Hotărîre nr.1 din 20.01.2009 pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2008

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Raportului cu privire la exercitarea

jurisdicţiei constituţionale în anul 2008

nr. 1  din  20.01.2009

 (în vigoare 30.01.2009) 

Monitorul Oficial nr.16-18 art.2 din 30.01.2009

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierei Victoria Botnariuc-Trelea, şefei Secretariatului Maia Bănărescu, în baza art.10 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2008.

Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2008.

2. Hotărîrea şi Raportul se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova” şi se prezintă Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Aprobat

prin Hotărîrea Curţii Constituţionale

nr.1 din 20 ianuarie 2009

RAPORT

cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2008,

prezentat în baza art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale

I. DATE STATISTICE PRIVIND EXERCITAREA JURISDICŢIEI

CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2008

În anul de referinţă la Curte au fost depuse 24 de sesizări şi 2 adresări privind validarea mandatelor a doi deputaţi în Parlament. Din numărul total de sesizări, 22 de sesizări au avut drept obiect controlul constituţionalităţii prevederilor unor acte normative (17 legi, 5 hotărîri ale Guvernului) şi 2 sesizări – interpretarea Constituţiei. Din anul 2007 au fost preluate 5 sesizări: 3 pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor a 3 legi şi 2 sesizări pentru revizuirea Constituţiei.

Din sesizările depuse în 2008, 16 sesizări au fost semnate de deputaţi în Parlament şi fracţiuni parlamentare, 4 sesizări de avocaţi parlamentari, 4 sesizări de Curtea Supremă de Justiţie privind cazuri excepţionale de neconstituţionalitate.

În anul 2008 Curtea a pronunţat 24 de hotărîri: 7 pentru controlul constituţionalităţii unor acte normative, 2 sesizări fiind conexate într-un dosar, 2 hotărîri privind validarea mandatelor a 2 deputaţi în Parlament şi 15 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii. Curtea a emis 2 avize asupra proiectelor de legi privind modificarea Constituţiei. Au fost adoptate 2 decizii pentru sistarea proceselor în legătură cu retragerea sesizărilor de către autori.

Au fost supuse controlului constituţionalităţii 9 acte normative, din care au fost recunoscute constituţionale o lege integral şi 10 norme de drept şi declarate neconstituţionale 3 norme de drept.

Nu au fost acceptate spre examinare în fond 11 sesizări, fiind depuse cu încălcarea prevederilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Au fost expuse 4 opinii separate asupra actelor adoptate.

Curtea a remis Parlamentului o adresă, prin care a atras atenţia acestuia asupra necesităţii lichidării unor lacune legislative.

Au rămas neexaminate 6 sesizări.

1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului)

La 22 ianuarie 2008 Curtea a recunoscut constituţionalitatea alin.(1) şi alin.(4) ale art.2 din Codul de procedură penală(Hotărîrea nr.1¹).

____________________

¹ M.O. nr.25-27/1 din 05.02.2008

În opinia autorului sesizării, normele respective ale art.2 CPP au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.23 alin.(2), care consacră dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, şi art.72, în care sînt specificate categoriile de legi şi domeniile de reglementare atribuite acestora.

În hotărîrea sa Curtea Constituţională a relevat că CPP determină ordinea procesuală, limitele şi modalităţile activităţii organelor judiciare pe teritoriul republicii. Fiind o lege organică, din punct de vedere al dispoziţiilor constituţionale generale statuate de art.72, CPP nu are prioritate faţă de alte legi organice, însă ca lege specială, după regulile generale ale dreptului, indiferent de data adoptării, dobîndeşte superioritate faţă de alte legi organice după principiul lex specialis derogat generali.

Curtea a conchis că legiuitorul, codificînd normele care reglementează modul de desfăşurare a urmăririi penale şi de judecare a cauzei penale în instanţa de judecată, a fost în drept să legifereze prioritatea CPP faţă de alte legi ce reglementează relaţii de aceeaşi natură, stipulînd că normele juridice cu caracter procesual din alte legi naţionale pot fi aplicate numai cu condiţia că sînt incluse în Codul de procedură penală.

Dispoziţiile art.2 alin.(1) şi alin.(4) privind primordialitatea CPP în instituirea normelor cu caracter procesual penal corespund maximal codificării dreptului penal, asigurînd realizarea acestuia ca drept material în cea mai adecvată formă procesuală.

La remarca autorului sesizării privind reticenţa unor practicieni şi autorităţi publice în aplicarea normelor art.2 alin.(1) şi alin.(4) CPP, pentru care motiv elucidarea compatibilităţii acestuia cu normele constituţionale are o importanţă practică deosebită, Curtea a reiterat că în Republica Moldova unica autoritate care decide asupra constituţionalităţii actelor legislative şi normative este Curtea Constituţională (art.134, art.135 din Constituţie), iar interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării este una din atribuţiile de bază ale Parlamentului (art.66 lit.c) din Constituţie).

La 3 iulie 2008 Curtea a recunoscut constituţionalitatea Legii nr.90-XVI din 5 aprilie 2007 pentru modificarea şi completarea anexei nr.3 la Legea nr.764-XV din 27 decembrie 2001 “Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova” (Hotărîrea nr.10²).

____________________

² M.O. nr.122-124/9 din 11.07.2008

Prin Legea nr.90-XVI localitatea Fabrica de Zahăr a fost inclusă în componenţa oraşului Făleşti.

În sesizare s-a subliniat că transmiterea unei părţi din proprietatea comunei Sărata-Veche unei alte unităţi administrativ-teritoriale în lipsa deciziei Consiliului comunei Sărata-Veche, pe teritoriul căreia se află localitatea Fabrica de Zahăr, şi fără consultarea prealabilă a locuitorilor comunei atinge grav interesele locale şi principiul autonomiei locale.

Curtea a conchis că formarea unei localităţi, care în cazul respectiv nu constituie o unitate administrativ-teritorială de sine stătătoare, nu aduce atingere principiului autonomiei locale. Prevederea legală referitoare la localitatea Fabrica de Zahăr a fost adoptată în baza opţiunii populaţiei locale, în favoarea acesteia şi nu constituie o imixtiune în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a rezolva şi de a gira o parte importantă din treburile publice.

Dispunînd de demersurile consiliilor raional şi orăşenesc Făleşti şi de procesul-verbal al adunării generale a locuitorilor Fabricii de Zahăr, Parlamentul a fost în drept să includă localitatea Fabrica de Zahăr, care nu există de jure, în componenţa oraşului Făleşti. La adoptarea legii contestate a fost respectat principiul colaborării în rezolvarea problemelor comune ale localităţilor vizate direct – Fabrica de Zahăr şi oraşul Făleşti.

Curtea a apreciat ca fiind lipsite de temei argumentele autorilor sesizării despre încălcarea art.127 alin.(3) din Constituţie, care reglementează ocrotirea proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, deoarece legea contestată se referă exclusiv la organizarea administrativ-teritorială şi nu instituie reguli cu privire la proprietate.

La 30 septembrie 2008 Curtea a declarat constituţionale prevederile lit.a), b), c), d) şi e) din art.8 al Legii nr.269-XIII din 09.11.1994 “Cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova” (Hotărîrea nr.15³).

____________________

³ M.O. nr.183-185/11 din 07.10.2008

În opinia autorilor sesizării, aceste prevederi au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.27 referitoare la dreptul la libera circulaţie şi sînt în discordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art.21, art.54 şi art.114.

Curtea a menţionat că refuzul autorităţii naţionale competente de a elibera paşaportul, documentul de călătorie sau de a prelungi termenul de valabilitate al acestuia poate fi contestat în instanţa de contencios administrativ, fapt ce demonstrează că aceste prevederi corespund cerinţelor art.114 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei numai de instanţele judecătoreşti, subliniind, de asemenea, că măsura luată de autorităţile naţionale nu privează de substanţă dreptul la libera circulaţie, ci doar condiţionează exerciţiul acestuia de lipsa temeiurilor specificate în art.8 din Legea nr.269-XIII.

Curtea a constatat că dreptul prevăzut de art.27 din Constituţie nu face parte din categoria drepturilor absolute, a căror restrîngere este exclusă, arătînd că restrîngerile în exercitarea dreptului fundamental la libera circulaţie prevăzute de art.8 al Legii nr.269-XIII sînt condiţionate de circumstanţe concrete impuse de prevederile altor legi şi actele organelor abilitate cu astfel de competenţe, sînt conforme art.54 din Legea Supremă şi nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în articolele 21, 27 şi 114.

La 16 decembrie 2008 Curtea a apreciat drept constituţionale unele dispoziţii din Legea cu privire la Zona Antreprenoriatului Liber “Expo-Business-Chişinău” nr.625-XIII din 03.11.1995, Legea cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.2001 şi Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20.11.1997 (Hotărîrea nr.21⁴).

____________________

⁴ M.O.nr.237-240/15 din 31.12.2008

În sesizare s-a subliniat că statul, acordînd unor agenţi economici facilităţi fiscale şi vamale, creează condiţii pentru apariţia concurenţei neloiale, fapt ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art.9 alin.(3), art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.(b) şi (c) din Constituţie, cu unele prevederi din Codul fiscal, Legea cu privire la protecţia concurenţei şi Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Curtea a menţionat că garanţiile specificate în art.5 din Legea nr.625-XIII, art.15 alin.(4) din Legea nr.440-XV au rolul de a asigura neîntreruperea activităţii desfăşurate de rezidenţii zonelor libere, claritatea în procedura de aplicare a eventualelor prevederi legale ce vor schimba esenţial condiţiile de activitate a rezidenţilor zonelor economice libere. Obiecţia autorului sesizării privind încurajarea de către stat a concurenţei neloiale între agenţii economici înregistraţi ca rezidenţi ai zonei libere şi acei care activează în afara zonei libere este nefondată. Rezidenţii zonei libere şi nerezidenţii acesteia nu pot fi consideraţi concurenţi în sensul rigid al noţiunii, deoarece ei îşi desfăşoară businessul pe diferite pieţe de mărfuri, în diferite sfere de circulaţie a mărfurilor cu aceeaşi valoare de consum pe teritoriul Republicii Moldova. Avînd incidenţă doar asupra unei categorii de subiecţi economici şi a unor segmente concrete ale pieţei, prevederile legale contestate nu aduc atingere principiilor fundamentale consfinţite în art.9 alin.(3) din Constituţie privind piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială, ca factori de bază ai economiei.

Norma contestată a art.28 lit.l) din Legea cu privire la tariful vamal despre scutirea de taxa vamală a mărfurilor originare din zona economică liberă introduse pe restul teritoriului vamal nu încalcă principiile constituţionale privind piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială, întrucît, potrivit art.58 alin.(2) din Constituţie, sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Justeţea sarcinilor fiscale se asigură de lege, prin care se reglementează, conform art.130 alin.(1) din Constituţie, formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului. Curtea a subliniat că statul, asigurînd, potrivit art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, se conduce de direcţiile principale ale politicii interne şi externe, aprobate de Parlament.

Curtea a constatat că prevederile art.5 din Legea nr.625-XIII, art.15 alin.(4) din Legea nr.440-XV, art.28 lit.l) din Legea nr.1380-XIII sînt conforme principiilor fundamentale privind piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială, dispoziţiilor constituţionale privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară statuate în art.9 alin.(3), art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) şi lit.c).

***

Curtea Constituţională a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii art.6 alin.(1) lit.l) din Legea nr.61-XVI din 16 martie 2007 “Privind activitatea de audit”, întrucît sesizarea a fost retrasă (Decizia nr.1 din 31 ianuarie 2008⁵).

____________________

⁵ M.O. nr.28-29/3 din 08.02.2008

De asemenea, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii art.8 alin.(5) din Legea nr.787-XIII din 26.03.1996 “Cu privire la resursele materiale secundare” şi a Hotărîrii Guvernului nr.1284 din 02.10.2002 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de desfăşurare a concursului pentru obţinerea licenţei de comercializare a resturilor şi deşeurilor de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată, către agenţii economici aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, precum şi exportul acestora” ca urmare a retragerii sesizării de către autor, precum şi pentru motivul că legea contestată a fost abrogată, iar hotărîrea Guvernului a fost revizuită (Decizia nr.2 din 1 iulie 2008⁶).

____________________

⁶ M.O. nr.120-121/8 din 08.07.2008

***

Curtea a respins:

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din 13 decembrie 1994, art.29 alin.(1) lit.a) şi art.38 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, adoptat prin Legea nr.502-XIII din 16 iunie 1995, ca fiind lipsită de obiect (Decizia din 18 decembrie 2008⁷),

____________________

⁷ M.O. nr.237-240/16 din 31.12.2008

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor “...este tras la răspundere penală”, “a încălcat regulile de import-export şi tranzitare a substanţelor şi obiectelor la care sînt stabilite restricţii” de la lit.c) şi lit.d) art.8 din Legea cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova nr.269-XIII din 9 noiembrie 1994 (scrisoarea PCC-01/1a din 21 ianuarie 2008),

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.326 alin.(1) din Codul de procedură penală, pentru motivul necorespunderii conţinutului său cu cerinţele procedurii jurisdicţiei constituţionale (scrisoarea PCC-04/16a din 15 octombrie 2008),

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii unor sintagme cuprinse în art.13 alin.(2) şi art.26 alin.(5) din Legea nr.294-XVI din 21 decembrie 2007 “Cu privire la partidele politice”, pentru motivul că nu aborda o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare a normelor legale (scrisoarea JCC-05/5a din 29 octombrie 2008),

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.3 din Legea nr.173-XIII din 6 iulie 1994 “Privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale”, întrucît nu au fost respectate cerinţele legale privind invocarea motivelor concrete de neconstituţionalitate a obiectului acesteia (scrisoarea JCC-06/22a din 26 noiembrie 2008),

- sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.273-XV din 07.12.2007 “Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative” şi a pct.2 lit.b) şi pct.6 din articolul unic al Legii nr.76-XVI din 10.04.2008 “Pentru modificarea şi completarea Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997”, pentru a fi adusă în conformitate cu art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. În prezent sesizarea se află în proces de examinare prealabilă (scrisoarea PCC-01/24a din 28 noiembrie 2008).

Din sesizările menţionate, patru sesizări au fost restituite, urmînd ca autorii să elimine lacunele şi să concretizeze obiectul, şi două sesizări au fost respinse pentru motivul că problemele abordate în ele ţin de competenţa Parlamentului.

1.2. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

(Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului)

La 21 octombrie 2008 Curtea a declarat neconstituţionale următoarele prevederi ale punctului 13 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007: “..., iar cu începere de la 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei viagere se calculează şi se plăteşte conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

Sportivilor care au primit indemnizaţia viageră conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport, în redacţia anului 1999, cuantumul indemnizaţiei viagere se recalculează şi se plăteşte din 1 ianuarie 2007 conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport” (Hotărîrea nr.18⁸).

____________________

⁸ M.O. nr.195-196/12 din 31.10.2008

Curtea a relevat că unul din principiile fundamentale ale statului de drept este cel al separării şi colaborării puterilor în stat, principiu consacrat expres în art.6 din Legea Supremă. Potrivit art.102 alin.(2) din Constituţie, Guvernul adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor. Adoptate în baza şi în executarea legii, hotărîrile Guvernului au forţă juridică inferioară legii şi nu o pot contrazice sau depăşi.

Curtea a dedus că dispoziţiile punctului 13 din Regulament depăşesc cadrul Legii nr.66-XVI, comportînd caracter normativ primar. Instituind condiţii privind plata şi recalcularea indemnizaţiei viagere de la 01.01.2007 pentru sportivii care au obţinut dreptul la indemnizaţie în baza art.34 din Legea nr.330-XIV în redacţia anului 1999, Guvernul şi-a depăşit competenţele, încălcînd astfel art.6 şi art.102 alin.(2) din Constituţie.

Curtea a calificat drept nefondată critica autorului sesizării privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consfinţit în art.22 din Legea Supremă. Or, hotărîrile Guvernului sînt acte subordonate legii, iar un act normativ inferior nu poate conferi legii caracter retroactiv.

De asemenea, Curtea a apreciat ca neîntemeiată afirmaţia autorului sesizării privind încălcarea art.47 şi, implicit, a art.54 din Constituţie, deoarece dreptul sportivilor de performanţă la indemnizaţie viageră nu face parte din categoria drepturilor fundamentale, restrîngerea cărora este interzisă.

***

Curtea a respins sesizarea pentru controlul constituţionalităţii hotărîrilor secrete ale Guvernului nr.156-5 din 15 februarie 2008 şi nr.599-13 din 15 mai 2008 ca fiind lipsită de obiect. Sesizarea nu întrunea datele admisibile pentru exercitarea controlului constituţionalităţii, hotărîrile contestate, prin natura lor, fiind acte administrative (scrisoarea PCC-01/14a din 29 iulie 2008).

A fost restituită pentru a fi adusă în conformitate cu art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii punctului 13 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007 (scrisoarea PCC-01/8a din 30 mai 2008). Fiind eliminate neajunsurile, sesizarea a fost depusă repetat şi supusă examinării în fond.

1.3. Art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie

(Interpretarea Constituţiei)

Curtea nu a acceptat pentru examinare în fond sesizările:

- pentru interpretarea lit.a) alin.(1) art.141 din Constituţie, subliniind că sesizarea nu a fost determinată de imprecizia normei constituţionale, ci de neconcordanţa acesteia cu dispoziţiile Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, însă această problemă este de competenţa legislativului şi poate fi soluţionată prin modificarea normei constituţionale (Decizia din 18 iulie 2008⁹),

____________________

⁹ M.O. nr.134-137/10 din 25.07.2008

- pentru interpretarea art.6 şi art.66 lit.c) din Constituţie, pentru motivul că aceste norme sînt clare şi lipsite de ambiguitate (scrisoarea JCC-03/21b din 24 noiembrie 2008).

1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie

(Pronunţarea asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei)

La 3 aprilie 2008 Curtea Constituţională a dat aviz negativ proiectului de lege pentru completarea art.81 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova cu următoarea prevedere: “Pe perioada exercitării mandatului Preşedintele Republicii este obligat să-şi suspende activitatea în partidele politice şi organizaţiile politice” (Avizul nr.1¹⁰).

____________________

¹⁰ M.O. nr.74-75/6 din 11.04.2008

Potrivit autorilor proiectului de lege, calitatea de membru sau de conducător al unui partid împiedică Preşedintele ţării să-şi îndeplinească funcţia de garant al stabilităţii şi echilibrului proceselor social-politice, de arbitru imparţial, îl determină să se plaseze în procesul politic de partea formaţiunii sale.

Curtea a reţinut următoarele:

Libertăţile garantate de art.32 alin.(1) din Constituţie pot fi realizate atît personal, cît şi prin intermediul partidelor sau al altor formaţiuni social-politice. Partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii în drepturile şi responsabilităţile lor faţă de societate.

Abilitarea persoanei cu un drept în funcţie de opinia şi apartenenţa sa politică contravine principiilor universalităţii şi egalităţii statuate de art.15 şi art.16 alin.(2) din Constituţie. Prin urmare, ca cetăţean al Republicii Moldova, şeful statului are dreptul de a deţine această funcţie, indiferent de apartenenţa sa politică.

Ca garanţii împotriva oficializării oricărui partid Legea Supremă prevede că partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii şi nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului (art.5 alin.(2) şi art.41 alin.(2). Obligativitatea Preşedintelui ţării de a demonstra devotament faţă de întreaga naţiune este consfinţită în jurămîntul pe care-l depune în faţa Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, aşa cum prevede art.79 alin.(2) din Constituţie. În cazul săvîrşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele ţării poate fi demis de Parlament.

Curtea a subliniat, de asemenea, că modificarea şi completarea Constituţiei este oportună doar în cazul în care anumite prevederi constituţionale devin un impediment în garantarea şi realizarea acestor principii. Calitatea de membru al unui partid politic nu împiedică Preşedintele ţării să asigure stabilitatea şi echilibrul proceselor social-politice.

Curtea a conchis că proiectul de lege pentru completarea art.81 alin.(1) din Constituţie cu norma privind obligativitatea Preşedintelui Republicii de a-şi suspenda activitatea în partidul sau organizaţia politică pe perioada exercitării mandatului nu corespunde rigorilor art.142 alin.(2) din Constituţie.

Un judecător a făcut opinie separată, considerînd că proiectul de lege constituţională trebuia să obţină un aviz favorabil, deoarece se încadrează în limitele de revizuire a Constituţiei, afirmînd, de asemenea, că adoptarea legii constituţionale cu privire la suspendarea calităţii de membru de partid de către Preşedintele Republicii pe durata exercitării mandatului este o problemă de oportunitate şi ţine de competenţa Parlamentului.

La 9 decembrie 2008 Curtea a emis un aviz asupra proiectului de lege pentru modificarea alin.(3) art.32 din Constituţia Republicii Moldova (Avizul nr.2¹¹).

____________________

¹¹ M.O. nr.226-229/14 din 19.12.2008

Potrivit redacţiei actuale a alin.(3) art.32 din Constituţie, sînt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Proiectul de lege constituţională prevedea următoarele modificări în textul constituţional precitat: excluderea sintagmei “contestarea şi defăimarea statului şi a poporului” şi substituirea sintagmei “precum şi alte manifestări” cu sintagma “alte acţiuni violente”.

În avizul său Curtea a conchis că proiectul de lege în partea care prevede substituirea sintagmei “precum şi alte manifestări” cu sintagma “alte acţiuni violente” nu depăşeşte limitele revizuirii Constituţiei statuate de dispoziţiile constituţionale ale art.142.

Totodată, avînd în vedere dispoziţiile constituţionale privind limitele revizuirii Legii Supreme, Curtea nu a reţinut argumentul Guvernului că excluderea din Constituţie a prevederii “contestarea şi defăimarea statului şi a poporului” va contribui la exercitarea mai eficientă a libertăţii opiniei şi a exprimării. În viziunea Curţii, contestarea şi defăimarea statului şi a poporului constituie atentate la regimul constituţional. Neinterzicerea, inclusiv prin Constituţie, şi nepedepsirea prin lege a acestor acte vor avea drept efect anihilarea protecţiei dreptului statului Republica Moldova de a exista ca o entitate geopolitică distinctă şi a protecţiei dreptului poporului său, ca titular al suveranităţii naţionale, la propria identitate.

Condamnînd actele de contestare şi defăimare a statului şi a poporului, ca şi cele care îndeamnă la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incită la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, dispoziţiile alin.(3) art.32 din Constituţie, precum şi legea penală, le califică pe drept ca acte ce atentează la regimul constituţional.

Curtea a constatat că excluderea sintagmei “contestarea şi defăimarea statului şi a poporului” din alin.(3) art.32 al Constituţiei vine în contradicţie cu principiile constituţionale generale.

Un judecător nu a fost de acord cu avizul Curţii, expunîndu-şi opinia separată.

1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane)

În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă.

1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie

(Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova)

Pe parcursul anului, prin hotărîrile nr.5 din 20 februarie 2008¹² şi nr.19 din 30 octombrie 2008¹³, Curtea a validat mandatele a doi deputaţi în Parlament.

____________________

¹² M.O. nr.40-41/5 din 26.02.2008

¹³ M.O. nr.197/13 din 04.11.2008

1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie

(Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea

Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte,

precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova

de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile)

În anul 2008 Curtea nu a examinat astfel de cauze.

1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie

(Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitatea

actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie)

La 20 mai 2008 Curtea a examinat sesizarea Curţii Supreme de Justiţie pentru controlul constituţionalităţii prevederilor pct.3) alin.(1) art.401 din Codul de procedură penală (Hotărîrea nr.9¹⁴).

____________________

¹⁴ M.O. nr.99-101/7 din 06.06.2008

În şedinţa Plenului Curţii Supreme de Justiţie reprezentantul părţii vătămate invocase neconstituţionalitatea pct.3) alin.(1) art.401 CPP, arătînd că prin neadmiterea introducerii apelului sau recursului această normă pune partea vătămată în condiţii inegale în raport cu alţi participanţi la procesul penal.

Potrivit pct.3) alin.(1) art.401 CPP, partea vătămată nu este în drept să introducă apel sau recurs în anulare conform prevederilor art.452 CPP, decît în cazurile în care procesul penal a fost pornit în baza plîngerii sale.

Curtea a apreciat această normă drept neconstituţională.

Conform CPP, partea vătămată este parte în procesul penal; parte în proces sînt persoane care în procesul penal exercită funcţii de acuzare sau apărare în baza egalităţii în drepturi şi a principiului contradictorialităţii.

Curtea a relevat că la etapa urmăririi penale drepturile părţii vătămate sînt asigurate, inclusiv dreptul de a ataca ordonanţa privind refuzul de a începe urmărirea penală.

Subliniind că art.20 din Constituţie stipulează că orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, Curtea a arătat că, limitînd dreptul unei părţi în procesul penal de a exercita căile de atac, prevederea CPP încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie. Or, aşa cum stipulează art.20 din Constituţie, nici o lege nu poate îngrădi accesul persoanei la justiţie, fie persoană fizică sau juridică, fie inculpat sau parte vătămată.

CEDO admite stabilirea prin legislaţia internă a limitărilor dreptului de acces la o instanţă judiciară cu condiţia ca limitările să nu afecteze dreptul în substanţa sa, să urmărească un scop legitim, să existe un raport de proporţionalitate între măsurile restrictive şi scopul urmărit.

Curtea a reţinut că această condiţie nu a fost respectată prin prevederea pct.3) alin.(1) art.401 CPP, subliniind că este responsabilitatea statului ca prin legislaţia sa să instituie toate garanţiile necesare pentru ca persoana să se simtă protejată, oferindu-i şansa sigură de a-şi revendica în justiţie un drept constituţional lezat, indiferent de faptul dacă este inculpat sau parte vătămată, dacă procesul a fost declanşat la iniţiativa sa sau a altei persoane.

Curtea a apreciat că prevederea pct.3) alin.(1) art.401 CPP aduce atingere dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie (art.20), dreptul la apărare (art.26), restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (art.54), exercitarea căilor de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti (art.119).

În opinia sa separată un judecător a considerat nefondată hotărîrea Curţii, motivînd că problema privind dreptul părţii vătămate de a ataca latura penală a sentinţei nu este o problemă de constituţionalitate, ci de oportunitate şi ţine de competenţa legislativului.

Printr-o adresă Curtea a atras atenţia Parlamentului asupra oportunităţii de a acorda părţii vătămate dreptul de a declara apel sau, după caz, recurs privind latura penală a cauzei, operînd modificarea respectivă în art.60 CPP, şi de a recunoaşte persoana juridică în calitate de parte vătămată prin art.58 alin.(3) pct.5) şi art.59 alin.(1) CPP (Adresa din 20 mai 2008).

La 18 decembrie 2008 Curtea a declarat drept neconstituţională prevederea “detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova” cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002, sesizată de Curtea Supremă de Justiţie (Hotărîrea nr.22¹⁵).

____________________

¹⁵ M.O. nr.1-2/1 din 13.01.2009

Curtea Supremă de Justiţie a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în conformitate cu art.12¹ CPC, opinînd că prevederea pct.9 alin.(1) al Regulamentului contravine art.102 alin.(2), art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2), art.113 alin.(3) din Constituţie.

Curtea Constituţională a apreciat că prevederea contestată încalcă principiile de bază ale administraţiei publice locale, inclusiv principiul autonomiei locale, statuate de Constituţie, şi anume art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2) şi art.113 alin.(3), potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale sînt autonome în organizarea propriei activităţi şi îşi exercită autonomia prin consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii, precum şi art.3 alin.(1), art.8 alin.(1) şi alin.(2) din Carta Europeană a Autonomiei Locale, care stipulează că prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. Orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege. Orice control administrativ al acţiunii colectivităţilor locale nu trebuie în mod normal să aibă în vedere decît a asigura respectul legalităţii şi al principiilor constituţionale. Controlul administrativ poate, totuşi, să cuprindă un control de oportunitate exercitat de autorităţile de nivel superior în ceea ce priveşte sarcinile a căror execuţie este delegată colectivităţilor locale.

Curtea a subliniat că detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea nu este o chestiune care necesită şi poate fi supusă coordonării la nivel de Prim-ministru sau controlului administrativ la nivel superior, ultimul decît în cazurile în care se încalcă legislaţia sau este solicitat de colectivitatea locală. Totuşi, este o chestiune care necesită informarea opiniei publice, avînd în vedere faptul că pentru detaşare se cheltuiesc bani publici, fiind recomandabilă şi încunoştinţarea autorităţii centrale pentru cazul că intervine o situaţie excepţională, interesul public prevalînd asupra tuturor celorlalte interese în cazul funcţionarilor publici.

Curtea a observat că prevederea contestată comportă caracter primar, intervenind în domeniul legii, deşi Guvernul, în conformitate cu dispoziţiile art.102 alin.(2) din Constituţie, adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor. Curtea a apreciat că prin prevederea cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului Guvernul şi-a depăşit atribuţiile statuate în art.102 din Constituţie şi Legea cu privire la Guvern.

***

Nu a fost acceptată spre examinare în fond sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii în redacţia Legii nr.269-XVI din 28 iulie 2006 (Decizia din 28 ianuarie 2008¹⁶).

____________________

¹⁶ M.O. nr.28-29/4 din 08.02.2008

Curtea a constatat că, deşi aparent sesizarea corespunde cerinţei principale pe care o implică procedura excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume controlul concret de constituţionalitate, ea nu corespunde exigenţelor legate de fondul problemei. Astfel, lipseşte legătura cauzală dintre litigiul în curs de examinare şi normele contestate, nu se argumentează în care aspect legat de litigiu urmează să se pronunţe Curtea Constituţională.

Ridicînd excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Supremă de Justiţie nu a ţinut cont de principiul neretroactivităţii legii, statuat de art.22 din Legea Supremă. Potrivit Codului civil, legea civilă nu are efect retroactiv. Ca urmare, sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, fundamentată pe raportarea art.82 alin.(1) lit.i) din Codul muncii la cauza supusă judecăţii în Curtea de Apel Bălţi, rămîne fără obiect, a conchis Curtea Constituţională. Or, controlul abstract al prevederilor legale, conform art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, nu poate face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Un judecător şi-a expus opinia separată asupra deciziei în cauză.

1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie

(Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect

constituţionalitatea unui partid)

În anul de referinţă Curtea n-a examinat nici un dosar axat pe o astfel de problemă.

II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE

Parlamentul, adoptînd legile nr.114-XVI din 22 mai 2008¹⁷ şi nr.237-XVI din 13 noiembrie 2008¹⁸, prin care a modificat art.401 alin.(1) pct.3) şi a completat art.58 alin.(3) pct.5), art.59 alin.(1) şi art.60 alin.(1) din Codul de procedură penală, a executat Hotărîrea nr.9 din 20 mai 2008¹⁹ şi adresa Curţii.

____________________

¹⁷ M.O. nr.102/382 din 10.06.2008

¹⁸ M.O. nr.215 -217/794 din 05.12.2008

¹⁹ M.O. nr.99-101/7 din 06.06.2008

Hotărîrea nr.18 din 21 octombrie 2008²⁰, care a declarat neconstituţionale prevederile punctului 13 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire şi de plată a indemnizaţiei viagere sportivilor de performanţă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2007: “..., iar cu începere de la 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizaţiei viagere se calculează şi se plăteşte conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport.

____________________

²⁰ M.O. nr.195-196/12 din 31.10.2008

Sportivilor care au primit indemnizaţia viageră conform art.34 din Legea nr.330-XIV cu privire la cultura fizică şi sport, în redacţia anului 1999, cuantumul indemnizaţiei viagere se recalculează şi se plăteşte din 1 ianuarie 2007 conform prevederilor Legii nr.66-XVI din 22 martie 2007 privind modificarea articolului 34 din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 cu privire la cultura fizică şi sport”, a fost executată prin Hotărîrea Guvernului nr.1313 din 24.11.2008²¹.

____________________

²¹ M.O. nr.211-212/1324 din 28.11.2008

La 18 decembrie 2008, prin Hotărîrea nr.22, Curtea a declarat neconstituţională prevederea “detaşarea în străinătate a conducătorilor autorităţilor publice locale de nivelul al doilea se va efectua după coordonarea prealabilă cu Prim-ministrul Republicii Moldova” cuprinsă în pct.9 alin.(1) al Regulamentului cu privire la detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.836 din 24 iunie 2002. Hotărîrea Curţii urmează a fi executată.

III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ

În anul 2008, în “Monitorul Oficial” au fost publicate 16 acte adoptate de Curtea Constituţională.

Au fost editate Culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate în anul 2007 şi materialele Conferinţei internaţionale sub genericul “Rolul Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi respectarea CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului în jurisprudenţa şi legislaţia naţională”, desfăşurată la Chişinău pe 13-14 decembrie 2007, sub egida Curţii Constituţionale şi a Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională.

În scopul consolidării justiţiei constituţionale, pe parcursul anului 2008 Consiliul ştiinţific-consultativ de pe lîngă Curtea Constituţională s-a întrunit în două şedinţe, în cadrul cărora s-au discutat probleme ce ţin de teoriile şi concepţiile contemporane în domeniul dreptului şi statului în general şi în domeniul dreptului constituţional în special, eficientizarea mecanismelor naţionale de protecţie a drepturilor omului, perfecţionarea legislaţiei cu privire la Curtea Constituţională, dezvoltarea relaţiilor de colaborare între membrii Consiliului ştiinţific-consultativ şi judecătorii Curţii Constituţionale. La cererea judecătorilor Curţii, membrii Consiliului ştiinţific-consultativ au discutat şi au expus propuneri asupra unor sesizări, au elaborat recomandări metodice referitoare la legislaţia cu privire la jurisdicţia constituţională, au publicat rapoarte ştiinţifico-practice în revista de specialitate “Justiţia constituţională” (Andrei Smochină, doctor habilitat în drept, şef de secţie la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, Igor Dolea, doctor în drept, conferenţiar, şef de catedră la USM, Valeriu Zubco, doctor în drept, conferenţiar la ULIM, Boris Negru, doctor în drept, conferenţiar la USM, Elena Aramă, doctor habilitat în drept, şef de catedră la USM, Iurie Sedleţchi, doctor în drept, conferenţiar, rectorul USEM ş.a.).

Tradiţional, a fost asigurat accesul liber al jurnaliştilor şi reprezentanţilor societăţii civile la toate şedinţele în plen ale Curţii. Comunicatele oficiale ale Serviciului de presă al Curţii cu privire la şedinţele plenare au fost difuzate tuturor mijloacelor de informare în masă şi plasate pe pagina electronică a Curţii, au apărut cu regularitate în ziarul “Dreptul”, care a publicat informaţii şi despre alte activităţi ale Curţii.

Judecătorii Curţii Constituţionale au acordat interviuri, au făcut comentarii în presă asupra problemelor examinate în şedinţele în plen, au publicat articole cu referire la activitatea Curţii, inclusiv în Revista Naţională de Drept şi Revista Institutului Naţional de Justiţie. Cu ocazia împlinirii a 14 ani de la intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova, Preşedintele Curţii a publicat două articole ample în ziarele “Nezavisimaia Moldova” (26 august) şi “Săptămîna” (29 august), iar pe 12 decembrie a acordat un interviu ziarului “Izvestia v Moldove” în problema oportunităţii instituirii accesului direct al cetăţenilor la Curtea Constituţională.

Presa a relatat şi despre Ziua europeană a justiţiei civile la Curtea Constituţională, precum şi despre participarea judecătorilor Curţii la alte manifestări prilejuite de acest eveniment.

Comunicatele Serviciului de presă au reflectat participarea membrilor Curţii la conferinţe şi seminare internaţionale şi naţionale, întrevederile cu delegaţiile şi personalităţile care au vizitat Curtea.

A apărut cu regularitate revista ştiinţifică şi informativă de drept “Justiţia constituţională”, al cărei fondator este Curtea Constituţională. Cele 4 numere ale revistei au inclus: cronica activităţii Curţii – 28 de informaţii, 8 articole semnate de judecători ai Curţii Constituţionale şi 4 – de judecători-asistenţi, 20 de articole semnate de savanţi din ţară şi 5 – de savanţi de peste hotare. Totodată, revista a publicat, în versiune bilingvă, 9 acte ale Curţii Constituţionale.

Pe parcursul anului au fost publicate acte adoptate de Curte în digest-ul “Justiţia constituţională în ţările CSI şi cele baltice”, precum şi în buletinele de jurisprudenţă constituţională ale Comisiei de la Veneţia a Consiliului Europei.

IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR

În anul precedent au fost depuse 175 de petiţii ale cetăţenilor referitoare la:

Toate petiţiile au fost examinate în termenele prevăzute de lege.

V. RELAŢII INTERNAŢIONALE

În anul 2008 Curtea Constituţională a continuat să-şi consolideze statutul de membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone (ACCPUF) şi Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene (CCCE).

În contextul relaţiilor de cooperare cu organismele internaţionale se înscrie cel de-al XIV-lea Congres al Conferinţei Curţilor Constituţionale Europene cu genericul “Problemele lacunei legislative în jurisprudenţa constituţională”. Congresul s-a desfăşurat la Vilnius, Lituania, în perioada 2-7 iunie, Curtea Constituţională a Republicii Moldova fiind reprezentată de Dumitru Pulbere, Preşedinte, şi Valeria Şterbeţ, judecător. Congresul a reunit reprezentanţi din 39 de state europene – membre cu drepturi depline ale CCCE, delegaţii cu statut de observatori din Europa, America Centrală şi de Sud, Asia şi Africa.

Ca şi în anii precedenţi, Curtea Constituţională a prezentat rezumatele celor mai importante hotărîri Comisiei de la Veneţia, pentru a fi publicate în Buletinul de jurisprudenţă constituţională.

S-au extins relaţiile de colaborare şi parteneriat cu instituţii similare de peste hotare. Corpul judecătoresc al Curţii a participat la diverse seminare şi conferinţe internaţionale din ţară şi străinătate, contribuind la dialogul fructuos pentru ameliorarea continuă a sistemului de apărare a drepturilor omului. Cele mai semnificative au fost:

- inaugurarea noului an judiciar la CEDO şi Seminarul “Rolul consensului în sistemul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, desfăşurate la Strasbourg, Franţa, la care a participat judecătorul Elena Safaleru;

- Congresul internaţional pentru dezvoltarea constituţională a Europei de Sud-Est de la Regensburg (Germania), organizat de Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională, Curtea Constituţională a Republicii Moldova fiind reprezentată de Preşedintele ei, Dumitru Pulbere;

- Conferinţa internaţională “Curtea Constituţională în sistemul organelor puterii de stat: probleme actuale şi căi de soluţionare”, organizată la Kiev de Curtea Constituţională a Ucrainei în cooperare cu Comisia de la Veneţia, Fundaţia IRZ şi Coordonatorul de proiecte OSCE în Ucraina, la care a participat Dumitru Pulbere, Preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova;

- Conferinţa internaţională “Executarea deciziilor Curţii Constituţionale, o etapă definitorie în exercitarea justiţiei constituţionale”, dedicată aniversării a 10-a a Curţii Constituţionale din Republica Azerbaidjan, organizată în colaborare cu Comisia de la Veneţia. În cadrul acestei vizite Preşedintele Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, Dumitru Pulbere, şi omologul său din Azerbaidjan au convenit asupra semnării în timpul apropiat a unui Memorandum de colaborare între curţile constituţionale ale celor două state;

- Cea de-a XIII-a Conferinţă internaţională de la Erevan, Armenia, “Valorile constituţionale fundamentale şi practica socială”, Curtea Constituţională a Republicii Moldova fiind reprezentată de Dumitru Pulbere;

- Conferinţa internaţională de la Paris, consacrată celei de-a 50-a aniversări a Consiliului Constituţional din Franţa. Această reuniune a întrunit numeroase personalităţi franceze, preşedinţi ai curţilor constituţionale europene şi francofone. Din partea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova a participat Dumitru Pulbere.

Consolidînd şi extinzînd relaţiile bilaterale cu instituţii similare din alte state, delegaţii ale Curţii Constituţionale au efectuat, în lunile februarie şi iunie ale anului 2008, vizite oficiale la Curtea Constituţională a Republicii Ungare şi la Curtea Constituţională a României.

Astfel, vizita efectuată la Budapesta, la invitaţia Curţii Constituţionale a Ungariei, a favorizat extinderea dialogului şi consolidarea schimbului de experienţă între judecătorii curţilor constituţionale ale Ungariei şi Republicii Moldova. În cadrul acestei vizite, membrii delegaţiei moldoveneşti, din care au făcut parte judecătorul Elena Safaleru şi judecătorul-asistent Ilie Şevciuc, au avut întrevederi cu reprezentanţii autorităţilor publice ungare.

La invitaţia oficială a Curţii Constituţionale a României, delegaţia moldovenească, compusă din judecători şi judecători-asistenţi ai Curţii, s-a deplasat la Bucureşti, unde a vizitat şi alte instituţii importante ale statului român: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Instituţia Avocatului Poporului, Senatul şi Consiliul Legislativ.

Pe parcursul anului, la sediul Curţii, au avut loc întrevederi cu delegaţia Fundaţiei Germane pentru Cooperare Juridică Internaţională (IRZ), cu dl Laurence Vetter, director de proiect în cadrul Planului preliminar de ţară al Fondului “Provocările Mileniului”, cu experţi ai Băncii Mondiale, cu dl Shnutz Rudolf Durr, şeful Departamentului Justiţiei Constituţionale al Comisiei pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneţia), cu reprezentanţi ai Centrului Internaţional pentru Tranziţie la Democraţie din Budapesta, cu dl Yves Marie Doublet, şeful Departamentului juridic al Adunării Naţionale a Franţei.

Centrul Internaţional pentru Tranziţie la Democraţie din Budapesta a organizat la Chişinău un seminar vizînd recomandări de perfecţionare a cadrului legislativ ce ţine de jurisdicţia constituţională din ţara noastă, lucrările lui continuînd la Budapesta, cu participarea judecătorilor curţilor constituţionale din Moldova şi Ungaria.

Cu diverse prilejuri au vizitat Curtea şi reprezentanţii unor misiuni diplomatice acreditate la Chişinău: E.S. dl Gyorgy Varga, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Ungare; E.S. dl Shi Longzhuang, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze, E.S. dl Nikolas Iashvili, Consulul General al Georgiei.