare (a se vedea HCC nr.9 din 14 februarie 2014, § 40 şi punctul 1 din dispozitiv; HCC nr.24 din 8 octombrie 2020, § 15). În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legilor menţionate supra, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

29. Legile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

30. Autorii sesizărilor au susţinut că Legile contestate contravin, după caz, articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 9 alin.(3) [principiile fundamentale privind proprietatea], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 36 [dreptul la ocrotirea sănătăţii], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 64 alin.(1) [organizarea internă a Parlamentului], 72 [categorii de legi], 126 alin.(2) lit.b) [economia] şi 131 alin.(4) [bugetul public naţional] din Constituţie.

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 23 alin.(2) şi 54 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi invocate, în special, dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29).

32. Cu privire la incidenţa articolelor 7 şi 8 din Constituţie, care se referă la caracterul suprem al Constituţiei şi la prioritatea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale, Curtea a reiterat că acestea au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr.12 din 7 mai 2020, § 43; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 20).

33. Curtea a reţinut că articolul 9 alin.(3) din Constituţie stabileşte elementele pe care se fundamentează economia, şi anume: piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială. În privinţa celei din urmă, Constituţia prevede în mod expres faptul că statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale [articolul 126 alin.(2) lit.b)]. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că concurenţa reprezintă un element sine qua non al existenţei economiei de piaţă, o adevărată forţă regulatorie a acesteia. Ea poate fi definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu aceleaşi activităţi sau activităţi similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi. Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării relaţiilor comerciale şi o garanţie a progresului. De asemenea, Curtea a menţionat că, în desfăşurarea relaţiilor comerciale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante: de garanţie a economiei de piaţă; de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; de stimulare a iniţiativei de participare pe piaţă (HCC nr.11 din 28 mai 2013, § 31-32; HCC nr.9 din 8 aprilie 2019, § 37). Curtea a reţinut că articolele 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie le impun autorităţilor statale obligaţia de a asigura faptul că întreprinderile pot funcţiona în baza unui climat de concurenţă nedenaturat (a se vedea HCC nr.9 din 8 aprilie 2019, § 21).

34. Cu privire la incidenţa articolului 36 din Constituţie, Curtea a reţinut că acest articol stabileşte că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice. Curtea a observat că dreptul la ocrotirea sănătăţii, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este asigurat prin păstrarea fondului genetic al ţării, prin crearea condiţiilor de viaţă şi de muncă, prin garantarea unei asistenţe medicale calificate, acordate în corespundere cu exigenţele medicinei moderne, precum şi prin apărarea juridică împotriva prejudiciilor cauzate sănătăţii. Ocrotirea sănătăţii populaţiei Republicii Moldova constituie un domeniu de importanţă vitală şi de interes public deosebit, care obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea viabilităţii, modernizării şi dezvoltării lui (a se vedea HCC nr.28 din 14 decembrie 2004; HCC nr.18 din 19 iunie 2015, § 44).

35. Sub acest aspect, Curtea şi-a rezervat posibilitatea unei analize a Legilor contestate prin prisma dreptului la ocrotirea sănătăţii (articolul 36 din Constituţie), precum şi prin prisma unei eventuale periclitări de către acestea a concurenţei loiale protejate de articolele 9 alin.(3) şi 126 alin (2) lit.b) din Constituţie, pentru etapa fondului cauzei.

36. Articolul 47 din Constituţie stabileşte că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor. Curtea a notat că dreptul persoanei la asistenţă şi protecţie socială implică obligaţia pozitivă a statului de a lua măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui. În acest sens, statul este obligat să asigure persoana, inter alia, cu servicii de îngrijire medicală şi medicamente. În acest caz, o eventuală analiză a prevederilor contestate din perspectiva garantării dreptului omului la un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea, inclusiv îngrijire medicală, în baza articolului 47 din Constituţie, ar fi absorbită de analiza efectuată în baza articolului 36 din Constituţie.

37. Cu privire la incidenţa articolelor 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) din Constituţie, Curtea a reţinut că autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar şi abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară (a se vedea HCC nr.27 din 17 noiembrie 2015, § 36-37; HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 18). Având în vedere că autorii sesizărilor pun în discuţie problema exercitării în mod discreţionar şi abuziv a autonomiei parlamentare la adoptarea Legilor contestate, Curtea a menţionat că, odată cu fondul cauzei, va analiza incidenţa articolelor 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) din Constituţie.

38. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie, autorii sesizărilor menţionează că Legile contestate au fost adoptate în lipsa avizelor pozitive ale Guvernului.

39. În acest sens, Curtea a reţinut că principiul preeminenţei dreptului, potrivit articolului 1 alin.(3) din Constituţie, impune obligaţia respectării legii de către toţi, inclusiv de instituţiile statului (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.22 din 16 iulie 2015, § 53). Totodată, potrivit articolului 6 din Constituţie, puterile legislativă, executivă şi judecătorească nu pot concura între ele, având sarcina de a-şi exercita atribuţiile în limitele rigorilor impuse de Constituţie, printr-o colaborare reciprocă pentru exercitarea puterii de stat (a se vedea HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, § 38; HCC nr.25 din 29 octombrie 2019, § 43; HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 92). Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea va trebui să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, şi (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 55).

40. Cu privire la respectarea primei condiţii, Curtea a reţinut că are competenţa de a constata dacă adoptarea prevederilor contestate de către autorii sesizărilor a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, dacă efectul în discuţie rezultă în mod evident din prevederile contestate.

41. Curtea a notat că în cazul în care unele prevederi din proiectul de lege atrag, în mod evident, majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare, atunci proiectul de lege, care reprezintă o propunere legislativă în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie, poate fi adoptat numai după ce este acceptat de Guvern.

42. Sub acest aspect, cu privire la prevederile Legii nr.236 din 16 decembrie 2020, Curtea a observat că autorii sesizărilor nr.214a/2020 şi nr.222a/2020 au susţinut că Parlamentul nu a respectat procedura constituţională şi legislativă de adoptare a acestei Legi. În special, se afirmă că legislativul a adoptat această Lege, care reclamă cheltuieli bugetare, în lipsa avizului pozitiv al Guvernului, cu eludarea articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Curtea a observat că Legea nr.236 din 16 decembrie 2020 implică cheltuieli bugetare. Acest fapt este menţionat inclusiv în Nota informativă la proiectul acestei Legi. Astfel, în Nota informativă se reţine că "pentru implementarea acestui proiect, cheltuielile vor avea provenienţă bugetară. În aceste condiţii, Guvernul, prin intermediul Ministerului Finanţelor, urmează să planifice şi să identifice resurse din bugetul pentru anul 2021". Curtea a mai observat că costurile de livrare la domiciliu a medicamentelor compensate pentru persoanele cu dizabilităţi severe vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, care este parte componentă a bugetului public naţional. De asemenea, Curtea a reţinut că comercializarea medicamentelor în unităţile mobile presupune achitarea unor impozite din veniturile obţinute de la comercializarea medicamentelor, fapt care, în final, atrag majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare.

43. În baza celor menţionate supra, Curtea a notat că proiectul de lege nr.312 din 9 iulie 2020 şi amendamentele la acest proiect (Legea nr.236 din 16 decembrie 2020) implică cheltuieli şi/sau venituri bugetare, prin urmare, au un impact bugetar în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie.

44. Cu privire la prevederile Legii nr.240 din 16 decembrie 2020, Curtea a observat că autorul sesizării nr.224a/2020 a menţionat că Guvernul a avizat parţial negativ acest proiect şi a subliniat că, în avizul elaborat, Direcţia Generală Juridică a Parlamentului a menţionat aplicabilitatea prevederilor articolului 131 alin.(4) din Constituţie. De asemenea, autorii sesizării nr.222a/2020 au susţinut că implementarea Legilor contestate implică cheltuieli financiare de la bugetul public naţional. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că, în vederea asigurării aplicării Legii nr.240 din 16 decembrie 2020, Guvernul va trebui să aloce mijloace financiare (e.g. pentru implementarea sistemului naţional de prescriere electronică, pentru instituirea Catalogului de preţuri pentru medicamentele compensate etc.). De asemenea, Curtea a observat că, în baza prescripţiei medicale electronice (reţeta electronică), medicamentele vor fi compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fapt care implică mijloace financiare de la bugetul public naţional. Totodată, Curtea a notat că modificarea metodologiei de calculare a preţului de la cea "fără taxe (ex works)" la cea "CIP (Carriage and Insurance Paid to – transport şi asigurare plătite până la [locul de destinaţie convenit])" presupune modificarea modului de achitare a unor plăţi obligatorii care sunt de natură să influenţeze veniturile bugetare.

45. Aşadar, având în vedere cele menţionate supra, Curtea a considerat că proiectul de lege nr.302 din 6 decembrie 2019 şi amendamentele la acest proiect (Legea nr.240 din 16 decembrie 2020) atrag majorarea sau, după caz, reducerea cheltuielilor/veniturilor bugetare în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie.

46. Cu privire la respectarea celei de-a doua condiţii, Curtea a reţinut că în cadrul procedurilor legislative cu impact bugetar, prevederile alineatului (4) din articolul 131 din Constituţie stabilesc o dependenţă decizională directă a Parlamentului faţă de Guvern, în sensul în care existenţa acceptului prealabil al Guvernului în privinţa propunerilor legislative care implică majorarea cheltuielilor reprezintă o condiţie imperativă, de la care legislativul nu poate deroga. Din norma constituţională se deduce în mod univoc faptul că acceptul Guvernului trebuie să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală. Nerespectarea acestei condiţii constituie o încălcare a procedurii stabilite de Constituţie în materie de legiferare în domeniul bugetar (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, § 48 şi 74; HCC nr.11 din 25 martie 2014, § 62; HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 38-39; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 70). Prin urmare, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie, urmând să analizeze existenţa acceptului prealabil al Guvernului în privinţa proiectelor de legi şi a amendamentelor propuse la aceste proiecte, la etapa fondului cauzei.

47. Aşadar, Curtea va analiza Legile contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3), 6, 9 alin.(3), 36, 64 alin.(1), 72 alin.(3), 126 alin (2) lit.b) şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorilor sesizărilor

a) Cu privire la Legea nr.236 din 16 decembrie 2020

48. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că Parlamentul nu a respectat procedura constituţională şi legislativă de adoptare a Legii contestate. Aşadar, avizul Guvernului şi raportul de expertiză anticorupţie al Centrului Naţional Anticorupţie privind Legea nr.236 din 16 decembrie 2020 sunt negative. Totuşi, Parlamentul a adoptat Legea contestată, care reclamă cheltuieli bugetare, în lipsa avizului pozitiv al Guvernului. Acest aviz este obligatoriu, conform articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Aplicarea acestei legi impune cheltuieli din bugetul public naţional, spre exemplu, costurile pentru livrarea medicamentelor la domiciliu vor fi achitate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală în baza mecanismului stabilit de Casa Naţională de Asigurări în Medicină. De asemenea, amendamentele la proiectul de lege propuse de unii deputaţi au fost expediate Guvernului pentru avizare, însă Parlamentul, care nu a aşteptat avizul Guvernului asupra acestor amendamente, a votat proiectul în lectura a doua.

49. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 36 din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că prevederile referitoare la excluderea criteriilor demografice şi geografice privind amplasarea farmaciilor va determina diminuarea calităţii medicamentelor comercializate, comercializarea medicamentelor de către un personal nespecializat şi concentrarea farmaciilor în locuri cu un potenţial ridicat de comercializare. Asistenţa cu medicamente a populaţiei poate fi asigurată prin amplasarea raţională a farmaciilor în teritoriu, în special în localităţile rurale. De asemenea, Legea contestată nu conţine prevederi privind asigurarea desfăşurării activităţii farmaceutice în unităţile mobile în condiţii de siguranţă pentru sănătatea publică, fiind respectate normele sanitare şi condiţiile de depozitare şi de transportare a medicamentelor. Prin urmare, comercializarea medicamentelor în unităţi mobile poate afecta asigurarea condiţiilor de păstrare a medicamentelor şi calitatea acestora şi poate evita controlul calităţii medicamentelor comercializate. Statul trebuie să se asigure că piaţa farmaceutică a ţării are medicamente eficiente, inofensive, de bună calitate şi accesibile, având în vedere necesităţile reale ale populaţiei.

50. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) din Constituţie, autorul sesizării nr.214a/2020 susţine că Parlamentul a adoptat Legea contestată fără a avea avizul pozitiv al Guvernului în privinţa proiectului iniţial şi fără a avea vreun aviz asupra amendamentelor incluse în Lege. Prin urmare, autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar şi abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Autorul sesizării mai menţionează că a depus amendamente la proiectul de lege, care au fost expediate spre avizare Guvernului. Totuşi, unele amendamente depuse au fost respinse, fără a se aştepta avizul Guvernului. Totodată, el subliniază că amendamentul privind interzicerea comercializării în farmaciile mobile a unor medicamente avea un alt conţinut decât cel inserat în textul final al Legii nr.236 din 16 decembrie 2020.

51. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, autorii sesizărilor menţionează că instituirea unităţilor mobile afectează concurenţa loială între întreprinderile farmaceutice, fiind favorizate farmaciile mobile în detrimentul celor staţionare. Unităţile mobile au un avantaj economic faţă de farmaciile staţionare, datorită mobilităţii şi existenţei posibilităţii de amplasare a unităţii de comerţ fără cheltuieli considerabile.

b) Cu privire la Legea nr.240 din 16 decembrie 2020

52. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că avizul Guvernului conţine obiecţii majore la acest proiect, în special cu privire la stabilirea preţurilor medicamentelor şi la adaosul comercial. Guvernul a avizat parţial negativ acest proiect, stabilind că proiectul afectează dreptul la sănătate al populaţiei şi concurenţa loială şi ar putea afecta interesele legitime ale consumatorilor de a avea acces la medicamente la preţuri rezonabile şi calitative. Mai mult, implementarea Legii contestate implică cheltuieli financiare din bugetul public naţional. În acest sens, autorii subliniază că compensarea costurilor medicamentelor se face de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, care este parte a bugetului naţional. Aşadar, Parlamentul a adoptat Legea contestată fără avizul favorabil integral al Guvernului şi fără să solicite avizele altor autorităţi. Prin urmare, Parlamentul a încălcat procedura de adoptare a legilor, fapt contrar articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alin.(4) din Constituţie, precum şi Hotărârilor Curţii Constituţionale nr.29 din 22 mai 2001 şi nr.28 din 19 noiembrie 2020.

53. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 36 din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că liberalizarea preţurilor va avea ca rezultat scumpirea rapidă şi inadmisibilă a medicamentelor. Majorarea costului medicamentelor generice este inevitabilă, din cauza modificării preţului de referinţă din preţul de referinţă original fără taxe "ex works" în preţul de referinţă CIP. Aşadar, există riscul de dispariţie a medicamentelor ieftine de pe piaţa farmaceutică, deoarece reţelele farmaceutice vor fi interesate să majoreze preţul în scopul obţinerii unui profit imediat. De asemenea, comercializarea medicamentelor de către persoane care nu au studii farmaceutice va conduce la administrarea iraţională şi incorectă a medicamentelor, precum şi va genera automedicaţia excesivă a populaţiei. Totodată, comercializarea medicamentelor OTC în afara farmaciilor exclude din activitatea punctelor de comercializare a principiului dublului control în eliberarea şi asistenţa cu medicamente. Acest fapt prezintă un risc pentru sănătatea persoanelor.

54. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 64 alin.(1) şi 72 alin.(3) din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că, deşi Guvernul a avizat condiţionat Legea contestată, fără să-şi asume cheltuieli bugetare pentru implementarea legii, totuşi, Parlamentul nu a luat în calcul obiecţiile Guvernului. De asemenea, amendamentul depus de deputatul Serghei Sîrbu, care se regăseşte în textul final al legii, nu a fost expediat Guvernului spre avizare.

55. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, autorii sesizărilor menţionează că exceptarea unităţilor mobile de a avea personal cu studii farmaceutice şi facilitarea amplasării haotice a unităţilor mobile în detrimentul celor staţionare prin anularea condiţiilor de distanţă şi demografice afectează concurenţa loială a agenţilor economici. Modalitatea de calculare şi stabilire a preţurilor după regulile CIP este incertă şi va genera aplicarea abuzivă şi discreţionară a acestora. Formularea neclară a conceptului "preţul de achiziţie" şi tipologia preţului vor genera aplicarea discreţionară a acestor prevederi de către persoanele responsabile să înscrie preţurile în Catalogul Naţional de preţuri la medicamentele compensate. Aşadar, imprevizibilitatea acestei metode va favoriza anumiţi agenţi economici, care vor stabili preţuri mai bune în comparaţie cu alţi agenţi economici, fapt contrar principiului concurenţei loiale.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

56. Preşedintele Republicii Moldova a subliniat, în opinia sa scrisă, că Legea nr.236 din 16 decembrie 2020 a fost adoptată fără a se ţine cont de poziţia Guvernului, Centrului Naţional Anticorupţie, Direcţiei Generale Juridice a Secretariatului Parlamentului. Aceste autorităţi s-au pronunţat negativ în privinţa acestei legi şi au menţionat că este afectat principiul securităţii farmaceutice. Guvernul a avizat negativ Legea nr.236 din 16 decembrie 2020 şi a subliniat că această lege trebuie adaptată la principiul securităţii farmaceutice şi la principiul egalităţii în drepturi a agenţilor economici. Totodată, amendamentul unui deputat, care se referă la posibilitatea livrării medicamentelor la domiciliu pentru persoanele cu dizabilităţi severe, costul livrării urmând a fi suportat din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, nu a fost avizat de Guvern.

57. De asemenea, înfiinţarea farmaciilor mobile contravine articolului 36 din Constituţie, care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii. Aşadar, reglementarea strictă a modului şi locului de acordare a asistenţei farmaceutice vine să asigure protecţia sănătăţii şi să evite situaţiile de calitate neconformă a medicamentelor, falsificarea acestora, utilizarea incorectă şi în scopuri frauduloase etc. Depozitarea produselor în unităţile mobile poate determina comercializarea medicamentelor necalitative şi nesigure pentru consumatori. Anularea criteriilor geografice şi demografice va afecta principiul concurenţei loiale, va determina crearea monopolului şi neasigurarea uniformă a populaţiei cu medicamente. Aşadar, având în vedere riscurile accentuate pe care le poate genera Legea nr.236 din 16 decembrie 2020, i.e. comercializarea medicamentelor contrafăcute, eliberarea medicamentelor fără reţete şi de persoane necalificate, depozitarea medicamentelor în unităţile mobile în condiţii nesigure, Preşedintele consideră că această Lege este neconstituţională.

58. Cu privire la Legea nr.240 din 16 decembrie 2020, Preşedintele menţionează că această lege a fost avizată condiţionat de Guvern, Centrul Naţional Anticorupţie, Direcţia Generală Juridică a Secretariatului Parlamentului, dar de poziţia acestora nu s-a ţinut cont. De asemenea, Legea conţine amendamente care nu au fost votate şi acceptate de comisia de profil pentru lectura a doua. Aşadar, această Lege a fost adoptată contrar normelor care stabilesc principiile şi etapele legiferării.

59. Totodată, liberalizarea preţurilor la medicamentele OTC poate conduce la stabilirea acordurilor anticoncurenţiale între agenţii economici. Comercializarea medicamentelor în afara spaţiilor speciale (farmacii şi filialele acestora) poate conduce la acţiuni de evaziune fiscală, la comercializarea medicamentelor contrafăcute, la stabilirea unor preţuri preferenţiale, precum şi la instaurarea unei concurenţe neloiale pe piaţa farmaceutică. De asemenea, textul "personal instruit" nu corespunde exigenţelor calităţii legii. Aşadar, există riscul ca comercializarea medicamentelor de către persoane fără studii farmaceutice necesare să producă urmări grave pentru sănătatea persoanelor. Prin urmare, Legea contestată contravine prevederilor articolului 36 din Constituţie.

60. În opinia prezentată de către Parlament se menţionează că scopul Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 este instituirea unui nou tip de serviciu farmaceutic mobil, care ar permite desfăşurarea activităţii de comercializare a medicamentelor şi produselor farmaceutice/parafarmaceutice. Potrivit prevederilor constituţionale, stabilirea politicilor de stat în sfera ocrotirii sănătăţii şi determinarea criteriilor de organizare şi funcţionare a sistemului de ocrotire a sănătăţii constituie o prerogativă a statului (HCC nr.13 din 15 mai 2015, § 55). În baza legilor contestate, persoanele vor fi asigurate cu medicamente de calitate şi inofensive, indiferent de domiciliu. Aşadar, Parlamentul susţine că legile contestate au drept scop îmbunătăţirea accesului populaţiei la medicamente sigure, eficiente şi de calitate. Aşadar, este garantat dreptul la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de articolul 36 din Constituţie.

61. Cu privire la articolele 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, Paramentul notează că legile contestate pot condiţiona apariţia elementelor de concurenţă neloială pe segmentul funcţionării farmaciilor mobile şi formării preţului la medicamente, în vederea comercializării acestora. Concurenţa trebuie să sporească eficienţa activităţii farmaciilor, să creeze condiţii de acces la medicamente care nu trebuie prescrise, în vederea asigurării locuitorilor din mediul rural cu medicamente.

62. Parlamentul mai susţine că persoanele cu dizabilitate beneficiază de asistenţă farmaceutică prin livrarea medicamentelor la domiciliu în baza reţetei, inclusiv în baza reţetei pentru medicamente compensate. Identificarea surselor de finanţate pentru acoperirea costurilor ce ţin de livrarea medicamentelor din fondurile asigurării obligatorii de stat nu determină încălcarea normelor constituţionale. Legile contestate nu implică restrângerea unor drepturi constituţionale prin constituirea farmaciilor mobile şi stabilirea preţurilor. Totodată, pentru protecţia securităţii farmaceutice în vederea stabilirii unor cerinţe exhaustive de stabilire a preţului final la medicamente, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale urmează să asigure elaborarea cadrului normativ necesar implementării acestor prevederi.

63. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 131 din Constituţie, Parlamentul susţine că cheltuielile prevăzute pentru implementarea Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 vor fi finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat. Prin urmare, legile contestate au fost adoptate în conformitate cu procedura stabilită în Regulamentul Parlamentului.

64. În opinia prezentată Curţii de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale se menţionează că obiectul de reglementare al Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 este excluderea criteriilor demografice şi geografice de amplasare a farmaciilor. Totuşi, asistenţa cu medicamente a populaţiei şi accesibilitatea fizică pot fi asigurate prin amplasarea raţională a farmaciilor în teritoriu, în special, în zonele rurale. Indicatorii de bază care caracterizează nivelul de asistenţă farmaceutică a populaţiei sunt numărul de locuitori care revin la o unitate farmaceutică şi distanţa dintre farmacii. Totodată, excluderea criteriilor demografice şi geografice trebuie însoţită de măsuri pentru creşterea rentabilităţii farmaciilor din mediul rural. Aşadar, sistemul creat trebuie să avantajeze persoanele care deschid farmacii în zonele insuficient asigurate cu astfel de servicii, în comparaţie cu persoanele care deschid farmacii în zonele rentabile.

65. Cu privire la prevederile Legii nr.240 din 16 decembrie 2020, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale susţine că este necesară reglementarea expresă a tipurilor de informaţii care vor fi incluse în Catalogul naţional de preţuri la medicamente, inclusiv a preţului de producător, a preţului de achiziţie, a preţului maximal cu ridicata şi a preţului cu amănuntul pentru fiecare medicament. Aceste reglementări vor determina transparenţa procesului de stabilire a preţurilor la medicamente, precum şi vor asigura accesul echitabil la tratamentul medicamentos al pacienţilor pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, Compania Naţională de Asigurări în Medicină va fi responsabilă de calcularea sumelor fixe compensate, iar Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale va fi responsabilă de gestionarea Catalogului naţional de preţuri la medicamente.

66. În opinia prezentată de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină se menţionează că în cazul aprobării condiţiilor tehnice speciale privind dotarea şi exploatarea unităţilor mobile faţă de farmaciile staţionare cu acelaşi sortiment de medicamente se vor încălca principiul egalităţii în drepturi şi principiul proporţionalităţii. De asemenea, amplasarea unităţilor mobile în lipsa unor reglementări geografice în raport cu farmaciile staţionare va încălca principiul concurenţei loiale între operatorii economici. Potrivit Comitetului de Experţi al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, entităţile implicate în procesul de stocare şi de distribuire a produselor farmaceutice trebuie să deţină un sistem de calitate conceput, documentat şi implementat corect. Acest fapt este imposibil de realizat în cadrul unităţilor mobile. Opţiunea mobilă de vânzare a medicamentelor va exclude posibilitatea controlului asupra calităţii serviciilor farmaceutice, fapt care va genera comercializarea medicamentelor neautorizate, contrafăcute şi la preţuri majorate, comercializarea medicamentelor de către nespecialişti şi încălcarea condiţiilor de păstrare a medicamentelor. De asemenea, compensarea costului medicamentelor eliberate de unităţile mobile în lipsa unui contract de eliberare a medicamentelor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală va fi imposibil de realizat.

67. Cu privire la prevederile Legii nr.240 din 16 decembrie 2020, Compania Naţională de Asigurări în Medicină susţine că schimbarea preţului producătorului de la "ex-works" la "CIP" va determina creşterea preţurilor la medicamentele importate din ţările din afara Uniunii Europene. Aplicarea adaosului comercial plafonat la medicamente va determina reducerea veniturilor nete ale farmaciilor din mediul rural şi falimentarea acestora. Astfel, se va limita accesul populaţiei din zonele rurale la farmacii. Diminuarea esenţială a adaosului comercial la medicamentele compensate va avea drept consecinţă dispariţia unor medicamente de pe piaţă, în special, a celor nerentabile.

68. În opinia prezentată de Asociaţia Farmaciştilor din Republica Moldova se menţionează că prevederile Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative şi ale Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative au un impact negativ asupra sănătăţii populaţiei. În cazul comercializării medicamentelor prin unităţile mobile şi punctele special amenajate nu vor fi asigurate condiţii de păstrare şi de transportare a medicamentelor, fapt care va duce la degradarea şi pierderea calităţii, eficacităţii şi inofensivităţii medicamentelor. Va spori distribuţia medicamentelor contrafăcute şi neautorizate prin aceste puncte mobile. Totodată, anularea criteriilor demografice şi geografice va genera un impact negativ asupra sistemului de sănătate, i.e. farmaciile vor fi amplasate în mod disproporţionat, din cauza lipsei veniturilor se vor închide farmaciile în zonele rurale, iar în cele urbane vor fi amplasate mai multe farmacii, fiind promovat abuzul de medicamente. Prin urmare, se va afecta principiul concurenţei loiale. O altă consecinţă este scăderea calităţii serviciilor farmaceutice din cauza angajării unor persoane fără studii superioare în domeniul farmaceutic. Eliberarea medicamentelor de către aceste persoane va determina agravarea sănătăţii consumatorilor din cauza supradozării, a intoxicaţiilor şi a reacţiilor adverse majore şi, prin urmare, va spori consumul iraţional şi necontrolat al medicamentelor. De altfel, numai farmacistul poate consilia pacientul la o selectare corectă şi adecvată a medicamentelor.

69. De asemenea, liberalizarea preţurilor la medicamentele OTC va determina creşterea nejustificată a preţurilor, aceste medicamente nu vor putea fi compensate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Aşadar, prin amplasarea neraţională a farmaciilor, prin liberalizarea preţurilor la medicamentele OTC şi schimbarea preţului de la "ex-works" la "CIP" se diminuează accesibilitatea fizică şi economică a medicamentelor pentru populaţie. Prin urmare, legile contestate creează un pericol pentru sănătatea şi securitatea populaţiei.

70. În opinia prezentată de către Casa Naţională de Asigurări Sociale se menţionează că Legile nr.236 şi nr.240 din 16 decembrie 2020 nu afectează bugetul asigurărilor sociale de stat.

71. În opinia prezentată Curţii, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" menţionează că existenţa unităţilor mobile de comercializare a medicamentelor afectează concurenţa loială între întreprinderile farmaceutice, fiind defavorizate farmaciile staţionare. Legile contestate nu conţin reglementări care ar asigura desfăşurarea activităţii farmaceutice în unităţile mobile şi în punctele special amenajate în condiţii de siguranţă pentru sănătatea populaţiei. Impactul negativ al comercializării în unităţile mobile şi punctele special amenajate va fi imposibilitatea asigurării condiţiilor necesare de păstrare a medicamentelor, nefiind garantată calitatea, eficacitatea şi inofensivitatea produselor farmaceutice vândute persoanelor. Comercializarea în aceste unităţi va avea drept consecinţă distribuirea medicamentelor contrafăcute, utilizarea neraţională a medicamentelor, promovarea automedicaţiei necontrolate, riscul de supradozare şi apariţia reacţiilor adverse. Totodată, comercializarea medicamentelor de persoanele instruite, care nu au o pregătire, experienţă şi responsabilitate echivalentă cu cea a farmaciştilor, reprezintă un risc pentru sănătatea publică. De asemenea, condiţiile geografice şi demografice determină amplasarea farmaciilor optimal şi proporţional pe întreg teritoriul ţării. Aşadar, legile contestate afectează sănătatea populaţiei, diminuează accesibilitatea fizică şi economică a medicamentelor pentru populaţie, precum şi încalcă principiul concurenţei loiale între întreprinderile farmaceutice.

72. Dna Ala Tocarciuc, consultant independent internaţional în sănătate publică, menţionează că unităţile farmaceutice mobile nu corespund cerinţelor de calitate impuse de producătorii medicamentelor şi, prin urmare, nu se va asigura comercializarea medicamentelor calitative şi eficiente persoanelor. De asemenea, comercializarea medicamentelor de către persoane instruite ad-hoc va determina eliberarea necontrolată şi defectuoasă a medicamentelor. Prevederile legilor contestate, în partea privind stabilirea preţurilor, vor influenţa procesele de achiziţii publice în sănătate, calitatea actului medical în spitale, vor contribui la creşterea importurilor ilicite de medicamente, la instaurarea unei concurenţe neloiale şi la creşterea ratei medicamentelor contrafăcute. Mecanismul de formare a preţurilor va avea ca efect creşterea preţurilor la medicamente şi, prin urmare, se va diminua accesul fizic şi financiar al consumatorilor. Mai mult, modificarea sistemului de compensare a medicamentelor va avea un impact asupra costurilor acestora şi va necesita o revizuire a bugetului. Consumatorii de medicamente vor fi nevoiţi să acopere aceste costuri ale medicamentelor. De asemenea, normele geografice şi demografice de amplasare a farmaciilor reprezintă un element în exercitarea funcţiei de control al statului asupra activităţii farmaceutice. Anularea acestor norme va determina creşterea excesivă a numărului de farmacii şi va contribui la prevalarea intereselor comerciale în activitatea farmaceutică.

73. În opinia prezentată de Institutul de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice se menţionează că cea mai clară încălcare constituţională, identificată de autorii sesizărilor, vizează prevederile articolului 131 alin.(4) din Constituţie.

C. Aprecierea Curţii

ANALIZA CURŢII ÎN BAZA ARTICOLELOR 1 ALIN.(3), 6 ŞI 131 ALINEATELE (4) ŞI (6) DIN CONSTITUŢIE

Principii generale

74. Articolul 131 din Constituţie stabileşte că orice propunere legislativă sau amendament care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sunt acceptate de către Guvern (alin. (4)) şi că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare (alin. (6)).

75. În acest sens, Curtea reiterează că, în cadrul procedurilor legislative cu impact bugetar, prevederile alineatului (4) din articolul 131 din Constituţie stabilesc o dependenţă decizională directă a Parlamentului faţă de Guvern, în sensul în care existenţa acceptului prealabil al Guvernului în privinţa propunerilor legislative care implică majorarea sau reducerea cheltuielilor/veniturilor bugetare reprezintă o condiţie imperativă, de la care legislativul nu poate deroga. Din norma constituţională se deduce în mod univoc faptul că acceptul Guvernului trebuie să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală. Nerespectarea acestei condiţii constituie o încălcare a procedurii stabilite de Constituţie în materie de legiferare în domeniul bugetar (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, § 48 şi 74; HCC nr.11 din 25 martie 2014, § 62; HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 38-39; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 70). În jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că adoptarea unei legi cu impact bugetar în lipsa avizului Guvernului conduce la încălcarea procedurii prevăzute de articolul 131 alineatele (4), (6) şi a articolului 6 din Constituţie, care obligă autorităţile statului să-şi exercite atribuţiile în limitele rigorilor stabilite de Constituţie (HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 77; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 71-72).

Aplicarea principiilor generale în prezenta cauză

a) Cu privire la Legea nr.236 din 16 decembrie 2020

76. În primul rând, Curtea observă că deşi, în avizul adoptat prin Hotărârea nr.643 din 26 august 2020, Guvernul s-a pronunţat expres că "nu susţine proiectul de lege supus avizării" (i.e. Legea nr.236 din 16 decembrie 2020) (a se vedea § 10 supra), avizul însă nu se referă la impactul bugetar pe care îl implică Legea contestată. Curtea reţine că sarcina principală a Guvernului în procedura stabilită de articolul 131 alin.(4) din Constituţie este să se pronunţe prin aviz dacă acceptă sau nu propunerea legislativă sau amendamentul legislativ din perspectiva impactului bugetar pe care acestea îl implică.

77. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că acceptul Guvernului trebuie să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală. Necesitatea obţinerii acceptului prealabil din partea Guvernului pentru adoptarea unei propuneri legislative sau a unui amendament care implică majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare este determinată de complexitatea procesului bugetar în ansamblul său şi, respectiv, de responsabilitatea Guvernului pentru executarea bugetului de stat (a se vedea HCC nr.11 din 25 martie 2014, § 62-63; HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 39).

78. Curtea reţine că, în lipsa avizului Guvernului asupra impactului bugetar al proiectului de lege nr.312 din 9 iulie 2020 (Legea nr.236 din 16 decembrie 2020), acesta a fost supus dezbaterilor în ambele lecturi şi votat de către Parlament.

79. În al doilea rând, Curtea observă că, pe 10 decembrie 2020 şi, respectiv, pe 14 decembrie 2020, deputaţii Serghei Sîrbu şi Liviu Vovc au depus amendamente la proiectul de lege nr.312 din 9 iulie 2020 (a se vedea § 12-13 supra). Potrivit Raportului din 15 decembrie 2020, elaborat de Comisia protecţie socială, sănătate şi familie, aceste amendamente au fost transmise Guvernului spre avizare. Prin acelaşi raport, Comisia respectivă a propus Plenului Parlamentului adoptarea proiectului în a doua lectură.

80. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolul 131 alin.(4) din Constituţie stabileşte obligativitatea existenţei acceptului prealabil al Guvernului şi în privinţa amendamentelor care implică majorarea sau reducerea cheltuielilor, veniturilor sau împrumuturilor drept o condiţie imperativă, de la care nu poate deroga legislativul în procesul aprobării bugetului public naţional (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 28 ianuarie 2014, § 48).

81. Curtea reţine că unele amendamente propuse de deputaţii Serghei Sîrbu şi Liviu Vovc implică cheltuieli bugetare, e.g. amendamentul privind livrarea la domiciliu a medicamentelor compensate pentru persoanele cu dizabilităţi severe, ale căror costuri de livrare vor fi achitate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, parte componentă a bugetului public naţional.

82. Curtea observă că amendamentele propuse au fost expediate spre avizare Guvernului pe 15 decembrie 2020, iar pe 16 decembrie 2020, Parlamentul a votat în lectura a doua proiectul de lege nr.312, care a inclus şi unele amendamente, fără a aştepta avizul Guvernului.

83. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în contextul pregătirii proiectului de lege pentru dezbatere în a doua lectură, legea îi permite comisiei permanente sesizate în fond, inclusiv deputaţilor şi fracţiunilor parlamentare, să prezinte amendamente [articolul 65 alin.(2) teza I din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 cu privire la adoptarea Regulamentului Parlamentului]. Pe de altă parte, legea obligă comisia permanentă sesizată în fond să-i transmită Guvernului spre avizare amendamentele care presupun majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare [articolul 58 alin.(3) din Legea citată]. Obligaţia în discuţie nu se limitează doar la etapa la care proiectul de lege este examinat în comisie până a fi trimis spre examinare în prima lectură, ci este valabilă şi pentru etapa dezbaterii în a doua lectură (a se vedea HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 74). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în cazul depunerii unor amendamente care presupun majorarea sau reducerea veniturilor sau a cheltuielilor bugetare, Parlamentul trebuie să solicite avizul Guvernului privind amendamentele în discuţie. În acest sens, Curtea reţine că Constituţia obligă Parlamentul să solicite şi să aştepte avizul Guvernului privind amendamentele depuse în procedura prevăzută de articolul 131 alin.(4) din Constituţie. De asemenea, Constituţia obligă Guvernul să avizeze amendamentele trimise de Parlament în baza procedurii prevăzute de articolul 131 alin.(4) din Constituţie (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 40-42). Astfel, dacă un proiect de lege cu impact bugetar a fost avizat pozitiv de Guvern, dar în cadrul unei etape de procedură legislativă ulterioară avizării se propun amendamente, atunci, în spiritul articolului 131 alin.(4) din Constituţie, şi amendamentele trebuie să fie acceptate/avizate de Guvern.

84. Aşadar, stabilind că adoptarea de către Parlament a Legii nr.236 din 16 decembrie 2020 a avut loc în lipsa avizului Guvernului asupra impactului bugetar al acesteia şi în lipsa avizului Guvernului asupra amendamentelor la această lege depuse de deputaţi, Curtea constată încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie.

b) Cu privire la Legea nr.240 din 16 decembrie 2020

85. În primul rând, Curtea observă că deşi, prin avizul adoptat prin Hotărârea nr.111 din 26 februarie 2020, Guvernul a avizat condiţionat proiectul de lege nr.302 din 6 decembrie 2019 şi a propus modificări/completări la acest proiect (a se vedea § 17 supra), acesta însă nu s-a pronunţat asupra impactului bugetar pe care îl implică Legea contestată. Curtea reţine că sarcina principală a Guvernului în procedura stabilită de articolul 131 alin.(4) din Constituţie este să se pronunţe prin aviz dacă acceptă sau nu propunerea legislativă sau amendamentul din perspectiva impactului bugetar pe care acestea îl implică.

86. Curtea reiterează că acceptul Guvernului trebuie să preceadă adoptarea proiectelor de legi cu impact bugetar în lectură finală (a se vedea § 77 supra).

87. Aşadar, Curtea reţine că în lipsa avizului Guvernului asupra impactului bugetar al Legii nr.240 din 16 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat Legea respectivă în lectura a doua.

88. În al doilea rând, Curtea observă că, pe 10 decembrie 2020, dl deputat Serghei Sîrbu a depus un amendament la proiectul de lege nr.302 din 6 decembrie 2019, care implică cheltuieli bugetare (a se vedea § 19 supra).

89. Curtea reţine că amendamentul propus de dl deputat Serghei Sîrbu a fost votat de către Parlament în lectura a doua şi inclus în Legea nr.240 din 16 decembrie 2020, în lipsa avizului Guvernului cu privire la impactul bugetar al amendamentului.

90. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că Constituţia obligă Parlamentul să-i solicite Guvernului avizul cu privire la amendamentele depuse în procedura prevăzută de articolul 131 alin.(4) din Constituţie (a se vedea § 83 supra).

91. Aşadar, stabilind că adoptarea de către Parlament a Legii nr.240 din 16 decembrie 2020 a avut loc în lipsa avizului Guvernului asupra impactului bugetar al acesteia şi în lipsa avizului Guvernului asupra amendamentului la această lege depus de către un deputat, Curtea constată încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6 şi 131 alineatele (4) şi (6) din Constituţie.

92. Din aceste raţionamente, Curtea este scutită să analizeze în continuare constituţionalitatea Legilor nr.236 şi nr.240 din 16 decembrie 2020 prin prisma articolelor 9 alin.(3), 36, 64, 72 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 literele a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit sesizările depuse de către dl Liviu Vovc, dna Monica Babuc, dl Pavel Filip, dl Alexandru Jizdan, dl Ghenadie Buza, dl Igor Vremea şi dl Dan Perciun, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se declară neconstituţionale Legea nr.236 din 16 decembrie 2020 privind modificarea unor acte normative şi Legea nr.240 din 16 decembrie 2020 pentru modificarea unor acte normative.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.