Hotărîre nr.1 din 19.01.2010 pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2009

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea

jurisdicţiei constituţionale în anul 2009

nr. 1  din  19.01.2010

 (în vigoare 02.02.2010) 

Monitorul Oficial nr.15-17 art.2 din 02.02.2010

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier – Victoria Botnariuc-Trelea, cu participarea şefei Secretariatului Maia Bănărescu, în baza art.10 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2009.

Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2009.

2. Hotărîrea şi Raportul se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se prezintă Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Aprobat

prin Hotărîrea Curţii Constituţionale

nr.1 din 19 ianuarie 2010

RAPORT

cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2009,

prezentat în baza art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale

I. DATE STATISTICE PRIVIND EXERCITAREA

JURISDICŢIEI CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2009

În anul 2009 la Curte au fost depuse 30 de sesizări, din care 17 sesizări pentru controlul constituţionalităţii prevederilor unor acte (6 legi, 8 hotărîri ale Parlamentului, 25 hotărîri ale Guvernului, 2 decrete ale Preşedintelui Republicii Moldova), 6 sesizări pentru interpretarea Constituţiei, 6 sesizări înaintate în conformitate cu art.38 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale şi o sesizare privind validarea unui mandat de deputat în Parlament.

Din anul 2008 au fost preluate 6 sesizări pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor a 5 legi şi al unei hotărîri a Guvernului.

Din sesizările examinate, 19 sesizări au fost depuse de către deputaţii în Parlament şi fracţiunile parlamentare, cîte una de către Preşedintele Parlamentului privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVII-a şi Preşedintele interimar al Republicii Moldova, 2 sesizări de către avocaţii parlamentari, Curtea Supremă de Justiţie a ridicat 2 excepţii de neconstituţionalitate a actelor normative şi a depus o sesizare din oficiu. Comisia Electorală Centrală a înaintat 2 adresări: privind confirmarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 şi a rezultatelor alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009. Partidul Popular Creştin Democrat din Moldova a depus o sesizare privind dispunerea renumărării voturilor în urma alegerilor din 29 iulie 2009, Comisia Electorală Centrală a înaintat o adresare privind declararea unui candidat supleant deputat în Parlament.

În anul de referinţă, ca rezultat al examinării sesizărilor, au fost pronunţate 6 hotărîri pentru controlul constituţionalităţii actelor normative. Au fost supuse controlului constituţionalităţii 6 acte normative, fiind recunoscute constituţionale (integral sau parţial) 4 legi şi 2 hotărîri ale Guvernului.

Curtea a adoptat o hotărîre pentru revizuirea Avizului său nr.4 din 26 decembrie 2000 privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, o hotărîre pentru interpretarea Constituţiei, 2 hotărîri privind validarea mandatelor deputaţilor aleşi în Parlamentul Republicii Moldova şi o hotărîre privind declararea unui candidat supleant deputat în Parlament. Curtea a emis 8 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa sa funcţională.

Curtea a emis 4 avize: 2 avize cu privire la confirmarea legalităţii alegerii Parlamentului Republicii Moldova, un aviz privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului şi un aviz privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova.

Au fost sistate 3 procese: 2 în legătură cu înregistrarea parităţii de voturi la adoptarea actului Curţii şi unul pentru motivul că excepţia de neconstituţionalitate a actului normativ contestat a fost rezolvată.

Nu au fost acceptate spre examinare în fond 13 sesizări, fiind depuse cu încălcarea prevederilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Asupra hotărîrilor Curţii au fost expuse 6 opinii separate.

La 1 ianuarie 2010 au rămas neexaminate 4 sesizări.

1.1. art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului,

a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova)

La 17 martie 2009 Curtea Constituţională a recunoscut constituţionalitatea prevederilor alin.(1) art.326 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova (Hotărîrea nr.5¹).

____________________

¹ M.O. nr.62-64/4 din 27.03.09

Autorul sesizării a menţionat că prevederile alin.(1) art.326 CPP încalcă dreptul inculpatului la apărare şi intră în contradicţie cu alin.(2) art.325 CPP, care stipulează că modificarea învinuirii în instanţa de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situaţia inculpatului şi nu se lezează dreptul său la apărare. În opinia sa, neconstituţionalitatea prevederilor sesizate se deduce şi din lipsa de acces a inculpatului la două grade de jurisdicţie în cazul în care procurorul modifică învinuirea în instanţa de apel, dat fiind faptul că în instanţa de recurs nu este posibilă reexaminarea circumstanţelor de fapt.

În hotărîre Curtea Constituţională a readus în atenţie prevederea Concepţiei reformei judiciare şi de drept din Republica Moldova referitoare la faptul că “legislaţia de procedură penală va exclude astfel de procese cum ar fi ...expedierea dosarelor de către instanţa judecătorească la reanchetare”, care în final a dus la amendarea legislaţiei penale, procurorul obţinînd dreptul de a modifica învinuirea adusă inculpatului, în sensul agravării, la examinarea cauzei penale în prima instanţă şi în instanţa de apel.

Curtea a remarcat că este inadmisibilă practica aducerii neîntemeiate de noi capete de acuzare în procesul judecării cauzei penale, însă este la fel de inadmisibil ca reprezentantul acuzării de stat, care descoperă în cadrul procesului penal noi circumstanţe incriminatoare, să nu poată aplica pîrghiile justiţiei pentru calificarea corectă şi echitabilă a faptelor comise de inculpat.

Curtea a relevat că prevederile alin.(1) art.326 CPP nu lezează drepturile inculpatului la apărare şi la un proces echitabil, consacrate de art.20 şi art.26 din Constituţie.

Exercitînd controlul compatibilităţii prevederilor contestate cu art.54 din Constituţie, Curtea a constatat că aceste prevederi sînt reglementate printr-o lege organică – CPP. Aplicarea prevederilor alin.(1) art.326 CPP doar cu condiţia că “probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrşit o infracţiune mai gravă decît cea incriminată anterior” denotă că această restrîngere este necesară în interesul ordinii publice, în scopurile prevenirii infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane.

Prevederile alin.(1) art.326 CPP concordă şi cu principiul proporţionalităţii, statuat de alin.(4) art.54 din Constituţie. Astfel, procurorul trebuie să emită în acest sens o ordonanţă, iar instanţa are obligaţia de a accepta ordonanţa numai în cazul prezentării probelor incontestabile. Curtea a constatat că prevederile contestate nu aduc atingere existenţei dreptului la apărare, deoarece instanţa, la cererea inculpatului sau a avocatului, are obligaţia de a acorda termenul necesar pentru pregătirea apărării de noua învinuire, după aceasta judecarea cauzei continuă.

Curtea a menţionat că prevederile contestate nu vin în contradicţie nici cu principiul prezumţiei nevinovăţiei, garantat de art.21 din Constituţie, pentru că se aplică în procesul efectuării justiţiei, noua încadrare formulată de procuror urmînd a fi examinată de către instanţa de judecată pînă la pronunţarea sentinţei.

Referitor la dreptul persoanei de acces la dublul grad de jurisdicţie, Curtea a subliniat că acesta este garantat de art.119 din Constituţie, precum şi de jurisprudenţa CEDO. Potrivit CEDO, “la examinarea de către o jurisdicţie superioară a unei declaraţii de vinovăţie sau a unei condamnări pot fi apreciate fie probleme de fapt şi de drept, fie doar probleme de drept”^. Astfel, este dreptul statului de a stabili prin lege gradele de control al jurisdicţiei aplicate.

La 26 mai 2009 Curtea a declarat constituţionale prevederile articolelor I-XII, XIV-XVII, XIX şi XXI alin.(1), (2), (4) lit.a) din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi articolul unic pct.2 alin.(2) din Legea nr.76-XVI din 10 aprilie 2008 “Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”, prin care au fost operate modificări şi completări într-un şir de acte legislative, conform cărora cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia altui stat nu pot deţine funcţia eligibilă de deputat în Parlament şi de Preşedinte al Republicii Moldova sau, prin numire, anumite funcţii publice. Totodată, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii art.XVIII din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Hotărîrea nr.9²).

____________________

² M.O. nr.99-100/9 din 05.06.2009

În viziunea autorului, prevederile legale sînt discriminatorii pe bază de naţionalitate/cetăţenie faţă de cetăţenii Republicii Moldova care deţin şi cetăţenia altui stat, limitează dreptul acestor cetăţeni la muncă şi libera alegere a muncii şi contravin următoarelor norme: art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.38 alin.(3), art.43 alin.(1), art.54 alin.(2) şi (3) din Constituţie, art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie (ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr.621-XIV din 14 octombrie 1999), art.3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Prevederile legale supuse controlului constituţionalităţii reglementează nemijlocit dreptul de accedere la o funcţie publică, drept prevăzut expres de art.39 alin.(2) din Constituţie, care stipulează: “Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică”. Pentru aceste motive Curtea a raportat critica formulată de autor nu la dispoziţiile constituţionale ale art.43 alin.(1), ci la dispoziţiile constituţionale ale art.39 alin.(2).

Curtea a observat că drepturile electorale, reprezentînd elementul de bază al statutului constituţional al alegătorului, constituie concomitent şi un element de drept public, prin care se manifestă atît interesul personal al alegătorului, cît şi interesul public, realizat prin alegeri, în baza cărora se formează organele de stat.

Avînd în vedere caracterul social-politic al drepturilor electorale, legiuitorul este chemat să creeze condiţii adecvate pentru realizarea voinţei suverane a poporului pe calea exercitării drepturilor electorale de către cetăţenii statului şi, respectiv, a formării unor organe autonome şi independente ale puterii publice, menite să transpună în viaţă interesele poporului şi să garanteze drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului Republicii Moldova.

Prin urmare, stabilind condiţiile în care cetăţenii Republicii Moldova pot fi aleşi în organele puterii de stat, legiuitorul a fost în drept să instituie norme legale speciale cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin, în primul rînd, drepturile lor politice, inclusiv cele electorale, care constituie un element al suveranităţii de stat şi dobîndirea cărora este determinată, de regulă, de deţinerea cetăţeniei acelui stat cu care persoana are o legătură politico-juridică permanentă.

Întrucît cetăţeanul Republicii Moldova care deţine cetăţenia altui stat se află într-o legătură politico-juridică cu un stat străin, faţă de care el are îndatoriri constituţionale şi alte îndatoriri ce decurg din legislaţia statului respectiv, importanţa cetăţeniei Republicii Moldova, ca expresie a valorii legăturii politico-juridice cu Republica Moldova şi a devotamentului său faţă de ea, se diminuează esenţial.

În exercitarea atribuţiilor de deputat persoana cu multiplă cetăţenie poate fi influenţată nu doar de cerinţele ordinii constituţionale a Republicii Moldova şi de interesele poporului său, dar şi de interesele unui stat străin. Supunerea, implicit îndeplinirea de către deputat nu doar a voinţei suverane a poporului Republicii Moldova, ci şi a voinţei poporului unui stat străin intră în contradicţie cu principiul constituţional al independenţei mandatului de deputat şi al suveranităţii de stat, precum şi al securităţii naţionale, al nedivulgării informaţiilor confidenţiale şi subminează supremaţia Constituţiei Republicii Moldova.

Promovarea în funcţiile publice de răspundere a unor persoane care deţin în exclusivitate cetăţenia Republicii Moldova contribuie la educarea spiritului patriotic şi a conştiinţei juridice a populaţiei.

Ingerinţa urmăreşte asigurarea loialităţii membrilor Parlamentului faţă de stat şi de aceea scopul este legitim.

Cît priveşte dreptul de a accede la o funcţie publică ocupată prin numire, Curtea a remarcat că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referă la orice funcţie publică, ci doar la cele, în exerciţiul cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova.

În lumina normelor constituţionale enunţate, devotamentul faţă de ţară constituie o obligaţie esenţială, ce rezultă din raporturile de cetăţenie, aceste raporturi fiind definitorii în condiţionarea de către legiuitor a accesului la anumite funcţii publice.

Curtea a considerat că ingerinţa este proporţională scopului urmărit, deoarece nu aduce atingere substanţei drepturilor electorale, nu încalcă dreptul persoanei de a candida pentru alegeri şi de a fi ales, nu anihilează libera exprimare a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ, nu privează de substanţă nici dreptul de acces la o funcţie publică, ci doar condiţionează exerciţiul dreptului de a deţine funcţia de deputat în Parlament, de Preşedinte al Republicii Moldova sau de a ocupa anumite funcţii publice în Guvern, poliţie, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională, serviciul public, instanţele judecătoreşti, Banca Naţională, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Serviciul de Informaţii şi Securitate, organele vamale, serviciul diplomatic, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul de Stat de Curieri Speciali de deţinerea exclusivă a cetăţeniei Republicii Moldova.

Este la discreţia persoanei interesate să aleagă între funcţia la care pretinde şi deţinerea mai multor cetăţenii.

Curtea a conchis că excepţia instituită prin dispoziţiile legilor nr.273-XVI şi nr.76-XVI pentru cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia unui stat străin de a ocupa, prin alegere sau numire, unele funcţii publice este conformă art.38 alin.(3) şi art.39 alin.(2) din Constituţie şi corelează cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi tratatelor la care Republica Moldova este parte.

Instituind restricţia respectivă, legiuitorul naţional a pornit de la faptul că aceasta este condiţionată de un important scop constituţional – necesitatea apărării bazelor regimului constituţional (art.54 alin.(2) din Constituţie). Prin urmare, restricţia operată prin Legile nr.273-XVI şi nr.76-XVI nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.4 alin.(1), art.16 alin.(2), art.17 alin.(1) din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, art.3 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

La 2 iunie 2009 Curtea a recunoscut drept constituţionale prevederile art.I pct.2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11 şi art.III din Legea nr.94-XVI din 8 mai 2008 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi drept neconstituţionale sintagma “cu excepţia cazurilor expuse la alin.(2) şi (3)” cuprinsă în alin.(1) art.53 şi integral prevederile alin.(2) şi alin.(3) art.53 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993 în redacţia Legii nr.94-XVI din 8 mai 2008 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” (Hotărîrea nr.10³).

____________________

³ M.O. nr.101/10 din 10.06.2009

Modificările operate prin Legea nr.94-XVI din 08.05.2008, contestate în cele trei sesizări, au ca obiect mai multe domenii reglementate prin Legea nr.1544-XII din 23.06.1993:

- toate majorările la pensiile categoriilor de persoane vizate în Legea nr.1544-XII din 23.06.1993, care anterior erau calculate în cuantum procentual din pensia minimă pentru limită de vîrstă, au fost stabilite în sumă fixă, respectîndu-se proporţiile procentuale prevăzute de lege pînă la modificare (prin prevederile art.I pct.3, 5, 7, 10, 11 din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 au fost modificate art.16, 23, 26, 38, 39¹ din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993);

- au fost micşorate sau anulate pensiile plătite persoanelor în baze legale care nu au atins limita de vîrstă în serviciul militar prin contract şi au fost reîncadrate în serviciul militar sau cărora li s-a prelungit peste limita de vîrstă, stabilită de legislaţie, termenul de aflare în serviciu (prin prevederile art.1 pct.14 din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 a fost modificat art.53 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993);

- o parte din categoriile de persoane, care primeau pensie în baza Legii nr.1544-XII din 23.06.1993, au fost excluse din această lege şi incluse în alte acte normative (prin prevederile art.I pct.8 din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 a fost exclus art.26¹ din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993);

- au fost anulate suplimentele şi majorările la unele tipuri de pensii (prin prevederile art.I pct.4 şi art.6 din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 au fost excluse art.17 şi art.25 din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993);

- a fost concretizat modul de recalculare a pensiilor stabilite pînă la adoptarea Legii nr.94-XVI din 08.05.2008: “Pensiile stabilite anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi în conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993 vor fi supuse recalculării începînd cu 1 ianuarie 2003, ţinîndu-se cont de mărimea pensiei minime pentru limită de vîrstă stabilită de la această dată în sumă de 135 lei”.

În opinia semnatarilor sesizărilor, prevederile art.I şi art.III din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 contravin art.1, art.6, art.7, art.8, art.15, art.16, art.43 alin.(1), art.46, art.47, art.54 din Constituţie, art.7, art.22, 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, încălcînd drepturile economice ale pensionarilor, şi art.l din Protocolul nr.1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea Constituţională a menţionat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.358-XV din 31.07.2003, nu se mai operează indexarea pensiei minime pentru limită de vîrstă în cazul persoanelor care beneficiază de prevederile Legii nr.1544-XII din 23.06.1993. Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 reglementează acordarea pensiilor persoanelor ce achită contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat, pe cînd Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 vizează persoanele care primesc pensii de la bugetul de stat şi pe parcursul activităţii nu achită contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat. Militarii şi persoanele din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nu achită contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii, de aceea pensiile acestora sînt achitate de la bugetul de stat.

Curtea Constituţională a reţinut că drept bază pentru stabilirea cuantumului anumitor pensii prin Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 în redacţia Legii nr.94-XVI din 08.05.2008 a servit pensia minimă pentru limită de vîrstă existentă la momentul aplicării Legii nr.358-XV din 31.07.2003 – 135 lei. De aici rezultă că legea nu a diminuat mărimea pensiei calculate anterior.

Prevederile art.I pct.3, 5, 7, 10, 11 din Legea nr.94-XVI din 08.05.2008 referitoare la art.16, 23, 26, 38, 39¹ din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 stabilesc majorările şi suplimentele la pensiile categoriilor de persoane vizate în Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 în mărimi concrete şi, deoarece pensiile nu au fost micşorate, prevederile respective nu aduc atingere art.47 şi art.54 din Constituţie.

Curtea a remarcat, luînd în considerare concluziile expuse în hotărîre, că persoanele care cad sub incidenţa normelor contestate nu au dobîndit drepturi patrimoniale asupra unor sume băneşti, prin urmare, nu li se lezează dreptul de proprietate şi nu se încalcă art.46 alin.(1) din Constituţie.

Prin art.III al Legii nr.94-XVI din 08.05.2008 legislatorul a eliminat contradicţiile apărute în aplicarea normelor Legii nr.1544-XII din 23.06.1993 după adoptarea Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, luînd în considerare şi situaţia existentă la momentul adoptării Legii nr.358-XV din 31.07.2003. La această dată cuantumul pensiei minime pentru limită de vîrstă constituia 135 lei, suma respectivă fiind luată ca bază atît la elaborarea normei contestate, cît şi la operarea tuturor modificărilor în Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 prin Legea nr.94-XVI din 08.05.2008. Curtea Constituţională a apreciat că norma art.III al Legii nr.94-XVI din 08.05.2008 corespunde rigorilor principiului neretroactivităţii legii, garantat de art.22 din Constituţie.

Curtea a conchis că excluderea alin.(3) din art.2 al Legii nr.1544-XII din 23.06.1993 nu aduce atingere drepturilor invocate de autorii sesizării.

Curtea Constituţională a subliniat: creînd condiţii pentru creşterea calităţii vieţii, Republica Moldova onorează dispoziţiile Legii Supreme şi obligaţiile asumate prin aderarea la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi alte acte internaţionale.

La determinarea temeiurilor juridice, a condiţiilor de acordare a pensiilor legiuitorul este obligat să ţină cont de faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente.

Diminuarea cuantumului sau suspendarea plăţii pensiei sînt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau alte încălcări ale legii.

Curtea a relevat că sintagma “cu excepţia cazurilor expuse în alin.(2) şi (3)” din alin.(1) al art.53 şi prevederile alin.(2) şi alin.(3) ale art.53 din Legea nr.1544-XII din 23.06.1993 contravin principiilor constituţionale ale echităţii, nediscriminării şi neretroactivităţii legii, precum şi hotărîrilor Curţii în acest domeniu.

***

Pentru motivul că s-a înregistrat paritate de voturi Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.1-XVIII din 28 august 2009 privind formarea Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului, Hotărîrii Parlamentului nr.2-XVIII din 28 august 2009 privind aprobarea procesului-verbal nr.1 al şedinţei Comisiei pentru efectuarea alegerii prin vot secret a Preşedintelui Parlamentului şi Hotărîrii Parlamentului nr.3-XVIII din 28 august 2009 pentru alegerea Preşedintelui Parlamentului, aceste acte fiind prezumate constituţionale. Considerînd că sesizarea trebuia să fie respinsă la etapa examinării preliminare ca nefiind de competenţa Curţii, un judecător şi-a expus opinia separată (Decizia nr.2 din 08.09.2009⁴).

____________________

⁴ M.O. nr.140-141/16 din 11.09.2009

Pentru acelaşi motiv, paritate de voturi, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii art.26 alin.(1) lit.a) din Regulamentul cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.433-XVI din 28 decembrie 2006, prevederea contestată prezumîndu-se constituţională, conform art.27 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.66 alin.(5) din Codul jurisdicţiei constituţionale (Decizia nr.4 din06.10.2009⁵).

____________________

⁵ M.O. nr.156/19 din 16.10.2009

***

Curtea a respins sesizările:

- pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.2243-IV din 15 iunie 2009 privind dizolvarea Parlamentului, pentru motivul că nu poate face obiect al controlului constituţionalităţii (scrisoarea nr.JCC-03/13a din 28 iulie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.19-XVII din 10 iunie 2009 pentru acordarea votului de încredere Programului de activitate şi întregii liste a Guvernului şi a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.2239-IV din 10 iunie 2009 privind numirea Guvernului, deoarece este lipsită de obiect (scrisoarea JCC-05/12a din 30 iulie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006, pentru motivul retragerii sesizării (scrisoarea JCC-06/20a din 20 octombrie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000, urmînd ca autorul să concretizeze obiectul sesizării (scrisoarea JCC-02/28a din 16 decembrie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.23-XVIII din 25 septembrie 2009 privind eliberarea domnului Artur Reşetnicov din funcţia de director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, pentru motivul că problema abordată nu face obiectul justiţiei constituţionale (scrisorile JCC-03/21a din 16 decembrie 2009 şi JCC-03/22a din 16 decembrie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.348-XV din 12.07.2001 pentru ratificarea Tratatului dintre Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat, urmînd ca autorul să concretizeze obiectul şi să motiveze sesizarea în conformitate cu prevederile art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale (scrisoarea JCC-01/29a din 18 decembrie 2009).

1.2. art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului)

La 28 aprilie 2009 Curtea a recunoscut constituţionalitatea Hotărîrii Guvernului nr.1284 din 2 octombrie 2002 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de desfăşurare a concursului pentru obţinerea licenţei de comercializare a resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, precum şi exportul acestora”, cu modificările ulterioare, şi a Regulamentului aprobat prin aceasta (Hotărîrea nr.8⁶).

____________________

⁶ M.O. nr.89-90/8 din 12.05.2009

Autoarea sesizării a subliniat că Hotărîrea nr.1284 a fost emisă întru executarea Legii nr.787-XIII din 26 martie 1996 “Cu privire la resursele materiale secundare”, care a fost abrogată la 14 decembrie 2007. Ca urmare, Regulamentul aprobat prin Hotărîrea nr.1284 a devenit o sursă de norme juridice care nu sînt bazate pe lege, fapt ce contravine art.102 alin.(2) din Constituţie. Instituind prin Regulament norme cu caracter primar, executivul şi-a arogat atribuţii improprii, încălcînd art.6 din Constituţie. În opinia sa, Hotărîrea nr.1284 şi prevederile Regulamentului aprobat prin această hotărîre contravin art.8 alin.(1), art.9 alin.(3), art.46, art.54 alin.(2), art.102, art.126 alin.(2) lit.b), c) şi g), art.127 alin.(1) şi (2) şi art.129 alin.(2) din Constituţie.

Curtea a reţinut că Hotărîrea nr.1284 a fost emisă de Guvern în anul 2002, în executarea Legii nr.787-XIII din 26 martie 1996 “Cu privire la resursele materiale secundare” (abrogată la 14 decembrie 2007) şi a Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 “Privind licenţierea unor genuri de activitate”, cu modificările şi completările ulterioare. La 6 iunie 2008, prin Hotărîrea nr.669 “Pentru aprobarea modificărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr.1284 din 2 octombrie 2002”, Guvernul a exclus referinţa la Legea nr.787-XIII.

La 10 aprilie 2009 Guvernul, prin Hotărîrea nr.276, a modificat preambulul Hotărîrii nr.1284 din 2 octombrie 2002 şi pct.1 al Regulamentului, substituind textul “Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 “Privind licenţierea unor genuri de activitate” cu textul: “art.8 alin.(2¹) din Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 “Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător”.

Curtea a conchis că Guvernul nu şi-a depăşit limitele de competenţă şi nu şi-a arogat atribuţii improprii, Hotărîrea nr.1284 fiind adoptată în executarea dispoziţiilor legale, cu respectarea normelor art.102 alin.(2) din Constituţie.

Legile ce reglementează expres activităţile licenţiate stabilesc cerinţe şi condiţii de licenţiere, a căror respectare este obligatorie pentru solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea genului respectiv de activitate.

Instituirea, pentru anumite sectoare de activitate considerate de importanţă naţională, a măsurilor pe care statul le consideră necesare pentru realizarea acestor obiective este atribuţia suverană a legiuitorului (art.66 şi art.126 alin.(2) din Constituţie).

Potrivit art.8 alin.(1) lit.a) pct.21) din Legea nr.451-XV din 30.07.2001, se supun reglementării prin licenţiere următoarele genuri de activitate: colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată.

Valorificarea şi reciclarea resurselor materiale secundare constituie o ramură importantă a economiei statului, care implică necesitatea folosirii raţionale a resurselor naturale, respectarea cerinţelor securităţii industriale şi, pentru acest motiv, asigurarea unui control riguros, de aceea este justificată instituirea unor condiţii pentru licenţierea genurilor respective de activitate.

În conformitate cu art.8 alin.(2¹) din Legea nr.451-XV din 30.07.2001, legiuitorul a pus în sarcina Guvernului de a elabora şi aproba Regulamentul privind modul de desfăşurare a concursului pentru obţinerea licenţei pentru exportul resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, precum şi pentru comercializarea lor.

Curtea a apreciat că stabilirea pentru agenţii economici, prin acte normative, a unor standarde referitoare la desfăşurarea activităţilor de comercializare a resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, precum şi de export al acestora, nu aduce atingere dispoziţiilor art.9 alin.(3) şi art.126 alin.(1) din Constituţie. Modalitatea şi condiţiile rezonabile de desfăşurare a concursului pentru obţinerea licenţei sînt dictate de specificul activităţii şi de interese de securitate industrială.

Astfel, Curtea a conchis că prevederile Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1284 în vederea executării Legii nr.451-XV “Privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător” nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nu aduc atingere drepturilor agenţilor economici de a comercializa şi exporta deşeuri către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar.

Curtea, de asemenea, a subliniat că dispoziţiile contestate din Regulament nu conţin elemente discriminatorii şi, prin urmare, nu încalcă principiile constituţionale ale universalităţii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale şi egalităţii persoanei în faţa legii.

Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia sa separată, a subliniat că, prin forma şi modul de reglementare, Hotărîrea Guvernului nr.1284 intervine în domeniul legii şi astfel contrazice art.102 alin.(2) din Constituţie.

***

Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.269 din 8 aprilie 2009 “Cu privire la instituirea regimului de vize” pe motiv că excepţia de neconstituţionalitate a actului normativ contestat a fost rezolvată. Hotărîrea Guvernului nr.269 din 8 aprilie 2009 a fost abrogată prin Hotărîrea Guvernului nr.572 din 28 septembrie 2009 (Decizia nr.3 din 06.10.2009⁷).

____________________

⁷ M.O. nr.155/18 din 13.10.2009

***

Au fost respinse prin scrisori sesizările:

- pentru controlul constituţionalităţii prevederilor pct.23 alin.2 din Regulamentul cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.108 din 03.02.2005 , pentru motivul că nu face obiectul controlului de constituţionalitate (scrisoarea JCC-03/8a din 18 iunie 2009);

- pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor emise de Guvernul Republicii Moldova în perioada 30 aprilie – 15 iunie 2009, întrucît problema abordată nu face obiectul justiţiei constituţionale (scrisoarea JCC-04/11a din 31iulie 2009).

1.3. art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie

(Interpretarea Constituţiei)

La 27 octombrie 2009, la sesizarea fracţiunii parlamentare a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Curtea a interpretat dispoziţiile art.90 alin.(1) şi alin.(2), art.91 şi art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie şi a răspuns la întrebările formulate de autorul sesizării, şi anume: este obligatoriu sau consultativ avizul Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în cazul demisiei; care este consecutivitatea acţiunilor Parlamentului şi ale Curţii Constituţionale în cazul demisiei Preşedintelui Republicii Moldova şi survenirii interimatului funcţiei de Preşedinte; din care moment survine interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova şi cine trebuie să exercite atribuţiile şefului statului după declararea vacanţei funcţiei pînă la instituirea interimatului; Preşedintele interimar trebuie să corespundă cerinţelor prevăzute de art.78 alin.(2) din Constituţie? (Hotărîrea nr.18⁸).

____________________

⁸ M.O. nr.160-161/20 din 06.11.2009

În interpretarea prevederilor constituţionale, Curtea a elucidat sensul unor noţiuni aplicabile institutului Preşedintelui Republicii Moldova, cum ar fi demisia, vacanţa funcţiei, interimatul funcţiei. Curtea a apreciat că demisia Preşedintelui Republicii Moldova este o cerere scrisă, depusă în Parlament, prin care Preşedintele se retrage din funcţia deţinută. Demisia şefului statului se califică drept circumstanţe voluntare şi subiective, apărute din proprie iniţiativă. Puterea politică, care, potrivit conceptului suveranităţii naţionale, aparţine poporului, are un caracter unitar, inalienabil şi indivizibil. Pornind de la acest raţionament, conducerea statului este o activitate neîntreruptă, chiar dacă în unele situaţii atribuţiile de asigurare a funcţionării normale a mecanismelor statului pot trece de la Preşedintele statului la alte persoane oficiale: Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministru.

Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova este perioada de timp care începe din momentul încetării mandatului Preşedintelui pînă la alegerea noului Preşedinte.

Interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova este o situaţie sau o perioadă de timp, în care Preşedintele Parlamentului sau, după caz, Primul-ministru exercită provizoriu funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, pînă la alegerea, în corespundere cu art.78, art.79 şi art.90 din Constituţie, a noului şef de stat. Avînd în vedere faptul că nu poate exista un vid de putere, interimatul se asigură imediat după ce este declarată vacantă funcţia de Preşedinte.

Curtea a relevat că funcţia de Preşedinte interimar al Republicii Moldova (exercitată de Preşedintele Parlamentului sau Prim-ministru) este o funcţie provizorie şi nu este necesar ca Preşedintele interimar să corespundă cerinţelor speciale prevăzute pentru candidatul la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

În hotărîre Curtea s-a pronunţat, de asemenea, asupra caracterului avizului Curţii Constituţionale, menţionînd că avizul se defineşte ca o opinie, o apreciere competentă asupra unei probleme aflate în dezbatere în cadrul organului emitent şi, indiferent de faptul că este pronunţat pînă la declararea vacanţei funcţiei sau după declararea vacanţei funcţiei în baza demisiei, comportă caracter consultativ.

***

Curtea nu a acceptat spre examinare în fond:

- sesizarea pentru interpretarea prevederilor art.70 alin.(1) şi art.81 alin.(1) din Constituţie, ca fiind lipsită de obiect (scrisoarea JCC-05/7b din 3 iunie 2009);

- sesizarea privind constatarea interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, imposibilitatea Preşedintelui de a-şi exercita atribuţiile şi declararea decretelor adoptate de Preşedintele Republicii în perioada de incompatibilitate ca fiind neconstituţionale, pentru motivul că nu poate face obiect al controlului constituţionalităţii (scrisoarea JCC-04/10b din 27 iulie 2009).

De asemenea, la 23 noiembrie 2009, Curtea a respins prin decizie sesizarea pentru interpretarea art.78 alin.(3) din Constituţie, potrivit căruia Preşedinte al Republicii Moldova este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător.

Semnatarii sesizării au solicitat elucidarea sensului exact al acestor norme constituţionale şi excluderea neclarităţilor, opinînd că la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova trebuie să participe în mod obligatoriu cel puţin doi candidaţi şi considerînd inacceptabilă desfăşurarea alegerilor cu un singur candidat.

În decizia Curţii s-a subliniat că art.78 din Constituţie conţine dispoziţii generale privind alegerea şefului statului. Potrivit alin.( 6) din acest articol, procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică. În exercitarea acestei obligaţii constituţionale, Parlamentul a adoptat Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, care conţine norme speciale în acest domeniu, o parte din care au fost modificate prin Legea nr.49-XVIII din 30.10.2009. Modificările operate vizează şi prevederile speciale referitoare la alegerile prezidenţiale ordinare.

Potrivit art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, Curtea interpretează doar norme constituţionale, interpretarea normelor legale fiind prerogativa exclusivă a Parlamentului. Avînd în vedere că în sesizare se solicită interpretarea unor norme constituţionale generale în raport cu prevederile art.9 din Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 în redacţia Legii nr.49-XVIII din 30.10.2009, aceasta ar însemna, de fapt, exercitarea controlului constituţionalităţii prevederilor legale menţionate, problemă care ţine de competenţa Curţii Constituţionale, potrivit art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, dar care nu face obiectul sesizării în cauză. În contextul celor enunţate Curtea a subliniat că actul normativ este prezumat constituţional pînă cînd neconstituţionalitatea lui va fi dovedită în procesul jurisdicţiei constituţionale (art.7 din Codul jurisdicţiei constituţionale).

Curtea a considerat că obiectul sesizării nu este interpretarea normelor constituţionale, ci aplicarea dispoziţiilor legale cu privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova (Decizia din 23 noiembrie 2009⁹).

____________________

⁹ M.O. nr.173/22 din 01.12.2009

1.4 art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie

În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă.

1.5. art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane)

În anul 2009 Curtea nu a examinat astfel de cauze.

1.6. art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului

şi a Preşedintelui Republicii Moldova)

La 5 aprilie 2009 au avut loc alegerile pentru Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVII-a.

Comisia Electorală Centrală a prezentat Curţii Constituţionale spre examinare raportul cu privire la rezultatele alegerilor Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XVII-a din 5 aprilie 2009 şi procesul-verbal privind totalizarea voturilor exprimate în ansamblu pe ţară.

Ca urmare a demersurilor depuse, Curtea Constituţională a dispus pentru Comisia Electorală Centrală renumărarea voturilor exprimate în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 în ansamblu pe ţară (Decizia nr.1 din 12.04.2009).

În şedinţa din data de 22 aprilie 2009 Curtea Constituţională a confirmat legalitatea alegerilor Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XVII-a din 5 aprilie 2009, subliniind că Parlamentul a fost ales în mod legal, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (Avizul nr.1¹⁰).

____________________

¹⁰ M.O. nr.83-85/7 din 30.04.2009

Un judecător a apreciat că avizul Curţii Constituţionale a fost adoptat cu încălcarea procedurii jurisdicţiei constituţionale, în special a alin.(3) art.4, art.32, art.50, art.53, art.59 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi a alin.(3) art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, alin.(3) art.67, alin.(2) art.89 din Codul electoral, expunîndu-şi opinia separată.

În aceeaşi şedinţă Curtea Constituţională a validat mandatele deputaţilor aleşi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVII-a şi a confirmat listele candidaţilor supleanţi la funcţia de deputat, în hotărîrea adoptată reţinînd că nu au fost constatate circumstanţe care să împiedice validarea mandatelor deputaţilor aleşi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVII-a (Hotărîrea nr.7¹¹).

____________________

¹¹ M.O. nr.83-85/6 din 30.04.2009

La 29 iulie 2009 au avut loc alegerile anticipate în Parlamentul Republicii Moldova. Examinînd la 14 august 2009 materialele prezentate de Comisia Electorală Centrală, Curtea Constituţională a constatat (Avizul nr.3¹²) că, dintre concurenţii electorali înregistraţi de Comisia Electorală Centrală pentru alegerile în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a, mai mult de cinci la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară au obţinut:

____________________

¹² M.O. nr.127-130/14 din 21.08.2009

Curtea Constituţională a constatat că scrutinul parlamentar din 29 iulie 2009 s-a desfăşurat conform prevederilor legale şi standardelor internaţionale cu privire la alegerile democratice, rezultatele scrutinului reflectînd voinţa autentică a alegătorilor. În procesul alegerilor şi la numărarea voturilor nu au fost comise încălcări ale Codului electoral de natură să influenţeze rezultatele votării.

În exercitarea atribuţiilor care-i revin potrivit Constituţiei, Curtea Constituţională a confirmat că la 29 iulie 2009 Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a a fost ales în conformitate cu prevederile art.38 din Constituţie, în mod legal, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Tot în aceeaşi zi, la 14 august 2009, Curtea a validat mandatele deputaţilor aleşi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a şi a confirmat listele candidaţilor supleanţi la funcţia de deputat în Parlament (Hotărîrea nr.14¹³).

____________________

¹³ M.O. nr.127-130/15 din 21.08. 2009

La 3 noiembrie 2009, ca urmare a demisiei deputatului Dorin Chirtoacă, Curtea a declarat ales în calitate de deputat în Parlament, cu validarea mandatului, candidatul supleant pe lista Partidului Liberal, dl Valeriu Munteanu (Hotărîrea nr.19¹⁴).

____________________

¹⁴ M.O. nr.160-161/21 din 06.11.2009

1.7. art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie

(Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea

Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte,

precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova

de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile)

La 12 iunie 2009 Curtea Constituţională a emis avizul privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVII-a (Avizul nr.2¹⁵).

____________________

¹⁵ M.O. nr.103/12 din 16.06.2009

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova, dl Vladimir Voronin, depusă în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

În aviz Curtea a arătat că, potrivit dispoziţiilor art.78 alin.(1) şi alin.(3) din Constituţie, Parlamentul alege Preşedintele Republicii Moldova prin vot secret. Preşedinte al Republicii Moldova este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi.

Alegerea Preşedintelui Republicii Moldova are loc în modul reglementat de Legea organică nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 “Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”.

În cadrul alegerilor ordinare din 20 mai 2009 şi al celor repetate din 3 iunie 2009 nici unul din candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova nu a întrunit numărul necesar de voturi, astfel, Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.

Curtea a constatat că alegerile repetate pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova au fost obstrucţionate de către 41 de deputaţi din fracţiunile parlamentare de opoziţie, care au refuzat să ia buletinele de vot, motivînd că voturile exprimate în scrutinul parlamentar din 5 aprilie 2009 au fost falsificate.

Art.78 alin.(5) din Constituţie prevede expres că Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul dacă şi după alegerile repetate, desfăşurate cu respectarea dispoziţiilor constituţionale şi ale Legii organice nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000, Preşedintele Republicii Moldova nu este ales.

Apreciind dreptul constituţional al şefului statului de a dizolva Parlamentul în circumstanţele menţionate, Curtea a subliniat că acest drept constituie o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor repetate pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. În acest caz, potrivit Legii Supreme, şeful statului nu numai este în drept să dizolve Parlamentul, dar şi are obligaţia de a proceda astfel.

Curtea a constatat ca circumstanţe care justifică dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XVII-a nealegerea Preşedintelui Republicii Moldova prin blocarea alegerilor ordinare şi repetate de către 41 de deputaţi.

La 17 septembrie 2009 Curtea Constituţională a constatat circumstanţele care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova (Avizul nr.4¹⁶).

____________________

¹⁶ M.O. nr.149/17 din 22.09.2009

Parlamentul Republicii Moldova a luat act de cererea de demisie a dlui Vladimir Voronin din funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi a declarat vacantă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova (Hotărîrea nr.14-XVIII din 11 septembrie 2009).

Prin Hotărîrea nr.15-XVIII din 11 septembrie 2009 Parlamentul a decis că interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură de Preşedintele Parlamentului, dl Mihai Ghimpu, iar hotărîrea se transmite Curţii Constituţionale pentru constatarea circumstanţelor ce justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova.

Curtea Constituţională a reţinut că, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, una din atribuţiile sale este constatarea circumstanţelor care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova.

Potrivit art.90 alin.(1) din Constituţie, vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

În conformitate cu art.91 din Constituţie, dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis, ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Prim-ministru.

Textul constituţional defineşte cu claritate situaţiile în care intervine necesitatea desemnării unui Preşedinte interimar.

Curtea a relevat că demisia şefului statului poate fi calificată drept circumstanţe voluntare şi subiective, apărute ca urmare a propriei iniţiative. Şeful statului a prezentat Parlamentului cererea de demisie, de care Parlamentul a luat act, declarînd vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova. Aceste circumstanţe, în opinia Curţii Constituţionale, justifică instituirea interimatului funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova. Pentru realizarea continuităţii exercitării funcţiei de şef al statului, Parlamentul, prin art.1 din Hotărîrea nr.15-XVIII din 11 septembrie 2009, a stipulat că interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură de Preşedintele Parlamentului.

Astfel, Curtea a constatat ca circumstanţe care justifică interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova vacanţa funcţiei survenită ca urmare a demisiei şefului statului.

1.8. art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie

(Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate

a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie)

La 4 iunie 2009 Curtea a recunoscut drept constituţională Hotărîrea Guvernului nr.923 din 4 septembrie 2001 cu privire la plasarea în cîmpul muncii a absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate de stat (cu modificările şi completările operate prin hotărîrile Guvernului nr.1551 din 23.12.2003 şi nr.433 din 25.04.2006) (Hotărîrea nr.11¹⁷).

____________________

¹⁷ M.O. nr.101/11 din 10.06.09

În opinia Curţii Supreme de Justiţie, hotărîrea Guvernului încălcă prevederile art.72 alin.(3) lit.j) şi k) din Constituţie, potrivit cărora regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială, organizarea generală a învăţămîntului se reglementează prin lege organică.

Curtea a relevat că Hotărîrea nr.923 nu reglementează organizarea generală a învăţămîntului şi regimul general privind raporturile de muncă, ci utilizarea raţională a mijloacelor publice destinate învăţămîntului de stat. Politica statului în sfera învăţămîntului, organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţămînt sînt determinate şi reglementate prin Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21.07.95 şi prin Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154-XV din 28.03.2003. Inserate în actele legislative, normele primare stabilesc reguli cu caracter general şi obligatoriu, pe cînd prevederile Hotărîrii nr.923 au fost elaborate întru executarea prevederilor legale în domeniul învăţămîntului, deci, sînt subsecvente acestora.

Curtea Constituţională a menţionat că pct.3 şi pct.4 din Hotărîrea nr.923, care prevăd în mod imperativ pentru toţi absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior şi mediu de specialitate de stat, care au învăţat în grupele cu finanţare de la bugetul de stat, obligaţia de a lucra timp de 3 ani după absolvire conform repartizării de stat, sub sancţiunea restituirii cheltuielilor pentru studii absolut în toate cazurile de neexecutare a acestei obligaţii, nu contravin dispoziţiilor art.35 alin.(1), art.43, art.44 din Constituţie, care garantează dreptul la învăţătură şi la libera alegere a muncii şi interzic munca forţată, precum şi art.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie 1948, art.8 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966, art.2 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată şi obligatorie, adoptată la 28 iunie 1930.

Un judecător nu a fost de acord cu hotărîrea Curţii Constituţionale, subliniind în opinia sa separată că prin adoptarea Hotărîrii nr.923, care conţine norme primare, Guvernul şi-a depăşit atribuţiile şi a încălcat art.102 din Constituţie, iar conţinutul Hotărîrii nr.923 încalcă dreptul la învăţămîntul gratuit, garantat de art.35 din Constituţie, precum şi principiul constituţional al egalităţii, statuat de art.16 din Constituţie. După părerea sa, prin ingerinţa sa Guvernul a comis şi o discriminare între persoanele care au pretins la învăţămîntul gratuit, o parte din care, ulterior, au fost obligate să încheie contracte.

La 30 iunie 2009 Curtea a recunoscut drept constituţională sintagma “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” cuprinsă în art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000 (Hotărîrea nr.12¹⁸).

____________________

¹⁸ M.O. nr.110-111/13 din 10.07.2009

Curtea a reţinut că deţinerea cetăţeniei Republicii Moldova, ca o condiţie obligatorie şi decisivă pentru ocuparea unei funcţii publice în organele vamale, expres prevăzută de Legea nr.1150-XIV, rezultă şi din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000. Conform acestei legi, numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice, în modul stabilit de lege (art.6 alin.(2)); cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posedă legal şi cetăţenia unui alt stat, beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (art.25).

În Hotărîrea nr.9 din 26.05.2009 Curtea a considerat nefondată invocarea principiului egalităţii şi nediscriminării în cazul în care, pentru a ocupa anumite funcţii, persoana trebuie să corespundă anumitor criterii, arătînd că dreptul de a accede la o funcţie publică nu face parte din categoria drepturilor absolute, nu cade sub incidenţa art.54 alin.(3) din Constituţie, prin urmare, poate fi supus restrîngerilor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele naţionale majore. Reglementarea problemei cetăţeniei, potrivit prevederilor art.3 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, este un drept suveran, un domeniu ce ţine de competenţa exclusivă a fiecărui stat. Statelor-părţi la această Convenţie le aparţine dreptul de a decide să permită sau să interzică pluralitatea de cetăţenii, aşadar, ele nu sînt lipsite de dreptul de a stabili pentru funcţionarii publici incompatibilităţi legate de deţinerea multiplei cetăţenii.

Curtea a remarcat că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referă la orice funcţie publică, ci doar la cele în exerciţiul cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, şi a conchis că excepţia instituită pentru cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia unui alt stat de a ocupa, prin alegere sau numire, unele funcţii publice este conformă art.39 alin.(2) din Constituţie şi corelează cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi tratatelor la care Republica Moldova este parte.

Curtea a constatat că accesul la secretul de stat este o condiţie specială, complementară şi nu modifică conţinutul şi caracterul funcţiei publice în organele vamale, indiferent de efectivul în care aceasta se încadrează. Curtea a raportat la cauza examinată concluziile expuse în Hotărîrea sa nr.9 din 26 mai 2009 în baza faptului că în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale colaboratorul vamal exercită autoritatea publică, apără independenţa economică a statului, regimul constituţional, drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, susţine interesele statului, al cărui cetăţean este.

Un judecător şi-a expus opinia separată, afirmînd că sintagma contestată din Legea serviciului în organele vamale încalcă principiul legalităţii, garantat de art.1 alin.(3) din Constituţie, iar prin necorespunderea sa cu principiul similar garantat de Convenţia europeană, contravine, de asemenea, art.4 din Constituţie.

1. 9. art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie

(Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid)

Nu a fost acceptată spre examinare în fond sesizarea unui deputat în Parlament, prin care s-a contestat constituţionalitatea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, pentru motivul necorespunderii conţinutului acesteia cu cerinţele procedurii constituţionale (scrisoarea JCC-04/3a din 25 martie 2009).

***

În temeiul art.72 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a declanşat procedura de revizuire a Avizului nr.4 din 26 decembrie 2000 “Privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului”.

Potrivit art.78 alin.(6) din Constituţie, procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.

În exercitarea acestei obligaţii constituţionale, Parlamentul a adoptat Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, care conţine norme speciale în acest domeniu, iar prin Legea nr.49-XVIII din 30.10.2009 “Pentru modificarea Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova” a stabilit că scrutinul prezidenţial poate avea loc şi în cazul în care la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova candidează o singură persoană. Cu referire la modificările operate în lege Curtea şi-a expus poziţia în Decizia din 23 noiembrie 2009 (dosarul nr.26 b/2009).

Astfel, ca urmare a modificării Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, avizul a fost revizuit. Din partea descriptivă a Avizului nr.4 din 26 decembrie 2000 a fost exclus enunţul: “De remarcat că din textul art.78 alin.(3) şi (4) din Constituţie reiese că la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova trebuie să participe cel puţin doi candidaţi. În caz contrar, în lipsa alternativei, ar avea loc nu alegerea, ci desemnarea de facto a şefului statului de către Parlament” .

În opinia separată ataşată la actul Curţii un judecător a menţionat că potrivit art.72 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, revizuirea hotărîrii şi avizului se efectuează numai la iniţiativa Curţii Constituţionale, prin decizie, adoptată cu votul majorităţii judecătorilor ei. Pentru acest motiv un judecător nu-şi poate aroga calitatea de subiect în drept să iniţieze revizuirea unei hotărîri sau a unui aviz, acest drept aparţinînd doar Curţii Constituţionale. Astfel, consemnarea numelui oricărui judecător, în cazul concret al judecătorului Victor Puşcaş, într-un act oficial al Curţii în contextul respectiv învederează că judecătorului i se atribuie rolul plenului, ceea ce este inadmisibil (Hotărîrea nr.20¹⁹).

____________________

¹⁹ M.O. nr.174-176/23 din 04.12.2009

II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE

La data aprobării raportului au rămas neexecutate 2 hotărîri ale Curţii Constituţionale: Hotărîrea nr.22 din 18.12.2008 şi Hotărîrea nr.10 din 02.06.2009.

Prin Hotărîrea nr.22 din 18 decembrie 2008 Curtea a declarat neconstituţională prevederea “detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova”, cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002.

Prin Hotărîrea nr.10 din 2 iunie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională sintagma “cu excepţia cazurilor expuse la alin.(2) şi (3)” cuprinsă în alin.(1) art.53 şi integral prevederile alin.(2) şi alin.(3) art.53 din Legea asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII din 23 iunie 1993 în redacţia Legii nr.94-XVI din 8 mai 2008 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative”.

Prin neexecutarea acestor hotărîri Guvernul a încălcat art.28¹ alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că Guvernul, în termen de 2 luni de la data publicării hotărîrii Curţii Constituţionale, modifică părţile actului declarate neconstituţionale.

Pînă în prezent Curtea n-a fost informată cu privire la examinarea a două adrese adoptate în anul 2002 şi remise Parlamentului în conformitate cu art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Astfel, la 24 septembrie 2002, în procesul examinării sesizării privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Tratatului între Republica Moldova şi Ucraina cu privire la frontiera de stat şi a Protocolului adiţional la Tratat, semnate la Kiev la 18 august 1999, Curtea Constituţională a constatat că reglementările naţionale care guvernează problemele tratatelor internaţionale conţin lacune şi contradicţii, pentru eliminarea cărora se impune operarea unor modificări. Curtea, de asemenea, a considerat oportună specificarea în art.135 din Constituţie a categoriilor de tratate care pot fi supuse controlului constituţionalităţii, precum şi a momentului din care Republica Moldova devine parte la ele (ratificare, semnare, acceptare, aderare, aprobare etc.).

La 21 noiembrie 2002 Curtea Constituţională a examinat unele dispoziţii din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea a observat că legislatorul n-a concretizat persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, care cad sub incidenţa prevederilor art.4 lit.a) din lege, expediind Parlamentului o adresă pentru lichidarea lacunei legislative.

De asemenea, Curtea n-a fost informată în legătură cu adresa remisă la 26 martie 2007, prin care a atras atenţia Parlamentului asupra inadvertenţei existente între prevederea referitoare la procedura excepţiei de neconstituţionalitate din Codul de procedura civilă şi prevederile respective ale Constituţiei, Codului de procedură penală şi legislaţiei în domeniu.

Potrivit art.28¹ alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, observaţiile Curţii privind lacunele reglementărilor normative, indicate în adresă, urmează să fie examinate de instanţa vizată, care, în termen de cel mult 3 luni, va informa Curtea Constituţională despre rezultatele examinării.

III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ

Pe parcursul anului 2009 actele Curţii Constituţionale au fost publicate în “Monitorul Oficial”, în digest-ul “Justiţia constituţională în ţările CSI şi cele baltice”, în buletinele de jurisprudenţă constituţională ale Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei.

Revista “Justiţia constituţională”, editată de Curte, a publicat în variantă bilingvă 12 hotărîri, 5 avize, o decizie şi raportul anual cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale. Revista a inserat şi 10 articole de sinteză semnate de savanţi şi practicieni din Moldova, Rusia, Ucraina, SUA, cele 8 alocuţiuni rostite în cadrul Şedinţei festive consacrate aniversării a 15-a a Constituţiei Republicii Moldova, un interviu al Preşedintelui Curţii Constituţionale, peste 30 de informaţii vizînd diverse întrevederi, vizite, primirea delegaţiilor, participarea judecătorilor Curţii la seminare şi conferinţe internaţionale.

Revista “Justiţia constituţională” a oglindit pe larg lucrările Conferinţei internaţionale “Valorile constituţionale – factori ai stabilităţii regimului democratic”, organizată de Curtea Constituţională la 22-23 iulie, cu prilejul împlinirii a 15 ani de la adoptarea Constituţiei ţării, eveniment la care au participat reprezentanţi ai curţilor constituţionale din 18 state europene şi membre ale CSI, precum şi a 7 organizaţii internaţionale donatoare. Despre lucrările Conferinţei au relatat majoritatea instituţiilor media din republică. Preşedintele Curţii Constituţionale, dl Dumitru Pulbere, alături de primul Preşedinte al ţării, Mircea Snegur, şi redutabilul jurist constituţionalist Boris Negru au participat la o emisiune tematică a postului public de televiziune “Moldova-1”. O largă participare a mass-media s-a înregistrat la conferinţa de presă convocată după încheierea lucrărilor Conferinţei, aceasta avînd ca protagonişti 11 preşedinţi de curţi constituţionale, reprezentantul Consiliului Europei şi cel al Rusiei.

Preşedintele şi alţi judecători ai Curţii au acordat interviuri şi explicaţii în mass-media cu privire la procedurile legale vizînd situaţii concrete din viaţa socială şi politică a ţării.

Presa a fost prezentă masiv la şedinţele plenului Curţii, în cadrul cărora au fost confirmate rezultatele alegerilor parlamentare ordinare şi anticipate. După şedinţe, preşedintele Curţii şi alţi judecători au răspuns la întrebările jurnaliştilor referitoare la deciziile emise. Întreaga componenţă a Curţii a fost la dispoziţia jurnaliştilor şi la tradiţionala conferinţă de presă vizînd Raportul anual cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale (19 ianuarie).

Serviciul de presă al Curţii a furnizat cu regularitate mijloacelor de informare în masă comunicate cu privire la şedinţele plenare. De pe pagina electronică a Curţii presa a putut lua cunoştinţă la timp despre activităţile Curţii, ordinea de zi a şedinţelor, conţinutul sesizărilor ş.a.

A fost editată Culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale adoptate în anul 2008, sînt în curs de apariţie materialele Conferinţei internaţionale din 22-23 iulie 2009.

IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR

În anul precedent au fost depuse peste 94 de adresări şi petiţii ale cetăţenilor referitoare la:

S-a dat explicaţii asupra problemelor abordate şi competenţei Curţii Constituţionale: – 74

Toate petiţiile au fost examinate în termenele prevăzute de lege.

V. RELAŢII INTERNAŢIONALE

Anul 2009 a avut o semnificaţie deosebită pentru Curtea Constituţională, deoarece s-au împlinit 15 de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova. În zilele de 22-23 iulie 2009 au avut loc două evenimente remarcabile: Şedinţa festivă şi Conferinţa internaţională sub genericul “Valorile constituţionale – factori ai stabilităţii regimului democratic”. Ambele evenimente s-au desfăşurat sub auspiciile Preşedintelui Republicii Moldova şi Curţii Constituţionale, cu suportul Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), PNUD Moldova, Misiunii OSCE în Moldova, ABA/ROLI Moldova şi Oficiului coordonator al Programelor TICA. Conferinţa a întrunit peste o sută de participanţi: domnul Aivars Endzins, membru al Comisiei de la Veneţia, şi doamna Helen Monks, agent al Comisiei, responsabil pentru organizarea Conferinţei, domnul Wolfram Hertig, asistent de proiecte pentru Moldova, Ucraina şi Belarus al Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale cu sediul la Chişinău, delegaţii ale curţilor constituţionale din 18 state europene şi membre ale CSI, reprezentanţi ai preşedinţiei, legislativului şi executivului, specialişti în dreptul constituţional şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţămînt superior.

În contextul consolidării relaţiilor de colaborare, au avut loc vizite oficiale ale delegaţiilor curţilor constituţionale din România şi Azerbaidjan. Vizita delegaţiei române a constituit un bun prilej pentru continuarea dialogului dintre ambele Curţi, care au semnat un Protocol de colaborare încă în 2001. În cadrul vizitei delegaţiei azere s-a convenit asupra semnării, în februarie 2010, a unui protocol de intenţii, iar în luna mai, la Baku, a Memorandumului de colaborare între cele două curţi.

În continuarea consolidării şi extinderii relaţiilor de colaborare cu alte instituţii similare de peste hotare şi organizaţii internaţionale, judecătorii Curţii au participat la diverse conferinţe internaţionale, cele mai semnificative fiind:

- Prima Conferinţă mondială în problemele justiţiei constituţionale, desfăşurată la Cape Town (Africa de Sud), genericul acesteia fiind “Justiţia constituţională: influenţa ei asupra societăţii şi a dezvoltării jurisprudenţei mondiale de protecţie a drepturilor omului”. Această conferinţă a reunit, pentru prima dată, curţi constituţionale din întreaga lume, Curtea Constituţională a Republicii Moldova fiind reprezentată de Preşedintele ei, dl Dumitru Pulbere.

- Inaugurarea noului an judiciar la CEDO, eveniment ce a coincis cu celebrarea a 50 de ani ai Curţii Europene a Drepturilor Omului. La festivităţile dedicate acestor două evenimente, desfăşurate la Strasbourg, a participat judecătorul Valeria Şterbeţ.

- Cea de-a XIV-a Conferinţă internaţională de la Erevan (Armenia) cu tema: “Experienţa internaţională în interacţiunea curţilor constituţionale şi a parlamentelor în garantarea supremaţiei Constituţiei”, Curtea Constituţională a Republicii Moldova fiind reprezentată de Preşedintele Dumitru Pulbere şi de judecătorul Petru Railean.

- Conferinţa dedicată problemei drepturilor fundamentale în Europa Centrală şi de Est şi desfăşurată sub egida Instituţiei germane de învăţămînt superior pentru ştiinţe administrative şi a Curţii Constituţionale Federale a Germaniei în oraşele Speyer şi Karlsruhe, la care a participat Preşedintele Dumitru Pulbere.

- Reuniunea pregătitoare a celui de-al XV-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene, care s-a desfăşurat la Bucureşti (România), Curtea Constituţională a României fiind desemnată să găzduiască Congresul XV în 2011. Doamna judecător Elena Safaleru a reprezentat Curtea Constituţională a Republicii Moldova la acest forum important.

- Congresul XI internaţional de drept constituţional comparat şi forumul constituţional european, prin care s-au marcat 20 de ani de la căderea zidului Berlinului. Reuniunile s-au desfăşurat în or.Regensburg (Germania), fiind organizate în colaborare cu Asociaţia Internaţională a Dreptului Constituţional, Universitatea din Regensburg şi Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională. Curtea Constituţională a fost reprezentată de Preşedintele ei, dl Dumitru Pulbere.

Ca şi în anii precedenţi, Curtea Constituţională a prezentat Comisiei de la Veneţia rezumatele celor mai importante hotărîri pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională şi a solicitat în anumite chestiuni opinia experţilor Comisiei de la Veneţia.

Pe parcursul anului, la sediul Curţii, au avut loc o serie de întrevederi cu persoane importante: dl Matthias Weckerling, director executiv, şi dl Stefan Hulshorster, conducător de proiecte pentru Moldova, Ucraina şi Belarus al Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ) în contextul impulsionării relaţiilor de colaborare între cele două instituţii şi promovării recursului constituţional individual; dl Edwin Berry, consilier pentru drepturile omului la Oficiul coordonatorului rezident al ONU în Moldova; dl Yaver Demir, coordonator de programe al Oficiului Chişinău al Agenţiei Turciei pentru Cooperare Internaţională (TICA); reprezentanţi ai sistemului judecătoresc din Republica Populară Chineză, aflaţi în Republica Moldova în cadrul unui program de documentare şi schimb de experienţă; dl Stephen Larrabee, directorul Asociaţiei Avocaţilor Americani – Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABA/ROLI) în Moldova; dl Willy Giil, şeful Misiunii norvegiene de experţi pentru promovarea supremaţiei legii în Moldova (NORLAM); Vladimir Ristovski, reprezentant special al Secretarului General al Consiliului Europei în Moldova, şi dna Maria-Theresa Mauro, expert al Comisiei de la Veneţia; Nikolai Vulkanov, şeful Misiunii internaţionale de observare a alegerilor parlamentare 2009 în Republica Moldova OSCE/BIDDO, şi Francine Barry, expert în probleme juridice al misiunii; Vladimir Garkun, şeful Misiunii observatorilor din CSI pentru monitorizarea alegerilor anticipate din Republica Moldova; E.S. dl Ahmet Ferit Ulker, şeful misiunii diplomatice a Turciei în Republica Moldova.

La invitaţia Curţii Constituţionale, în septembrie 2009, s-a aflat în vizită în Moldova delegaţia Comisiei juridice a Adunării Reprezentanţilor Poporului din Întreaga Chină, compusă din opt membri. Programul de documentare şi schimb de experienţă al delegaţiei a cuprins mai multe întrevederi cu autorităţile publice, şi anume cu şeful statului, dl Vladimir Voronin, cu Prim-ministrul, dna Zinaida Greceanîi, cu vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie, cu Procurorul General, ministrul sănătăţii şi viceministrul protecţiei sociale, familiei şi copilului.